Luni 9, prima zi de \u0219coal\u0103 dup\u0103 vacan\u021b\u0103. \u00eenc\u0103 de la primele ore, pedelul liceului umbla prin fiecare clas\u0103, cetind dintr-o condic\u0103 dispozi\u021biile direc\u021biunii, anume c\u0103 ultima or\u0103 de curs se suspend\u0103 \u0219i at\u00e2t elevii c\u00e2t \u0219i domnii profesori s\u00e2nt invita\u021bi s\u0103 se adune \u00een sala de gimnastic\u0103.
\nNecunosc\u00e2nd scopul acestei convoc\u0103ri elevii emiteau prin pauze felurite ipostaze: poate \u00eenchiderea \u0219coli din lips\u0103 de combustibil (ce fericire!) ori vreo s\u0103rb\u0103toare na\u021bional\u0103 despre importan\u021ba c\u0103reia se va vorbi, sau poate o conferin\u021b\u0103 religioas\u0103 \u0219i c\u00e2te multe altele.
\nDup\u0103 ce se scurser\u0103 cele 4 ore de curs, c\u00e2nd sun\u0103 pentru ultima or\u0103, to\u021bi elevii se aflau \u00een sala de gimnastic\u0103 ce servea \u00een asemenea ocazii \u0219i ca sal\u0103 de festivit\u0103\u021bi.
\nVuietul ce domnea \u00een sal\u0103, se stinse ca prin farmec la intrarea domnului director c\u0103ruia \u00eei urma Onor Corpul didactic. T\u0103cerea deveni absolut\u0103 dup\u0103 ce profesorii, cu mi\u0219c\u0103ri rigide de manechine oficiale, luar\u0103 loc pe scaunele a\u0219ezate \u00een semicerc, \u00een jurul piedestalului pe care se urc\u0103 domnul director.
\nAceasta, dup\u0103 ce arunc\u0103 mai \u00eent\u00e2i \u00een sal\u0103 o privire feroce ce b\u0103g\u0103 spaima \u00een to\u021bi, \u00ee\u0219i \u00eendulci fizionomia \u0219i \u00eencepu cu glas tremur\u0103tor ce voia s\u0103 par\u0103 trist, un discurs cu intona\u021bii funebre:
\nDomnilor colegi,
\nIubi\u021bi elevi,
\nV-am adunat ast\u0103zi aici, spre a v\u0103 aduce la cuno\u0219tin\u021b\u0103 o veste trist\u0103, ce ne-a \u00eendoliat inimile: scumpul nostru elev \u0219i camaradul nostru drag, pe care l-am iubit \u0219i stimat cu to\u021bii, bunul \u0219i nepre\u021buitul Nerva Comneanu, a plecat dintre noi. (Mi\u0219care \u00een sal\u0103. Apari\u021bia batistelor \u00een r\u00e2ndurile profesorilor, subit \u00eentrista\u021bi, cu m\u0103\u0219ti tragice pe fa\u021b\u0103, \u00eemprumutate din antichitatea elin\u0103).
\n–\t\u00cen ajunul Sfintelor s\u0103rb\u0103tori ale Cr\u0103ciunului, continu\u0103 directorul, \u00een timp ce voi scumpi elevi, petrecea\u021bi ferici\u021bi \u00een s\u00e2nul familiilor voastre dragi, camaradul \u0219i colegul vostru Nerva Comneanu, ros de o boal\u0103 ce nu iart\u0103, \u00ee\u0219i d\u0103dea sufletul s\u0103u de copil neprih\u0103nit \u00een ghearele nemiloase ale mor\u021bii.(Urmeaz\u0103 un gest elocvent cu batista. Profesorii \u00ee\u0219i men\u021bin pe fe\u021be, reminiscen\u021bele tragediei grece\u0219ti iar elevii, ascult\u0103 indiferen\u021bi sau discut\u0103 pe \u0219optite \u00eentre ei)
\n–\tSingur pe lume, noi, p\u0103rintele s\u0103u sufletesc (directorul obi\u0219nuia s\u0103 \u00eentrebuin\u021beze pluralul majest\u0103\u021bii), ne-am str\u0103duit s\u0103-i fim reazim moral \u0219i material, ajuta\u021bi fiind \u00een aceast\u0103 ac\u021biune \u0219i de domnul director al internatului, l-am f\u0103cut toate \u00eenlesnirile ce ne-au fost posibile, a\u0219a cum ne dicta datoria noastr\u0103 de om \u0219i de apostol, netezindu-i calea spre lumin\u0103 \u0219i facilit\u00e2ndu-i accesul \u00een templul sacru al \u0219tiin\u021bei, ce-l reprezint\u0103 \u0219coala. Pentru aceasta \u00een numele meu \u0219i \u00een numele scumpului corp didactic, aduc mul\u021bumiri \u0219i Onor Corpului didactic, care ne-a fost de un nepre\u021buit ajutor \u0219i sprijin \u00eentru d\u0103sc\u0103leasc\u0103 \u0219i cre\u0219tineasca ajutorare ce am dat-o fiului nostru spiritual, Nerva (Onor Corpul didactic \u00ee\u0219i \u00eenclin\u0103 cu modestie capetele, ar\u0103t\u00e2ndu-\u0219i cheliile lucioase, \u0219i reveni apoi la pozi\u021bia normal\u0103). Urmar\u0103 apoi fraze care relevau meritele deosebite de \u0219colar model, cur\u0103\u021benia sufleteasc\u0103, capacitatea intelectual\u0103, conduita exemplar\u0103, \u0219i dup\u0103 ce debit\u0103 o avalan\u0219\u0103 de merite \u0219i calit\u0103\u021bi, domnul director, for\u021b\u00e2ndu-\u0219i din r\u0103sputeri ochii gr\u0103suni s\u0103 lepede o lacrim\u0103, oficial\u0103 \u0219i decorativ\u0103, \u00ee\u0219i termin\u0103 necrologul cu cuvintele:
\n–\tScumpi elevi, \u00een momentele acestea triste, \u00eentreg corpul didactic \u00ee\u0219i exprim\u0103 prin mine durerea de a fi pierdut unul dintre cele mai dragi \u0219i mai capabile elemente care ar fi putut deveni m\u00e2ndria liceului nostru. Dea Domnul, ca acolo sus, Nerva, copilul nostru mult iubit, s\u0103-\u0219i afle binemeritata-i odihn\u0103.
\nApoi, cu un timbru funebru \u00een glas, ad\u0103ug\u0103 ca un leit-motiv inevitabil la asemenea ocazii, uzualele formule de \u201efie-i \u021b\u0103r\u00e2na u\u0219oar\u0103\u201d \u0219i \u201ecu piozitate \u00een suflet, s\u0103-i p\u0103str\u0103m un minut de reculegere\u201d. Minutul de reculegere, dur\u0103 c\u00e2teva secunde, \u00eentret\u0103iate de \u0219oapte \u0219i r\u00e2sete \u00eenfundate.
\nDup\u0103 terminarea ceremoniei, p\u0103r\u0103sir\u0103 cu to\u021bii sala. Pe coridor, Romeo D\u0103sc\u0103lescu \u00eei spunea lui Geo Savinian \u0219i \u00eenc\u0103 c\u00e2teva:
\n–\tCe b\u0103iat bun Nerva \u0103sta! Am impresia c\u0103 a murit, doar ca s\u0103 ne scape de plictiseala unei ore de curs.
\nCum ceilal\u021bi f\u0103ceau haz, Geo Savinian crezu de cuviin\u021b\u0103 s\u0103 intervin\u0103 \u0219i el:
\n–\tEu propun s\u0103-i c\u00e2nt\u0103m \u201eMul\u021bi ani tr\u0103iasc\u0103\u201d!<\/p>\n
***
\nDiscursul bucluca\u0219 din ajunul vacan\u021bei, \u021binut profesorului C\u00e2ndeanu, nu \u00eent\u00e2rzie s\u0103-\u0219i fac\u0103 sim\u021bite consecin\u021bele.
\nLa pl\u00e2ngerea victimei, care se considera ultragiat\u0103 \u00een exerci\u021biul func\u021biunii, s-a \u00eentrunit consiliul profesoral care examin\u00e2nd cazul, a c\u0103zut de acord cu elevul Stamatovici Anton din cl. A VIII-a s\u0103 fie sanc\u021bionat cu eliminarea de la cursuri pe timp de o lun\u0103, pentru abatere de la disciplina \u0219colar\u0103 \u0219i injurii aduse unui membru al corpului didactic.
\nC\u00e2nd i se aduse la cuno\u0219tin\u021b\u0103 hot\u0103r\u00e2rea consiliului, Tonel \u00eent\u00e2mpin\u0103 cu mult calm aceast\u0103 veste care altora li s-ar fi p\u0103rut de o gravitate extrem\u0103.
\nEra chiar mul\u021bumit \u00een oarecare m\u0103sur\u0103, c\u0103ci \u00ee\u0219i pusese \u00een g\u00e2nd s\u0103 organizeze o expozi\u021bie de pictur\u0103 \u0219i eliminarea survenit\u0103, \u00eei acorda tocmai timpul necesar pentru a-\u0219i finisa lucr\u0103rile mai vechi \u0219i a face altele noi. La \u00eenceput, planul s\u0103u i se p\u0103ru fantastic \u0219i irealizabil. Nu avea bani nici pentru \u00eencadrarea tablourilor, nici pentru plata chiriei s\u0103lii unde ar fi avut loc expozi\u021bia.
\nRealiz\u0103 c\u0103 ar avea oarecare \u0219anse dac\u0103 \u0219i-ar putea asigura concursul Comandamentului str\u0103jeresc. Pentru a putea solicita acest concurs, trebuia mai \u00eent\u00e2i s\u0103 aib\u0103 gata preg\u0103tite, un num\u0103r oarecare de lucr\u0103ri. \u0218i astfel, \u00een fiecare diminea\u021b\u0103, zi de zi, \u00ee\u0219i punea \u00een serviet\u0103 un bloc mare de schi\u021be, o cutie de acuarele, c\u00e2teva creioane \u0219i colinda neostenit parcurile \u0219i mahalalele cern\u0103u\u021bene, schi\u021b\u00e2nd tot ce i se p\u0103rea mai interesant. Acas\u0103 finisa schi\u021bele sau le relua, pe carton \u00een culori de ulei, studiindu-le mai amplu.
\nDup\u0103 ce crezu c\u0103 are un num\u0103r suficient de lucr\u0103ri, care s\u0103 merite a fi expuse, \u00ee\u0219i \u00eembr\u0103c\u0103 \u00eentr-o dup\u0103 mas\u0103 uniforma de str\u0103jer, \u00ee\u0219i control\u0103 num\u0103rul \u0219i insignele \u0219i plec\u0103 \u00een str. lancu Zotta, unde locuia d- nul Vlad Ardeleanu, comandantul \u021ainutului Str\u0103jeruc Suceava.
\nDup\u0103 ce sun\u0103, fu introdus \u00een hol de un b\u0103ie\u021ba\u0219 care \u00eel invit\u0103 s\u0103 a\u0219tepte pu\u021bin. \u00een cur\u00e2nd fu primit de d-nul comandant, un b\u0103rbat masiv, impun\u0103tor \u0219i mereu cu o \u021bigare \u201eSolf\u201d \u00een col\u021bul gurii. Tonel se prezent\u0103 \u0219i \u00eei expuse scopul vizitei sale.
\nD-nul comandant \u00eel ascult\u0103 cu aten\u021bie \u0219i g\u0103sind ideea bun\u0103, mai ales c\u0103 ulterior urma s-o prezinte ca o ini\u021biativ\u0103 proprie, \u00eei r\u0103spunse grav:
\n– Cred c\u0103 a\u0219 putea s\u0103 v\u0103 dau s\u0103lile muzeului de pe str. Mizkievicz, \u0219i poate c\u0103 \u0219i lumina \u0219i \u00eenc\u0103lzitul, \u00eens\u0103 ar trebui s\u0103 g\u0103sim mai mul\u021bi expozan\u021bi, tot str\u0103jeri bine\u00een\u021beles, spre a putea imprima expozi\u021biei un caracter specific str\u0103jeresc. La muzeu dispunem de 3 s\u0103li cu o capacitate de circa 150 tablouri. D-ta c\u00e2te ai?
\n–\tCred c\u0103 pot conta pe 70.
\n–\tMda, e bine, \u00eens\u0103 trebuie s\u0103 faci rost de \u00eenc\u0103 pe at\u00e2tea. Ca atare, te vei ocupa d-ta \u00een mod special de colectarea lucr\u0103rilor, care se vor depune la sediul Comandamentului p\u00e2n\u0103 \u00een 30 zile. Treci m\u00e2ine pe la birou s\u0103-\u021bi fac o delega\u021bie \u00een acest sens- \u00eentre timp, eu voi aranja cu direc\u021bia muzeului.
\n\u00centinz\u00e2ndu-i m\u00e2na, comandantul \u00eei d\u0103du s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 \u00eentrevederea s-a terminat. Tonel plec\u0103 bucuros, zic\u00e2ndu-\u0219i c\u0103 primul pas greu a fost f\u0103cut. Mai r\u0103m\u00e2nea problema \u00eenr\u0103matului, dar aceasta era mai u\u0219oar\u0103 \u0219i oarecum \u00eei g\u0103sise o solu\u021bie: \u00ee\u0219i va vinde un costum de haine,(acas\u0103 va spune c\u0103 i s-a furat) \u0219i cu banii ob\u021binu\u021bi \u00ee\u0219i va \u00eencadra o parte din tablouri, iar pentru rest, se va \u00eemprumuta cu bani de la colegii mai \u00eenst\u0103ri\u021bi.
\n\u00cen zilele urm\u0103toare, \u00eemputernicit cu o delega\u021bie din partea comandantului str\u0103jeresc, \u00eencepu s\u0103 colinde pe la toate liceele din localitate, dup\u0103 tablouri.
\n\u00cen ziarele locale se anun\u021b\u0103 peste c\u00e2teva zile c\u0103 din ini\u021biativa d-lui comandant al \u021binutului str\u0103jeresc, se preg\u0103te\u0219te o mare expozi\u021bie str\u0103jereasc\u0103 de pictur\u0103, iar \u0219colile, primir\u0103 c\u00e2te o circular\u0103 prev\u0103zut\u0103 cu sigiliul comandantului prin care se anun\u021ba c\u0103 to\u021bi str\u0103jerii ce posed\u0103 picturi executate propriu \u0219i doresc s\u0103 le expun\u0103, s\u0103 ia contact cu str\u0103jerul Stamatovici Anton pentru a primi informa\u021bii \u0219i instruc\u021biuni.
\nAu fost admise pentru a fi expuse, \u00een total 128 de tablouri.
\n\u00cen afar\u0103 de Tonel, singurul expozant mai prodigios a fost Geo Savinian. Geo era feciorul considerat \u00een cercurile sale, ca un t\u00e2n\u0103r cu \u201eviitor str\u0103lucitor\u201d, cu \u201eeduca\u021bie impecabil\u0103\u201d \u0219i \u201emaniere alese”. De\u0219i talentat, datorit\u0103 mentalit\u0103\u021bii \u0219i felului s\u0103u superficial, el nu vedea altceva \u00een ar\u0103, dec\u00e2t posibilitatea unor specula\u021bii, menite s\u0103-i aduc\u0103 glorie \u0219i bani.
\nFu c\u00e2t se poate de entuziasmat c\u00e2nd afl\u0103 c\u0103 se proiecteaz\u0103 o expozi\u021bie \u0219i prezent\u0103 imediat vreo 60 de tablouri foarte frumoase, \u00eenr\u0103mate, dintre care juriul format pentru selec\u021bionarea lucr\u0103rilor, admise 46. Lui Tonel \u00eei fur\u0103 admise 62 de tablouri, (iar restul, ce completau num\u0103rul total, nu avea alt\u0103 importan\u021b\u0103 dec\u00e2t ceea de a reprezenta \u0219coala respectiv\u0103).
\nExpozi\u021bia fu repede amenajat\u0103 \u0219i spre sf\u00e2r\u0219itul lunii februarie se lipir\u0103 pe diferite str\u0103zi, afi\u0219e mari ce anun\u021bau c\u0103 duminic\u0103 2 martie, va avea loc vernisajul expozi\u021biei de pictur\u0103 a str\u0103jerilor cern\u0103u\u021beni.
\nToat\u0103 protipendada Cern\u0103u\u021biului particip\u0103 la vernisaj, r\u0103spunz\u00e2nd astfel, invita\u021biilor oficiale, trimise de Vlad Ardeleanu, din partea comandantului str\u0103jeresc.
\nLa ora 10, s\u0103lile erau aproape pline.
\nP\u00e2n\u0103 s\u0103 \u00eenceap\u0103 solemnitatea deschiderii expozi\u021biei, se formar\u0103 grupuri care discutau cu aprindere, problemele ce mai diverse. \u00eentr-un col\u021b, c\u00e2\u021biva generali f\u0103ceau reflexii cazone asupra u\u0219urin\u021bei cu care nem\u021bii cotropiser\u0103 Polonia.
\n\u00cen alt col\u021b, c\u00e2\u021biva preo\u021bi, mari demnitari ai forurilor biserice\u0219ti, dezb\u0103teau cu argumente teologice revela\u021bia de la Maglavit a faimosului Petrache Lupu. Excelenta Sa, Domnul Rezident Regal, se \u00eentre\u021binea cu primul procuror al tribunalului militar , asupra ac\u021biunilor subversive de st\u00e2nga, iar un grup de profesori, comentau despre superioritatea ideologiei fasciste fa\u021b\u0103 de cea comunicat\u0103.
\nDoamnele, toate din lumea bun\u0103, cu bl\u0103nuri scumpe \u0219i bijuterii pre\u021bioase, sus\u021bineau la un nivel de o \u00eenalt\u0103 competen\u021b\u0103, discu\u021bii \u0219i polemici savante cu privire la ultimele cancanuri mondene \u0219i ultimele \u0219tiri din domeniul matrimonial.
\nDomnul comandant, \u00eenzorzonat \u00een uniforma str\u0103jereasc\u0103 de mare \u021binut\u0103, v\u0103z\u00e2nd s\u0103lile pline de invita\u021bi \u0219i \u00eencredin\u021bat de sosirea ziari\u0219tilor \u0219i fotografilor, \u00eenaint\u0103 spre mijlocul s\u0103lii celei mari. Tu\u0219ind spre a atrage aten\u021bia, rosti o improviza\u021bie ocazional\u0103 pe care o preg\u0103tise din timp \u0219i o \u00eenv\u0103\u021base bine pe dinafar\u0103.
\nMai \u00eent\u00e2i trecu \u00een revist\u0103 realele foloase ale Str\u0103jerei \u021a\u0103rii – armata alb\u0103 a Majest\u0103\u021bii Sale \u00een educarea patriotic\u0103 a tineretului, fericitele ei ini\u021biative \u0219i realiz\u0103ri \u00een munca de depistare \u0219i scoatere \u00een eviden\u021b\u0103 a tinerelor talente, vorbi apoi despre munca enorm\u0103 cu care contribuise personal la \u00eenf\u0103ptuirea \u0219i organizarea acestei expozi\u021bii, despre diversele greut\u0103\u021bi \u00eent\u00e2mpinate \u0219i pe care a reu\u0219it totu\u0219i s\u0103 le \u00eenl\u0103ture cu succes \u0219i abia la urm\u0103 aminti \u00een treac\u0103t \u0219i de expozan\u021bi, \u201etinerii ce prin modestul lor \u00eenceput, ofer\u0103 garan\u021bia viitoarelor realiz\u0103ri\u201d.
\nDup\u0103 aplauzele de rigoare, vizitatorii \u00ee\u0219i aruncar\u0103 gr\u0103bi\u021bi ochii pe cadrele \u00een\u0219irate pe pere\u021bi, urm\u00e2ndu-\u0219i apoi fiecare discu\u021biile, \u00eentrerupte de improviza\u021bia comandantului.
\nReporterii fotografici scoaser\u0103 instantaneu dup\u0103 grupurile de vizitatori, ziari\u0219tii \u00ee\u0219i notar\u0103 \u00een block-notes- uri numele tuturor participan\u021bilor \u0219i apoi plecar\u0103 gr\u0103bi\u021bi \u00een c\u0103utarea altor subiecte.
\nGeo Savinian, m\u00e2ndru \u0219i str\u0103lucitor, explica unor fete ce-l priveau cu admira\u021bie c\u0103 i s-a \u201epermis\u201d lui Tonel s\u0103-\u0219i expun\u0103 tablourile, doar pentru a se face o demonstra\u021bie public\u0103 asupra felului cum nu trebuie s\u0103 fie o pictur\u0103. Lumea plecase \u00eencetul cu \u00eencetul \u0219i nu mai r\u0103m\u0103seser\u0103 dec\u00e2t c\u00e2\u021biva, care probabil, nu aveau cum s\u0103-\u0219i piard\u0103 altfel timpul.
\nDoi domni b\u0103tr\u00e2ni, primeau un peisaj semnat de Geo, \u00een care se vedea o cas\u0103 \u021b\u0103r\u0103neasc\u0103 \u201emodel\u2019\u2019, cu un c\u00e2ine ciob\u0103nesc legat l\u00e2ng\u0103 cu\u0219c\u0103, cu c\u00e2teva g\u0103inii \u00een curte \u0219i un z\u0103plaz construit cu o rigurozitate geometric\u0103, totul profilat pe conturul banal a unor mun\u021bi viole\u021bi, segmenta\u021bi \u00een primul plan.
\n–\tVezi dumneata coane Tase, c\u00e2nd \u00ee\u021bi spuneam eu c\u0103 Savineanu are talent? N-am avut dreptate? Doar \u00eel cunosc pe tat\u0103l s\u0103u, \u0219tii ce fabric\u0103 are…
\n–\tEh! Ce vrei dom-le? B\u0103iat de familie!
\n–\tCel\u0103lalt, cum \u00eei zice, parc\u0103 Stamate, are ni\u0219te m\u00e2zg\u0103lituri c\u0103 m\u0103 mir cum de-o \u00eendr\u0103znit s\u0103 le expun\u0103.
\n–\tCe mai pictur\u0103 o fi \u0219i asta, dom-le, s\u0103 prezin\u021bi publicului, vezi dumneata, parc\u0103 noi nu ne-am pricepe, s\u0103 prezin\u021bi zic, tablouri cu cer\u0219etori, vagabonzi \u0219i alte blestem\u0103\u021bii? \u0218i m\u0103car de i-ar zugr\u0103vi frumos, \u0219tii, ca aistalalt, dar c\u00e2nd colo te sperii c\u00e2nd le vezi. Stricat mai e tineretul dom-le de estetica asta bol\u0219evic\u0103!?
\nCei doi domni, sc\u00e2rbi\u021bi, \u00eentoarser\u0103 cu indignare spatele tablourilor lui Tonel \u0219i plecar\u0103 s\u0103-\u0219i desfete privirile \u00een peisajele rustice cu dulceg\u0103rii de carte po\u0219tal\u0103 ilustrat\u0103 \u0219i semnate cu un nume onorabil ce era o chez\u0103\u0219ie a talentului \u0219i bunei educa\u021bii.
\nLa ora 1 s\u0103lile erau goale. P\u0103reau triste \u00een pustietatea lor, dup\u0103 forfota \u0219i str\u0103lucirea ce le avusese cu pu\u021bin \u00eenainte.
\nGeo, purt\u00e2nd \u00een ochi str\u0103lucirea succesului \u0219i stimulat de avansurile primite pentru c\u00e2teva tablouri, \u00eei f\u0103cu cinstea lui Tonel s\u0103-l invite a lua masa \u00eempreun\u0103.
\nDup\u0103 multe ezit\u0103ri, Tonel primi, propun\u00e2nd s\u0103 mearg\u0103 la restaurantul \u201eTraian\u201d.
\n– B\u0103h! \u00een spelunca aia infect\u0103? Se indign\u0103 Geo. Scuz\u0103-m\u0103 dragul meu, dar gusturile tale las\u0103 mult de dorit. Mie nu-mi place s\u0103 stau cot la cot cu birjarii \u0219i cu toate haimanalele. Mergem la \u201eDr\u0103guleanu\u201d. E un local select \u0219i vom petrece minunat!
\nTonel se l\u0103s\u0103 convins, nu fiindc\u0103 la Dr\u0103guleanu ar fi local select, ci pentru motivul c\u0103 se sim\u021bea prea singur \u0219i acea nevoie s\u0103 fie l\u00e2ng\u0103 cineva, oricine ar fi, \u00een tov\u0103r\u0103\u0219ia c\u0103ruia s\u0103 destrame p\u00e2nza grea a g\u00e2ndurilor triste ce ascundea \u00een cutele ei, poverile dezam\u0103girii.
\n\u00centr-o dup\u0103 amiaz\u0103, un domn \u00eenalt, cu ten bronzat \u0219i frunte boltit\u0103, privea \u00eendelung tablourile lui Tonel.
\nTonel st\u0103tea l\u00e2ng\u0103 sob\u0103, privind pe geam, cerul de plumb.
\nDomnul \u00eenalt, cu ten bronzat se apropie de el \u00eentreb\u00e2ndu-l:
\n–\tNu cumva dumneata e\u0219ti Anton Stamatovici?
\n–\tEu sunt! Dori\u021bi ceva? Privindu-I, recunoscu \u00een el un romancier bucovinean ale c\u0103rui opere le admira mult.
\n–\tDoream s\u0103-\u021bi exprim felicit\u0103ri pentru tablourile expuse.
\n–\tNu sunt sigur c\u0103 le merit cu adev\u0103rat, r\u0103spunse Tonel pu\u021bin intimidat.
\n–\tTinere, \u00eemi place c\u0103 e\u0219ti modest \u0219i modestia te va ajuta mai ales, acum, la \u00eenceput, c\u00e2nd dibui, c\u00e2nd cau\u021bi un drum propriu. Privind tablourile d-tale constat c\u0103 po\u021bi deveni un f\u0103urar, un interpret al vie\u021bii.
\nDrumul \u021bi l-ai g\u0103sit. Urmeaz\u0103 doar s\u0103 \u00eenve\u021bi s\u0103 te orientezi, spre a-l putea parcurge. Dumneata \u00eencerci s\u0103 desprinzi din realitate, durerea ap\u0103s\u0103toare a unei vie\u021bi nedrepte. Ai \u00eembr\u0103cat \u00een culori suferin\u021bele unor oameni ignoran\u021bi de societate \u0219i ai ad\u00e2ncit suferin\u021bele lor \u00een propria ta suferin\u021b\u0103 ca \u00eentr-un strig\u0103t de disperare, pe care mul\u021bi nu vor vrea s\u0103-l aud\u0103.
\n\u00centre timp, venise Vasile \u0218tef\u0103nescu, profesorul de desen al lui Tonel.
\nSalut\u00e2ndu-i, se adres\u0103 prietenos domnului cu ten bronzat:
\n–\tSunt \u00eenc\u00e2ntat s\u0103 v\u0103 cunosc, tocmai venisem s\u0103 v\u0103d lucrarea elevului meu. N-am putut participa la vernisaj, fiindc\u0103 domnii \u0103\u0219tia mari, cu preten\u021biile \u0219i discursurile lor, \u00eemi s\u00e2nt nesuferi\u021bi.
\nApoi \u00eentorc\u00e2ndu-se c\u0103tre Tonel:
\n–\tDac\u0103 vrei, Stamatovici, arat\u0103-mi lucr\u0103rile tale. Se \u00eendreptar\u0103 cu to\u021bi spre sala din mijloc, unde erau grupate tablourile lui Tonel.
\nProfesorului \u00eei fu imediat atras\u0103 aten\u021bia de vagabondul zgribulit, zdren\u021b\u0103ros, dormit\u00e2nd pe o banc\u0103 \u00eentr-un parc. Galbenul putred al frunzelor de toamn\u0103 \u00eel \u00eenv\u0103luia \u00eentr-o atmosfer\u0103 dezolant\u0103, peste care se proiectau.
\n–\tMurdare buc\u0103\u021bi mohor\u00e2te de cer. \u00cen alte cadre, se vedeau peisagii de mahala, cu case d\u0103r\u0103p\u0103nate, cu copii slabi, halucina\u021bi de spectrul foamei, c\u00e2ini tri\u0219ti \u0219i jig\u0103ri\u021bi, cer\u0219etori b\u0103tr\u00e2ni, sau muncitori cu priviri crunte, totul reprezent\u00e2nd o lume aievea, de un realism tragic, ce demasca f\u0103r\u0103 cru\u021bare nedrept\u0103\u021bile \u0219i cruzimile vie\u021bii.
\n–\tCe te-a f\u0103cut s\u0103 \u00ee\u021bi alegi asemenea subiecte, \u00eel \u00eentreb\u0103 \u0218tef\u0103nescu.
\n–\tVia\u021ba, domnule profesor, via\u021ba \u00een care e ad\u00e2nc s\u0103pat aspectul tragic al dezmo\u0219teni\u021bilor de la periferia societ\u0103\u021bii. Pentru mine, pictura nu e o art\u0103 dirijat\u0103 de concep\u021biile esteticii oficiale \u00een care trebuie s\u0103 predomine frumosul, frumosul acela arbitrar \u0219i inofensiv, ci e un mijloc de a m\u0103 exprima, de a spune tuturor ceea ce v\u0103d cu ochii sufletului.
\n–\tTinere, te \u00een\u021beleg, interveni romancierul. Pentru tine pictura e ceea ce sunt slovele pentru mine: o arm\u0103 de lupt\u0103, de demascare \u0219i \u00eenfierare a exploat\u0103rii \u0219i nedrept\u0103\u021bilor. Vezi \u00eens\u0103 c\u0103 la noi, ca \u0219i \u00een toate \u021b\u0103rile cu aceea\u0219i structur\u0103 social\u0103, marele, subiect \u0219i eruditul public, ce nu e \u00een realitate dec\u00e2t o mas\u0103 feroce de ignoran\u021bi, c\u0103l\u0103uzit\u0103 de critica p\u0103rtinitoare \u0219i v\u00e2ndut\u0103 intereselor de clas\u0103, nu va admite niciodat\u0103 s\u0103 renun\u021be la estetica oficial\u0103, at\u00e2t de comod\u0103 pentru unii, spre a l\u0103sa loc manifest\u0103rilor artei militare ce i-ar demasca? Ca principali vinova\u021bi ai dezechilibrului social.
\nClasele dominante, spre a-\u0219i consolida ideologia, au acaparat arta, pun\u00e2nd-o sub controlul criticii lor, pl\u0103tit\u0103 pentru a le impune punctele de vedere. \u0218i critica aceasta care \u00een\u0103bu\u0219\u0103 \u0219i falsific\u0103 sensul revolu\u021bionar al artei adev\u0103rate, este \u00een perpetu\u0103 beligeran\u021b\u0103 cu arti\u0219tii cinsti\u021bi. At\u00e2t ea, c\u00e2t \u0219i subtilii, rafina\u021bii amatori de art\u0103 din lumea bun\u0103. S\u0103 nu te temi \u00eens\u0103 de ace\u0219ti du\u0219mani. Sfideaz\u0103-i, dispre\u021buie\u0219te-i \u0219i arat\u0103-le c\u00e2t s\u00e2nt de meschini. Te vor ostraciza, dar nu vor reu\u0219i s\u0103 \u00eengroape \u00een mocirla lor arta, nu vor reu\u0219i niciodat\u0103 s\u0103 ascund\u0103 sub minciun\u0103, adev\u0103rul.
\nP\u0103streaz\u0103-\u021bi independen\u021ba spiritual\u0103, c\u0103ci atunci c\u00e2nd vei accepta tutela criticii \u0219i a publicului, vei deveni doar un simplu manechin, o abject\u0103 paia\u021b\u0103, purtat\u0103 de sforile murdare ale esteticii conceput\u0103 de distinsele lep\u0103d\u0103turi ce reprezint\u0103 o societate internat\u0103 \u00een descompunere.
\nAdev\u0103rata art\u0103, \u00een condi\u021biile actuale, cere sacrificii mari \u0219i arti\u0219ti adev\u0103ra\u021bi s\u00e2nt acei ce \u00eenal\u021b\u0103 curajo\u0219i noile stindarde pornind hot\u0103r\u00e2\u021bi \u00eenaintea timpului, spre f\u0103urirea unei vie\u021bi noi…
\nDup\u0103 ce plecar\u0103, Tonel r\u0103mas singur se g\u00e2ndi mult timp la toate c\u00e2te i le spusese domnul cu ten bronzat. Pe m\u0103sur\u0103 ce descifra \u00eendemnurile primite, pe m\u0103sur\u0103 ce le diseca spre a deveni asimilabile \u00een\u021belegerii lui, o hot\u0103r\u00e2re ne\u021b\u0103rmurit\u0103 se contura tot mai mult \u00een eul s\u0103u. aceea de a nu dezerta niciodat\u0103 de la ceea ce \u00een\u021belegea bine acum, c\u0103 e datoria sa.
\nPeste c\u00e2teva zile, ap\u0103ru \u00een \u201eGlasul Bucovinei\u201d, ziarul colac, un articol ce recenza expozi\u021bia str\u0103jereasc\u0103 de pictur\u0103. Amintind doar \u00een trecere despre cele mai multe dintre lucr\u0103ri, autorul articolului \u00ee\u0219i consacr\u0103 aten\u021bia asupra \u201et\u00e2n\u0103rului pictor Stamatovici Anton, ale c\u0103rui \u00eensu\u0219iri \u0219i concep\u021bii, \u00eendrept\u0103\u021besc mari speran\u021be pentru plastica rom\u00e2neasc\u0103\u201d.
\nRealiz\u00e2nd cu obiectivitate at\u00e2t calit\u0103\u021bile, c\u00e2t \u0219i unele st\u00e2ng\u0103cii inerente lipsei de experien\u021b\u0103 \u00een domeniul tehnicii, articolul era \u00een general elogios \u0219i se termina astfel: \u201eProduc\u021bia lui Stamatovici e \u00eenc\u0103 \u00een faza larvar\u0103. \u00eei a\u0219tept\u0103m cu mult\u0103 \u00eencredere zborul, dup\u0103 evadarea din crisalid\u0103\u201d. De\u0219i nu era semnat, Tonel recunoscu stilul romancierului ce-i declan\u0219ase \u00een suflet n\u0103zuin\u021ba \u0219i setea de lupt\u0103.
\nArticolul acesta, \u00een afar\u0103 c\u0103 strecur\u0103 \u00een sufletul celorlal\u021bi expozan\u021bi \u0219i mai ales lui Geo, veninul invidiei, pentru Tonel care nu voia \u201epopularizare\u201d, lu\u0103 propor\u021bii catastrofele: numele s\u0103u circula pe toate buzele \u201eamatorilor de art\u0103\u201d care, impulsiona\u021bi de recenzia din ziar, cu c\u00e2t nu \u00een\u021belegeau nimic din picturile sale, cu at\u00e2t mai mult sus\u021bineau c\u0103 \u00een\u021beleg totul.
\nChiar \u0219i cei doi domni b\u0103tr\u00e2ni, \u00ee\u0219i revizuir\u0103 p\u0103rerile, spre a-\u0219i salva prestigiul de cunosc\u0103tori:
\n–\tC\u00e2nd \u00ee\u021bi spuneam eu coane Tase c\u0103 Stamatovici are talent…
\n–\tDeh, ce vrei dom-le! B\u0103iat de familie! Nu vezi cum critic\u0103 lumea interlop\u0103, plaga societ\u0103\u021bii noastre, zugr\u0103vind-o \u00een toat\u0103 hido\u0219enia ei din care se degaj\u0103 lenea, raptul \u0219i instinctul de brut\u0103?
\nIar distinse doamne, cu v\u00e2rsta camuflat\u0103 \u00een fesuri \u0219i coafuri savante oxigenate, veneau cu sur\u00e2s protector \u0219i cochet\u0103rie grotesc\u0103 s\u0103 cunoasc\u0103 pe t\u00e2n\u0103rul artist care \u201evai drag\u0103, nici nu-\u021bi \u00eenchipui ce interesant e \u0219i c\u00e2t de talentat\u201d…
\nTonel asista neputincios la profanarea sufletului s\u0103u, oglindit \u00een tablourile expuse, av\u00e2nd senza\u021bia stranie c\u0103 m\u00e2inile murdare, \u0219i p\u0103roase, ac\u021bionate de ignoran\u021b\u0103 \u0219i ipocrizie, \u00eel pip\u0103iau brutal, sco\u021b\u00e2ndu-i toate ungherele.
\nDe cele mai multe ori, pleca dezgustat de la expozi\u021bie, l\u0103s\u00e2nd \u00een seama \u00eengrijitorilor muzeului, supravegherea \u0219i \u00eenchiderea s\u0103lilor.
\nD\u00e2ndu-\u0219i seama c\u00e2t de ieftin i-a fost a\u0219a zisul succes \u0219i c\u00e2t de gre\u0219it a fost \u00een\u021beles de cei ce-\u0219i aciraser\u0103 snobismul imbecil cu articolul din ziar, de multe ori regreta c\u0103 a proiectat aceast\u0103 expozi\u021bie, care nu i-a adus dec\u00e2t decep\u021bia de a-\u0219i vedea terfelite, falsificate sau banalizate, concep\u021biile lui.
\nDup\u0103 \u00eenchiderea expozi\u021biei din v\u00e2nzarea tablourilor \u00ee\u0219i f\u0103cu o bun\u0103 provizie de culori \u0219i r\u0103m\u00e2n\u00e2ndu-i \u00eenc\u0103 foarte mul\u021bi bani, primi bucuros sugestia lui Pache, care cu un ton declamator, i-a ridicat \u00een sl\u0103vi gloria \u0219i viitorul str\u0103lucitor, exprim\u00e2ndu-\u0219i \u00eencrederea c\u0103 un talent ce s-a impus cu at\u00e2ta vigurozitate opiniei publice, nu va ezita s\u0103-\u0219i dezv\u0103luie aspectul generos, oferind pentru s\u0103rb\u0103torirea succesului, o agap\u0103 colegial\u0103 c\u00e2t mai opulent\u0103.
\nAscult\u00e2ndu-i bazaconiile sfor\u0103itoare, Tonel pufni \u00een r\u00e2s, \u0219i merser\u0103 \u00eempreun\u0103 la Tolea spre a-i expune proiectul.
\nTolea, convoc\u0103 de urgen\u021b\u0103 republicanii, spre a delibera cu to\u021bii asupra zilei \u0219i locului unde vor organiza \u201eagapa\u201d.
\nExpun\u00e2nd cu solemnitate inten\u021biile admirabile ale \u201eilustratului lor coleg\u201d, to\u021bi republicanii \u00eel proclamar\u0103 \u00eentr-un entuziasm spontan… cet\u0103\u021bean de onoare al republicii, \u0219i hot\u0103r\u00e2r\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 cu to\u021bii, a doua zi, seara, la Wagner.
\nTolea \u00ee\u0219i lu\u0103 sarcina de a organiza totul. Re\u021binu la Wagner o camer\u0103 (ce s\u0103 le fie rezervat\u0103 \u00een exclusivitate) \u0219i a doua zi, spre sear\u0103, to\u021bi participan\u021bii, \u00een num\u0103r de 12, ie\u0219ir\u0103 \u00een grupuri mici, spre a nu da loc la b\u0103nuieli \u0219i se \u00eendreptar\u0103 spre restaurantul Wagner.
\nOtto, chelnerul localului, se prezent\u0103 cu o list\u0103 lung\u0103, ca un pomelnic nesf\u00e2r\u0219it, de m\u00e2nc\u0103ruri \u0219i b\u0103uturi.
\nPache, expertul gastronomic al republicii, studie cu aten\u021bie lista \u0219i dup\u0103 o \u00eendelung\u0103 \u0219i savant\u0103 cercetare, alc\u0103tui nota de comand\u0103. Se f\u0103cu inaugurarea chefului \u00een clinchete sonore de p\u0103h\u0103ru\u021be, umplute ochi, cu \u021buic\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103. Dup\u0103 o serie de aperitive, \u00eencepuser\u0103 se soseasc\u0103 \u201especialitatea casei\u201d, ce fur\u0103 stropite din bel\u0219ug cu vin alb, din renumitele vii Stylos.
\nTonel neobi\u0219nuit cu b\u0103utura, sim\u021bea o toropeal\u0103 ce-i p\u00e2lp\u00e2ia lene\u0219 \u00een s\u00e2nge. Ochii \u00eei sticleau iar p\u0103rul \u00eei c\u0103dea mereu pe frunte. Totu\u0219i, se ambi\u021biona s\u0103 bea, \u0219i la un moment dat f\u0103cu un adev\u0103rat \u201etour de force\u201d b\u00e2nd dou\u0103 pahare unul dup\u0103 altul, ceea ce \u00eel f\u0103cu pe Costa\u0219 s\u0103 se ridice imediat \u00een picioare, s\u0103 bat\u0103 cu cu\u021bitul \u00een farfurie \u0219i s\u0103-\u0219i cear\u0103 permisiunea de a vorbi:
\n–\tDistin\u0219i comeseni, nu sunt orator, adic\u0103 nu-mi place s\u0103 plictisesc pe nimeni, dar v\u0103 rog s\u0103-mi permite\u021bi a v\u0103 pune un pic r\u0103bdarea la contribu\u021bie, deoarece vreau s\u0103 v\u0103 anun\u021b un eveniment important: ast\u0103zi serb\u0103m na\u0219terea celui de al doilea Tonel. Primul, fiind exemplar nereu\u0219it, repauzeaz\u0103 \u00eentru domnul… Pestalozzi, \u0219i are ca lespede de morm\u00e2nt, gramatica latin\u0103 de Radu Sbiera. Cel de al doilea e viu \u0219i natural \u00een fa\u021ba dumneavoastr\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i face un str\u0103lucit debut pe arena bachic\u0103. Cuvintele lui Costa\u0219 erau \u00eenc\u0103 jalnic dezmin\u021bite de atitudinea lui Tonel care \u00een urma ultimelor dou\u0103 pahare, pirotea pe scaun gata s\u0103 adoarm\u0103.
\nPache, apropiindu-se tiptil de Tonel, \u00eel stropi oarecum cu sifonul.
\nTrezit de r\u0103ceala lichidului, se uit\u0103 mirat \u00een jurul s\u0103u.
\n–\tCe vre\u021bi, emo\u021bia noului n\u0103scut, c\u00e2nd ia contact cu via\u021ba, zise Tolea.
\n–\tNumai c\u0103 noul n\u0103scut, pare mai cur\u00e2nd lehuz\u0103, complet\u0103 Vania. Nu vrea nici m\u0103car s\u0103 sug\u0103.
\n–\tDai Da! S\u0103 sug\u0103, strig\u0103 corul celorlal\u021bi.
\n–\tTonel, iat\u0103 laptele vie\u021bii! Suge-I \u00eei zise Costa\u0219 \u00eentinz\u00e2ndu-i un pahar.
\nLu\u00e2nd paharul, Tonel \u00eel ridic\u0103 spre buze zic\u00e2nd:
\n–\tS\u0103 bem b\u0103ie\u021bi \u0219i s\u0103 r\u00e2dem! Se zice c\u0103 \u00een be\u021bii- devii mai fericit. C\u00e2nd putem dispune cu at\u00e2ta u\u0219urin\u021b\u0103 de aceast\u0103 surs\u0103 de fericire, de ce s\u0103 nu i verific\u0103m eficacitatea?
\n–\tBravo Tonele, url\u0103 galeria.
\n–\tPromite mult, \u00eei zice Vova lui Dulipovici, ambii admiratori constan\u021bi ai lui Bachus. \u0102sta o s\u0103 n-o \u00eentreac\u0103.
\n\u00centre timp, Tolea \u00eel cheam\u0103 pe Otto:
\n–\tla vezi \u0219efule, mai ad\u0103 vin \u0219i… ceva fete \u0219tii, mai pe scr\u00e2ncean\u0103!
\n–\tVinee! R\u0103spunse Otto, scont\u00e2nd un bac\u0219i\u0219 respectabil. Dup\u0103 cinci minute, se intoarse \u0219i-i \u0219opti lui Tolea la ureche:
\n–\t\u201eFetele” s\u00e2n jos. S\u0103 le trimit acum?
\n–\tC\u00e2te s\u00e2nt?
\n–\tCinci. E \u0219i Mizzi, aia, \u0219ti\u021bi care v\u0103 place pe dumneavoastr\u0103.
\n–\t\u00cen regul\u0103 Otto! Ce mai a\u0219tep\u021bi? Trimite-le sus. Dar cu vinul ce se aude?
\n–\t\u00cel scoate Haus din pivni\u021b\u0103. Nu vin \u201eprima\u201d.
\n–\tBravo Ostrogotule, \u00eel gratul\u0103 Tolea b\u0103t\u00e2ndu-l pe um\u0103r. Apoi se \u00eentoarse c\u0103tre b\u0103ie\u021bi, anun\u021b\u00e2ndu-i c\u0103 vor fi onora\u021bi de vizita c\u00e2torva fete dr\u0103gu\u021be \u0219i vesele, veste ce st\u00e2rni aplauze entuziaste.
\nFetele intrar\u0103 una c\u00e2te una, leg\u0103n\u00e2ndu-\u0219i profesional \u0219oldurile binef\u0103cute \u0219i eviden\u021biindu-\u0219i s\u00e2nii provocatori, ce-\u0219i afi\u0219au tulbur\u0103toarea apari\u021bie prin decolteul rochiilor.
\nArbor\u00e2ndu-\u0219i z\u00e2mbete studiate pe fe\u021bele lor tinere, dar ve\u0219tejite de viciul \u0219i nop\u021bile pierdute, intrar\u0103 \u00een intimitatea chefliilor cu u\u0219urin\u021ba \u0219i lipsa de scrupule ce le-a impus-o obi\u0219nuin\u021ba.
\nTonel fiind o \u201emarf\u0103 proasp\u0103t\u0103” fu ag\u0103\u021bat f\u0103r\u0103 multe mofturi de Lena, o blondin\u0103 cu ochi alba\u0219tri, ce i se coco\u021b\u0103 \u00een bra\u021be, s\u0103rut\u00e2ndu-l.
\nP\u00e2n\u0103 atunci, Tonel nu cunoscuse parfumul c\u0103rnii de fete \u0219i nici gustul calin al s\u0103rutului.
\nN\u0103rile \u00eei vibrau iar ochii \u00eei alunecau lacomi prin deschiz\u0103tura decolteului.
\n–\tCum te cheam\u0103, puiule? \u00eel \u00eentreb\u0103 Lena.
\n–\tCe conteaz\u0103 numele, dar dac\u0103 vrei, po\u021bi s\u0103-mi spui Tonel.
\n–\t\u0218i mie Lena.
\nFiind f\u0103cute astfel prezent\u0103rile, Lena \u00ee\u0219i turn\u0103 un pahar, d\u00e2ndu-i lui Tonel s\u0103 bea. La \u00eenceput, Tonel era timid. Cur\u00e2nd \u00eens\u0103, b\u0103utura \u00eei alunga timiditatea \u0219i nu se mai sfii de Lena. Cuprins de dorin\u021bi \u00eei m\u00e2ng\u00e2ia \u0219i-i fr\u0103m\u00e2nta corpul fraged \u00eenc\u0103.
\nEa, \u00eei s\u0103rut\u0103 buzele – virgine p\u00e2n\u0103 atunci \u0219i-i zise:
\n–\tS\u0103 mergem de aici?
\n–\tUnde?
\n–\tVino cu mine!
\nCu nervii \u00eencorda\u021bi, frem\u0103t\u00e2nd, o urm\u0103 \u00een od\u0103i\u021ba de la etaj, amenajat\u0103 \u00een mod special cu un pat \u0219i un paravan dup\u0103 care se ascundeau ligheanul \u0219i inevitabilul irigator. Lena \u00eencuie u\u0219a apoi aprinse un bec roz \u0219i \u00eencepu s\u0103 se dezbrace. Sco\u021b\u00e2ndu-\u0219i rochia, furoul \u0219i ciorapii, r\u0103mase goal\u0103, oferindu-i lui Tonel, splendida-i crea\u021bie cu reflexe roze.
\nTonel o contempla aiurit. Sub aspectul acesta, nu cunoscuse \u00eenc\u0103 femeia. \u00een clipa aceia nu-\u0219i d\u0103dea seama ce simte: team\u0103, curiozitate sau dorin\u021b\u0103? Revela\u021bia nudului feminin, \u00eei diminu\u0103 repulsia ce o sim\u021bea pentru dragostea tarifat\u0103, dragostea ce o po\u021bi cump\u0103ra la abjecta tarab\u0103 a prostitu\u021biei, a\u0219a cum totul se poate cump\u0103ra \u00eentr-o lume, creat\u0103 de negustori pentru negustori.
\nB\u0103utura \u00eei stimula dorin\u021bele \u0219i nu mai v\u0103zu \u00een Lena una dintre miile, sutele de mii de victime nenorocite, vrednice de mil\u0103, care \u00ee\u0219i v\u00e2nd corpul \u0219i tinere\u021bea pentru o bucat\u0103 de p\u00e2ine, ci doar o femeie t\u00e2n\u0103r\u0103 \u0219i frumoas\u0103 ce i se ofer\u0103, care \u00eel cheam\u0103.
\nInstinctul animalic, \u00ee\u0219i spuse ultimul cuv\u00e2nt. \u0218i goneau nebune\u0219te prin bezna sim\u021burilor, psalmodiind \u00een ritmul c\u0103rnii, melodia impetuoas\u0103 a eternului p\u0103cat biblic.
\nC\u00e2nd reveni \u00een sala \u00een care ceilal\u021bi benchetuiau veseli, Tonel nu ar fi putut distinge dac\u0103 ceea ce sim\u021bea era triste\u021be sau dezgust. Rotind o privire asupra mesei, constat\u0103 c\u0103 lipsesc Tolea, Pache \u0219i dou\u0103 fete.
\nUn z\u00e2mbet amar \u00eei schimonosi fa\u021ba obosit\u0103: al\u021bii care s-au dus s\u0103 se b\u0103l\u0103ceasc\u0103 \u00een mocirla aceasta c\u0103reia i se zice dragoste…
\nSe retrase la o mas\u0103 din col\u021b \u0219i lu\u00e2nd o sticl\u0103, duse la gur\u0103 \u0219i b\u0103u din ea p\u00e2n\u0103 sim\u021bi c\u0103 \u00ee\u0219i pierde r\u0103suflarea.
\nB\u0103u cu sete vinul am\u0103rui, ce-i \u00eempr\u0103\u0219tia \u00een creierul s\u0103u r\u0103v\u0103\u0219it, rozele murdare ale unei ieftine \u0219i abrutizante fericiri.
\nApoi se ridic\u0103 \u0219i, cu ochi tulburi \u0219i pa\u0219i \u00eempletici\u021bi, ie\u0219i \u00een strad\u0103.
\n\u00cen noaptea aceea de \u00eenceput de aprilie, aerul era umed, v\u00e2scos, iar luna palid\u0103, p\u0103rea o cocot\u0103 ofilit\u0103, roas\u0103 de ftizie.
\nPa\u0219ii i se \u00eempleticeau pe caldar\u00e2mul luminat inegal, de felinarele murdare.
\nCasele murdare.
\nCerul murdar.
\nStr\u0103zile ora\u0219ului, luna, oamenii, totul murdar.
\nTonel \u00eencepu s\u0103 r\u00e2d\u0103 f\u0103r\u0103 rost: s-a \u00eemb\u0103tat universul. \u0218i bolta se \u00eemperecheaz\u0103 sc\u00e2rbos cu p\u0103m\u00e2ntul, iar luna, mahmur\u0103 ca dup\u0103 chef, a\u0219teapt\u0103 moroc\u0103noas\u0103 s\u0103 \u00eencaseze \u201etaxa\u201d pentru vizit\u0103… \u0218i stelele, bete, clipesc obscen cu ochiul lor ciclopic. Dar, da, totul e beat, \u00eeng\u00e2na Tonel, merg\u00e2nd cu pa\u0219i nesiguri, oprindu-se din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd s\u0103 fac\u0103 obiec\u021bii bizare asupra felinarelor care parc\u0103 s-au vorbit cu toate s\u0103-i stea mereu \u00een drum.
\nC\u00e2nd reveni la Wagner, era ora 3. \u00een sal\u0103, mai erau treji Tolea, Vova, Pache, Costa\u0219 \u0219i Vania.
\nDintre fete, Mizzi \u0219i Lala \u00ee\u0219i consumau ultimele resurse de energie, b\u00e2nd rachiu \u0219i fum\u00e2nd \u021big\u0103ri tari. Dou\u0103 z\u0103ceau pe du\u0219umele, bete, iar Lena, beat\u0103 \u0219i ea, se dezbr\u0103case \u0219i complet goal\u0103, executa un dans ce voia s\u0103 fie suplu \u0219i seduc\u0103tor dar care nu era dec\u00e2t grotesc.
\nIstovit\u0103, c\u0103zu apoi pe du\u0219umea.
\nPache, lu\u0103 un sifon \u0219i-i f\u0103cu un du\u0219.
\nStropi reci \u00eei biciuiau capul, provoc\u00e2ndu-i convulsiuni ce p\u0103reau un dans straniu, ame\u021bitor \u0219i dezgust\u0103tor, un dans al s\u00e2nilor al coapselor, al c\u00e2ntecului.
\nVova se prostern\u0103 \u00eenaintea ei, dar c\u0103zu \u0219i \u00eencerc\u0103 \u00een z\u0103dar s\u0103 se mai scoale. Convins c\u0103 moare, \u00eencepu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, spun\u00e2nd printre sughi\u021buri: Doamne, \u00een m\u00e2inile tale,…h\u00e2c… \u00eemi dau sufletul…
\nTolea \u00eencerc\u0103 s\u0103-l scoale, dar Vova \u00eei replic\u0103 furios:
\n–\tLas\u0103-m\u0103, boule! Nu vezi c\u0103 mor?
\n–\tE\u0219ti beat ca un porc Vova, \u00eei r\u0103spunse Tolea.
\n–\tPa\u0219tele m\u0103ti de t\u00e2mpit, tu e\u0219ti beat, \u00eeng\u00e2n\u0103 Vova \u0219i adormi.
\nTolea \u00eel chem\u0103 pe Otto:
\n–\tAscult\u0103, \u0219efule, ce facem cu voinicii \u0103\u0219tia care dorm pe \u00eentrecutele?
\n–\tP\u0103i s\u0103-i ducem jos. E o camer\u0103 acolo, unde ar putea sta p\u00e2n\u0103 se trezesc.
\n–\tBravo, ostrogotule, e o idee bun\u0103. La internat n- a\u0219 fi putut s\u0103-i duc \u00een halul \u0103sta, a\u0219a c\u0103, hai s\u0103 facem cur\u0103\u021benie.
\n\u0218i \u00eempreun\u0103 cu cei r\u0103ma\u0219i treji, transportar\u0103 \u201eobiectele sfor\u0103itoare\u201d pe scara de serviciu, la subsol, unde \u00eei culcar\u0103 de-a valma \u00een dou\u0103 divanuri largi.
\nRe\u00eentor\u0219i, Tolea f\u0103cu apelul celor prezen\u021bi, ceru socoteal\u0103 pentru tot ce s-a consumat, plus \u201efetele\u201d, \u00eel rug\u0103 pe Tonel s\u0103 achite totul \u0219i puse la vot problema dac\u0103 s\u0103 plece sau s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 p\u00e2n\u0103 diminea\u021b\u0103 \u00een local.
\nHot\u0103r\u00e2ndu-se s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, Tolea mai comand\u0103 5 sticle de vin, \u021big\u0103ri \u0219i tartine apoi \u00eei pred\u0103 lui Pache comanda opera\u021biunilor bachice.
\nElanul cu care porniser\u0103 cheful, se destr\u0103m\u0103 \u00eencetul cu \u00eencetul. Veselia c\u0103zu pe c\u00e2mpul de b\u0103taie, risipindu-se printre sticlele goale. Nu se mai auzea dec\u00e2t clinchetele paharelor \u0219i g\u00e2lg\u00e2itul vinului.
\nT\u0103cu\u021bi, cu fe\u021bele trase, cu ochii \u00eenfunda\u021bi \u0219i cu barba cresc\u00e2nd\u0103, \u00eenv\u0103lui\u021bi \u00een fundul gros de tutun, p\u0103reau ni\u0219te stafii ce slujesc unor fantomatice zeit\u0103\u021bi.
\n– Parc\u0103 am fi \u00eentr-o pe\u0219ter\u0103 zise cineva. De c\u00e2nd suntem aici? De ieri, de un veac, de o ve\u0219nicie?… nimeni nu r\u0103spunse, \u0219i vocea continu\u0103:
\n– Noi bem de o ve\u0219nicie, spre a uita de s\u00e2ngele putred ce ni l-au dat p\u0103rin\u021bii, ce ni l-au transmis str\u0103mo\u0219ii… Suntem fiii oamenilor din caverne, purt\u0103m \u00een noi ecoul t\u00e2nguirilor sf\u00e2r\u0219ite ale omului – goril\u0103, b\u00e2ntuit de groaza primitiv\u0103… Noi isp\u0103\u0219im p\u0103catele ancestrale \u0219i remu\u0219c\u0103rile latente ne infiltreaz\u0103 \u00een suflete nebunia. \u00een noi e \u00eengr\u0103m\u0103dit\u0103 toat\u0103 \u00eentunecimea vie\u021bii z\u0103vor\u00e2t\u0103 \u00een pe\u0219terile pustii, tot zbuciumul omului – fiar\u0103, tot golul reminiscen\u021belor r\u0103zvr\u0103tirilor de hoard\u0103, toat\u0103 teama de necunoscut.
\nAuzi\u021bi cum curge vinul \u00een pahare? Ca \u0219uvoaiele peste locuin\u021bele lacustre. Dar unde e r\u00e2njetul, unde e urmetul fiarei? Apoi vocea se opri istovit\u0103.
\nTonel \u00ee\u0219i sprijini capul \u00een palme, privind cu ochi mohor\u00e2\u021bi fantomele din fata sa, c\u00e2nt\u0103rind \u00een balan\u021ba be\u021biei, murd\u0103ria \u00een care oamenii se las\u0103 t\u00e2r\u00e2\u021bi at\u00e2t de u\u0219or.
\nZorii zilei \u00eel g\u0103sir\u0103, c\u0103ut\u00e2nd \u00een fundul paharului, ruinele unui templu, al dragostei purificare, templu devastat de furia unei nop\u021bi de chef.
\nPe la 7 diminea\u021ba, plec\u0103 la internat l\u0103s\u00e2ndu-i pe ceilal\u021bi dormind cu capul pe mas\u0103.
\nIntr\u0103 pe furi\u0219 \u0219i merse direct \u00een dormitor. Se culc\u0103 \u00eembr\u0103cat \u0219i dormi bu\u0219tean toat\u0103 ziua.<\/p>\n
***
\nZilele \u00eensorite ale \u00eenceputului de prim\u0103var\u0103, alternau cu altele, reci, triste, ploioase.
\nAbia dup\u0103 vacan\u021ba de Pa\u0219ti, venir\u0103 zilele frumoase ale adev\u0103ratei prim\u0103veri.
\nLuna mai a \u00eempodobit ora\u0219ul cu frunze de un verde discret, iar prim\u0103vara r\u00e2dea ca o blondin\u0103 cochet\u0103, ar\u0103t\u00e2ndu-\u0219i str\u0103lucirea printre boschetele \u00eemb\u0103ls\u0103mate cu parfumul florilor de liliac, sau f\u0103c\u00e2nd piruete ginga\u0219e, prin zborul g\u00e2zelor pulverizate de aurul cald al soarelui
\nVia\u021ba fugise de pe str\u0103zi, refugiindu-se \u00een parcurile cu iarb\u0103, flori \u0219i pete albastre de cer.
\nLuna mai, luna dragostei \u0219i tinere\u021bii \u00ee\u0219i pierdea nop\u021bile pe b\u0103ncile din Dominic sau Schiller-park, pe aleile discrete sau pe paji\u0219tile \u00eenverzite, unde perechi, torceau firul fragil al dragostei, \u00een \u0219oapte de chitar\u0103 sau triluri de privighetori.
\n\u00cen luna asta femecat\u0103, \u0219i via\u021ba ar fi vrut s\u0103 c\u00e2nte din vijelioasa ei l\u0103ut\u0103, o melodie mai bl\u00e2nd\u0103, mai suav\u0103, ce s\u0103 \u00eempr\u0103\u0219tie negurile din suflete.
\nPe o banc\u0103 din Schiller – park, profesorul Nagud privea prim\u0103vara din jurul s\u0103u. Era aceea\u0219i prim\u0103var\u0103, ca \u0219i-n alte d\u0103\u021bi, \u0219i totu\u0219i pentru el alta, c\u0103ci \u00een r\u0103bojul anilor, a mai tras o linie \u00een plus.
\nUn zarz\u0103r \u00eenflorit, \u00ee\u0219i ningea pe umerii s\u0103i g\u00e2rbovi\u021bi, florile ve\u0219tede, \u00eenv\u0103luindu-l \u00een doliul alb al prim\u0103verii.
\n\u00cen zb\u00e2rciturile fe\u021bei sale, razele crepusculare, scotoceau ca \u00eentr-un covor al trecutului, o tinere\u021be \u00eendep\u0103rtat\u0103, apus\u0103 pentru totdeauna.
\nAmurgul arunca pe p\u0103m\u00e2nt, pete de lumin\u0103 ireale, de un cromatism neverosimil.
\nNorii de purpur\u0103 se oglindeau \u00een str\u0103lucirea florilor \u0219i a ierbii.
\nApoi soarele cobor\u00ee dup\u0103 dealul \u021ae\u021binei. Str\u0103lucirea de o clip\u0103 se stinse, florile se posomor\u00e2r\u0103, iar norii \u00ee\u0219i murd\u0103rir\u0103 purpura \u00een violentul mohor\u00e2t al \u00eenser\u0103rii.
\nTonel, trecea absent pe alee. De c\u00e2tva timp era mereu ab\u0103tut. Amintirea fetelor de la Wagner ce-i destr\u0103mar\u0103 credin\u021ba \u00een dragostea ideal\u0103, \u00eei pres\u0103rase peste vise cenu\u0219a dezgustului, iar ignoran\u021ba grosolan\u0103 a oamenilor ce i-au profanat sufletul oglindit \u00een tablourile sale, \u00eel f\u0103cea s\u0103 se \u00eenchid\u0103 tot mai mult \u00een sine.
\nTrec\u00e2nd pe alee, nu-l observ\u0103 pe Nagud, care \u0219edea pe banc\u0103, \u00eenf\u0103\u0219urat \u00een clarobscurul serii.
\n– Stamatovici! \u00eel strig\u0103 profesorul. Stai pu\u021bin! Ce cau\u021bi prin parcuri la ora asta? Dar imediat regret\u0103 c\u0103-l oprise. Omul din el, \u00eenvinse dasc\u0103lul de care era legat\u0103 pedanteria impus\u0103 de severitatea unui regulament stupid.
\nNu mai ascult\u0103 explica\u021biile ce i le d\u0103dea Tonel. Se g\u00e2ndi c\u0103 \u0219i el, pe vremea lui, cutreiera parcurile f\u0103c\u00e2nd versuri pentru o Millz sau Gretchen oarecare…C\u00e2nd era t\u00e2n\u0103r… Dar c\u00e2nd a fost asta? De mult…
\nVia\u021ba nu face deosebire \u00eentre profesor \u0219i elev…
\nOh! B\u0103tr\u00e2ne\u021be, b\u0103tr\u00e2ne\u021be, de ce-\u021bi rever\u0219i melancolia ta, atunci c\u00e2nd umerii no\u0219tri sunt prea slabi ca s-o mai poat\u0103 purta?
\nDe ce faci, ca dup\u0103 o via\u021b\u0103 de trudnic chin, s\u0103 ni se par\u0103 totul frumos \u0219i ar\u0103t\u00e2ndu-ne trecutul prin prisma iremediabilului, de ce transformi imposibilul in regrete, iar regretele \u00een remu\u0219carea de a nu fi pre\u021buit frumosul la timpul lui?
\nHei, zgrip\u021buroaic\u0103, zgrip\u021buroaic\u0103…
\nDeodat\u0103 \u00ee\u0219i aminti de Tonel.
\n–\tErai aici Stamatevici?
\n–\tDa, domnule profesor! D-le m-a\u021bi oprit!
\n–\tDa? Bine, \u0219ezi. Adic\u0103 nu. Mai bine du-te. Tu e\u0219ti t\u00e2n\u0103r. Du-te la ai t\u0103i.
\n–\tTe cheam\u0103 via\u021ba.
\nTonel nu \u00eendr\u0103znea s\u0103-i spun\u0103 c\u0103 se \u00een\u0219eal\u0103, c\u0103 pe el nu-l cheam\u0103 nimeni, c\u0103 trece al\u0103turea de via\u021b\u0103
\n–\t\u0218i nu uita b\u0103iete, mai spuse Nagud, fericire \u00eenseamn\u0103 tinere\u021be, dar asta o vei \u00een\u021belege abia c\u00e2nd vei fi b\u0103tr\u00e2n.
\nTonel plec\u0103 t\u0103cut, cu umerii l\u0103sa\u021bi cu ochii \u00een jos \u0219i buzele str\u00e2nse.
\nOare fericirea e tinere\u021be? Se \u00eentreb\u0103 el. Nu! E absurd! Fericirea asta de acum e numai imbecilitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Luni 9, prima zi de \u0219coal\u0103 dup\u0103 vacan\u021b\u0103. \u00eenc\u0103 de la primele ore, pedelul liceului umbla prin fiecare clas\u0103, cetind<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":12470,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12511"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12511"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12511\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12512,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12511\/revisions\/12512"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12470"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12511"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12511"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12511"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}