{"id":12480,"date":"2020-12-02T13:56:13","date_gmt":"2020-12-02T10:56:13","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12480"},"modified":"2020-12-02T13:56:13","modified_gmt":"2020-12-02T10:56:13","slug":"spatii-culturale-nr-65-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12480","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 65 (10)"},"content":{"rendered":"

C\u0103r\u021bi prezentate de:<\/strong><\/em><\/p>\n

Marius MANTA <\/strong><\/p>\n

Oana Gheorghe – \u201eAnatomia unei \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103ri\u201d<\/strong><\/p>\n

O cunosc pe Oana Gheorghe de ceva timp, e drept, nu foarte bine, \u00eens\u0103 suficient pentru a-mi fi dat seama c\u0103 este unul dintre acei oameni care tr\u0103iesc din plin \u00een cultur\u0103, dezinteresa\u021bi de faim\u0103 ori premii literare. Nu r\u0103m\u00e2ne \u00eenchistat\u0103 \u00een mode literare, nu e interesat\u0103 de apartenen\u021ba la grup\u0103ri ce \u00ee\u0219i vor fi impus deja blazonul \u00een peisajul contemporan. Sunt poate paradoxale asemenea afirma\u021bii la debutul \u00een volum, \u00eens\u0103 am \u00eentrev\u0103zut de la \u00eenceput o delicate\u021be aparte ce \u00eei acompaniaz\u0103 curiozit\u0103\u021bile creatoare \u2013 ne amintim, primii pa\u0219i asuma\u021bi pe de-a-ntregul se suprapun cel mai probabil peste coloanele tip\u0103rite, cu ani \u00een urm\u0103, \u00een revistele b\u0103c\u0103uane \u201eAteneu\u201d \u0219i \u201ePlumb\u201d. Interesant r\u0103m\u00e2ne de urm\u0103rit \u0219i un alt palier care interfereaz\u0103 cu versurile propriu-zise, mai precis o dragoste m\u0103rturisit\u0103 (cumva implicit!) pentru formulele scurte ale poeziei nipone \u0219i arta fotografic\u0103. Prezent\u0103 la varii expozi\u021bii, vernisaje, lans\u0103ri de carte, promotor al unor evenimente culturale printre care lecturi publice \u0219i workshopuri, Oana Gheorghe a prefa\u021bat axiologic \u201eanatomia unei \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103ri\u201d.
\nLipsindu-i artificiile stilistice supralicitate, f\u0103r\u0103 un plus de dramatism desuet at\u00e2t de prezent aici \u0219i acum, discursul poetei r\u0103m\u00e2ne clar, at\u00e2t c\u00e2t \u00eei \u00eeng\u0103duie tema-umbrel\u0103 a volumului. Sentimentul de iubire echivaleaz\u0103 cu tr\u0103irea autentic\u0103, tr\u0103ire ce presupune – cum altfel? – \u0219i evadarea din convenien\u021b\u0103. Sufletul arde parte din etape, gra\u021bie unei libert\u0103\u021bi (semnalat\u0103 prin metafore \u0219i alegorii) ce se dore\u0219te a fi ob\u021binut\u0103 cu orice pre\u021b: \u201eam furat libertatea\/ \u0219i am ascuns-o \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 de duminic\u0103\/ am furat mai \u00eent\u00e2i secunde\/ apoi ore\/ apoi zile \u00eentregi\/ lacom\u0103 din dorin\u021ba de a fi eu\/ p\u00e2n\u0103 la ultimul cuv\u00e2nt\u201d (\u201elibertate\u201d) sau \u201ecaii s\u0103lbatici\/ nu-i chemi cu j\u0103ratec\/ caii s\u0103lbatici se leag\u0103\/ cu smirn\u0103, t\u0103m\u00e2ie \u0219i mir…\u201d (\u201ee anotimpul p\u0103s\u0103rii albe\u201d). Tonul ultimativ din \u201ed\u0103 drumul cailor tineri\u201d, \u201ed\u0103 drumul p\u0103s\u0103rii albe\u201d \u00eenso\u021be\u0219te subteranele tuturor textelor. \u00cen definitiv, pentru un ochi antrenat, poezia Oanei Gheorghe e una optimist\u0103, structur\u00e2ndu-\u0219i \u00een\u021belesurile de profunzime de-a lungul unor motive care circumscriu imaginea zborului – devenirea este una ascensional\u0103, racordat\u0103 cu tainele dint\u00e2i \u0219i din urm\u0103 ale universului. C\u0103l\u0103torul, visul, marea, \u00eengerul \u0219i multe altele \u00eenving mecanica dur\u0103 a unui univers goth: \u201enu mai am ochi\/ nu mai am spr\u00e2ncene\/ p\u0103rul mi-a c\u0103zut\/ unghiile exfoliate, negre \u0219i coroiate\/ pielea ridat\u0103 desprins\u0103 de pe mu\u0219chi \u0219i oase\/ statura \u00eencovoiat\u0103 \u00ee\u0219i t\u00e2r\u00e2ie umbra\/\/ se plimb\u0103 noaptea pe str\u0103zile pustii\/ sub lumina str\u0103vezie a becurilor\/ hainele murdare \u0219i rupte de at\u00e2ta drum\/\/ ce h\u00e2d\u0103 creatur\u0103 mi se arat\u0103 \u00eentr-o b\u0103ltoac\u0103?\u201d (\u201e\u00cengerul a strigat\u201d). Dincolo de Zid, poezia devine \u00eens\u0103\u0219i iubire iar fe\u021bele de granit devin o amintire grotesc\u0103: \u201ec\u00e2nd sunt l\u00e2ng\u0103 tine poezia tace\/ se r\u0103sfir\u0103 \u00eentre noi precum razele soarelui prin perdea,\/ diminea\u021ba\/\/ c\u00e2nd e\u0219ti departe de mine poezia strig\u0103\/ din ad\u00e2ncul meu\/ de parc\u0103 alinarea ei\/ ar vrea s\u0103 umple spa\u021biul dintre noi\/\/ ne cunoa\u0219te bine\/ ne iube\u0219te at\u00e2t de mult\/\/ tot ce-i r\u0103m\u00e2ne sunt cuvintele\/ nu toate,\/ doar cele care ar putea umple o t\u0103cere\u201d (\u201ec\u00e2nd sunt l\u00e2ng\u0103 tine\u201d).
\nTriste\u021bea unei lumi v\u0103duvite de duminica crea\u021biei poate fi alungat\u0103 doar prin recuperarea celui mai profund sentiment uman: \u201esunt eu\/ dincolo de tine\/ \u0219i dincolo de mine e\u0219ti tu\/ trec\u0103tor\/\/ aproape c\u0103 tu e\u0219ti tu\/ \u00eentre mine \u0219i ast\u0103zi\/\/ de aceea fug\/ mi-e team\u0103 s\u0103 te privesc\/ ca \u0219i cum ar fi pentru ultima oar\u0103\u201d (\u201e\u00eentre respira\u021bii\u201d).
\nSub forma unei confesiuni totale, mereu \u00een proximitatea celuilalt, deloc \u00een glum\u0103, poezia Oanei Gheorghe ne arat\u0103 pentru \u00eenc\u0103 o dat\u0103 c\u0103 dragostea e cea mai s\u0103n\u0103toas\u0103 boal\u0103, cale unic\u0103 de a reinstaura frumuse\u021bea edenic\u0103, de revenire spre un reper bine fixat, la un \u201eacas\u0103\u201d rememorat nostalgic: \u201ede c\u00e2te ori m-am \u00eendep\u0103rtat de poezie m-am r\u0103t\u0103cit\/ aici sunt condamnat\u0103 s\u0103 visez\/ aici \u00eemi cresc aripi\u201d (\u201edrumul de \u00eentoarcere\u201d).<\/p>\n


\nCostache \u0218tefan ANDREI<\/strong><\/p>\n

Pomenire<\/strong><\/p>\n

Gardian \u00eenr\u0103it aplombul
\ncare zg\u00e2rie visul dimine\u021bilor
\ndate de poman\u0103 \u2013 vinul acela
\ndin paharul care \u00eenso\u021be\u0219te mila
\nde la o poart\u0103 bogat\u0103
\nla una \u00eemprumutat\u0103 pentru
\n\u00cemp\u0103r\u0103\u021bia Cerurilor.
\nPaznic nemilos, r\u0103m\u00e2ne,
\npe banc\u0103, netulburat\u0103
\nsaco\u0219a aburit\u0103 de foame<\/p>\n


\nRug\u0103minte<\/strong><\/p>\n

Noaptea,
\no poezie sumar\u0103
\n\u00een inim\u0103\/ unde am povestit
\nsf\u00e2r\u0219itul lumii
\ncu pistrui pe obraji!
\nLas\u0103-m\u0103 s\u0103 te prezint
\numbrei mele
\n\u0219i ia-m\u0103 \u00een bra\u021be
\ncu tot \u00eentunericul\/ din lacrima ta!<\/p>\n


\nPetre ISACHI<\/strong><\/p>\n

9 (nou\u0103) CRONICI ALE INTERIORIT\u0102\u0162II *
\nsau arhitectura baroc\u0103 a unui roman autoscopic<\/strong><\/p>\n

Precedat de volumele \u201eOrologiul\u201d, 2003 \u015fi \u201eSta\u0163ia speran\u0163ei\u201d, 2003, romanul autoscopic de tipul jurnalului, \u201eTimpul meu de singur\u0103tate\u201d, 2018, confirm\u0103 Premiul pentru debut \u00een volum, oferit de Uniunea Scriitorilor din Rom\u00e2nia, Filiala Bac\u0103u (2003), dar \u015fi arta de a inventa nuclee epice ideatico-estetice ce sugereaz\u0103 verosimil, teza c\u0103 pentru scriitorii noului val, \u201escrisul e un jaf pe seama tr\u0103itului\u201d \u00eentr-un Turn Babel, simbol etern al vanit\u0103\u0163ii de a ajunge la\/ ca Dumnezeu pe o spiral\u0103 bazat\u0103 pe substituirea realului prin cuvinte (ne)potrivite, \u00eenc\u00e2t noul nou-vechi roman configurat din \u201eTexte cuprinse \u00een Jurnal\u201d nu declar\u0103 el \u00eensu\u015fi ceea ce este, ci doar ceea ce vrea Cititorul sau ceea ce Textul \u00eensu\u015fi tinde prin dezvoltarea aparent arbitrar\u0103 a esteticii, poeticii \u015fi poieticii. Esen\u0163a rela\u0163iilor (con)textuale se cuprinde \u00een eterna formul\u0103: Eu\/ Tu\/ El este Altul, iar ecua\u0163ia romanului baroc contemporan (de fapt, a romanului etern?!): afirma\u0163ie \u2013 nega\u0163ie \u2013 negarea nega\u0163iei = real \u2013 vis \u2013 imagina\u0163ie\/ fic\u0163iune a fic\u0163iunii, \u00eenc\u00e2t acest gen totalitar \u015fi imperialist ajunge s\u0103 fie resim\u0163it de lectorul aristocrat \u2013 un rara avis \u2013, ca o epopee a spiritului (trans)modern.
\nSesiz\u0103m \u00een cele 9 \u201enuvele exemplare\u201d cuprinse \u00een \u201ePagini de jurnal\u201d (Cl\u0103titele, Aida, P\u00e2n\u0103 la ultima suflare, \u00cemi \u00eencep fiecare diminea\u0163\u0103 \u00eentr-o excelent\u0103 not\u0103 de optimism, Sta\u0163ia speran\u0163ei, Nevoia de eliberare, Da, Victor, Orologiul) o dostoievskian\u0103 disocia\u0163ie \u00eentre ce \u00eenseamn\u0103 \u2013 cioranian vorbind \u2013 a te sim\u0163i singur \u00een lume (pe scurt: lipsa celuilalt!?) \u015fi a sim\u0163i singur\u0103tatea lumii\/ agresiunea singur\u0103t\u0103\u0163ii colective sau \u00eentr-o fraz\u0103 pe care mi-a reamintit-o Ion Fercu, \u00een admirabilul s\u0103u roman de idei \u201ePrin subteranele dostoievskiene\u201d: \u201eNiciodat\u0103 singur, niciodat\u0103 cu tine \u00eensu\u0163i\u201d! Cam aici se situeaz\u0103 personajele Oanei Mihaela Savin. Un coleg erudito-mucalit m-a \u00eentrebat dac\u0103 se \u201esavinizeaz\u0103\u201d literatura noului val? Nu ar fi r\u0103u deloc, i-am r\u0103spuns pe loc, ar fi mult mai bine dec\u00e2t s\u0103 se feminizeze! Tr\u0103iasc\u0103 colaborarea estetic\u0103 Canada \u2013 Rom\u00e2nia!, a strigat expresionist, unul dintre noi. Nu-mi mai amintesc Cine\u2026
\nIerta\u0163i-mi digresiunea! Important \u2013 \u00een cele 9 \u201eTexte cuprinse \u00een Jurnal\u201d coexist\u0103 un anume principiu configurativ simbolico-parabolic (cred c\u0103 ar fi fost mai bine: parabolico-simbolic?) \u015fi un sistem specific de coeren\u0163e O. M. S., corelat cu o poietic\u0103 \u015fi o poetic\u0103 (post)modern\u0103 ce interfereaz\u0103 simfonic, func\u0163iile codului cultural rom\u00e2no-canadian, tenta\u0163ia absolut\u0103 a experimentului (specific\u0103 noilor\/ vechilor condeie: \u201ene succedem genera\u0163ii \u015fi ne credem minuna\u0163i\u201d), textualizarea biografiei \u015fi a realului, preferin\u0163ele livre\u015fti aparent aleatorii, construc\u0163ia Textului pe seama Lectorului (de\u015fi avem \u00een ultimii 50 de ani, un lector mai \u201eanalfabet func\u0163ional\u201d ca niciodat\u0103 \u2013 nu am zis ignorant \u2013 mai to\u0163i confra\u0163ii no\u015ftri \u00een ale scrisului\/ culturii \u00ee\u015fi construiesc Textele\/ discursurile pe seama Cititorului?!), poten\u0163area efectelor poeticii privirii, simultan cu cea a poeticii atmosferei \u015fi cea a tainei, inaderen\u0163a programat\u0103, la orice dogm\u0103 literar\u0103 devenit\u0103 regul\u0103 de compozi\u0163ie sau mesaj.
\n\u015ei de aici, poate, originalitatea \u015fi caracterul necesar \u015fi inimitabil al stilului Oanei S., singurul \u2013 se pare \u2013 capabil s\u0103 configureze autentic si s\u0103 exprime st\u0103rile conflictuale, nelini\u015ftile, tensiunile suflete\u015fti tr\u0103ite\/ visate \u00een labirintul existen\u0163ial al singur\u0103t\u0103\u0163ii v\u0103zut\u0103 ca o \u00eenstr\u0103inare de sine, de Lume, de cel\u0103lalt, dar \u015fi ca o convertire la sapien\u0163ialitate. Se uit\u0103 \u2013 asta ne aminte\u015fte permanent, autoarea, \u00een subtextul vol. \u201eTimpul meu de singur\u0103tate\u201d – c\u0103 nimeni nu poate s\u0103 \u015ftie\/ simt\u0103 ce \u00eenseamn\u0103 singur\u0103tatea celuilalt sau singur\u0103tatea lumii?! Nu \u015ftim care dintre noi sunt mai neferici\u0163i: cei ce simt singur\u0103tatea \u00een ei sau \u00een afar\u0103\/ exterior? Fraza \u201eAi \u00eenceput s\u0103 sim\u0163i?\u201d, pe care o adreseaz\u0103 la un moment dat, unul dintre personaje, celuilalt poate fi o posibil\u0103 cheie de lectur\u0103 a celor 9 nuvele polivalente, ce ne propun un alt orizont de a\u015fteptare.
\nExerci\u0163iile stilistice spontane, dubla deschidere a c\u0103r\u0163ii spre autor \u015fi spre propria sa facere, subtilele referin\u0163e culturale, cultivarea neostentativ\u0103 a unor categorii estetice (frumos, gra\u0163ios, sublim, tragic, absurd etc.), luminarea cu intermiten\u0163e a triunghiului: pact autobiografic \u2013 jurnal \u2013 confesiune, liminara sinceritate, refuzul retoricii romanului tradi\u0163ional, \u00een favoarea jurnalului ca literatur\u0103, densitatea ideatic\u0103, proiec\u0163ia multipl\u0103 \u015fi poliedric\u0103 a tr\u0103irilor, realismul interior, simbolistica interogativ\u0103, ambiguitatea, verosimilitatea, echivalen\u0163ele textuale ale Lumii \u00een cele 9 (nou\u0103) cronici ale interiorit\u0103\u0163ii etc. o includ pe Oana Mihaela Savin \u00eentr-o excep\u0163ional\u0103 familie de spirite ce a cultivat Jurnalul ca literatur\u0103: Titu Maiorescu, Mircea Eliade, Radu Petrescu, A. Gide, Goethe, Kafka, Rilke, Baudelaire, Kierkegaard etc.
\nDesigur c\u0103 t\u00e2n\u0103ra scriitoare \u00ee\u015fi asum\u0103 riscul de a fi contestat\u0103, scriind cu liminar\u0103 sinceritate o \u201efic\u0163iune a nonfic\u0163iunii\u201d (Eugen Simion) \u015fi propun\u00e2ndu-ne \u00een \u201epagini de jurnal\u201d, unul dintre cele mai deschise Texte ce-i revel\u0103 ca o oglind\u0103 Eul auctorial \u015fi ecua\u0163ia devenirii sale. Amintesc c\u00e2teva nume care cu toat\u0103 aspira\u0163ia autoarei spre autenticitate, adev\u0103r \u015fi nevoie de a-\u015fi asuma universalitatea \u00een timp \u015fi spa\u0163iu, i-ar comenta Mihaelei Savin, nefavorabil fic\u0163iunea romanului \u201eperfect \u015fi multiplu\u201d din \u201eTimpul meu de singur\u0103tate\u201d: Barthes ar spune c\u0103 jurnalul exprim\u0103 inesen\u0163ialul din experien\u0163\u0103, Camil Petrescu c\u0103 este o cronic\u0103 a banalit\u0103\u0163ilor, Claudel \u2013 o debara, Amiel \u2013 o pern\u0103 a tr\u00e2nd\u0103viei, Stendhal \u2013 un proces verbal matematic, doar un Radu Petrescu l-ar considera un spa\u0163iu al libert\u0103\u0163ii, \u00een care O, M, S. rupt\u0103 aparent de poetic\u0103 scrie ca martor al adev\u0103rului, sub semnul duratei bergsoniene \u015fi al unei ambiguit\u0103\u0163i premeditate. Este \u015fi opinia noastr\u0103.
\nAutoarea celor 9 (nou\u0103) cronici ale interiorit\u0103\u0163ii (\u00een dimensiunile arhitectonice ale Textului \u2013 configura\u0163ii narative, tematice, compozi\u0163ionale, simbolice, metatextuale \u015fi intertextuale) \u00ee\u015fi provoac\u0103\/ seduce cititorul, dar \u015fi inspira\u0163ia cer\u00e2ndu-le implicit participarea la construc\u0163ia sistemului epic al acestui roman baroc autoscopic. Scriitoarea mizeaz\u0103 pe setea de avangard\u0103 a noului val (instantaneu mi-am amintit versul eminescian: \u201ece e val ca valul trece\u201d) de (ne)cititori ce se consider\u0103, fatal, coautori ai volumului, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi asume pl\u0103cerea estetic\u0103 de a descoperi pe cont propriu: problematica c\u0103r\u0163ii, decupajul \u015fi montajul secven\u0163elor epice, intersectarea planurilor narative, povestirea intertextual\u0103, competi\u0163ia vocilor \u015fi chiar o anumit\u0103 originalitate a scriiturii, adic\u0103 manifestarea programat\u0103 a unui nonconformism estetic, poetic \u015fi poietic, ce anun\u0163\u0103 o romancier\u0103 de voca\u0163ie, din familia de spirite a Hortensiei Papadat Bengescu \u2013 dup\u0103 opinia mea.
\nDe ce din familia autoarei \u201eCiclului Hallipa\u201d – ast\u0103zi uitat \u015fi necitit nici chiar de scriitori, care ve\u0163i fi observat deja, se citesc doar pe ei? Ca \u015fi predecesoarea sa, O. M. S. folose\u015fte \u00een scriitur\u0103, o poetic\u0103 a reflect\u0103rii, ce vizeaz\u0103 \u00een esen\u0163\u0103 realismul interior\/ infrarealismul, \u00eenc\u00e2t \u201efeliile de via\u0163\u0103\u201d din cele 9 cronici ale interiorit\u0103\u0163ii se estompeaz\u0103 \u015fi lumea devine tot mai mult o proiec\u0163ie a Textului \u00een forma lui evanescent\u0103 \u015fi perifrastic\u0103. Romanul autoscopic \u201eTimpul meu de singur\u0103tate\u201d tr\u0103deaz\u0103 un efort con\u015ftient pentru reu\u015fita estetic\u0103 a exprim\u0103rii adev\u0103rului sufletesc, \u00eenc\u00e2t \u00eentreb\u0103rile, nu doar retorice, se ivesc parc\u0103 de la sine: * \u00centotdeauna singur, niciodat\u0103 cu tine \u00eensu\u0163i? * Niciodat\u0103 singur, \u00eentotdeauna cu tine \u00eensu\u0163i? Este singur\u0103tatea fondul ultim sau fondul permanent al condi\u0163iei umane?. V\u0103d, aud, simt, intuiesc, visez, nu uit sunt verbele preferate ale scriitoarei Oanei Mihaela Savin. Suficiente pentru romanele ce vor fi adresate \u2013 ne place s\u0103 credem – cititorilor nen\u0103scu\u0163i \u00eenc\u0103!<\/p>\n

* Oana Mihaela SAVIN<\/strong>, TIMPUL MEU DE SINGUR\u0102TATE \u2013 pagini de jurnal \u2013 <\/em>
\nEditura Ateneul scriitorilor, Bac\u0103u, 2018<\/p>\n


\nSilvia Ioana SOFINETI<\/strong>
\n\"\"

hotel california<\/strong><\/p>\n

drumul duce printre lanuri
\nspre nord
\n\u00een urechi \u00ee\u021bi url\u0103 hotel california
\n\u00eenchizi ochii \u0219i faci saltul
\nnu s-au terminat nici c\u00e2ntecul
\nnici pasul deasupra \u0219oselei perforate
\nde salturile de dinainte de tine
\nto\u021bi au vrut s\u0103 zboare
\n\u0219i to\u021bi au suferit de gravita\u021bie
\ndrumul patriei e un magnet pentru c\u0103deri
\nfantomele copacilor sunt magnet pentru zbor
\nnu-\u021bi r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 cazi continuu
\nmim\u00e2nd saltul printre cratere
\n\u00eeng\u00e2n\u00e2nd hotel california prin pustietatea galben\u0103<\/p>\n


\ndialog felin<\/strong><\/p>\n

o pisic\u0103 dou\u0103 pisici
\no carte dou\u0103 c\u0103r\u021bi
\no ghear\u0103 dou\u0103 gheare
\nmai multe gheare sf\u00e2\u0219ie pagina t\u0103rcat\u0103 de g\u00e2nduri
\n\u00eentinzi m\u00e2na s\u0103 opre\u0219ti distrugerea
\nvezi c\u0103 \u021bi-au crescut \u0219i \u021bie gheare de felin\u0103
\nte ui\u021bi \u00een ochii ei
\n\u00ee\u021bi retragi \u00een cu\u0219c\u0103 \u021bepii
\nam v\u0103zut o m\u0103icu\u021b\u0103 \u00een sandale cu toc
\n\u00ee\u021bi spune
\ne var\u0103, mon\u0219er, \u0219i ei \u00eei e cald
\n\u00ee\u0219i pile\u0219te unghiile, sur\u00e2z\u00e2nd la g\u00e2ndul
\nc\u0103 poate \u0219i lui dumnezeu \u00eei e prea var\u0103
\n\u0219i va trimite ploaia
\nprintre gheare de foc<\/p>\n


\nMihai VINTIL\u0102 <\/strong><\/p>\n

Premiul Nobel pentru caligrafie. Pseudo-recenzie la Aventurile lui Hanibal Zacusc\u0103<\/strong>
\n\"\"

Mihai Frunz\u0103 este un maestru al umorului. De\u0219i locuie\u0219te \u00een Vrancea, se crede br\u0103ilean \u0219i mai mult dec\u00e2t at\u00e2t mai \u0219i activeaz\u0103 \u00eentr-un cenaclu umoristic, \u0218tefan Tropcea, care a devenit un fel de nav\u0103 spa\u021bial\u0103 unde \u00ee\u0219i au s\u0103la\u0219ul \u0219i al\u021bi mar\u021bieni ai epigramei precum Stela \u0218erbu R\u0103ducan sau Alexandru Hanganu.
\nCum bine b\u0103nui\u021bi, volumul intitulat cu speran\u021b\u0103 Premiul Nobel pentru caligrafie nu este primul pe care autorul \u00eel public\u0103. Se vede dup\u0103 titlurile micilor povestiri c\u0103 Mihai Frunz\u0103 a mai scris la via\u021ba lui. \u00cen afara sesiz\u0103rilor trimise administratorului de bloc pentru probleme curente precum c\u0103ldura, curentul sau vecina de la patru, \u0219i-a mai pus ilustra semn\u0103tur\u0103 \u0219i pe urm\u0103toarele c\u0103r\u021bi: Bordelul thailandez (nu comentez, pricepe\u021bi singuri despre ce este vorba), Culmea ironiei, Cine a pus umor pe clan\u021b\u0103? (pe \u0103sta l-am c\u0103utat \u0219i eu \u0219i nici un rezultat, deci autorul cred c\u0103 elucideaz\u0103 problema), Sacul cu pisici, Terapia prin r\u00e2s \u0219i Dic\u021bionar impertinent (de, a\u0219a sunt vremurile).
\nDat fiind titlul, autorul a publicat \u00een regie proprie volumul, de fric\u0103 s\u0103 nu i-l plagieze altcineva dac\u0103 l-ar fi dat spre o editur\u0103. Cu tupeul care \u00eel caracterizeaz\u0103, a ob\u021binut totu\u0219i ISBN-ul de la Biblioteca Na\u021bional\u0103 a Rom\u00e2niei. De unde se vede c\u0103 are \u00een minte o reeditare a Dictionarului impertinet \u0219i, la o c\u0103utare \u00een bazele de date ale bibliotecilor, \u0219i prezenta carte trebuia s\u0103 fie indexat\u0103.
\nInteresant mi s-a p\u0103rut de la bun \u00eenceput \u00eenlocuitorul de prefa\u021b\u0103 folosit. Sau cu ce ne-a luat fa\u021ba. Scrie a\u0219a o carte de umor istea\u021b\u0103 n-are nevoie de prefa\u021b\u0103. Aferim!
\nStructurat \u00een mai multe p\u0103r\u021bi, cum \u0219ade bine unui volum de peste dou\u0103 sute de pagini, \u00eencepe cu o Proz\u0103 cu termen redus, unde ne sunt prezentate nepieritoarele \u00eent\u00e2mpl\u0103ri ale lui Hanibal Zacusc\u0103, minunat plagiator de crea\u021bii versificate, cunoscut prin nepieritoarele Sonetul hidrocentralei blonde, Poemul strungarului cu strung\u0103rea\u021b\u0103, Rondelul colonelului ubicuu sau Rondelul rozelor \u00een agonie, ale colegului literar Costic\u0103 Bolder-Co\u021bof\u0103ne\u0219ti \u0219i, desigur, a neuitatei \u0219i preaiubitei so\u021bii Divina Pompilia. \u00cent\u00e2mpl\u0103rile se succed \u00eentr-un ritm nebun, cu logic\u0103 proprie care a p\u0103r\u0103sit de mult logica majorit\u0103\u021bii. Avem construit un univers unde st\u00e2lpii pe care se sprijin\u0103 bietul Hanibal sunt barul din col\u021b, versificarea \u0219chioap\u0103 \u0219i Divina Pompilia.
\nPentru c\u0103 poate aceste mostre de via\u021b\u0103 cotidian\u0103 nu au fost suficiente, Mihai Frunz\u0103 ne arunc\u0103 apoi \u00eentr-un fel de roman mititel, \u00een fapt a doua parte din volum, unde, celebrul Hanibal este prins \u00eentr-un v\u00e2rtej de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri care mai de care mai incredibile, astfel c\u0103, la un moment dat, ne sim\u021bim ca \u00een Zona Crepuscular\u0103.
\nUrmeaz\u0103 afirmarea \u0219i confirmarea veleit\u0103\u021bilor de critic literar ale maestrului Frunz\u0103, care reu\u0219e\u0219te o introspec\u021bie \u00een universul autorilor asupra c\u0103rora se apleac\u0103. Aici putem descoperi sursa \u00eenceputului de sciatic\u0103 pe care nu dore\u0219te s\u0103 o aminteasc\u0103. Puterea sa de p\u0103trundere a \u00een\u021belesului estetic bate chiar \u0219i vederea lui Superman, iar acurate\u021bea nota\u021biilor l-ar face invidios pe Alex \u0218tef\u0103nescu care, dac\u0103 nu a citi aceast\u0103 capodoper\u0103, va r\u0103m\u00e2ne pe mai departe adormit \u00een fotoliu.
\nCon\u0219tient c\u0103 o carte mare nu putea fi lipsit\u0103 de \u00een\u021belepciune, autorul propune o parte de jonglerii aforistice de genul Am auzit c\u0103 femeile goale se pot umple foarte repede de bani sau precum Frumoasele femei din politic\u0103 folosesc cu siguran\u021b\u0103 fonduri de ten europene. Bine c\u0103 s-a oprit doar dup\u0103 pu\u021bine pagini, pentru c\u0103, altfel, ar fi schimbat structura bine definit\u0103 a c\u0103r\u021bii \u0219i criticul din mine s-ar fi v\u0103zut pus \u00eentr-o postur\u0103 ingrat\u0103.
\nJurnal de Bordeaux con\u021bine \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u0219i observa\u021bii care pornesc din realitatea tr\u0103it\u0103 de autor. Umorul se \u00eembin\u0103 cu ironia \u0219i ghidu\u0219ia cu z\u00e2mbetul. Acum, care cum se combin\u0103, nu mai este treaba mea s\u0103 v\u0103 explic.
\nFinalul c\u0103r\u021bii este apoteotic. Avem un Omagiu lui Caragiale care nu se putea numit altfel dec\u00e2t Marea nevoie (comedie \u00eentr-un act fiziologic). Aici m\u0103 retrag strategic \u0219i v\u0103 mai spun c\u0103 pe coperta a IV-a a c\u0103r\u021bii pute\u021bi g\u0103si o fotografie a autorului aflat \u00een frumuse\u021bea crea\u021biei literare. Mai trebuie men\u021bionat\u0103 modesta reclam\u0103 f\u0103cut\u0103 blogului lui Mihai Frunz\u0103, de unde se vede c\u0103 \u0219tie c\u0103 reclama e sufletul comer\u021bului.
\nPe bun\u0103 dreptate, Mihai Frunz\u0103 afirma c\u0103 aceast\u0103 carte are o valoare nepre\u021buit\u0103. Am cercetat \u0219i pe nici o copert\u0103 nu este pus un pre\u021b, mai mult, am primit exemplarul gratis \u0219i tot gratis v-am spus cele de mai sus.
\nPrin urmare, sus\u021bin propunerea ca Mihai Frunz\u0103 s\u0103 primeasc\u0103 Premiul Nobel pentru caligrafie.<\/p>\n

Mihai Frunz\u0103, Premiul Nobel pentru caligrafie, Br\u0103ila, r.a., 2017, 216 pagini.<\/em><\/p>\n


\nTudor CICU<\/strong><\/p>\n

O fereastr\u0103 deschis\u0103 spre lume<\/strong><\/p>\n

C\u00e2nd vorbe\u0219ti despre o anume estetic\u0103 a scrierii unei c\u0103r\u021bi de reportaje, mi se pare firesc s\u0103 spui c\u00e2te ceva despre stilul scrierii acestei c\u0103r\u021bi, unde a investiga \u0219i a scrie pentru cititori \u00eenseamn\u0103 a ac\u0163iona \u00een limitele unei realit\u0103\u021bi privite \u0219i prin fereastra unei \u00eenchipuiri creatoare ce trebuie s\u0103 fac\u0103 loc \u0219i imagina\u021biei. Faustica alchimie a ziaristului cu o misiune liber asumat\u0103, care reconstruie\u0219te o lume (conform unui \u201emontaj\u201d ce are infinite variante), comport\u0103 nenum\u0103rate responsabilit\u0103\u0163i \u0219i impune rigoare, studiu, exerci\u0163iu, curaj. \u00cen reportaj trebuie s\u0103 navighezi printre cuvinte ca o ambarca\u021biune cu motor ce nu las\u0103 \u00een urm\u0103 dec\u00e2t un siaj limpede \u0219i firesc, dovedind c\u0103 reportajul \u2013 gen \u201eclasic\u201d, de teren \u0219i de crea\u0163ie \u2013 porne\u0219te din pledoaria esteticianului ziarist pentru o anumit\u0103 estetic\u0103 a limbajului, investig\u00e2nd \u00een limitele adev\u0103rului o istorie a realit\u0103\u021bii. O istorie-fapt de trecere \u00een transcendent a \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor relatate, care suprapun, de obicei, concep\u0163ia de adev\u0103r peste no\u0163iunea de obiectivitate. Cam ceea ce ne-a demonstrat br\u0103ileanul Vergil Matei \u00een cartea sa de reportaje \u201e\u00cent\u00e2mpl\u0103ri de peste zi\u201d (ed. LUCAS, 2018). Bun portretist, autorul dovede\u0219te o preocupare central\u0103 pentru pasiunile \u015fi \u00eencerc\u0103rile omului, cu anumite excep\u0163ii nesemnificative \u00een ansamblul acestui volum, dar, \u00een mod evident, interesat de procedeele povestirii psihanalitice \u015fi caracterul personajelor c\u0103rora \u0219tie s\u0103 le citeasc\u0103 \u00eentortocherile sufletelor \u0219i le tr\u0103ie\u0219te dramele. Lec\u021biile de via\u021b\u0103 oferite implicit de autor r\u0103m\u00e2n s\u0103 fie (re)descoperite de cititor, pe parcursul acestei lecturi, \u00een aceast\u0103 voluptate a tr\u0103irilor, unde obiectivitatea r\u0103m\u00e2ne o iluzie \u0219i un efort uman cu o finalitate aproximativ\u0103, ori no\u0163iuni conexe precum acurate\u0163e, impar\u0163ialitate, corectitudine, exactitate etc. Amintind (\u00een scrierea c\u0103r\u021bii) despre o anumit\u0103 poetic\u0103 narativ\u0103 (exprimat\u0103 printr-o alt\u0103 infinitate de tehnici stilistice), reportajul ne vorbe\u0219te despre adev\u0103r, p\u0103str\u00e2nd acurate\u0163ea faptelor. Autorul are chemarea poeziei lui Zaharia Stancu \u00een pix (vezi: \u201eM\u0103ria-sa, Gr\u00e2ul\u201d), dar \u0219i ceva din magia vorbelor scrise cu pana smuls\u0103 din coad\u0103 de p\u0103un, ca la F\u0103nu\u0219 Neagu, (re)cre\u00e2nd realitatea \u00een detaliile ei cele mai semnificative, pentru a g\u0103si nara\u021biunea cu izul pove\u0219tilor \u00een ele \u0219i, mai ales, un umor s\u0103n\u0103tos: vezi – De Buna Vestire LECUITOAREA; Cad\u00e2nele; Povestea pepenilor cu \u021bepi; \u0218tef\u0103ni\u021b\u0103; Mari\u021ba Cobz\u0103ri\u021ba; Pe drumul Plaine\u0219tilor; Avionul uciga\u0219; Caisele lui mo\u0219 Florea; Cr\u00e2ngu Meiului.
\nTabletele\/ schi\u021be din aceast\u0103 carte ne vorbesc despre caracterele unor oameni care au fost (Gineralul; Dialog \u00eentre ciocan \u0219i nicoval\u0103), despre necazuri \u0219i calamit\u0103\u021bi (Un ceas oprit la ora potopului; Secven\u021be dintr-o carte a deport\u0103rii; H\u0103ituial\u0103), despre vechi obiceiuri \u0219i tradi\u021bii uitate \u00een timp (La topitul c\u00e2nepii etc), ori amintesc de genul pamfletului cu umor (6201, 6202\u2026; Un necaz\u2026 \u00een plin\u0103 var\u0103), dar mai toate tabletele din aceast\u0103 carte sunt ca o fotografie a locurilor pe care le-a v\u0103zut \u015fi a oamenilor pe care i-a \u00eent\u00e2lnit la un moment dat. Orice av\u00e2nt al imagina\u0163iei sale imprevizibile, interogative nu este o iluzie a unei \u201e\u00eent\u00e2mpl\u0103ri de peste zi\u201d, ci corespunde unor reprezent\u0103ri veridice ale unor istorii autentice sub care pana ziaristului cade retezat\u0103 de concrete\u0163ea \u0219i prospe\u0163imea \u00eent\u00e2mpl\u0103rii reale, aici, la poarta de acces, spre un alt univers dec\u00e2t cel pe care noi, cititorii, l-am putea b\u0103nui. Faptul brut, transformat \u00een istorie a literaturii, cu justificare \u00een principiul moral, se dovede\u0219te a avea ad\u00e2ncime, conflict, tensiune, ritm \u0219i o extraordinar\u0103 bog\u0103\u0163ie de semnifica\u0163ii. Tableta intitulat\u0103 \u201ePe\u0219te pe Malul Bosforului\u201d, amintind de perind\u0103rile de vagabont ale unuia ca Panait Istrati, prin lume, pare o \u00eent\u00e2mplare mai neverosimil\u0103 dec\u00e2t orice fic\u0163iune. La acest gen de scriere, ca spectacol \u00een a privi oamenii \u0219i din interior \u0219i din exterior, se poate ajunge numai printr-o documentare atent\u0103 \u0219i de durat\u0103, mult mai complex\u0103 unor genuri jurnalistice, pentru c\u0103 Vergil Matei scrie cu inima \u00eenmuiat\u0103 \u00een c\u0103limar\u0103. \u0218i o face, dup\u0103 criterii axiologice proprii, \u00een care reg\u0103sim primatul epic teatral al unei lumi evadate din fixitatea tipic\u0103 a unei literaturi dovedite \u00een acest spa\u021biu mioritic. Cine \u00eei cite\u0219te cartea afl\u0103 cum se tr\u0103ia sau cum se tr\u0103ie\u015fte \u00een anumite locuri, ori cum se schimb\u0103 sau de ce nu se schimb\u0103 lucrurile \u015fi mentalit\u0103\u0163ile, \u00eentruc\u00e2t \u0219i reportajul, ca \u0219i romanul, nu poate exista f\u0103r\u0103 o anumit\u0103 tensiune interioar\u0103, f\u0103r\u0103 un conflict ce provoac\u0103 o derulare narativ\u0103 c\u00e2nd e vorba de istoria recent\u0103, dar \u0219i de pove\u0219ti de demult: cum e \u00een cazul minerilor, electricienilor, sau c\u00e2nd ne vorbe\u0219te despre hoinari ai str\u0103zii \u0219i r\u0103t\u0103citori prin lume, b\u0103tr\u00e2ni, deporta\u021bi ai soartei, cet\u0103\u021beni ai revolu\u021biei, diribi\u0219ti, oameni ai c\u00e2mpiei\u2026 etc. Lumea lui este \u0219i lumea noastr\u0103 \u0219i \u00eent\u00e2mpl\u0103rile \u201ede peste zi\u201d sunt despre oameni uluitori cu vie\u021bi modeste care n\u0103zuiesc spre \u201euna\u201d ori \u201ecealalt\u0103\u201d din dorin\u021ba de a \u00eei inspira \u0219i pe al\u021bii prin faptele lor, dar nic\u0103ieri nu te sim\u021bi mai \u201eom \u00eentreg\u201d (cum ar spune Geo Bogza) dec\u00e2t \u201eacas\u0103\u201d la M\u0103rtine\u0219ti, printre ai t\u0103i, recunoscut pentru \u201e\u00eens\u0103il\u0103rile literare\u201d de pe feisbuc (vezi \u201eDin nou, acas\u0103!\u201d). \u201e\u00cent\u00e2mpl\u0103ri de peste zi\u201d e o carte de reportaje jurnalistice, scris\u0103 ca o t\u0103m\u0103duire a sufletului, cu a\u0219a un mare respect pentru fiecare \u00eent\u00e2lnire \u0219i fiecare personaj, iar rezultatul \u2013 poveste l\u00e2ng\u0103 poveste \u2013 e un al fel de realitate a unei lumi adev\u0103rate pe care a surprins-o \u00een straturile subterane ale existen\u021bei pline de experien\u021be \u0219i emo\u021bii. Vergil Matei scrie cu gra\u021bia care \u00ee\u021bi ajunge direct \u00een suflet \u0219i cu o anumit\u0103 deta\u0219are a ziari\u0219tilor, care, scriind despre starea normal\u0103 a lucrurilor, \u0219tiu c\u0103 pot descoperi pove\u0219ti spectaculoase \u0219i emo\u021bionante \u00een orice \u00eent\u00e2mplare \u0219i oricare individ. Da, fiecare avem pove\u0219tile noastre, doar c\u0103 nu le spunem chiar a\u0219a simplu unor str\u0103ini; numai c\u0103 autorul, atunci c\u00e2nd se \u00eentoarce cu g\u00e2ndul la M\u0103rtine\u0219tiul natal, are sacul cu pove\u0219ti doldora, c\u0103 te mai \u0219i minunezi de unde le mai \u021bine minte pe toate. Prin aceste tablete\/ schi\u021be\/ \u00eensemn\u0103ri reporterice\u0219ti, autorul ne propune o viziune narativ\u0103 asupra lumii. El nu exist\u0103 f\u0103r\u0103 o \u201epoveste\u201d (din plasa de bagaje a bunicilor s\u0103i), nu e receptat p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t dac\u0103 nu genereaz\u0103 o emo\u0163ie \u00een cititorul s\u0103u \u0219i nu treze\u0219te interesul propriului spa\u021biu \u0219i timp al scriiturii sale dac\u0103 nu este conectat la realitate \u0219i la actualitate. O carte de veritabile restituiri literare spa\u021biului br\u0103ilean, prin care cititorul este invitat s\u0103 participe, ca la o \u0219ez\u0103toare, la lumea str\u00e2ns\u0103 \u00een colec\u021bia de amintiri a unui povestitor matur \u00een marginea celor tr\u0103ite \u0219i v\u0103zute pe spirala vie\u021bii. \u0218i totu\u0219i, volumul pare a am\u00e2na, deocamdat\u0103, tenta\u021bia scrierii unui roman rural a durerilor \u00een\u0103bu\u0219ite, a unor oameni tr\u0103itori cu v\u00e2lv\u0103taia himerelor \u0219i a viselor.
\nCum vedem \u0219i \u00een aceast\u0103 carte, scriitorii se \u00eentorc, mereu \u015fi mereu, la acele experien\u0163e f\u0103cute pe om, pentru a nu se uita vreodat\u0103 \u015fi pentru a lua aminte de cei contemporani. Satele rom\u00e2ne\u0219ti sunt doldora de astfel de experien\u021be umane. Astfel de abord\u0103ri ale prozei \u00eent\u00e2lnim la prozatorii analitici, dar autorul se deta\u015feaz\u0103 de aceast\u0103 specie literar\u0103, acord\u00e2nd toate privilegiile, \u00een exclusivitate aproape, emo\u0163iei, f\u0103r\u0103 a specula tipologia caracterelor \u015fi a se pierde \u00een teorii. Aten\u0163ia sa este \u00eendreptat\u0103 asupra argumentului estetic din r\u00e2ndurile scrise, literar vorbind, este pecetluit\u0103 de o elegan\u0163\u0103 acaparant\u0103 asupra cititorului \u0219i doar morala e totdeauna una \u00eenalt\u0103, superioar\u0103 conven\u0163iei sociale. Iar Vergil Matei m\u00e2nuie\u015fte subtil v\u00e2ltoarea sufletelor \u00eencondeiate, trecute prin malaxoarele caznelor \u0219i pe de alt\u0103 parte are \u015fi con\u015ftiin\u0163a c\u0103 suntem locuitorii unei lumi riguroase, c\u0103 exist\u0103 ordine \u015fi c\u0103 prozele nu dau solu\u0163ii, ci numai deduc\u0163ii, dup\u0103 citirea unor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri f\u0103r\u0103 o prea mare \u00eensemn\u0103tate. Dac\u0103 am avea noi dezinvoltura cu care acei \u00eenainta\u0219i ai literaturii se plimbau prin acel secol al lor, cu o siguran\u021b\u0103 nepieritoare, poate am mai schimba istoria, pe ici pe colo!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u0103r\u021bi prezentate de: Marius MANTA Oana Gheorghe – \u201eAnatomia unei \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103ri\u201d O cunosc pe Oana Gheorghe de ceva timp, e<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12480"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12480"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12480\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12483,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12480\/revisions\/12483"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12480"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12480"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12480"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}