{"id":12469,"date":"2020-12-02T13:25:50","date_gmt":"2020-12-02T10:25:50","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12469"},"modified":"2020-12-02T13:25:50","modified_gmt":"2020-12-02T10:25:50","slug":"de-ai-nostri-pompiliu-dumitriu-inceput-de-viata-noua-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12469","title":{"rendered":"De-ai no\u0219tri! – Pompiliu Dumitriu – \u00cenceput de via\u021b\u0103 nou\u0103 (1)"},"content":{"rendered":"

Septembrie 1939<\/strong><\/p>\n

La vechiul liceu din localitate, deschiderea anului \u0219colar s-a desf\u0103\u0219urat cu acela\u0219i ceremonial ca \u0219i \u00een anii precedent.
\nElevii erau \u00eencolona\u021bi pe clase \u00een curte form\u00e2nd un careu \u00een mijlocul c\u0103ruia st\u0103teau gravi profesorii.
\nPe un piedestal, maestrul de muzic\u0103 dirija cu gesturi stacomschiene, un cor anemic ce d\u0103dea r\u0103spunsuri liturgice preotului care oficia plictisit \u201eTe Deum-ul\u201d de rigoare.
\nUn dasc\u0103l fonf \u021binea isonul \u0219i b\u0103tea tactul cu o c\u0103delni\u021b\u0103 ce fumega ca o lulea uria\u0219\u0103.
\nPe strad\u0103 c\u00e2\u021biva gur\u0103-casc\u0103 s-au oprit s\u0103 fac\u0103 reflec\u021bii pu\u021bin delicate la adresa profesorului de matematic\u0103, posesorul unei chelii f\u0103cut\u0103 parc\u0103 anume s\u0103 ademeneasc\u0103 mu\u0219tele ce b\u00e2z\u00e2iau vesele \u00een aerul molatic de toamn\u0103.
\nDup\u0103 ultimul \u201eamin\u201d domnul director f\u0103cu doi pa\u0219i \u00eenainte, \u00ee\u0219i \u00eenclin\u0103 spre st\u00e2nga craniul ple\u0219uv, tu\u0219i autoritar \u0219i \u00eencepu s\u0103 ceteasc\u0103 un discurs monoton pe care nu-l asculta nimeni \u0219i care dup\u0103 toate probabilit\u0103\u021bile reprezenta inevitabilul \u00eendemn la munc\u0103, obi\u0219nuit \u00een asemenea ocazii.
\nElevii se plimbau dintr-un picior \u00een altul se uitau dup\u0103 golanii de pe strad\u0103, urm\u0103reau zborul mu\u0219telor sau priveau mohor\u00e2\u021bi stiva de foi a domnului director ce se epuiza cu o \u00eencetineal\u0103 exasperant\u0103.
\n\u00cen fine, Domnul director \u00ee\u0219i termin\u0103 discursul \u0219i dup\u0103 ce-\u0219i \u00eemp\u0103turi meticulos foile, invit\u0103 Onor Corpul Didactic s\u0103 pofteasc\u0103 \u00een cancelarie, unde va avea loc consiliul profesoral al \u00eenceputului de an.
\nElevii au r\u0103mas \u00een grija pedagogilor ce erau r\u0103spunz\u0103tori de lini\u0219te \u0219i ordine.
\n\u00eens\u0103 dup\u0103 ce a disp\u0103rut Onor Corpul Didactic, s-au \u00eembl\u00e2nzit cu to\u021bii spre poarta ce d\u0103 \u00een strad\u0103, \u00eentr-un vacarm tineresc ce sfida societatea scolastic\u0103 care le \u00eenfr\u00e2nase \u00een timpul ceremoniei elanul lor de adolescen\u021bi dornici de via\u021b\u0103 \u0219i libertate.
\nExternii plecar\u0103 unii spre cas\u0103, al\u021bii spre parcul Dominic unde razele surii ale soarelui, m\u00e2ng\u00e2iau p\u0103rul parfumat al codanelor zburdalnice, ce completau aspectul pictural al decorului ar\u0103miu.
\nElevii interni, asupra c\u0103rora disciplina \u0219colar\u0103 se exercita acut prin intermediul pedagogilor pedan\u021bi \u0219i \u00eeng\u00e2mfa\u021bi, se a\u0219ezar\u0103 c\u00e2te doi \u00een r\u00e2nd \u0219i t\u0103cu\u021bi, au pornit pe str. Flandor, apoi au luat-o la vale, pe str. M\u0103r\u0103\u0219e\u0219ti, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd i-a \u00eenghi\u021bit, doi c\u00e2te doi, poarta internatului \u201eSociet\u0103\u021bii pentru cultur\u0103 din Bucovina\u201d
\nFaimosul internat de pe str. M\u0103r\u0103\u0219e\u0219ti e o veche institu\u021bie ce a obl\u0103duit ani de-a r\u00e2ndul, \u021binerile vl\u0103stare venite cu obiceiurile domne\u0219ti ale t\u00e2rgove\u021bilor, gra\u021bie c\u0103rora s\u0103 se poat\u0103 \u00eencadra ciudatului complex ce se nume\u0219te societate.
\n\u00cen anul acela, la internat se schimbase directorul. Se zicea c\u0103 fostul director \u0219i-ar fi \u00eensu\u0219it unele fonduri din bugetul internatului, \u00eens\u0103, bine\u00een\u021beles, totul a fost mu\u0219amalizat , iar demisia sa \u0219i preluarea direc\u021biei de c\u0103tre profesorul Bratu a lini\u0219tit cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire spiritele.
\nNoul director \u00ee\u0219i lu\u0103 postul \u00een primire cu banchet, discursuri \u0219i t\u0103mb\u0103l\u0103u.
\nCu predispozi\u021bii cazane, a introdus o serie \u00eentreag\u0103 de reforme \u0219i restric\u021bii. A schimbat pedagogii \u0219i personalul, a exclus servitoarele, \u00een fine, a introdus totul pe dos, cu nobilul scop de a \u00eent\u0103ri disciplina \u0219i ordinea, elemente ce stau la baza m\u0103re\u021bului sanctuar al educa\u021biei.
\nInformat c\u0103 printre elevi se afl\u0103 unii mai \u00eenr\u0103i\u021bi, a dispus ca to\u021bi ace\u0219tia s\u0103 fie izgoni\u021bi spre a nu exercita vreo influen\u021b\u0103 rea asupra celorlal\u021bi.
\nInternatul avea dou\u0103 cl\u0103diri: una mare, nou\u0103, \u00een care \u00eenc\u0103peau vreo 200 de elevi, aduna\u021bi de la toate liceele din ora\u0219 \u0219i o a doua, micu\u021b\u0103, situat\u0103 \u00een curte, \u00een care n-ar fi \u00eenc\u0103put cu totul mai mult de 20 de persoane.
\nG\u0103sind-o bun\u0103 pentru scopurile d-sale pedagogice, d\u0103du ordin ca \u00een 3 zile s\u0103 se amenajeze cl\u0103direa din curte si eman\u0103 acolo elevii mai deochia\u021bi g\u00e2ndindu-se c\u0103 \u00een felul acesta \u00eei va avea sub directa sa supraveghere.
\nTotul ar fi fost bine dac\u0103 frumoasele inten\u021bii ale d- lui director n-ar fi fost spulberate cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire, c\u0103ci, odat\u0103 instala\u021bi acolo, \u201eclaustra\u021bi”, au refuzat categoric aportul moral \u0219i didactic al vreunui pedagog. Excluz\u00e2nd \u00een unanimitate orice ierarhie, s- au declarat independen\u021bi, d\u00e2nd o lovitur\u0103 de internat \u0219i botez\u00e2nd edificiul \u00een care fuseser\u0103 instala\u021bi \u201eRepublica\u201d.
\n\u0218i-au ales un pre\u0219edinte greu de comb\u0103tut, prev\u0103z\u00e2nd u\u0219a de la intrare cu o \u00eencuietoare solid\u0103 \u0219i \u0219i-au asigurat accesul \u00een ora\u0219, la orice or\u0103 din zi \u0219i din noapte, sf\u0103r\u00e2m\u00e2nd gratiile la fereastra a dormitorului, ce da \u00eentr-o str\u0103du\u021b\u0103 lateral\u0103.
\nOdat\u0103 organiza\u021bi \u0219i-au distribuit sarcini \u0219i responsabilit\u0103\u021bi, ca totul s\u0103 decurg\u0103 \u00een ordine.
\nAstfel, unul era \u201eAchizitor\u201d (iarna fura lemne din magazie \u0219i vara cire\u0219e din gr\u0103dina internatului), altul era cu paza, av\u00e2nd grij\u0103 s\u0103 anun\u021be orice vizit\u0103 din afar\u0103, altul cu ordinea, \u00een fine, oricare dintre ei avea o \u00eendatorire \u0219i se str\u0103duia s-o \u00eendeplineasc\u0103 \u00een mod onorabil.
\nTolea, \u201epre\u0219edintele\u201d, era organizatorul \u0219i coordonatorul tuturor ac\u021biunilor, de\u021bin\u00e2nd totodat\u0103 rolul de arbitru al micilor conflicte ce surveneau \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u00eentre republicani.
\nEra spre sf\u00e2r\u0219itul lunii octombrie c\u00e2nd elevul Anton Stamatovici, din cls. a VIII-a literar\u0103, un t\u00e2n\u0103r \u00eenalt, cu p\u0103r castaniu \u0219i ochii verzi, veni s\u0103 completeze al 20-lea loc liber din republic\u0103.
\nAnton, sau Tonel cum \u00eei spuneau acas\u0103, avea un suflet dificil de adolescent, \u00een care nedrept\u0103\u021bile vie\u021bii \u00ee\u0219i imprimaser\u0103 de timpuriu amprentele. P\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta de 10 ani, avusese o copil\u0103rie senin\u0103, str\u0103juit\u0103 de dragostea p\u0103rin\u021bilor s\u0103i.
\nTat\u0103l s\u0103 era func\u021bionar la \u201eFondul bisericesc\u201d de pe l\u00e2ng\u0103 mitropolia Cern\u0103u\u021bului. Cu salariul s\u0103u modest, abia \u00ee\u0219i putea \u00eentre\u021bine familia, totu\u0219i greut\u0103\u021bile vie\u021bii \u00ee\u0219i g\u0103seau alinare \u00een tihna c\u0103minului. Era de o con\u0219tiinciozitate exemplar\u0103 \u0219i \u00een vremurile acelea de corup\u021bie \u0219i \u00eenfrigurat arivism, cinstea \u00eei era singura m\u00e2ndrie cu care \u00ee\u0219i poleia s\u0103r\u0103cia.
\nDar totul avea s\u0103 se destrame \u00een cur\u00e2nd. Descoperirea unor mari fraude \u00een care erau implicate \u00eenalte fe\u021be biserice\u0219ti \u0219i c\u00e2teva personaje oficiale din minister, trebuia solu\u021bionat\u0103 prin sacrificarea unui \u021bap isp\u0103\u0219itor. \u0218i, \u00een felul acesta, umilul func\u021bionar Stamatevici, omul cinstit care nu ar fi fost \u00een stare s\u0103 fure un ac fu implicat \u00eentr-un monstruos proces de escrocherie. Anchete, perchezi\u021bii, interogatorii, totul se succed\u0103 \u00eentr-un ritm rapid.
\nProcesul trebuia s\u0103 se termine repede, spre a nu da mult de vorbit. \u00een c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eenalta Curte din Cern\u0103u\u021bi \u00eel condamn\u0103 pe Stamatevici care nici nu se dezmeticise bine, la zece ani deten\u021biune \u0219i la plata unor desp\u0103gubiri ce reprezint\u0103 sume enorme.
\nPierz\u00e2nd totul dintr-o dat\u0103, c\u0103min, cinste \u0219i libertate, bietul om nu are t\u0103ria s\u0103 supravie\u021buiasc\u0103. Profit\u00e2nd de neaten\u021bia gardienilor \u00ee\u0219i taie venele de la m\u00e2n\u0103 cu un ciob de sticl\u0103.
\nAcas\u0103 venir\u0103 port\u0103rei care v\u00e2ndur\u0103 totul: mobil\u0103, haine, rufe, realiz\u00e2nd o sum\u0103 infim\u0103 ce nu acoperea nici pe departe desp\u0103gubirea impus\u0103 de judecat\u0103.
\nIar Ionel cu mama sa fur\u0103 arunca\u021bi pe strad\u0103. P\u0103r\u0103sir\u0103 ora\u0219ul spre a cere ad\u0103post bunicului, Arcadie Andronic, tat\u0103l mamei sale, care era \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor \u00eentr-un sat din Nordul Moldovei.
\nAstfel, de la v\u00e2rsta de 10 ani Ionel crescu f\u0103r\u0103 tat\u0103 sub \u00eendrumarea mamei \u0219i a bunicului s\u0103u. Nu \u0219tia pe atunci ce \u00eenseamn\u0103 a fi proscris, dar st\u0103ruia \u00een el o revolt\u0103 ascuns\u0103, dureroas\u0103, nedreptate ce i-a schimbat cursul vie\u021bii \u0219i l-a \u00eempins \u00een ghearele mor\u021bii pe omul drag ce \u00eei era tat\u0103, pres\u0103r\u00e2nd umilin\u021b\u0103 \u0219i necinste peste un c\u0103min distrus.
\nAu trecut anii, mama sa nu s-a rec\u0103s\u0103torit, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd credincioas\u0103 omului ce a sp\u0103lat cu s\u00e2ngele s\u0103u m\u00e2r\u0219\u0103via altora. Iar el nu \u0219i-a putut \u00een\u0103bu\u0219i niciodat\u0103 revolta fa\u021b\u0103 de or\u00e2nduiala aspr\u0103 \u0219i nedreapt\u0103 ce l-a primit \u00een via\u021b\u0103 prin u\u0219a dosnic\u0103, cea destinat\u0103 proscri\u0219ilor \u0219i stigmatiza\u021bilor.
\nAjunse \u00een clasa a-VIII-a datorit\u0103 sprijinului material acordat de bunicul s\u0103u. F\u0103r\u0103 a fi un elev str\u0103lucit, \u00eenv\u0103\u021ba cu mult\u0103 u\u0219urin\u021b\u0103, \u00eens\u0103 numai at\u00e2t c\u00e2t era necesar pentru a ob\u021bine notele de trecere. Citea mult \u0219i avea evidente \u00eenclina\u021bii pentru pictur\u0103.
\nAnimat de dorin\u021ba sincer\u0103 de a se dedica artei, nu putea \u00een\u021belege la \u00eenceput c\u0103 numai cu talent \u0219i entuziasm, f\u0103r\u0103 munc\u0103 \u0219i perseveren\u021b\u0103, nu po\u021bi str\u0103bate c\u0103ile at\u00e2t de greu accesibile ale procesului de crea\u021bie. Mistuit de tenta\u021bia perfec\u021biunii, nu era niciodat\u0103 mul\u021bumit de ceea ce realiza \u0219i cu iluzia c\u0103 alt domeniu al artei i-ar oferi posibilit\u0103\u021bi mai vaste, oscila \u00eentre poezie \u0219i proz\u0103 atunci c\u00e2nd \u00eel decep\u021biona pictura.
\nCa orice t\u00e2n\u0103r ce trece prin v\u00e2rsta critic\u0103 a avut \u0219i el mica sa dram\u0103 amoroas\u0103 cu o normalist\u0103 care \u00eel \u00een\u0219ela cu un elev de la comer\u021b. P\u00e2n\u0103 atunci diviniza femeia, \u00eentr-at\u00e2t o credea exponentul concret al cur\u0103\u021beniei suflete\u0219ti.
\n\u00cen urma e\u0219ecului sentimental \u0219i din cauza unor vagi inten\u021bii de sinucidere \u00ee\u0219i revizuia concep\u021biile, form\u00e2ndu-\u0219i convingerea c\u0103 femeia e doar femeie, care din cochet\u0103rie \u0219i fals\u0103 pudoare \u00ee\u0219i mascheaz\u0103 necesit\u0103\u021bile instinctuale sub hain\u0103, mai bine sau mai prost croit\u0103 a dragostei.
\nPrieteni nu avea, c\u0103ci de la \u00een\u0103l\u021bimea idealului s\u0103u artistic, privea cu oarecare superioritate \u0219i comp\u0103timire pe cei mai mul\u021bi dintre colegii s\u0103i care, de\u0219i descindeau din familii str\u0103lucite erau \u00een majoritate vulgari, pro\u0219ti \u0219i superficiali.
\nTotu\u0219i c\u00e2nd a fost mutat la \u201eRepublic\u0103\u201d, a r\u0103mas pl\u0103cut impresionat de atmosfera de acolo, mai ales c\u0103 dup\u0103 6 ani de trai \u00een internat \u00ee\u0219i d\u0103 seama c\u0103 internatele a\u0219a cum se prezentau atunci, nu sunt dec\u00e2t institu\u021bii oribile, cu captivi imbecili \u0219i vicio\u0219i, bie\u021bi fluturi c\u0103rora ordinea le \u00eentunec\u0103 vederile, disciplina ca zon\u0103 le rupe aripile, iar educa\u021bia \u00eei t\u00e2mpe\u0219te definitiv.
\nInternatul nu poate corespunde scopurilor pedagogice at\u00e2t timp c\u00e2t \u00eenclina\u021biile rele \u0219i nesupravegheate ale unora, fatal influen\u021beaz\u0103 \u0219i pe al\u021bii; c\u00e2t timp directorii \u00ee\u0219i satisfac tendin\u021bele lor dictatoriale iar pedagogi de obicei improviza\u021bii \u0219i f\u0103r\u0103 voca\u021bie, nu caut\u0103 s\u0103 men\u021bin\u0103 un echilibru moral ci \u00ee\u0219i menajeaz\u0103 pur \u0219i simplu propriile lor orgolii \u0219i interese protej\u00e2nd unii elevi, oblig\u00e2ndu-i pe al\u021bi s\u0103 \u00eendure f\u0103r\u0103 murmur cele mai degradante pedepse, impun\u00e2nd tuturor un program mecanic, fad, lipsit de imboldul spontaneit\u0103\u021bii.
\nEvacuarea lui Ionel la republic\u0103 era bine venit\u0103, c\u0103ci de mult nu mai putea suporta atmosfera n\u0103bu\u0219itoare \u00een care era obligat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103.
\nC\u00e2nd s-a prezentat cu tot calabal\u00e2cul, republicanii dormeau (\u00een internat, somnul este strict interzis in timpul zilei).
\nU\u0219a era \u00eencuiat\u0103 \u0219i a trebuit s\u0103 bat\u0103 insistent p\u00e2n\u0103 a venit Costa\u0219 Zorojescu s\u0103-i deschid\u0103 (Costa\u0219 era la liceul comercial, deci \u00een conflict cu \u201eteoreticii”).
\nL-a \u00eentrebat du\u0219m\u0103nos:
\n–\tCe vrei, m\u0103!
\n–\tNimic, d\u0103-mi drumul!
\n–\tDar ce cau\u021bi?
\n–\tUn loc!
\n–\tCe fel de loc? \u00eentreab\u0103 Costa\u0219 \u00een\u021bepat. Noi nu avem aici locuri pentru oricine. Cine te-a trimis?
\n–\tDirectorul!
\n–\tSe schimb\u0103 chestia, \u00ee\u0219i zice Costa\u0219. Apoi tare:
\n–\tStai s\u0103-l scol pe Tolea, s\u0103 vedem dac\u0103 te primim. \u0218i \u00eei \u00eenchise u\u0219a \u00een nas.
\nIonel nu \u0219tia c\u0103 \u0219i la \u201eRepublic\u0103” se \u00eentrune\u0219te \u201econsiliul\u201d pentru orice nou venit. R\u0103mase deci \u00een a\u0219teptare, v\u0103dit contrariat, p\u00e2n\u0103 ce Tolea binevoi s\u0103 se scoale.
\n–\tVino \u00een\u0103untru dar f\u0103r\u0103 bagaje, \u00eel anun\u021b\u0103 dup\u0103 c\u00e2tva timp Costa\u0219. Nu ne-am decis \u00eenc\u0103 dac\u0103 s\u0103 te primim, mai spuse el.
\nIntr\u00e2nd \u00een incinta republici Tolea \u00eel \u0219i lu\u0103 \u00een primire.
\n–\tPentru ce ai fost trimis aici?
\n–\tM-au prins fur\u00e2nd; r\u0103spunse Ionel.
\n–\tAcas\u0103 au scris despre asta?
\n–\tNu \u0219tiu sigur, dar cred c\u0103 da.
\n–\tCu pedagogii cum stai?
\n–\tProst! Nu se suferim reciproc.
\n–\tBun, conchise Tolea. Apoi adres\u00e2ndu-se b\u0103ie\u021bilor:
\n–\tCe zice\u021bi, \u00eel primim?
\nOficial nu se putea \u00eempotrivi nimeni dispozi\u021biilor directorului, \u00eens\u0103 c\u00e2nd nu le pl\u0103cea vreun \u201ecandidat\u201d, republicanii se descotoroseau de el, f\u0103c\u00e2ndu-i at\u00e2tea mizerii, \u00eenc\u00e2t acesta pleca singur de colo. Primul lu\u0103 cuv\u00e2ntul Vania Macrine, coleg de clas\u0103 cu Ionel.
\n–\tEu propun s\u0103-l primim. E b\u0103iat bun \u0219i sper c\u0103 ne va face plan\u0219ele la desen.
\n–\tNumai de n-o fi vreun \u201eturn\u0103tor\u201d m\u00e2r\u00e2i Costa\u0219.
\n–\tDe nu \u0219i-o \u021bine gura, g\u0103sim noi modul de a i-o astupai, zise Pache.
\n\u00cen fine, al\u0103tur\u00e2ndu-se \u0219i al\u021bii propunerii lui Vania, Tolea decret\u0103 primirea lui Ionel \u00een republic\u0103.
\nFu pus la curent cu obiceiurile, i se atrase aten\u021bia c\u0103 cel mai grav delict este lipsa de solidaritate \u0219i discre\u021bie \u0219i i se d\u0103du \u00eens\u0103rcinarea de cronicar al republicii. Apoi \u00eei golir\u0103 buzunarele de \u021big\u0103ri, \u00eei ajutar\u0103 s\u0103-\u0219i care bagajele \u0219i o \u0219terser\u0103 cu to\u021bi pe geam la cinematograf.
\nVia\u021ba decurgea aceea\u0219i pentru republicani, c\u00e2nd monoton\u0103, c\u00e2nd vesel\u0103. Micile tragedii ale unui 4 la Latin\u0103 sau 3 la Matematic\u0103 se dizolvau \u00een delicioasa compensa\u021bie a unui film vizionat clandestin, a unei sticle cu bere, b\u0103ut\u0103 la \u201eWagner\u201d sau a unei c\u0103r\u021bi, citit\u0103 \u00een tihn\u0103 l\u00e2ng\u0103 sob\u0103.
\nToamna \u00ee\u0219i men\u021binea \u00eenc\u0103 splendoarea \u0219i apoi venir\u0103 ploile, acele ploi ce \u00ee\u021bi m\u0103cin\u0103 sufletul \u0219i-\u021bi toarn\u0103 \u00een g\u00e2nduri negur\u0103 \u0219i inexplicabile melancolii.
\n\u00cen timpul acesta, omenirea era zguduit\u0103 de declan\u0219area celui de-,al doilea r\u0103zboi mondial.
\nZadarnice au fost eforturile domnului Chamberlen ce-\u0219i plimbase umbrela pacifist\u0103 de la Londra la Berlin.
\nRidicole erau discursurile de factur\u0103 epileptic\u0103 ale noului Napoleon, ce-\u0219i transformase bidineaua de zugr\u0103vit \u00een sceptru ce s\u0103 metronomeze vertiginozitatea unui blitz-karieg, care ar aduce o nou\u0103 ordine, necesar\u0103 utopicului mileniu de pace fascist\u0103.
\n\u0218i inutil\u0103 era toat\u0103 fr\u0103m\u00e2ntarea gazet\u0103reasc\u0103, ce \u00eencerca s\u0103 falsifice, prin articole de o monumental\u0103 stupiditate, aspectul unor realit\u0103\u021bi de necrezut: crime abominabile, comise prin \u0219i pentru fanatismul fascist, atacuri de mas\u0103, bestiale, camuflate sub titlul strategic de intimidare, \u00eentreprinse asupra unei popula\u021bii lipsit\u0103 de ap\u0103rare, miile de mor\u021bi pe fronturile poloneze \u0219i convoaiele nesf\u00e2r\u0219ite de refugia\u021bi ce se \u00eendreptau spre Rom\u00e2nia, acelor rom\u00e2ni care a\u0219teptau cu o \u00eensemnare capitulard\u0103? S\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219easc\u0103 soarta Austriei Cehoslovaciei \u0219i Poloniei.
\nManifestele, bro\u0219urile \u0219i articolele editate de presa ilegal\u0103 a PCR-ului chemau muncitori, \u021b\u0103rani \u0219i intelectuali s\u0103 se uneasc\u0103 \u0219i s\u0103 lupte \u00eempotriva guvernului actual al dictaturii regale, care vrea s\u0103 v\u00e2nd\u0103 Germaniei hitleriste bog\u0103\u021biile \u021b\u0103rii.
\nDemonstr\u00e2nd pericolul cotropirii fasciste preg\u0103tit\u0103 de clica burghez\u0103 mo\u0219iereasc\u0103 \u0219i \u00eenfier\u00e2nd ac\u021biunile tr\u0103d\u0103toare ale social-democra\u021bilor ce au \u00eencercat s\u0103 diminueze \u0219i s\u0103 abat\u0103 drumul luptei revolu\u021bionare, comuni\u0219tii chemau \u00eentreg poporul muncitoresc la lupt\u0103 pentru instaurarea unui guvern popular- democratic care s\u0103 salveze poporul de r\u0103zboi, de profitori \u0219i de provocatorii lui.
\nDin cauza teoriei extins\u0103 de organele st\u0103p\u00e2nirii, presa ilegal\u0103 se difuza tot mai greu de\u0219i elementele cele mai curajoase \u0219i devotate cauzei revolu\u021bionare \u00ee\u0219i riscau zilnic libertatea \u0219i via\u021ba pentru a putea asigura o difuzare c\u00e2t mai ampl\u0103.
\n\u00cen timpul acesta, presa oficial\u0103 rom\u00e2n\u0103 intrase deja \u00een procesul de transformare de la ideologia burghezo-capitalist\u0103 la cea imperialisto-fascist\u0103 \u0219i sub masca unei pseudo-neutralitate ascundea cu grij\u0103 tot ce ar fi putut dezv\u0103lui autorit\u0103\u021bilor bandele hitleriste \u00eencurajate tacit de reac\u021biunea imperialist\u0103 din \u021bar\u0103.
\n\u00cen \u0219coli era interzis\u0103 cu stricte\u021be citirea gazetelor \u0219i manifestelor politice. Majoritatea elevilor nu vedeau \u00een evenimentele ce se desf\u0103\u0219urau dec\u00e2t transformarea \u00een realitate a filmelor de r\u0103zboi sau a literaturii \u0219ovine ce le transformase o mentalitate entuziast\u0103 \u00eentr-un na\u021bionalism dubios.<\/p>\n

Era la \u00eenceputul lui noiembrie \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 c\u00e2nd soarele reu\u0219i s\u0103 str\u0103bat\u0103 masele de plumb, proiect\u00e2nd pe p\u0103m\u00e2nt pete de lumin\u0103.
\n\u00cen ziua aceea, Ionel nu avea nici un chef s\u0103 stea la \u0219coal\u0103. Ploile de p\u00e2n\u0103 atunci \u0219i lumina trist\u0103, cernut\u0103 prin sita norilor de toamn\u0103, i-au \u00eentunecat sufletul. \u0218i-a aruncat c\u0103r\u021bile \u0219i caietele \u00een serviet\u0103 \u0219i-a luat pardesiul \u0219i a plecat.
\nPa\u0219ii l-au dus la Schiller-park.
\nS-a a\u0219ezat pe o banc\u0103 umed\u0103 de ploaie.
\nPrivea \u00een \u00eendep\u0103rtare dealul \u021ae\u021binei \u0219i g\u00e2ndurile \u00eei zburau \u00een toate p\u0103r\u021bile. Iubea soarele \u0219i cerul senin, \u0219i voia s\u0103 absoarb\u0103 c\u00e2t mai mult\u0103 lumin\u0103, ce s\u0103-i arunce negurile din suflet.
\nA\u0219a l-a g\u0103sit Vania, coleg \u0219i oarecum prieten al s\u0103u.
\n–\tServus, Antoane! Ce faci?
\n–\tTu erai? \u00eentreab\u0103 Ionel. Nu fac nimic. Stau. Nerva se a\u0219eaz\u0103 l\u00e2ng\u0103 el. \u00ee\u0219i aprinde o \u021bigar\u0103, \u00eens\u0103 dup\u0103 primele fumuri, o arunc\u0103, deoarece accesul violent de tuse ce-l cuprinse, nu-i permise s\u0103 o poat\u0103 fuma \u00een \u00eentregime.
\n–\tIar fumezi? \u00eel \u00eentreb\u0103 Ionel cu o nuan\u021b\u0103 de repro\u0219 \u00een glas.
\nNerva nu-i putea r\u0103spunde imediat din cauza tusei. Expector\u0103 \u00eentr-o batist\u0103 mare, v\u0103rgat\u0103, murdar\u0103 de s\u00e2nge \u0219i dup\u0103 ce \u00ee\u0219i reveni, spuse cu o voce slab\u0103:
\n–\tCe-ar putea \u00eensemna pentru mine o zi \u00een plus, c\u00e2\u0219tigat\u0103 cu sacrificiul de a renun\u021ba la ceva dintre bietele, pu\u021binele mele pl\u0103ceri?
\n–\tOricum, dac\u0103 nu ai mai fuma \u0219i ai \u00eencerca s\u0103 te \u00eengrije\u0219ti pu\u021bin, boala nu s-ar agrava.
\n–\tHei, Antoane, ce \u0219tii tu? Boala asta m\u0103 roade de ani de zile. De c\u00e2nd dormeam prin beciuri umede \u0219i veneam la \u0219coal\u0103 cu ma\u021bele ghior\u0103ind de foame. Atunci s\u0103 se fi \u00eengrijit cineva de mine. Acum, la ce bun? Poate peste o lun\u0103… poate peste dou\u0103… Dar nu-mi pare r\u0103u. Nu po\u021bi regreta mizeria. Nu m-a legat nimic de via\u021b\u0103 dec\u00e2t ura. A\u0219 fi vrut doar s\u0103 m\u0103 r\u0103zbun, dar nu pot, nu mai am timp…
\nIonel t\u0103cea. Sim\u021bea \u00een omul de l\u00e2ng\u0103 el, stigmatul mor\u021bii. \u0218i vorbele de \u00eencurajare, ce ar fi vrut s\u0103 le rosteasc\u0103, s-au fr\u00e2nt jalnic, \u201esub povara inutilit\u0103\u021bilor\u201d.
\n–\tCe mi-a dat via\u021ba p\u00e2n\u0103 acum? urm\u0103 Nerva cu acela\u0219i glas stins. Nimic, dec\u00e2t zbucium \u0219i boal\u0103, boala asta afurisit\u0103 care \u00eemi macin\u0103 pl\u0103m\u00e2nii. N-am sim\u021bit fiorul cald al bucuriei \u0219i n-am cunoscut dragostea, nici m\u0103car dragostea de mam\u0103. Eram mic c\u00e2nd am r\u0103mas orfan \u0219i tata nu si-a b\u0103tut capul cu mine. Dup\u0103 moartea mamei, s-a apucat de b\u0103ut, irosind tot ce agonisise. Venea mereu beat acas\u0103, \u0219i m\u0103 b\u0103tea. \u00eentr-o noapte, a venit mai beat ca de obicei. S-a tr\u00e2ntit \u00een pat \u0219i nu s-a mai sculat. Aveam vreo 6 ani pe atunci. A doua zi, am a\u0219teptat s\u0103 se trezeasc\u0103 \u00eens\u0103 nu d\u0103dea nici un semn de via\u021b\u0103. Doar p\u0103duchii roiau pe el. \u00eemi era foame \u0219i a\u0219teptam s\u0103 se scoale ca s\u0103-i cer de m\u00e2ncare. Nu s-a mi\u0219cat toat\u0103 ziua. Nici a doua zi. Pe urm\u0103, a \u00eenceput s\u0103 miroas\u0103. Aproape le\u0219inat de foame, am ie\u0219it pl\u00e2ng\u00e2nd \u00een uli\u021b\u0103. Unui vecin, i s-a f\u0103cut mil\u0103 de mine \u0219i dup\u0103 ce mi-a dat o bucat\u0103 de p\u00e2ine m-a \u00eentrebat ce face tata, i-am r\u0103spuns c\u0103 doarme \u0219i miroase ur\u00e2t de la el. Intrigat, vecinul s-a dus s\u0103-l vad\u0103 \u0219i l-a g\u0103sit mort. Dricul prim\u0103riei, al s\u0103racilor, l-a dus la cimitir, iar eu am r\u0103mas al str\u0103zii. Peste c\u00e2teva luni m-au luat la orfelinat. Dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 nu ne pun\u0103 la vreo treab\u0103, ne trimiteau din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd la \u0219coal\u0103. M\u0103 b\u0103teau pentru orice nimic \u0219i c\u00e2teodat\u0103 \u00eemi d\u0103deau s\u0103 m\u0103n\u00e2nc. C\u00e2nd am ajuns in clasa a 3-a primar\u0103, un unchi \u0219i-a adus aminte de mine \u0219i m-a luat la el, \u00eentr-o cocioab\u0103 d\u0103r\u0103p\u0103nat\u0103 din mahalaua Caliceanca. Era b\u0103tr\u00e2n s\u0103rac \u0219i singur. M-a purtat la liceu \u0219i eu \u00een schimb \u00eel slug\u0103ream. Dup\u0103 c\u00e2\u021biva ani a murit \u0219i de atunci tr\u0103iesc din prepara\u021bii \u0219i din mila celor ce le cer\u0219esc c\u00e2te o burs\u0103. Din cocioaba unde locuise unchiul m-a alungat proprietarul c\u0103ci nu mai aveam cu ce s\u0103-i pl\u0103tesc chiria \u0219i p\u00e2n\u0103 acum am stat \u0219i eu pe unde am putut: dormeam iarna prin g\u0103ri, prin beciuri iar vara prin parcuri sau sub podul de peste Prut. Anul cesta, de\u0219i bolnav m-au primit la internat, \u00eens\u0103 stau c\u00e2t mai izolat de voi c\u0103ci \u0219tiu c\u00e2t e de contagioas\u0103 boala mea. Dar… iart\u0103-m\u0103! De ce \u021bi-am \u00een\u0219irat oare toate acestea? Ce-\u021bi pas\u0103 \u021bie \u0219i ce po\u021bi \u00een\u021belege tu!
\n–\tBa da, \u00een\u021beleg totu\u0219i ceva Nerva \u0219i anume c\u0103 \u0219i eu ca \u0219i tine sunt victima aceluia\u0219i monstru ce se nume\u0219te societate. \u021aie \u021bi-a sacrificat s\u0103n\u0103tatea, dup\u0103 ce \u021bi-a omor\u00e2t tat\u0103l, abrutizat de mizerie \u0219i alcoolism, iar mie mi-a \u00eempro\u0219cat cu noroi numele spre a completa o m\u00e2r\u0219av\u0103 \u00eenscenare. Sunt fiu de pu\u0219c\u0103ria\u0219 ce s-a sinucis \u00een ocn\u0103 \u0219i m-arat\u0103 cu degetul cine? Tocmai cei ce sunt autorii morali, cei ce i-au r\u0103pit tatei cinstea \u0219i via\u021ba. M\u0103 \u00een\u0103bu\u0219e ura, m\u0103 \u00eeneac\u0103 revolta \u0219i suf\u0103r c\u0103 nu m\u0103 pot r\u0103zbuna, c\u0103 nu pot apuca aceast\u0103 societate de piept \u0219i s\u0103-i scuip \u00een fa\u021b\u0103 tot dispre\u021bul meu.
\n–\tSunt mii \u0219i mii ca tine \u0219i ca mine, Antoane. \u0218i to\u021bi au c\u00e2te ceva de pl\u0103tit, to\u021bi au c\u00e2te ceva de r\u0103zbunat. Eu nu mai pot acum. Dar tu ai via\u021ba \u00een fa\u021b\u0103. De ce nu-i cau\u021bi, de ce nu te al\u0103turi lor ca \u00eempreun\u0103 s\u0103 porni\u021bi la lupt\u0103?
\n–\tE o utopie Nerva. Poate e predestinat ca \u00een via\u021b\u0103 s\u0103 fie oropsi\u021bi \u0219i asupritori. Chiar istoria ne \u00eenva\u021b\u0103 c\u0103 lupta dintre aceste dou\u0103 st\u0103ri sociale antagonice se duce de mii de ani, \u0219i cu toate acestea, nimic nu s-a schimbat.
\n–\tSus\u021bin\u00e2nd c\u0103 nu s-a schimbat nimic, te situezi pe o pozi\u021bie cu totul gre\u0219it\u0103, \u00eel contrazise Nerva. \u00een Rusia a survenit o schimbare total\u0103, continu\u0103 ei. E singura \u021bar\u0103 din lume \u00een care nu mai exist\u0103 exploatare, \u00een care puterea o de\u021bine clasa muncitoare, cea care nu de mult z\u0103cea sub c\u0103lc\u00e2iele \u021barismului.
\n–\t\u0218tiu at\u00e2t de pu\u021bin despre Rusia \u00eenc\u00e2t cine ar putea demonstra c\u0103 e \u00een bine tot ce s-a f\u0103cut acolo!, r\u0103spunse sceptic Ionel.
\n–\tNu \u0219tiu fiindc\u0103 nu avem s\u0103 \u0219tim, fiindc\u0103 ne place s\u0103 \u00eenghi\u021bim balivernele tuturor celor ce-s pl\u0103ti\u021bi s\u0103 falsifice istoria. Tu ca \u0219i cei mai mul\u021bi ca tine, sunte\u021bi ni\u0219te izola\u021bi \u0219i v\u0103 compl\u0103ce\u021bi \u00een aceast\u0103 izolare mole\u0219itoare \u00een care v\u0103 sc\u00e2nci\u021bi revolta, \u00een loc s\u0103 v\u0103 al\u0103tura\u021bi um\u0103r la um\u0103r \u0219i s\u0103 parveni\u021bi hot\u0103r\u00e2rea la lupt\u0103, al\u0103turi de to\u021bi cei oropsi\u021bi \u0219i exploata\u021bi.
\n–\tVoi nu-i cunoa\u0219te\u021bi \u0219i deci nu-i pute\u021bi iubi pe oamenii ce muncesc, cei ce vor f\u0103uri adev\u0103rata istorie. Pentru asta, poate nu sunte\u021bi at\u00e2t de vinova\u021bi c\u0103 \u0219coala v-a ferecat \u00een lan\u021burile unei mentalit\u0103\u021bi ce v\u0103 vor transforma \u00een resorturi \u0219i roti\u021be apte pentru a ac\u021biona uria\u0219ul mecanism al statului burghez. Eu \u00eens\u0103 i-am cunoscut pe muncitori, pe \u021b\u0103ranii muncitori, pe intelectualii progresi\u0219ti, l-am cunoscut, i-am iubit \u0219i mi-am \u00eenc\u0103lzit sufletul la flac\u0103ra idealului lor. \u0218i m-am al\u0103turat lor, \u00eens\u0103 acum nu mai sunt bun de nimic. Le- a\u0219 fi o povar\u0103. Vezi de aceea, nu-mi pare r\u0103u c\u0103 mor, dec\u00e2t doar c\u0103 p\u0103r\u0103sesc lupta, c\u0103 nu voi mai apuca zorii vie\u021bii noi… c\u0103 nu voi putea s\u0103-mi alin ura \u0219i veninul ce mi-au \u00eenc\u0103tu\u0219at sufletul, privind v\u00e2lv\u0103t\u0103ile ce vor mistui putregaiul or\u00e2nduiri vechi cea f\u0103cut din mine un rob sortit \u00eenfr\u00e2ngerii \u0219i mor\u021bi premature…
\n–\tNu te g\u00e2ndi la moarte Nerva! Te vei face bine \u00een cur\u00e2nd, c\u0103ci boala ta nu este chiar a\u0219a de incurabil\u0103 cum se spune, \u00eeng\u0103im\u0103 Ionel, cu sentimentul dureros al celui ce-\u0219i simte neputin\u021ba de a \u00eendrepta un r\u0103u. Nerva z\u00e2mbi. Un z\u00e2mbet trist, ce-i eviden\u021bia aspectul cadaveric al fe\u021bei. \u0218i nu mai zise nimic. Cur\u00e2nd soarele se ascunsese iar dup\u0103 neguri. Lumina e opac\u0103, arunca plumb \u00een g\u00e2ndurile celor doi ce-\u0219i odihneau fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile pe o banc\u0103 din Schiller-park. Se f\u0103cu t\u00e2rziu.
\n–\tS\u0103 mergem prietene, zise Nerva.
\n\u0218i au pornit purt\u00e2nd \u00een suflet un zbucium greu, straniu, obsedant.
\nAt\u00e2t directorul c\u00e2t \u0219i pedagogii nu-\u0219i puteau exercita autoritatea fa\u021b\u0103 de republicani. Solidaritatea acestora nu le furniza nici un vinovat ce s\u0103 r\u0103spund\u0103 de ispr\u0103vile mai boac\u0103ne \u0219i \u00een bloc; nu puteau s\u0103-i sanc\u021bioneze nici directorul nici pedagogi.
\nDeoarece \u00een ultimul timp republicanii prea \u00ee\u0219i f\u0103ceau de cap, au hot\u0103r\u00e2t s\u0103-\u0219i plaseze acolo un spion care s\u0103-i \u021bin\u0103 la curent cu toate n\u0103zb\u00e2tiile ce se comit dar mai ales s\u0103 le denun\u021be numele delicven\u021bilor. Autoritatea directorial\u0103, grozav de lezat\u0103 visa o m\u0103rea\u021b\u0103 reabilitare prin aplicarea unor pedepse drastice f\u0103r\u0103 precedent.
\nSpre mirarea tuturor, \u00eentr-o bun\u0103 zi \u00ee\u0219i f\u0103cu apari\u021bia la republic\u0103, elevul Br\u00e2nzeanu Vasile din cls. a VII-a de la comer\u021b.
\nBr\u00e2nzeanu, de\u0219i fiu de c\u00e2rciumar, prin miracolele specifice acelor premii, beneficia totu\u0219i de o burs\u0103, ob\u021binut\u0103 pe baza unui certificat.
\nServil fa\u021b\u0103 de superiori, p\u0103r\u0103tor, tocilar \u0219i egoist, era considerat la \u0219coal\u0103 \u0219i \u00een internat ca un exemplu de elev con\u0219tiincios.
\nV\u0103z\u00e2ndu-I, \u00ee\u021bi l\u0103sa o impresie de hoit, datorit\u0103 unui miros specific ce emana din corpul s\u0103u masiv. Capul \u00eei era mare si col\u021buros; gura sub\u021bire ca un orificiu de pu\u0219culi\u021b\u0103, tras\u0103 o linie de demarca\u021bie \u00eentre b\u0103rbia flasc\u0103 \u0219i co\u0219uroas\u0103 \u0219i nasul mic ca de cucuvea; ochi erau mici, sp\u0103l\u0103ci\u021bi \u0219i urduro\u0219i \u0219i se pierdeau \u00een hrubele vinete ale orbitelor.
\nCorpul ca un butuc enorm ve\u0219nic \u00eembr\u0103cat cu o hain\u0103 kaki – slinoas\u0103 se b\u0103l\u0103b\u0103nea pe dou\u0103 picioare groase \u0219i str\u00e2mbe ce abia erau cuprinse de pantalonii str\u00e2m\u021bi de dimie. Vorbea sub\u021bire \u0219i mergea leg\u0103n\u00e2ndu-se ca o ra\u021b\u0103 le\u0219easc\u0103.
\nL\u0103ud\u0103ros \u0219i viclean, era o monstruoas\u0103 \u00eemperechere \u00eentre ur\u00e2\u021benie si r\u0103utate, \u00eentre prostie \u0219i l\u0103comie.
\nBine\u00een\u021beles republicanii au sesizat din primul moment cu ce rost a venit Br\u00e2nzaru printre ei. Dar dup\u0103 prima clip\u0103 de consternare s-au consolat la g\u00e2ndul c\u0103 nu vor g\u0103si mijlocul s\u0103 scape de el. De altfel, numai dup\u0103 c\u00e2teva zile au \u0219i \u00eenceput campania \u00eempotriva lui.
\nBr\u00e2nzaru, obi\u0219nuia s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een sala de medita\u021bie p\u00e2n\u0103 la orele 11-12 noaptea, ca s\u0103 \u00eenve\u021be \u0219i c\u00e2nd venea s\u0103 se culce obosit nu se mai dezbr\u0103ca \u0219i tr\u00e2ntindu-se \u00een pat adormea imediat.
\nPatul lui se afla \u00eentr-un col\u021b al dormitorului \u0219i faptul acesta declan\u0219a ideea unei farse \u00een mintea lui Costa\u0219. Introduc\u00e2ndu-\u0219i \u00een realitate proiectul \u00ee\u0219i procur\u0103 o sfoar\u0103 lung\u0103 \u0219i solid\u0103 \u0219i \u00eentr-o sear\u0103 c\u00e2nd Br\u00e2nzarul \u00eenv\u0103\u021b\u0103 de zor \u00een sala de medita\u021bie, trecu sfoara prin c\u00e2rligul din tavan ce sus\u021binea becul \u0219i leg\u00e2nd un cap\u0103t de col\u021bul pernei lui Br\u00e2nzarul, \u0219i cel\u0103lalt \u00eel l\u0103s\u0103 liber spre a putea fi manevrat.
\nCa de obicei Br\u00e2nzarul veni s\u0103 se culce t\u00e2rziu \u0219i dup\u0103 ce se tr\u00e2nti \u00eembr\u0103cat \u00een pat adormi \u00eendat\u0103. Costa\u0219, care se postase \u00een col\u021bul opus al camerei, smuci sfoara \u0219i perna zbur\u0103 de sub capul lui Br\u00e2nzarul. Acesta lipsit de sprijinul pernei, \u00ee\u0219i lovi capul de fierul patului \u0219i se trezi.
\nSomnoros crezu c\u0103 vecinul s\u0103u Vania \u00eei luase perna \u0219i-l apostrof\u0103 serios:
\n– D\u0103-mi perna bre, ce dracu, amu \u021bi-ai g\u0103sit s\u0103 \u0219uguie\u0219ti?
\nVanea ca \u0219i ceilal\u021bi to\u021bi era prevenit de ce se va petrece pref\u0103c\u00e2ndu-se indignat ca omul trezit din somn pe nea\u0219teptate, \u00eel gratific\u0103 cu c\u00e2teva \u00eenjur\u0103turi fi iurte pu\u021bin decente.
\n\u00cen timpul acesta perna se l\u0103s\u0103 \u00een jos. Br\u00e2nzaru v\u0103z\u00e2nd-o plutind \u00een semiobscuritatea camerei, se repezi la ea, o prinse str\u00e2ns cu am\u00e2ndou\u0103 m\u00e2inile \u0219i o \u00eendes\u0103 bine \u00een pat f\u0103r\u0103 a observa sfoara cu care ora legat\u0103.
\nNu puse bine capul pe pern\u0103 c\u0103 aceasta zbur\u0103 din nou. Perplex se uit\u0103 la ea cum planeaz\u0103 discret\u0103 ca o pat\u0103 vag\u0103 de lumin\u0103, prin dormitorul prin care to\u021bi republicanii dormeau ca mor\u021bii. Pentru prima dat\u0103 \u00een via\u021ba sa, \u00eencearc\u0103 riscul unor exerci\u021bii de echilibristic\u0103 merg\u00e2nd pe marginea patului, cu m\u00e2inile \u00een sus, doar va izbuti s\u0103-\u0219i captureze perna. C\u00e2nd crezu ca o poate prinde, ea cobor\u00ee brusc ca o n\u0103luc\u0103, ceea ce \u00eel f\u0103cu s\u0103-\u0219i piard\u0103 echilibrul \u0219i s\u0103 cad\u0103 pe du\u0219umea cu un zgomot grozav.
\nSe ridic\u0103 greoi \u0219i \u00eenjur\u0103 furios, orbec\u0103ia prin \u00eentuneric, izbindu-se de paturi \u0219i noptiere \u00een c\u0103utarea pernei care acum se \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2na \u00eentr-o dispari\u021bie misterioas\u0103.
\nObosit de at\u00e2tea trudnice \u0219i zadarnice sfor\u021b\u0103ri se a\u0219ez\u0103 \u00eentr-un t\u00e2rziu l\u00e2ng\u0103 sob\u0103, cuget\u00e2nd cu n\u0103duf:
\n– Iote dr\u0103cie! O fi pern\u0103 sau ce boala o fi, c\u0103 doar n-are pe dracu-n ea de zboar\u0103 ca o barz\u0103!
\nApoi, renun\u021b\u00e2nd s-o mai caute, se culc\u0103 \u0219i adormi \u00eenjur\u00e2nd.
\nA doua zi diminea\u021b\u0103, c\u00e2nd se trezi, Br\u00e2nzarul se \u00eendoia de e \u00een toate min\u021bile, perna lui, pern\u0103 ca toate pernele, doar ceva mai murdar\u0103 ca altele, st\u0103tea cuminte la locul ei.
\nIntrigat, povestea b\u0103ie\u021bilor ce i se \u00eent\u00e2mplase, dar Costa\u0219 care m\u00e2nuise cu at\u00e2ta abilitate sfoara \u0219i dup\u0103 ce adormise \u00eei pusese pe nesim\u021bite perna la loc, nici nu-l l\u0103s\u0103 s\u0103 termine \u0219i \u00eei t\u0103ie vorba
\n–\tIa taci, m\u0103i Vasile, ce ne crezi pro\u0219ti de ne \u00een\u0219iri asemenea gogo\u0219i? Cum avea s\u0103 zboare perna, c\u0103 doar nu e aeroplan? \u0218i apoi nu vezi c\u0103 e pe pat \u0219i ai dormit pe ea?
\n–\tDoar am v\u0103zut-o cu ochi mei cum zbura, \u0219i uite am \u0219i cucuiul ista!
\n–\tPoate ai visat ur\u00e2t \u0219i te-ai lovit cu capul de fierul patului, \u00eel l\u0103muri ipocrit Vanea. Mi s-a \u00eent\u00e2mplat \u0219i mie de c\u00e2teva ori.
\n–\tCe-i asculta\u021bi prostiile, interveni Tolea autoritar. Nu vede\u021bi c\u0103 e \u021bicnit? I s-a urcat toceala la cap. Ce tot aiureaz\u0103 c\u0103 fugea dup\u0103 pern\u0103 \u0219i c\u0103dea pe jos? Dup\u0103 cum calc\u0103 ca un urs ar fi trezit tot internatul, ori c\u0103 noi nu am fi sim\u021bit nimic.
\n–\tDa, bre, \u0219tiu eu? O fi \u0219i a\u0219a, dar eu unul parc\u0103 tot nu cred, zise Br\u00e2nzarul \u0219ov\u0103itor.
\n\u00cen cur\u00e2nd sun\u0103 clopo\u021belul pentru servirea ceaiului \u0219i plecar\u0103 cu to\u021bi, zgomoto\u0219i, spre sufrageria care se afl\u0103 la subsolul cl\u0103dirii mari.
\nBr\u00e2nzarul Vasile \u00eenc\u0103 nu era l\u0103murit cu ce i se \u00eent\u00e2mplase, \u00eens\u0103 aceasta nu \u00eel \u00eempiedic\u0103 s\u0103 bea vreo cinci ce\u0219ti de ceai \u0219i s\u0103 \u00eenfulice o p\u00e2ine \u00eentreag\u0103.
\nVenise iarna \u0219i o dat\u0103 cu ea se apropia sf\u00e2r\u0219itul trimestrului I. Prima z\u0103pad\u0103 \u00eembr\u0103case \u00eentr-un v\u0103l alb, de o eteric\u0103 frumuse\u021be, toate putregaiurile toamnei.
\n\u00cen clasa a VIII-a urma ora de latin\u0103. Elevii st\u0103teau l\u00e2ng\u0103 sob\u0103, a\u0219tept\u00e2nd nelini\u0219ti\u021bi s\u0103 sune. Se \u0219tia c\u0103 va fi o or\u0103 grea, c\u0103ci urmau s\u0103 fie examina\u021bi to\u021bi ce nu aveau mediile \u00eencheiate.
\n\u00cen fine, clopo\u021belul suna strident, amenin\u021b\u0103tor \u0219i to\u021bi o zbughir\u0103 \u00een b\u0103nci preg\u0103tindu-\u0219i c\u0103r\u021bile, caietele \u0219i pe furi\u0219 textele.
\nPu\u021bin dup\u0103 aceea se auzir\u0103 pa\u0219ii \u0219ov\u0103itori ai lui Nagud. Profesorul Ilarie Nagud era destul de b\u0103tr\u00e2n ca s\u0103 \u00eendrept\u0103\u021beasc\u0103 mirarea tuturora c\u0103 nu mai iese la pensie, iar boala de cancer de care suferea, se solidarizase parc\u0103 cu \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea lui de a tr\u0103i spre a deruta pronosticurilor zecilor de genera\u021bii de chiulangii ce-i dr\u0103muiau zilele.
\nDe o severitate proverbial\u0103, \u00eens\u0103 bun \u0219i nep\u0103rtinitor, era spaima elevilor certa\u021bi cu gramatica latin\u0103 sau stihurile lui Hora\u021biu.
\nCu toate acestea era iubit \u0219i respectat de elevi. \u00een zilele lui bune, c\u00e2nd cancerul \u00eei acorda un efemer armisti\u021biu, glumea cu to\u021bi \u0219i mai ales cu cei slabi la latin\u0103, pe care \u00eei poreclea \u201eharbuji\u201d \u0219i pentru care enun\u021base un dicton: \u201eregulae brevis sunt, ut harbuzibus teneant\u201d.
\nAlte ori, povestea \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din timpul \u00eendep\u0103rtatei lui studen\u021bii sau comenta cu elevii \u00een afara programului oficial, comorile literaturii clasice.
\nEra o figur\u0103 original\u0103, viu comentat\u0103 \u00een lumea elevilor. La originalitatea lui, contribuia \u00een mare m\u0103sur\u0103 o pereche de cizme jerpelite str\u0103vechi pe care le purta \u00een \u0219o\u0219oni iar toamna \u0219i prim\u0103vara o pereche de galo\u0219i pe care d\u0103inuiau nestingherite, urmele a zeci de genera\u021bii de gloduri cern\u0103u\u021bene.
\n\u00cen ziua aceea cizmele lui Nagut p\u0103reau mai dezolante ca oric\u00e2nd, poate din cauz\u0103 c\u0103 st\u0103p\u00e2nul lor urca cu at\u00e2ta greutate. Era o t\u0103cere de morm\u00e2nt c\u00e2nd intr\u0103 \u00een clas\u0103. Se urc\u0103 pe catedr\u0103 gem\u00e2nd, palp\u00e2ndu-\u0219i cu o m\u00e2n\u0103 stomacul.
\nCu glas stins \u00eencepu s\u0103 strige catalogul: Amirovici, Aspis, Be\u021bianu, Cozaciuc, Dulipovici….
\nStereotipul \u201eprezent\u201d se auzea dup\u0103 citirea fiec\u0103rui nume.
\nJudec\u00e2ndu-I dup\u0103 starea sa fizic\u0103, to\u021bi cei cu lec\u021biile slab preg\u0103tite se a\u0219teptau la dezl\u0103n\u021buirea unui torent de note rele. R\u0103maser\u0103 \u00eens\u0103 surprin\u0219i c\u00e2nd, \u00een loc s\u0103 \u00eenceap\u0103 examinarea restan\u021bierilor \u00ee\u0219i plec\u0103 capul pe catalog r\u0103m\u00e2n\u00e2nd nemi\u0219cat.
\nDup\u0103 un timp se ridic\u0103 \u0219i privind spre clas\u0103, zise cu glas trist:
\n– M\u0103i b\u0103ie\u021bi, voi sunte\u021bi ultimii mei elevi.
\nDe acum nu mai sunt bun de nimic \u0219i la sf\u00e2r\u0219itul anului o s\u0103 m\u0103 scoat\u0103 la pensie. V\u0103 a\u0219tepta\u021bi s\u0103 v\u0103 chem la lec\u021bie ? Iaca, azi o s\u0103 fac poman\u0103 \u0219i am s\u0103 v\u0103 trec pe to\u021bi c\u0103 o not\u0103 bun\u0103 sau rea la latin\u0103 n-o s\u0103 v\u0103 \u00eengreuneze \u0219i nici n-o s\u0103 v\u0103 u\u0219ureze cu nimic greut\u0103\u021bile ce ave\u021bi s\u0103 le \u00eent\u00e2mpina\u021bi \u00een via\u021b\u0103.
\nApoi, cu mi\u0219c\u0103ri \u00eencete, obosite, deschise catalogul \u0219i \u00eencepu s\u0103 ajusteze notele.
\n\u00cen ochii elevilor \u00eenflori pentru o clip\u0103 bucuria de a fi sc\u0103pat de dezastrul ce \u00eel credeau de ne\u00eenl\u0103turat.
\n\u00cendat\u0103 \u00eens\u0103, \u00een locul acestei bucurii izvor\u00ee o mil\u0103 mare, mila celui t\u00e2n\u0103r \u0219i s\u0103n\u0103tos pentru omul b\u0103tr\u00e2n, bolnav, care se stinge \u00eencet, iremediabil.
\nTermin\u00e2nd opera\u021biile din catalog, Nagud r\u0103mase cu ochi pierdu\u021bi \u0219i vag, zic\u00e2ndu-\u0219i trist:
\n– Hei, tinere\u021be, zborul t\u0103u e ca zborul p\u0103s\u0103rilor ce se ridic\u0103 tumultoase spre z\u0103ri infinite, spre a c\u0103dea apoi cu aripile fr\u00e2nte de poverile \u00een\u0103l\u021bimilor…
\nOchi s\u0103i ce\u021bo\u0219i se mic\u0219orar\u0103 sub ap\u0103sarea pleoapelor t\u0103b\u0103cite de vreme, strivind \u00eentre gene o lacrim\u0103 sfioas\u0103.
\nAfar\u0103, fulgii p\u0103reau buc\u0103\u021bi de vat\u0103 \u00een\u0219irate pe fire invizibile, ca un decor de unde a\u0219tep\u021bi s\u0103 apar\u0103 cu z\u00e2mbet jovial \u0219i obraji buc\u0103la\u021bi un Mo\u0219 Cr\u0103ciun de carnaval.
\nPe strad\u0103 r\u0103sunau clinchetele vesele ale primelor s\u0103nii, clinchete ce p\u0103reau un ecou \u00eendep\u0103rtat al clopo\u021belului ce sun\u0103 sf\u00e2r\u0219itul orei.
\n–\tBe\u021bianu, du-te \u0219i ad\u0103 o sanie, zise Nagud, iar tu Stamatovici \u0219i Macriuc ajuta\u021bi-m\u0103 s\u0103 cobor.
\nNagud p\u0103r\u0103si catedra ajutat de cei doi, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 sa o atmosfer\u0103 stranie, ce arunc\u0103 \u00een sufletul adolescen\u021bilor din cls. a VII-a un enigmatic semn de \u00eentrebare.
\nSprijinit de bra\u021bele lui Ionel si ale lui Vanea, Nagud se urc\u0103 \u00een sania \u00eempodobit\u0103 cu frunze de brad.
\n–\t\u00cencotro, cona\u0219? \u00eentreb\u0103 birjarul.
\n–\t\u00cen Schiller-park \u0219i apoi acas\u0103.
\nSe apropia vacan\u021ba Cr\u0103ciunului. Mai erau doar c\u00e2teva zile. \u00cen republic\u0103 era frig \u0219i b\u0103ie\u021bii st\u0103teau pe l\u00e2ng\u0103 sob\u0103, unii fum\u00e2nd, al\u021bii vorbind ca s\u0103-\u0219i alunge plictiseala. Pache, Don Juan-ul republicii, scrie ca de obicei o scrisoare de dragoste. Nerva prive\u0219te absent pe geam, z\u0103rile furtunii punctate de fulgi de z\u0103pad\u0103, iar Br\u00e2nzaru, datorit\u0103 celor 4 farfurii de sup\u0103 fierbinte ce le m\u00e2ncase la mas\u0103 e singurul ce nu simte frigul, fapt care l-a determinat s\u0103 se descal\u021be de bocanci \u0219i s\u0103-\u0219i scoat\u0103 obielele r\u0103m\u00e2n\u00e2nd doar \u00een ciorapi prin rupturile c\u0103rora, iese sfios c\u00e2te un deget murdar, cu unghii negre, net\u0103iate.
\nCu tot fumul de \u021bigar\u0103 ce se \u00eempr\u0103\u0219tiase \u00een camer\u0103, \u00eencepu s\u0103 se simt\u0103 un miros nesuferit, ce te cople\u0219ea, f\u0103c\u00e2ndu-te s\u0103 te crezi \u00een imediat\u0103 apropiere a unui cadavru, de mult intrat \u00een putrefac\u021bie.
\nB\u0103ie\u021bii, \u021bin\u00e2ndu-se de nas, \u00eencepur\u0103 s\u0103 scotoceasc\u0103 prin sertare \u0219i dulapuri, crez\u00e2nd c\u0103 mirosul se datora vreunui rest de aliment alterat.
\n\u00cen zadar \u00eens\u0103. Misterioasa surs\u0103 persista s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 necunoscut\u0103. Se deschiser\u0103 geamurile f\u0103r\u0103 ca aceast\u0103 m\u0103sur\u0103 s\u0103 dea vreun rezultat.
\n\u00centre timp, Br\u00e2nzeanu ce se \u00eentinse pe banc\u0103 adormise \u0219i sfor\u0103ia \u00eengrozitor.
\nCu \u021bepii b\u0103rbii nera\u0219i, cu pleoapele vinete \u0219i gura \u00eentredeschis\u0103 prin care se vedeau din\u021bii mari \u0219i nesp\u0103la\u021bi, p\u0103rea un monstru obosit, ce-\u0219i ascult\u0103 \u00een extaz elucubra\u021biile propriilor sonoriz\u0103ri nazale.
\nPache, c\u0103ruia \u00eei pierise inspira\u021bia \u0219i se \u00eenv\u00e2rtea agitat prin camer\u0103, trec\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 banca pe care dormea Br\u00e2nzeanu, descoperi \u00een fine focarul misteriosului miros \u0219i d\u0103du alarma.
\nCu nasurile camuflate, republicanii l\u0103muri\u021bi acum, se apropiar\u0103 de banca cu pricina.
\n–\tCe facem cu el? \u00eentreb\u0103 Tolea.
\n–\t\u00cel sp\u0103l\u0103m! R\u0103spunse Costa\u0219 cu promptitudine.
\n\u0218i se \u0219i puse pe lucru. \u00cen timp ce Br\u00e2nzaru dormea dus, av\u00e2nd zugr\u0103vit\u0103 pe fa\u021b\u0103, caricatural\u0103 \u0219i vid\u0103 expresia unui copil \u00een somn neprih\u0103nit, \u00eel leag\u0103 pe nesim\u021bite, fedele\u0219, cu sfoara ce nu de mult \u00eei servise la manevrarea pernei iar Pache aduse o g\u0103leat\u0103 cu ap\u0103, o stropitoare \u0219i un co\u0219 de z\u0103pad\u0103.
\nFiind terminate preparativele, Costa\u0219 se urc\u0103 pe un scaun \u021bin\u00e2nd \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 stropitoarea plin\u0103 cu ap\u0103, iar cu cealalt\u0103 f\u0103c\u00e2nd sacerdotal \u0219i grav semnul crucii asupra fericitului adormit.
\nB\u0103ie\u021bii \u00eenconjurar\u0103 banca, iar unul psalmodie:
\n–\tBoteze-se robul lui Dumnezeu, Vasile, \u00een numele tat\u0103lui, al fiului \u0219i al sf\u00e2ntului duh, amin.
\nLa un semn al lui Tolea, Costa\u0219 \u00eencepu s\u0103-l aghezmuiasc\u0103 din stropitoare, c\u00e2te pu\u021bin la \u00eenceput \u0219i apoi printr-o \u00eenclinare brusc\u0103 a p\u00e2lniei l\u0103s\u0103 s\u0103 se reverse un torent de ap\u0103 ce \u021bi-l sperie \u00eentr-at\u00e2t pe Br\u00e2nzaru \u00eenc\u00e2t \u00eencepu s\u0103 se zv\u00e2rcoleasc\u0103 \u0219i s\u0103 urle ca-n gur\u0103 de \u0219arpe, rostogolindu-se cu tot cu banc\u0103 pe jos, \u00een timp ce Costa\u0219 \u00eel asigura:
\n–\tStai, Vania, c\u0103 nu e gata.
\n\u0218i adres\u00e2ndu-se spre al\u021bi doi ce a\u0219teptau preg\u0103ti\u021bi unul cu o perie \u0219i altul cu o cocoloa\u0219e de z\u0103pad\u0103, le zise:
\n–\tDa\u021bi zor, b\u0103ie\u021bi, p\u00e2n\u0103 nu \u00eenghea\u021b\u0103 jegul pe el.
\nCu peria de du\u0219umele, \u00eel frecar\u0103 bine pe picioare \u0219i pe g\u00e2t, apoi \u00eel masar\u0103 cu z\u0103pad\u0103 de-a mai mare dragul.
\nV\u0103z\u00e2nd c\u0103 orice \u00eencercare de a sc\u0103pa e inutil\u0103 \u0219i convins de rezisten\u021ba funiei ce-l \u021binea prizonier, Br\u00e2nzaru \u00ee\u0219i exterioriz\u0103 resemnarea prin gui\u021b\u0103turi ironice.
\nDup\u0103 ce fu terminat masajul, Costa\u0219 \u00eel dezleag\u0103, li ur\u0103 s\u0103-i \u201efie de bine\u2019\u2019 \u0219i f\u0103r\u0103 preten\u021bii de bac\u0219i\u0219, \u00eel urnise la culcare.
\n\u00cen aceea\u0219i zi Br\u00e2nzaru \u00ee\u021bi f\u0103cu bagajele \u0219i se mut\u0103 In cl\u0103direa mare a internatului, spre bucuria republicanilor, care l-au petrecut cu alai.
\nDezgustat la spectacolul la care asistase, Tonel \u00ee\u0219i lu\u0103 paltonul pe umeri \u0219i trecu \u00eentr-o camer\u0103 al\u0103turat\u0103, unde d\u0103du peste Vania ce citea o carte.
\nC\u00e2nd intr\u0103, Vania \u00ee\u0219i \u00eentrerupe lectura:
\n–\tAi o \u021bigar\u0103 Tonele?
\n–\tDa! Tocmai voiam s\u0103 fumez \u0219i eu una. Dup\u0103 primele fumuri, Vania \u00eel \u00eentreb\u0103:
\n–\tCum ai ie\u0219it trimestrul \u0103sta? Ai vreo not\u0103 rea?
\n–\tNu \u0219tiu \u00eenc\u0103, r\u0103spunse laconic Tonel.
\n–\tNu ai avut nici m\u0103car curiozitatea s\u0103 te interesezi ce note ai?
\n–\t\u00cenchipuie\u0219te-\u021bi c\u0103 nu. De altfel ce zor am s\u0103 aflu c\u0103 nu am ob\u021binut media de trecere la una sau mai multe materii?
\n–\tBine, dar e situa\u021bia ta \u0219colar\u0103 \u00een joc. Acesta e ultimul an doar, la cap\u0103tul c\u0103ruia ne a\u0219teapt\u0103 altceva (cel mai greu examen, bacalaureatul…)
\n–\tM\u0103 cuno\u0219ti de mult Vanea, \u0219tii c\u0103 dac\u0103 m\u0103 aflu \u00een \u0219coal\u0103, e s\u0103 \u00eendeplinesc una din cele mai arz\u0103toare dorin\u021be ale mamei mele, aceea de a ob\u021bine o diplom\u0103 ce s\u0103-mi confere un titlu oarecare. De aceea \u00eenv\u0103\u021b \u0219i m\u0103 str\u0103duiesc s\u0103 trec din clas\u0103 \u00een clas\u0103, spre a-i procura aceast\u0103 bucurie \u0219i nicidecum pentru a m\u0103 transforma \u00eentr-un tocilar oarecare ce colec\u021bioneaz\u0103 note \u0219i premii.
\n–\tDup\u0103 tine deci, cultura e un lucru renegabil.
\n–\tNu m-ai \u00een\u021beles. Dac\u0103 \u00een programa analitic\u0103 ar fi o disciplin\u0103 care s\u0103 m\u0103 intereseze \u00een mod deosebit, fii sigur c\u0103 a\u0219 \u0219ti s\u0103 mi-o \u00eensu\u0219esc \u00eens\u0103 nu cu scopul de a-mi vinde cuno\u0219tin\u021bele pe pre\u021bul unor note care pentru mine nu au nici o importan\u021b\u0103, ci din dorin\u021ba sincer\u0103 de a cunoa\u0219te. Aceasta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 a\u0219 desconsidera cuno\u0219tin\u021bele ce le po\u021bi ob\u021bine prin intermediul \u0219colii. Fii sigur c\u0103 nu inten\u021bionez s\u0103 r\u0103m\u00e2n un semidoct. M\u0103 revolt\u0103 \u00eens\u0103 metoda aceasta specific\u0103 didactic\u0103 de a \u00ee\u021bi imobiliza spiritul cu ochelari ca la caii \u00een ham, pentru a nu putea privi dec\u00e2t \u00een direc\u021bia indicat\u0103 \u0219i de a-\u021bi inocula o cultur\u0103 \u201estandard\u201d care de cele mai multe ori nu are nici o leg\u0103tur\u0103 cu preocup\u0103rile tale \u0219i care, pentru unii este pe c\u00e2t de inasimilabil\u0103, tot pe at\u00e2t de nefolositoare.
\n–\tO fi ea \u00een sinea ei nefolositoare, r\u0103spundea Vanea, dar la ceva tot e bun\u0103: \u00ee\u021bi ofer\u0103 o diplom\u0103; cu petic de h\u00e2rtie, \u0219tampilat\u0103, f\u0103r\u0103 de care nu po\u021bi r\u0103zbi \u00een via\u021b\u0103 \u0219i nu-\u021bi po\u021bi forma un viitor.
\n–\tEh, viitor, ripost\u0103 Ionel cu dispre\u021b Viitorul e ceea ce voi ajunge prin mine \u00eensumi, nu s\u0103rind de pe trambulina petecu\u021bului de h\u00e2rtie \u0219tampilat\u0103. Dac\u0103 voi putea fi mul\u021bumit de mine, voi putea spune c\u0103 am reu\u0219it \u00een via\u021b\u0103, chiar dac\u0103 \u00eemi va lipsi o leaf\u0103 acceptabil\u0103 \u0219i perspectiva resemnat\u0103 a pensiei.
\nViitorul, \u021bara aceasta magic\u0103 spre care tind visele noastre, eu \u00eel concep altfel dec\u00e2t voi: nici bani, nici onoruri, nici \u201efericirea” unui c\u0103min conjugal cu nevast\u0103 cic\u0103litoare \u0219i plozi t\u00e2mpi\u021bi. Eu vreau s\u0103 creez. Vreau s\u0103 adun pe p\u00e2nzele mele, via\u021ba \u00een care mul\u021bi se b\u0103l\u0103cesc ca \u00eentr-o mocirl\u0103 imens\u0103, via\u021ba aceasta stupid\u0103 \u0219i mizerabil\u0103 pentru unii, frumoas\u0103 \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 a fi \u00een\u021beleas\u0103 pentru al\u021bii \u0219i care ar putea fi bun\u0103 pentru to\u021bi.
\n–\tDe acord, r\u0103spunse Vanea z\u00e2mbind, dar nu v\u0103d \u00eenc\u0103 rezultatele pozi\u021biei practice ale unor str\u0103danii care desigur \u00ee\u021bi vor cere mult\u0103 abnega\u021bie.
\n–\tNu \u0219tiu dac\u0103 se poate vorbi deocamdat\u0103 despre rezultatele practice, \u00eens\u0103 \u0219tiu c\u0103 dac\u0103 fiecare om ar g\u00e2ndi ca mine ar face totul ca s\u0103 exclud\u0103 din ierarhia social\u0103 at\u00e2tea locuri nedemne de vremurile civilizate pe care le tr\u0103im. (Pentru aceasta, m-a\u0219 considera necinstit cu mine \u00eensumi dac\u0103 nu mi-a\u0219 dedica posibilit\u0103\u021bile artistice ac\u021biunii de st\u00e2rpire a r\u0103ului \u0219i nedrept\u0103\u021bii sau cel pu\u021bin demasc\u0103rii lor.)
\nSimt \u00een mine chemarea aceasta grea, cov\u00e2r\u0219itoare \u0219i nimic nu m\u0103 mai poate preocupa \u00een afar\u0103 de \u00eendemnurile sufletului meu. Tu Vania \u0219i to\u021bi cei ca tine, vre\u021bi s\u0103 tr\u0103i\u021bi \u00eentr-un orizont str\u00e2mt, nemul\u021bumindu-v\u0103 s\u0103 ob\u021bine\u021bi o diplom\u0103 ce v-ar asigura perspectiva unei vie\u021bi de func\u021bionar cu micile bucurii ale m\u0103ririlor de salariu \u0219i micile emo\u021bii \u00een jurul unei avans\u0103ri. Dup\u0103 o via\u021b\u0103 fad\u0103, \u00een pragul pensiei \u0219i al b\u0103tr\u00e2ne\u021bii, ve\u021bi fi uitat de mult timp visurile adolescen\u021bii \u0219i nu ve\u021bi regreta niciodat\u0103, nu ve\u021bi \u0219ti s\u0103 regreta\u021bi c\u0103 v-a\u021bi schimbat idealurile \u00een nimicnicia cu care a\u021bi \u00eencercat s\u0103 cump\u0103ra\u021bi un dram de fericire. Eu caut lumina, Vania, \u0219i voi fugi\u021bi de ea, v\u0103 e team\u0103 s\u0103 nu v\u0103 orbeasc\u0103, s\u0103 nu v\u0103 \u00eenmoaie aripile de cear\u0103… Eu sfidez mediocritatea \u0219i ur\u0103sc \u00een\u021belepciunea voastr\u0103!
\n– Sfidezi mediocritatea \u0219i ur\u0103\u0219ti \u00een\u021belepciunea noastr\u0103 despre care ai fi vrut s\u0103 spui c\u0103 e impus\u0103 de materialism, fiindc\u0103 ur\u0103\u0219ti oamenii \u0219i \u00eei dispre\u021buie\u0219ti. Tu e\u0219ti sau crezi c\u0103 e\u0219ti artist, deci un exemplar de o factur\u0103 superioar\u0103, dar ui\u021bi c\u0103 orice ar fi, e\u0219ti totu\u0219i om, \u0219i apar\u021bii aceleia\u0219i rase umane de care apar\u021binem cu to\u021bi. Ura \u0219i dispre\u021bul pornesc din r\u0103utate atunci c\u00e2nd nu au un motiv \u0219i totu\u0219i nu pot crede c\u0103 e\u0219ti r\u0103u deoarece tu singur ai spus c\u0103 vrei s\u0103-\u021bi dedici for\u021bele de crea\u021bie \u00een slujba binelui. E ceva aici ce nu pot \u00een\u021belege.
\n–\tNu \u00een\u021belegi de ce nu \u00eei pot iubi pe oameni? fiindc\u0103 sunt r\u0103i, fiindc\u0103 sunt ni\u0219te fiare ce se sf\u00e2\u0219ie una pe alta.
\n–\tUra ta fa\u021b\u0103 de oameni sau, ca s\u0103 preciz\u0103m, fa\u021b\u0103 de majoritatea oamenilor, se datore\u0219te unei mare nedrept\u0103\u021bi comis\u0103 asupra familiei tale. E drept c\u0103 oameni sunt r\u0103i, dar trebuie s\u0103 \u00een\u021belegem c\u0103 unii sunt r\u0103i c\u0103ci \u00eei sf\u00e2\u0219ie pe al\u021bi, mai slabi, iar \u0103\u0219tia sunt r\u0103i pentru c\u0103 se ap\u0103r\u0103. Dac\u0103 n-ar trebui s\u0103 se apere, cred c\u0103 nu ar avea de ce fi r\u0103i, a\u0219a c\u0103 nu ai dreptul s\u0103-\u021bi extinzi ura asupra tuturor. Tu nu e\u0219ti singurul asupra c\u0103ruia nedreptatea s-a rev\u0103rsat din plin \u0219i nu e\u0219ti singurul care suferi. Faptul c\u0103 ai ajuns pe o treapt\u0103 de cultur\u0103 la care al\u021bii nu au putut ajunge, trebuie s\u0103 te fac\u0103 mai bun, mai \u00een\u021beleg\u0103tor s\u0103 te apropie de oamenii de r\u00e2nd care sufer\u0103 acela\u0219i jug al nedrept\u0103\u021bii, s\u0103 le transmi\u021bi crea\u021bia ta. Cum vrei s\u0103 st\u00e2rne\u0219ti r\u0103ul dac\u0103 nu iube\u0219ti oamenii robi\u021bi de acest r\u0103u? Vrei s\u0103 lup\u021bi \u00een umbra turnului de filde\u0219, dar lupta aceasta ar fi inutil\u0103 \u0219i n-ar folosi nim\u0103nui. Eu sunt un om mic, a\u0219a cum ai spus tu, \u0219i mediocritatea ne \u00eenl\u0103n\u021buie \u00een sfera m\u0103runtelor preocup\u0103ri, totu\u0219i simt c\u0103 am un rost, s\u0103 tr\u0103iesc. S\u0103 lupt pentru o via\u021b\u0103 mai bun\u0103, s\u0103 iubesc \u0219i s\u0103 le fiu de ajutor oamenilor. Pe c\u00e2nd tu? Tu, omul \u00eenzestrat de natur\u0103, te \u00eenchizi ca un melc \u00een cochilie \u0219i \u00een loc s\u0103-\u021bi \u00eenfigi r\u0103d\u0103cinile \u00een via\u021ba material\u0103, te abstractizezi. Izolat \u0219i lipsit de seva realului te vei \u00eenchirci ca plantele sem\u0103nate \u00een pietre.
\n– Nu m\u0103 \u00een\u021belegi deplin Vanea \u0219i vorbe\u0219ti ca \u0219i cum te-a\u0219 fi indicat pe tine ca \u0219i un exponent al oamenilor ce tr\u0103iesc la \u00eent\u00e2mplare. Chiar dac\u0103 din cele spuse ar fi reie\u0219it aceasta, crede-m\u0103 c\u0103 n-am vrut s\u0103 fiu nedrept \u0219i nici s\u0103 te jignesc. Dar trebuie s\u0103 recuno\u0219ti c\u0103 arivismul e o plag\u0103 ce se extinde tot mai mult asupra sferei de concep\u021bie a majorit\u0103\u021bii tineretului nostru. Ur\u0103sc oamenii r\u0103i \u0219i dispre\u021buiesc lichelele ce-\u0219i v\u00e2nd simulacrul de ideal pentru a deveni marionetele celor ce sunt animatori detestabili sfor\u0103riei na\u021bionale. Vezi bine c\u00e2\u021bi vor s\u0103 ne acapareze: fasci\u0219tii pe de o parte, prin bandele lor de legionari \u0219i nazi\u0219ti, iar pe de alt\u0103 parte, comuni\u0219tii. Desigur, nu m\u0103 voi \u00eenscrie niciodat\u0103 \u00een echipele mor\u021bii spre a deveni un profesionist al pistolului \u0219i nici nu m\u0103 voi al\u0103tura m\u0103ciucarilor cu c\u0103m\u0103\u0219i albastre spre a sparge geamurile \u0219i a arde ziarele \u0219i revistele pe str\u0103zi. Dar nici despre comuni\u0219ti nu \u0219tiu ce s\u0103 cred. Dac\u0103 a\u0219 lua pe bune tot ce se colporteaz\u0103 despre haosul din Rusia, despre s\u00e2ngeroasa dictatur\u0103 poli\u021bieneasc\u0103 \u0219i prigonirea intelectualilor \u0219i a elementelor independente, despre suprimarea drepturilor \u0219i libert\u0103\u021bilor individuale \u0219i despre ororile comise de Ceka mai aprig\u0103 \u0219i mai grozav\u0103 dec\u00e2t \u201eOhrana\u201d \u021barist\u0103, ar \u00eensemna s\u0103 cred c\u0103 denumirea de \u201eBol\u0219evic\u201d e o vorb\u0103 de spaim\u0103. Ar fi absurd s\u0103 sus\u021bin c\u0103 tot ce se spune e adev\u0103rat, totu\u0219i \u00eemi d\u0103 de g\u00e2ndit ceea ce \u00eens\u0103 bol\u0219evicii recunosc \u0219i anume a\u0219a-zisa dictatur\u0103 a proletariatului. Cuv\u00e2ntul dictatur\u0103 e at\u00e2t de odios \u0219i ne spune at\u00e2t de multe nou\u0103 oamenilor ce ne dorim s\u0103 fim lideri, \u00eenc\u00e2t m-a surprins nepl\u0103cut atunci c\u00e2nd l-am auzit \u00een leg\u0103tur\u0103 cu vizionarea legalit\u0103\u021bii sociale \u0219i a libert\u0103\u021bii absolute. Sunt \u00een mine for\u021be clocotitoare ce \u00eemi d\u0103 puteri de munc\u0103, de crea\u021bie, \u00een slujba unei cauze drepte \u0219i asta m\u0103 face s\u0103 m\u0103 consider superior altora care nu au alt \u021bel \u00een via\u021b\u0103 dec\u00e2t acapararea unor bunuri trec\u0103toare. Simt nevoia de a m\u0103 purifica \u00een mijlocul unor oameni buni ca s\u0103 fie demni de a le dedica idealul meu. Dar nu-i cunosc. Nu-i g\u0103sesc \u0219i ast\u0103 m\u0103 face s\u0103 m\u0103 \u00eenchid \u00een mine. Sunt derutat. M-a derutat minciuna \u00een care tr\u0103im \u0219i nu mai \u0219tiu \u00eencotro s\u0103 m\u0103 \u00eendrept \u0219i de cine s\u0103 m\u0103 al\u0103tur.
\nVanea, apropiindu-se de Ionel, \u00eei pune o m\u00e2n\u0103 pe um\u0103r \u0219i \u00eei zise:
\n–\tTe va \u00eenv\u0103\u021ba \u00eens\u0103\u0219i cauza dreapt\u0103 c\u0103reia vrei s\u0103 i te devotezi, \u00eencotro s\u0103-\u021bi \u00eendrep\u021bi pa\u0219ii. Dar p\u00e2n\u0103 atunci, p\u00e2n\u0103 vei acumula for\u021bele ce s\u0103 impun\u0103 triumfurile idealului t\u0103u, g\u00e2nde\u0219te-te c\u0103 e\u0219ti t\u00e2n\u0103r, c\u0103 tinere\u021bea trece pe l\u00e2ng\u0103 tine \u0219i te \u00eembie s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti, te cheam\u0103 la via\u021b\u0103!
\n–\tAi dreptate Vanea. Via\u021ba e pentru oameni, deci trebui s-o tr\u0103im \u0219i s\u0103 ne bucur\u0103m de ea. \u0218i dac\u0103 \u00een condi\u021biile de acum nu este la fel de frumoas\u0103 pentru to\u021bi, iar nou\u0103 ne e h\u0103r\u0103zit ce e mai ur\u00e2t din ea, s-o \u00eenfrumuse\u021b\u0103m cu speran\u021ba c\u0103 nu \u00eentotdeauna va fi astfel.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Septembrie 1939 La vechiul liceu din localitate, deschiderea anului \u0219colar s-a desf\u0103\u0219urat cu acela\u0219i ceremonial ca \u0219i \u00een anii precedent.<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":12470,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12469"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12469"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12469\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12471,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12469\/revisions\/12471"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12470"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12469"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12469"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12469"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}