{"id":12330,"date":"2020-11-26T20:04:12","date_gmt":"2020-11-26T17:04:12","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12330"},"modified":"2020-11-26T20:04:12","modified_gmt":"2020-11-26T17:04:12","slug":"spatii-culturale-nr-65-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12330","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 65 (4)"},"content":{"rendered":"

Geo GALETARU<\/strong>
\n\"\"

POATE C\u0102 NU<\/strong><\/p>\n

G\u00e2ndul nu spune nimic, g\u00e2ndul este
\no expansiune involuntar\u0103. Dar eu sunt aici
\npentru c\u0103 \u0219tiu, \u0219i acest lucru este de-ajuns
\n\u00een momentele c\u00e2nd enciclopedia creierului meu
\neste \u00een pericol. Cine trece pe dinaintea mea
\n\u0219i \u00ee\u0219i adjudec\u0103 victorii nemeritate? Eu cultiv
\nsilabe \u0219i onomatopee care m\u0103 ajut\u0103
\ns\u0103 trec apa, s\u0103 fiu integru \u00een spatele gardului.
\nAcolo liliecii zboar\u0103 \u0219i animozit\u0103\u021bile sunt palpabile.
\nDar valoarea episodului expirat nu se m\u0103soar\u0103
\n\u00een impreca\u021bii \u00eent\u00e2rziate sau \u00een eschive furioase.
\nTu auzi totul cu o secund\u0103 mai devreme,
\n\u00een timp ce faci semne avioanelor din
\ncerul f\u0103r\u0103 caden\u021be. C\u0103ci a\u0219a ne vom \u00eent\u00e2lni,
\npalizi \u0219i neconving\u0103tori, cu g\u00e2turile expuse
\nunei anomalii tandre. S\u0103 \u00eensemne asta
\nceva? S\u0103 fie sunetul acela pentru care
\nsuntem gata s\u0103 ucidem? Tu la\u0219i corpul
\ns\u0103 decid\u0103 dac\u0103 trebuie sau nu.
\nPoate c\u0103 nu.
\nAvem un viitor \u0219i \u00eenc\u0103 nu am r\u0103spuns.<\/p>\n


\nORIC\u00c2ND E O ZI<\/strong><\/p>\n

Eu nu pot s\u0103 fiu \u00een alt\u0103 parte, \u00eemi cunosc
\nlimitele \u0219i ora\u0219ul va fi \u00eeng\u0103duitor cu
\naceast\u0103 absen\u021b\u0103 a puterii. Voci peste ape,
\ndin vremea stupidit\u0103\u021bilor curajoase.
\nDar mersul pe coate, apoteoza adul\u0103rii
\nlipsite de obiect, c\u00e2nd fluxul ordinii sociale
\nse opre\u0219te \u00een aripa unui fluture mort
\n\u0219i \u0219tii c\u0103 nu mai exist\u0103 \u00eentoarcere, nici
\nefort \u00een memoria vremelnic suspendat\u0103.
\nAm \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 ro\u0219im, s\u0103 administr\u0103m stereotipiile
\n\u00een func\u021bie de durata speran\u021bei de via\u021b\u0103,
\ncineva urc\u0103 pe e\u0219afod s\u0103 reconfigureze amploarea
\nunui feti\u0219 \u00een care vom \u00eenceta s\u0103 mai credem.
\nDar r\u0103nile? Dar ceea ce r\u0103m\u00e2ne? Oric\u00e2nd
\nle vom duce tuturor ceea ce merit\u0103,
\noric\u00e2nd e o zi bun\u0103 pentru supravie\u021buire.<\/p>\n


\nDESPRE CE VOM VORBI?<\/strong><\/p>\n

Aici e
\nceea ce trebuie s\u0103 g\u0103sim, ceea ce trebuie s\u0103 invent\u0103m.
\nExplica\u021bii pentru o zi ploioas\u0103, anomaliile curente:
\nun om cu fa\u021ba la zid, oasele ocolite de v\u00e2nt,
\nca \u0219i c\u00e2nd ne-am pr\u0103bu\u0219i sub respira\u021bia z\u0103pezii.
\nSau respira\u021bia zeilor? E ceva puternic \u00een
\nafara noastr\u0103, ceva care dicteaz\u0103 supunere \u0219i
\nun extaz peremptoriu. Gr\u0103dinile cu lun\u0103
\n\u0219i soare, tertipurile unei vie\u021bi neviciate de vocea splendorii.
\nAici e un cli\u0219eu pre\u021bios, \u00eel pip\u0103im cu tenacitate
\npentru un anotimp viitor, c\u00e2nd pagina alb\u0103
\nva m\u0103rturisi eroarea de la marginea fiin\u021bei.
\nDespre ce vom vorbi? Somnul pe muntele orb
\n\u0219i zborul p\u0103s\u0103rilor \u00een oglinzi deformate.<\/p>\n


\nEU V\u0102 \u0218TIU NUMELE<\/strong><\/p>\n

Poate c\u0103 v\u0103 \u0219tiu numele, de\u0219i nu mai iau \u00een calcul ac\u021biunea,
\ne o eroare \u00een care persist\u0103 fiin\u021bele predestinate,
\naerul tare al scenei, capodoperele mohor\u00e2te
\n\u00eentr-o competi\u021bie vindicativ\u0103, a\u0219tept\u00e2nd s\u0103 se
\n\u00eent\u00e2mple ceva cu siguran\u021b\u0103: o venera\u021bie
\nde nedistribuit, un consens al la\u0219it\u0103\u021bilor
\nprogramate. Oricum, visul e o unealt\u0103 de privit,
\npeste el trec doar ro\u021bile din\u021bate ale mor\u021bii.
\nSau un sunet \u00eenalt \u00een stepele \u00eentunecate,
\ndovada unei libert\u0103\u021bi c\u0103reia nu-i mai g\u0103sim rostul.
\nSuntem pentru c\u0103 iubim adn-ul prosper,
\nlegile cu identitate neclar\u0103, stropii de ploaie pe
\npielea \u00eencins\u0103; pentru c\u0103 avem un secret
\n\u0219i mu\u0219c\u0103m din el pe de-a-ntregul, feri\u021bi
\nde grimasa unor argumente stupide.
\nDa, eu v\u0103 \u0219tiu numele, dar voi
\nm\u0103 c\u0103uta\u021bi mereu \u00een c\u0103r\u021bile f\u0103r\u0103 r\u0103spuns.<\/p>\n


\nLINI\u0218TEA CA O PAT\u0102<\/strong><\/p>\n

Ceea ce se permite e doar aici,
\no singur\u0103 dat\u0103 vei fi \u00een locuri de care te temi.
\nO vocal\u0103 s\u0103lbatic\u0103 sap\u0103 \u00een memoria intraductibil\u0103,
\ne un r\u0103spuns al acelei dep\u0103rt\u0103ri fisurate
\n\u00een care am abandonat crima \u0219i splendoarea.
\nEu evaluez numai ceea ce simt, p\u00e2n\u0103 la
\nperetele acela se pierd fragilit\u0103\u021bile pe r\u00e2nd;
\nam fost spontani \u00eentr-un moment nepotrivit,
\nc\u00e2nd am dislocat vocea \u0219i-am descris o
\ndistrugere lent\u0103. \u00cen termenii altui ecou,
\nverific\u0103rile se strecoar\u0103 pe sub m\u00e2na \u00eentins\u0103
\n\u0219i creeaz\u0103 animozit\u0103\u021bi de structur\u0103.
\nNe-am visat puternici atunci c\u00e2nd nu trebuia,
\nlini\u0219tea e o pat\u0103 care-\u0219i caut\u0103 identitatea
\npe l\u00e2ng\u0103 lucrurile care \u00eenc\u0103 se v\u0103d.<\/p>\n


\nNU VREAU SINGUR\u0102TATEA TA<\/strong><\/p>\n

M\u0103 preg\u0103tesc, \u0219tiu c\u0103 va veni ceva puternic peste noi
\n\u0219i va rupe m\u00e2ndria \u00een dou\u0103. P\u0103s\u0103ri \u0219i avortoni
\nai aceluia\u0219i anotimp. Poetul scoate un cu\u021bit
\n\u0219i pl\u00e2nge. El vede un spa\u021biu \u00een care se duc
\n\u00eendr\u0103gosti\u021bii, micile totalitarisme ale zilei.
\nNu vreau singur\u0103tatea ta, e un semn
\n\u00een lumea \u00eenfrico\u0219\u0103toare, un lan\u021b care fuge
\n\u00een mijlocul tuturor \u00eenfr\u00e2ngerilor.
\nSunt aeroporturi care c\u00e2nt\u0103, vindec\u0103ri miraculoase,
\nacolo e un ocean cu stele \u00een deriv\u0103.
\nPoate c\u0103 cineva vorbe\u0219te, dar nu \u00ee\u0219i aduce aminte.<\/p>\n


\nO CALE INDULGENT\u0102<\/strong><\/p>\n

Eu am s\u0103 simt, eu am s\u0103 \u0219tiu, nu e nimic de aici.
\nP\u00e2n\u0103 se spune, organiz\u0103m din nou, lovim cu
\naceea\u0219i intensitate. Sau cu aceea\u0219i nep\u0103sare.
\nDar nu \u00een modul \u00een care ne conform\u0103m
\ncu victoriile gratuite, nu \u00een cerul prea aproape,
\nacolo sunt animale mici \u0219i str\u0103lucitoare, am gre\u0219it
\nc\u00e2nd am ales o cale indulgent\u0103.
\nCu noi \u0219i f\u0103r\u0103delegile prafului. Prea sus
\npentru m\u0103\u0219tile altruiste, pentru op\u021biuni
\ngenerale; vom inventa coruri \u0219i
\nsingur\u0103t\u0103\u021bi, e at\u00e2t de u\u0219or s\u0103 fii departe.
\nArmele stau \u00een gr\u0103dini, dobor\u00e2m copacii \u0219i
\ntrecem direct \u00een iarn\u0103.<\/p>\n


\nValeria MANTA T\u0102ICU\u021aU<\/strong><\/p>\n

marin\u0103<\/strong><\/p>\n

pe \u021b\u0103rm, \u00een amurg, pesc\u0103ru\u0219ii \u021bin umbra sub aripi;
\nmai luce\u0219te ar\u0103mie c\u00e2te o pan\u0103, repede stins\u0103 \u00een \u021bip\u0103t.
\nvara aceasta este doar o copie color a celor din amintire:
\n\u0219i acolo pesc\u0103ru\u0219ii \u00eencercau creasta vreunui val,
\ncu acela\u0219i curaj nebun al sinuciga\u0219ilor,
\ncu acela\u0219i curaj al juc\u0103torilor la ruleta ruseasc\u0103;
\nstau pe \u021b\u0103rm \u0219i a\u0219tept s\u0103 \u00eenceap\u0103 r\u0103zboiul \u0219i s\u0103 fim \u00eempu\u0219ca\u021bi.
\npe plaj\u0103, din trupul meu \u0219i al tuturor pesc\u0103ru\u0219ilor
\nvor cre\u0219te c\u00e2ndva mari castele pustii de nisip,
\nflori de un ro\u0219u metalic \u00een amurg.
\nvara va fi tot mai fierbinte, tot mai st\u0103p\u00e2n\u0103
\npeste cer, ape \u0219i p\u0103m\u00e2nt,
\ntot mai singur\u0103 \u00eentr-un co\u0219mar f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it.<\/p>\n


\nselfie sub nuc<\/strong><\/p>\n

zgomotele intr\u0103-n amiaz\u0103, s\u00e2ngele ei am\u0103rui miroase a frunz\u0103 de nuc,
\npa\u0219ii t\u00e2r\u0219i\u021bi ai t\u0103cerii \u00een papuci roz de plastic
\nse adun\u0103 l\u00e2ng\u0103 tomberoane cu resturi \u0219i c\u00e2ini vagabonzi,
\ncu blata orientalis fojg\u0103ind printre c\u0103r\u021bi aruncate.
\ncineva \u00ee\u0219i face ordine \u00een bibliotec\u0103, \u00eempodobe\u0219te
\nasfaltul cu litere \u00een toate culorile curcubeului.
\nca \u0219i el, noi, ceilal\u021bi anonimi, am uitat s\u0103 scriem,
\ndegetele \u0219tiu doar s\u0103 apese pe clape:
\n\u021b\u00e2\u0219nesc emoticoane-n v\u0103zduh, printre vr\u0103bii \u0219i porumbei autentici.
\nprobabil c\u0103 m\u00e2ine, pe cerul patriei vor \u00eenflori buchete mari
\nde popcorn pentru banchetul \u00eengerilor.
\nmoartea \u021bine o pisic\u0103 \u00een bra\u021be \u0219i-\u0219i face selfie sub nuc;
\ndin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u00eempinge literele cu piciorul, \u00eenapoi,
\n\u00een c\u0103r\u021bile de l\u00e2ng\u0103 tomberon.
\namiaza s\u00e2ngereaz\u0103 am\u0103rui, coaja ei verde intr\u0103-n asfalt \u0219i parastasul \u00eencepe.<\/p>\n


\nm\u00e2ini parfumate<\/strong><\/p>\n

tufele de caprifoi se \u00eencol\u0103cesc, mu\u0219c\u0103 lacome
\nunele din altele \u0219i \u00eempreun\u0103 din spa\u021biu,
\np\u00e2n\u0103-l fac verde-\u00eenchis, ca p\u0103durile de pe Ciob\u0103nu\u0219;
\n\u00een amintire, muntele acela singur sub cerul golit de \u00eengeri \u0219i sfin\u021bi,
\nalbastru ca ochiul r\u0103mas \u00een urm\u0103 al lui Dumnezeu;
\naici, \u00een unica noastr\u0103 realitate, smoala curge pe str\u0103zi,
\necraneaz\u0103 privirea spre alt orizont,
\nn\u0103cl\u0103ie\u0219te obiectele \u0219i fiin\u021bele devenite obiecte.
\nsuntem ma\u0219ini second hand pentru turn\u0103torii de asfalt,
\npentru constructorii de poduri \u0219i catedrale
\nprin care nimeni nu mai trece, nimeni nu mai respir\u0103.
\ncaprifoiul cucere\u0219te totu\u0219i, cu m\u00e2inile lui blajine
\n\u0219i parfumate, de mam\u0103 \u00eendurerat\u0103,
\nclipele care ne despart de moartea lucid\u0103, de somnul vegetal<\/p>\n


\nIstorie literar\u0103<\/strong><\/p>\n

Ionel POPA<\/strong><\/p>\n

PAVEL DAN
\nProzele cu subiect istoric<\/strong><\/p>\n

A\u015fa restr\u00e2ns\u0103 \u015fi cu buc\u0103\u0163i nedefinitivate, opera lui Pavel Dan, ideatic, compozi\u0163ional \u015fi chiar stilistic este crea\u0163ia unui puternic talent r\u0103pus tragic \u00eenainte de \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 37 de ani. Ea \u00eentrege\u015fte tripleta de aur a prozei Transilvaniei: Ioan Slavici, Ion Ag\u00e2rbiceanu, Liviu Rebreanu.
\n\u00cen stilul s\u0103u metaforic-senten\u0163ios, G. C\u0103linescu scrie \u00een Istoria literaturii rom\u00e2ne\u2026 (1941): \u201ePaginile lui Pavel Dan nu sunt dec\u00e2t ni\u015fte cartoane – studii pentru o mare compozi\u0163ie, sunt totu\u015fi remarcabile \u015fi a\u015fa. \u201eDivinul\u201d critic mai noteaz\u0103: \u201eavea talentul de povestitor al lui Slavici \u015fi ochiul observator al lui Rebreanu.\u201d
\nTextele lui Pavel Dan le putem grupa \u00een jurul a trei nuclee tematice: lumea satului din C\u00e2mpia Transilvaniei; lumea ora\u015fului (cu termenul de referin\u0163\u0103 Clujul din anii studen\u0163iei \u015fi Blajul din anii de d\u0103sc\u0103lie) \u015fi istoria. Ceea ce trebuie subliniat e c\u0103 cele trei teme formeaz\u0103 o unitate intrinsec\u0103 a Weltanschaung-ului tragic al scriitorului.
\nIobagii-1784 vede lumina tiparului \u00een ziarul \u201eRom\u00e2nia nou\u0103\u201d din Cluj, \u00een 1937, nuvela fiind c\u00e2\u015ftig\u0103toare a premiului \u00eent\u00e2i la concursul de proz\u0103 organizat de respectivul ziar. \u00centr-o scrisoare din Viena adresat\u0103 lui Ion Breazu, Pavel Dan scrie despre nuvela sa urm\u0103toarele: \u201eE o nuvel\u0103 inegal\u0103, slab\u0103 de tot uneori; o \u015ftiu eu \u00eenaintea tuturor, dar ce po\u0163i face \u00eentr-un spital de cancer, \u00een mijlocul celei mai groaznice suferin\u0163e, c\u00e2nd eu \u00eensumi abia puteam sta la mas\u0103 un ceas pe zi?\u201d (apud Ion Vlad). \u00cenalta con\u015ftiin\u0163\u0103 scriitoriceasc\u0103 justific\u0103 autoaprecierea draconic\u0103.
\nSchi\u0163ele \u00cel duc pe popa \u015fi La \u00eenchisoare, anticip\u00e2nd tematica istoric\u0103 a Iobagilor, sunt publicate \u00een revista \u201eBlajul\u201d nr. 1 \u015fi, respectiv, nr.5\/1934. Aceste dou\u0103 schi\u0163e evoc\u0103 starea de spirit a luptei rom\u00e2nilor transilv\u0103neni pentru libertate na\u0163ional\u0103 din anii imedia\u0163i izbucnirii Primului R\u0103zboi Mondial: \u201evremurile erau tulburi. R\u0103zboiul clocotea de mai bine de doi ani [\u2026]. La o zi a t\u00e2rgului, un biet cre\u015ftin care a b\u0103tut cu degetul o oal\u0103 \u015fi a zis c\u0103 a fost dus la poli\u0163ie \u015fi b\u0103tut, de \u00eentorc\u00e2ndu-se acas\u0103, a murit pe drum. Gazetele maghiare \u0163ipau ca din gur\u0103 de \u015farpe \u00eempotriva \u201d. (p.63; toate citatele sunt din Pavel Dan, Scrieri, col. \u201eScriitori rom\u00e2ni\u201d, 1965).
\n Puterea \u015fi demnitatea preotului rom\u00e2n izvor\u0103sc din duhul p\u0103m\u00e2ntului. La desp\u0103r\u0163ire, s\u0103tenilor, care l-au condus p\u00e2n\u0103 la hotarul satului, le las\u0103 un testament: \u201e[\u2026] s\u0103 nu v\u0103 uita\u0163i legea \u015fi graiul; legea rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi graiul rom\u00e2nesc, mo\u015ftenit de la p\u0103rin\u0163i. Pentru asta oric\u00e2t ve\u0163i suferi, ve\u0163i fi cu con\u015ftiin\u0163a \u00eemp\u0103cat\u0103 c\u0103 v-a\u0163i f\u0103cut datoria \u015fi ve\u0163i \u00eendura suferin\u0163ele oric\u00e2t ar fi de grele. At\u00e2t v\u0103 spun.\u201d (p.69). Din prima schi\u0163\u0103 demn\u0103 de re\u0163inut este \u015fi imaginea de Pieta a preotesei care cu ochii \u00ee\u015fi petrece b\u0103rbatul arestat. \u015ei din schi\u0163a La \u00eenchisoare g\u0103sim o imagine memorabil\u0103 \u2013 parc\u0103 anticip\u00e2nd martirajul at\u00e2tor preo\u0163i \u015fi intelectuali rom\u00e2ni din temni\u0163ele comuniste. \u00cen \u00eenchisoare, preotul Mare (eroul \u015fi din prima schi\u0163\u0103): \u201e\u00centr-una din zile \u00ee\u015fi aduce aminte c\u0103 era Ziua Crucii. Deschise cartea de rug\u0103ciuni dar nu vedea s\u0103 citeasc\u0103. \u00cencepu s\u0103 c\u00e2nte . La \u00eenceput c\u00e2nta \u00eencet, tem\u00e2ndu-se, apoi prinse curaj \u015fi sub bol\u0163ile \u00eenchisorii c\u00e2ntecul se strunea limpede, alin\u0103tor.
\nGuzganii se retraser\u0103 \u00een g\u0103urile lor \u015fi ascultau; \u00een \u00eentunericul temni\u0163ei plutea ceva luminos \u015fi sf\u00e2nt.
\nPreotul avea glas puternic de tenor, care acum tremura pu\u0163in.
\nC\u00e2nt\u00e2nd i se p\u0103ru c\u0103 din chiliile vecine \u00eel ajut\u0103 alte glasuri. T\u0103cu \u015fi \u00eentr-adev\u0103r cineva c\u00e2nta. Nu putea recunoa\u015fte vocea. \u00cencepu s\u0103 c\u00e2nte iar, dar de data aceasta mai puternic.\u201d (apud Constantin Cuble\u015fan, p.45-46).
\nA\u015fa neterminate, cele dou\u0103 proze sunt de mare vigoare ideatic\u0103 \u015fi etic\u0103.
\nChiar dac\u0103 mai trebuiau unu-doi pa\u015fi p\u00e2n\u0103 la piscul Urc\u0103ne\u015ftilor, nuvela Iobagii e un text de mare valoare; el con\u0163ine invarian\u0163ii \u015fi determinan\u0163ii specifici prozei lui Pavel Dan.
\nNuvela evoc\u0103 un episod din r\u0103scoala condus\u0103 de Horia, Clo\u015fca \u015fi Cri\u015fan. Prima remarc\u0103: t\u00e2rziu, \u00een scenariul epic este men\u0163ionat locul ac\u0163iunii, p\u00e2n\u0103 atunci sunt indicate doar c\u00e2teva repere geografice pentru ceea ce se nume\u015fte C\u00e2mpia Transilvaniei cu fundalul Apusenilor, \u201e\u0162ara Mo\u0163ilor\u201d r\u0103scula\u0163i: \u201eDin capul satului,[\u2026] cale de o jum\u0103tate de zi, \u00eentre un \u015fir nesf\u00e2r\u015fit de dealuri gola\u015fe, rupte, \u00eemp\u0103durite ici-colo, cu ochiuri pe sub coaste unde se \u00eengload\u0103 vitele \u015fi s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fte dracul, se \u00eentinde Valea Urcii. Nu c\u0103 ar curge pe acolo o vale s\u0103 poat\u0103 purta m\u0103car o mori\u015fc\u0103 cu o piatr\u0103, cum s-ar crede dup\u0103 nume, ci, ia, un biet p\u0103r\u0103u r\u0103p\u0103nos, care vara, c\u00e2nd e lips\u0103 mare de ap\u0103, seac\u0103, iar prim\u0103vara se umfl\u0103, d\u0103 peste r\u00e2t, trece drumul de al\u0103turi \u00een holdele de st\u00e2nga, \u015fi nici n-ai crede ce pr\u0103p\u0103d face. Smulge r\u0103zoarele, sap\u0103 \u015fan\u0163uri \u00een locul oblu, ba ia \u015fi c\u00e2te bucat\u0103 de hold\u0103 \u015fi o duce \u00een r\u00e2u la vale p\u00e2n\u0103 \u015ftie unde.\u201d (p.236-237).
\nAv\u00e2nd \u00een vedere pozi\u0163ia \u00een scenariul epic al nuvelei, putem considera descrierea V\u0103ii Urcii o mic\u0103 alegorie a istoriei (a istoriei locului), o imagine cu putere de premoni\u0163ie a r\u0103zvr\u0103tirii iobagilor de pe mo\u015fiile grofului Toroczkay din \u0162ig\u0103reni \u2013 toposul ac\u0163iunii.
\nNuvela \u00eencepe \u00eentr-un mod inedit, neurm\u00e2nd canonul realist al evoc\u0103rii unui eveniment istoric crucial. Prima propozi\u0163ie aduce \u00een prim-plan figura \u201enebunului\u201d Filimon \u2013 fiin\u0163\u0103 \u00eensemnat\u0103: \u201eFilimon \u015fade pe un r\u0103zor \u00eenalt \u015fi ierbos, o fi\u015fc\u0103 tomnatic\u0103 pe care, ascuns\u0103 cum e \u00eentre bucate, vara n-o taie coasa, \u015fi toamna, c\u00e2nd \u00eemb\u0103tr\u00e2ne\u015fte, n-o m\u0103n\u00e2nc\u0103 vitele, sta, \u015fi iarba \u00eemprejuru-i cre\u015ftea peste cioarecii de p\u0103nur\u0103 alb\u0103, peste \u0163undr\u0103, se urca \u00een sus p\u00e2n\u0103 la barb\u0103, amestec\u00e2ndu-se cu pletele c\u0103runte rev\u0103rsate peste umeri [imaginea ne aminte\u015fte de anume versuri eminesciene].
\nV\u0103zut de departe, printre cei doi boi, care, s\u0103tui rumegau, dormind \u00een lumina neputincioas\u0103 a unui r\u0103s\u0103rit de toamn\u0103, mo\u015fneagul cu barb\u0103 proptit \u00een b\u00e2t\u0103, privind departe, dus, p\u0103rea mai degrab\u0103 regele ierbii, care a ie\u015fit \u00eentr-o asemenea singur\u0103tate cu boii la p\u0103scut. \u015ei acest rege era t\u0103cut \u015fi trist, ca iarba, ca toamna.\u201d (p.228). Al\u0103turi de Filimon se afl\u0103 Sf. Petru.
\nImaginea de icoan\u0103 \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103 ne duce \u00een fabulosul popular. Primul care a semnalat acest lucru a fost poetul Radu Brate\u015f, prietenul de-o via\u0163\u0103 al prozatorului: \u201eUneori peste tenta folcloric\u0103 se suprapune stilistica picturii pe sticl\u0103, desenul dispropor\u0163ionat \u015fi naiv al iconarilor no\u015ftri vechi. Imaginea sfin\u0163ilor cu dulame \u015fi chei de aur din icoanele de pe p\u0103re\u0163ii caselor \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti i-au r\u0103mas copilului pe retin\u0103 \u015fi tehnica lor se recunoa\u015fte \u00een portretul hieratic \u015fi totu\u015fi uman al sf\u00e2ntului Petru [\u2026]\u201d (Radu Brate\u015f, Pavel Dan \u2013 linii pentru un portret, \u00een vol. Publicistic\u0103, 1929-1948; 1965-1973, Ed. Napoca Star, 2017, edi\u0163ie de Liana-Tereza Biri\u015f). Filimon, crea\u0163ie \u015fi duh al P\u0103m\u00e2ntului, vine din illo tempore \u015fi prive\u015fte profetic spre viitor. Dar iat\u0103 \u015fi portretul Sf. Petru cu care Filimon st\u0103 de vorb\u0103: \u201eSf\u00e2ntul Petru era b\u0103tr\u00e2n, f\u0103r\u0103 p\u0103r pe cap, numai pe margine avea c\u00e2teva firi\u015foare albe, care \u00eei stau ca o coroni\u0163\u0103 prea larg\u0103. Peste \u0163undra lung\u0103 p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt era \u00eencins de dou\u0103 ori cu o sfoar\u0103 groas\u0103 de care at\u00e2rna o cheie mare, c\u00e2t cea de la pivni\u0163a baronului; doar at\u00e2ta deosebire c\u0103 asta era de aur.\u201d (p.229).
\nDincolo de detaliile care personalizeaz\u0103 cele dou\u0103 chipuri, exist\u0103 c\u00e2teva similitudini \u00eentre cei doi: sunt \u00eembr\u0103ca\u0163i \u0163\u0103r\u0103ne\u015fte; sunt b\u0103tr\u00e2ni; sunt tri\u015fti \u015fi \u00eeng\u00e2ndura\u0163i. Aceste tr\u0103s\u0103turi comune \u00ee\u015fi au t\u00e2lcul lor: Sf. Petru pare proiec\u0163ia g\u00e2ndurilor \u015fi sentimentelor lui Filimon. Cei doi stau de vorb\u0103 ca doi \u0163\u0103rani vecini, care s-au \u00eent\u00e2lnit la gard ori la porti\u0163a dinspre uli\u0163\u0103. Filimon cere sf\u00e2ntului:
\n\u201e-Uita\u0163i-v\u0103, Doamne, \u015fi spre satul nostru. (pluralul polite\u0163ii include \u015fi pe Dumnezeu)
\n-Ne uit\u0103m \u00een toate p\u0103r\u0163ile unde sunt necazuri \u015fi suferin\u0163e. La voi sunt multe \u2026
\n-Ne omoar\u0103 [continu\u0103 Filimon] cu muncile, cu corvezile. Ne bat \u015fi nu ne dau de m\u00e2ncare. Lucr\u0103m \u015fi \u00een ziua de Cr\u0103ciun. N-au nici mil\u0103, nici suflet. Suntem goi \u015fi descul\u0163i \u015fi vine iarna [\u2026]
\n-Nu e nici o dreptate pe lumea asta, zise Filimon privind spre castel.
\n-Nu, dar se va face azi, m\u00e2ine. Porunca e dat\u0103 de cel de sus, de la Tat\u0103l. \u00cent\u00e2rzie pu\u0163in pe drum, c\u0103ci e cale lung\u0103 de la cer p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt. \u015ei trebuie s\u0103 treac\u0103 \u015fi pe la \u00eemp\u0103ratul, s-o vad\u0103 \u015fi el.
\n-Atunci nu e nimic de a\u015fteptat. O s-o schimbe iar. \u00cemp\u0103ratul e cu domnii. [\u2026]
\n-Cine \u015ftie cum o s\u0103 mai ias\u0103 \u015fi asta p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t\u2026 Au mai fost ele porunci \u015fi drept\u0103\u0163i (Filimon dete din capa z\u0103d\u0103rnicie \u015fi str\u00e2nse din buze). Dac\u0103 Dumnezeu nu numai ar da porunc\u0103, ci tot el, dr\u0103gu\u0163ul, s-ar ocupa s-o duc\u0103 la \u00eemplinire, am avea vreo n\u0103dejde. [\u2026] Hm\u2026 b\u0103tr\u00e2n e\u015fti, sfinte Petre, ai uitat cum e lumea.
\n-Lumea e rea, o \u015ftiu prea bine, c\u0103 am colindat-o de at\u00e2tea ori de c\u00e2nd sunt, \u015fi cruci\u015f \u015fi curmezi\u015f. Dar ce pot eu face? Ar\u0103t celui Prea\u00eenalt necazurile \u015fi \u00eei zic: . Iar el zice: < Voi da porunc\u0103>. Apoi uit\u0103, \u015fi lucrurile r\u0103m\u00e2n tot ca mai \u00eenainte. Acum \u00eens\u0103 cu iob\u0103gia s-a ispr\u0103vit. S-a s\u0103turat \u015fi d\u00e2nsul [\u2026]. A \u015fi trimis porunc\u0103 aprig\u0103 ca s\u0103-i lase pe oameni din iob\u0103gie \u015fi s\u0103 le dea p\u0103m\u00e2nt. [\u2026]
\n-Doamne, Doamne, adu ziua asta mai degrab\u0103! S-o v\u0103d \u015fi eu. Adu-o, Doamne! C\u0103 mi-a rupt coasta, mi-a spart capul \u015fi m-a b\u0103tut de am z\u0103cut opt luni.\u201d (p.230-232)
\nAm abuzat de citat din cel pu\u0163in trei motive: dialogul dintre Filimon \u015fi Sf. Petru este important pentru structura \u015fi desf\u0103\u015furarea epicului: ilustreaz\u0103 aliajul pre\u0163ios ob\u0163inut din amestecul realismului cu fabulosul folcloric cu ascenden\u0163\u0103 \u00een mit (o caracteristic\u0103 a celor mai realizate pagini din opera scriitorului); \u201epovestea\u201d pe care Filimon mereu o spune \u00een sat este jalba \u00een care sunt trecute necazurile, suferin\u0163ele \u015fi dorurile iobagilor; dialogul e ilustrativ pentru arta scriitorului \u00een a surprinde g\u00e2ndirea \u015fi psihologia \u0163\u0103ranului; \u00een naivitatea sa \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103, Filimon e \u00eencredin\u0163at c\u0103 a stat de vorb\u0103 cu \u00eensu\u015fi Sf. Petru \u015fi crez\u00e2nd \u00een vorbele lui, cum c\u0103 la sfatul Prea\u00eenaltului, \u201e\u00eemp\u0103ratul i-a dat slobozenie lui Horia s\u0103 ispr\u0103veasc\u0103 el cum o \u015fti cu domnii\u201d, visul-dor devine realitate.
\nDinspre sat, strig\u0103 Dumitru, fratele s\u0103u: \u201eFilimoane! M\u0103\u0103i Filimoane, m\u0103\u0103i! Vin\u0103 cu boii acas\u0103! Filimon tres\u0103ri, ca \u015fi cum s-ar fi trezit acum dintr-un somn greu\u201d (p.232).
\nCobor\u00e2nd \u00een sat, Filimon vede din nou realitatea dur\u0103 a iob\u0103giei. Pana realist\u0103, viguroas\u0103 a prozatorului noteaz\u0103 detaliile acestei realit\u0103\u0163i: \u201ePrin cur\u0163ile ne\u00eengr\u0103dite ie\u0219ise la soare b\u0103tr\u00e2ni ruina\u0163i de munc\u0103, rup\u0163i de b\u0103t\u0103i \u015fi lipsuri. [Copiii] erau slabi, cu fe\u0163ele scor\u0163oase, cu bur\u0163i mari.\u201d (p.233) Veronica, cea mai r\u0103s\u0103rit\u0103 dintre copiii lui Dumitru, \u201eera o fat\u0103 cam de nou\u0103 ani, prea \u00eenalt\u0103 pentru v\u00e2rsta ei, sub\u0163ire \u015fi galben\u0103 ca o plant\u0103 crescut\u0103 la \u00eentuneric [\u2026] obrajii scof\u00e2lci\u0163i \u015fi ochii aprin\u015fi de foame \u015fi de o ve\u015fnic\u0103 fric\u0103\u201d (p.235). Toate personajele (se va vedea \u015fi \u00een continuare) au pe chip, \u00een priviri, pe trup stigmatul s\u0103r\u0103ciei. Capitolul se \u00eencheie tragic, cu moartea lui Dumitru. Ajuns prea t\u00e2rziu la aratul mo\u015fiei baronului ungur, este b\u0103tut s\u0103lbatic de acesta. Cu o ur\u0103 \u015fi dispre\u0163 f\u0103r\u0103 margini, porunce\u015fte \u201e\u015fpanilor\u201d s\u0103i: \u201e-Lua\u0163i-l de aici. S\u0103 umble plugurile \u015fi s\u0103 nu murd\u0103reasc\u0103 \u0163arina maghiar\u0103 cu s\u00e2nge de valah puturos.\u201d Scena uciderii lui Dumitru de c\u0103tre grof nu are o semnifica\u0163ie individual\u0103 \u015fi de simpl\u0103 \u00eent\u00e2mplare, ci una general\u0103, ilustrativ\u0103 pentru condi\u0163ia \u0163\u0103ranului rom\u00e2n supus asupririi na\u0163ionale \u015fi sociale; moartea lui Dumitru este dovada concret\u0103 a celor spuse de Filimon lui Sf. Petru.
\n\u00cenainte de a evoca r\u0103scoala, \u00een capitolul trei autorul construie\u015fte (acesta este termenul potrivit) imaginea personajului colectiv, , o pagin\u0103 antologic\u0103. Scriitorul \u015fi-a \u00eensu\u015fit temeinic lec\u0163ia lui Liviu Rebreanu (\u00een text mai sunt exemple pentru aceast\u0103 afirma\u0163ie): \u201e\u015eaizeci de femei st\u0103teau \u00een\u015firate \u00een ap\u0103. Desprindeau c\u00e2nepa topit\u0103 din \u015firagurile acoperite cu glii, proptite cu pari de fundul lacului. Cele de la mijloc intrau \u00een ap\u0103 p\u00e2n\u0103 la br\u00e2u, treceau celor de la margini, unde apa era mai limpede [\u2026] cu am\u00e2ndou\u0103 m\u00e2inile o loveau de ap\u0103 cu toat\u0103 puterea, apoi o treceau printr-o parte \u015fi, dup\u0103 ce o ridicau deasupra capului, iar o izbeau de ap\u0103\u201d (p.240). Copiii mai mari trudeau al\u0103turi de mamele lor, pun\u00e2nd c\u00e2nepa s\u0103 se scurg\u0103, cei mici zgribuleau de frig pe mal. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, c\u00e2te o femeie ie\u015fea din balt\u0103 s\u0103-\u015fi hr\u0103neasc\u0103 pruncul ce pl\u00e2ngea \u00een covat\u0103, dar din s\u00e2nul \u201eud \u015fi str\u00e2ns de frig\u201d copilul nu avea ce suge. Pl\u00e2ng\u00e2nd se uit\u0103 \u00een ochii mamei \u201eParc\u0103 ar fi vrut s\u0103 \u00eentrebe \u201d. La r\u0103stimpuri ie\u015feau din ap\u0103 b\u0103tr\u00e2nele \u201ecu trupuri istovite, pe a c\u0103ror picioare se vedeau venele groase ca degetul [\u2026] \u015fi se a\u015fezau istovite pe p\u0103m\u00e2ntul rece.\u201d, iar \u201eC\u00e2te o fat\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103\u201d c\u00e2nta o doin\u0103 de jale \u015fi dor; c\u00e2nta cu g\u00e2ndul la voinicul ivit din codru care o ia \u201ede mijloc, o urc\u0103 pe cal \u015fi fuge cu ea \u00een lume\u201d. Aceste fiin\u0163e (fete) nu au parte nici de legea firii.
\nTabloul mare e un ansamblu de panouri (mici tablouri): ; ;.
\nUn element important pentru compozi\u0163ia textului \u015fi sensurile lui etice e sistemul opozi\u0163iilor. \u00cen func\u0163ie de termenii lor (individ\/ individ; individ\/ grup; grup\/ grup) au intensit\u0103\u0163i diferite. Scenele care le con\u0163in sunt elaborate cu mare aten\u0163ie pentru a ob\u0163ine efectele urm\u0103rite. \u00cen primele dou\u0103 clase de opozi\u0163ii elementele opozabile sunt minime \u015fi au rostul de a insufla via\u0163\u0103 fiec\u0103rui membru, toate concentr\u00e2ndu-se pe un gest, pe o tr\u0103s\u0103tur\u0103 psihologic\u0103. Evident, cea mai puternic\u0103 opozi\u0163ie, care fundamenteaz\u0103 trama nuvelei \u015fi sensurile ei, este cea dintre iobagi \u015fi grupul neme\u015filor unguri str\u00e2n\u015fi la banchetul de la castelul baronului Toroczkay.
\nTabloul grofilor str\u00e2n\u015fi la petrecere e construit, ca \u015fi cel al femeilor la munc\u0103, din mici medalioane \u2013 portretele convivilor. Chipurile acestora sunt caricaturale, chiar grote\u015fti, realizate \u00eentr-o pensula\u0163ie expresionist\u0103 (\u015fi tabloul e realizat \u00eentr-o pensula\u0163ie expresionist\u0103, dar dramatic\u0103): b\u0103tr\u00e2nul baron Taroczkay Geza d\u0103 \u201emereu din cap ca o juc\u0103rie stricat\u0103\u201d din pricina multului vin b\u0103ut la via\u0163a sa; baroneasa Elvira, soa\u0163a baronului cel t\u00e2n\u0103r \u201emic \u015fi neast\u00e2mp\u0103rat\u201d, e cu \u201edou\u0103 palme mai \u00eenalt\u0103 dec\u00e2t so\u0163ul ei, are p\u0103rul galben\u201d, \u201eg\u00e2tul lung\u201d \u015fi \u201enas de pas\u0103re\u201d; pastorul catolic David e \u201eun omule\u0163 gras, cu capul rotund \u015fi fa\u0163a lucitoare, de parc\u0103 ve\u015fnic se tope\u015fte \u015fi curge s\u0103ul de pe ea\u201d; pastorul calvin Tohati e un \u201eadev\u0103rat maghiar, cu g\u00e2tul gros, ochi mici, din\u0163i puternici, la\u0163i \u015fi cu o frunte mic\u0103 \u00eemp\u0103durit\u0103 p\u00e2n\u0103 la ochi cu un p\u0103r ro\u015fcovan, cre\u0163. R\u00e2de enorm \u015fi vorbe\u015fte tare, c\u0103sc\u00e2nd o gur\u0103 mare, b\u0103loas\u0103 de pe\u015fte de balt\u0103 bine hr\u0103nit.\u201d (p.242-243)
\nPentru un moment, naratorul p\u0103r\u0103se\u015fte grupul convivilor, \u00eendrept\u00e2ndu-\u015fi privirile spre curtea castelului plin\u0103 de iobagii din patru sate veni\u0163i dup\u0103 \u201eprem\u00e2nd\u0103\u201d. Al\u0103turi de c\u00e2\u0163iva b\u0103tr\u00e2ni, c\u00e2teva femei \u015fi copilandri, grosul \u00eel alc\u0103tuiesc b\u0103rba\u0163ii \u201estr\u00e2n\u015fi \u00een grupuri, proptindu-se \u00een b\u00e2te lungi, \u00een furci, sape \u015fi alte unelte, c\u0103ci unii au venit de-a dreptul de la c\u00e2mp\u201d (p.244). Tensiunea dintre cele dou\u0103 grupuri total opuse este surprins\u0103 de discu\u0163ia \u00een contradictoriu dintre baron \u015fi pater despre iobagii valahi. Tensiunea discu\u0163iei are o linie ascendent\u0103, ca s\u0103 se fr\u00e2ng\u0103 brusc c\u00e2nd \u00een sala cea mare a castelului p\u0103trund ecourile puternice ale celor ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 afar\u0103. Baronul, \u00een orgoliul s\u0103u de st\u0103p\u00e2n maghiar absolut \u015fi cu dispre\u0163 total fa\u0163\u0103 de rom\u00e2ni, nu vede \u015fi nu aude ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 dincolo de zidurile castelului. Pater David, care ur\u0103\u015fte \u015fi dispre\u0163uie\u015fte cu aceea\u015fi r\u00e2vn\u0103 pe \u201evalahi\u201d, este mai realist \u015fi \u00een\u0163elege ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103.
\n Pentru a convinge pe pater David \u015fi pe ceilal\u0163i musafiri de adev\u0103rul s\u0103u, baronul trimite numai trei husari \u00eenarma\u0163i doar cu bice, pentru a da n\u0103val\u0103 asupra mul\u0163imii de iobagi. Convivii \u00ee\u015fi ascund nelini\u015ftea sub masca bunei dispozi\u0163ii (golesc pahar dup\u0103 pahar) \u015fi a verbozit\u0103\u0163ii, privind pe furi\u015f spre pater care privea pe geam ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 afar\u0103: \u201eSe auzi mai \u00eent\u00e2i un urlet prelung, urmat de o \u00eentreit\u0103, cumplit\u0103 \u00eenjur\u0103tur\u0103 ungureasc\u0103. Erau husarii care, c\u0103l\u0103ri, dau n\u0103val\u0103 asupra mul\u0163imii. Apoi izbucniri de spaim\u0103, tropot, vuiet, \u00eenv\u0103lm\u0103\u015feal\u0103\u201d (p.248). Doar \u00een trei propozi\u0163ii scurte, \u00een care nucleul epic \u015fi cel semantic \u00eel constituie verbele \u015fi enumera\u0163ia nominal\u0103 din final, de o expresivitate sonor\u0103 puternic\u0103, autorul relateaz\u0103 ce se petrece \u00een curtea castelului. Imediat, pentru efectul de simultaneitate, naratorul se re\u00eentoarce la convivii grofului. La \u00eendemnul acestuia de a spune ce vede, pater David nu r\u0103spunde, \u00eengrozit, nu de moartea husarilor, ci de fric\u0103, scoate doar un oftat gata s\u0103 se pr\u0103bu\u015feasc\u0103. Petrec\u0103re\u0163ii amu\u0163esc, Chipurile \u015fi reac\u0163iile lor devin grote\u015fti.
\nCapitolul VI, structurat \u00een patru secven\u0163e, nareaz\u0103 preg\u0103tirea iobagilor pentru a termina ceea ce au \u00eenceput \u00een curtea castelului. \u00cen lini\u015ftea misterioas\u0103 \u015fi amenin\u0163\u0103toare ce domne\u015fte peste sat, iobagii \u00ee\u015fi dreg uneltele: T\u0103ndosul pe pragul tinzii pune o coas\u0103 \u00eentr-o coad\u0103; feciorul s\u0103u – un copilandru – ciople\u015fte o m\u0103ciuc\u0103; b\u0103tr\u00e2nul Muscanu \u00ee\u015fi drege \u00eembl\u0103cii; Buzatu \u00ee\u015fi bate sapa. \u201eC\u00e2nd se risipi toat\u0103 negura de peste sat, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 casele, pomii desfrunzi\u0163i \u015fi totul ud ca dup\u0103 ploaie, se ivi \u00een deal, la un stat de om de la p\u0103m\u00e2nt, o pat\u0103 mare ro\u015fietic\u0103.\u201d Asemenea imagini vizuale sau auditive cu putere de premoni\u0163ie mai sunt \u00een nuvel\u0103. Ele \u015fi celelalte semne ale s\u0103r\u0103ciei \u015fi asupririi na\u0163ionale creeaz\u0103 fundalul tragic al nuvelei.
\nPe culmile satului, la chemarea clopotelor trase \u00een dung\u0103, s-au ivit iobagii din celelalte sate. Castelul grofului fu \u00eenconjurat de \u201eo mare [de] securi, de sape, furci \u015fi tot felul de arme\u201d. \u00cen mul\u0163imea de r\u0103scula\u0163i al\u0103turi popa Constan, conduc\u0103torul lor, se afl\u0103 trimisul lui Horia, Ion Oarg\u0103, c\u0103ruia mo\u0163ii \u00eei ziceau Clo\u015fca.
\nHusarii care p\u0103zeau se f\u0103cur\u0103 nev\u0103zu\u0163i. R\u0103scula\u0163ii sparg poarta \u015fi n\u0103v\u0103lesc \u00een curte lu\u00e2nd cu asalt c\u0103m\u0103rile, od\u0103ile, pivni\u0163a mare \u00eenc\u00e2t \u201ete puteai \u00eentoarce cu carul\u201d, hambarele \u015fi grajdurile cu vite, oi, p\u0103s\u0103ri. Iobagii r\u0103scula\u0163i s-au trezit \u00een prezent p\u00e2n\u0103 acum doar \u00een halucina\u0163iile lor provocate de foame: \u201eC\u00e2nd v\u0103zu \u00eenc\u0103perile pline cu sl\u0103nin\u0103, \u015funci, butoaie cu untur\u0103, vasele cu mere [struguri]. O mare de bun\u0103t\u0103\u0163i\u201d Popu\u0163a, v\u0103carul satului, \u00eencepu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 exclam\u00e2nd: \u201e-Doamne, at\u00e2tea bun\u0103t\u0103\u0163i pot fi pe p\u0103m\u00e2ntul \u0103sta s\u0103rac!\u201d(p.259). \u00cen stare de halucina\u0163ie Popu\u0163a \u201eDeodat\u0103 s\u0103ri sprinten \u015fi, pun\u00e2nd m\u00e2na pe gradina unui butoi, se scufund\u0103 \u00een unsoare p\u00e2n\u0103 la br\u00e2u. \u015ei \u00eencepu s\u0103 joace \u00eenfuriat:
\n-Acum, na m\u00e2nca\u0163i, opincilor, \u015fi v\u0103 s\u0103tura\u0163i\u2026\u201d (p.259).
\nS\u0103r\u0103cia \u015fi ve\u015fnica foame au dat gestului o dimensiune de fantastic grotesc, dar care nu provoac\u0103 z\u00e2mbet, ci cutremur.
\nMul\u0163imea, \u00een ura ei demen\u0163ial\u0103, e o mare cuprins\u0103 de furtun\u0103. Revolta \u015fi actul justi\u0163iar, pedepsirea cu moartea a st\u0103p\u00e2nilor \u015fi a slugilor lor, iau propor\u0163ii apocaliptice. Pedepsirea celor care, potrivit filosofiei \u0163\u0103ranului rom\u00e2n, nu sunt oameni \u00een lumea lui Dumnezeu \u00ee\u015fi are motivarea \u00een crunta asuprire na\u0163ional\u0103 \u015fi nedreptate social\u0103. Cruzimea scenelor a fost motivat\u0103 (e drept, mai bemolat) prin influen\u0163a naturalismului. Fals! Scriitorul e departe de pl\u0103cerea zolist\u0103 a descrierii sub lup\u0103 a actului violent \u015fi instinctual-ereditar p\u00e2n\u0103 la vulgaritate, sub pretextul obiectivit\u0103\u0163ii. Scriitorul nostru men\u0163ioneaz\u0103 doar instrumentele execu\u0163iei, imaginile fiind realizate \u00een tehnic\u0103 expresionist\u0103 v\u0103rs\u00e2nd realismul \u00eentr-o viziune fantastic-apocaliptic\u0103. Scenele de cruzime primesc \u00een nuvela Iobagii \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 simbolic\u0103: nimicirea din r\u0103d\u0103cini a r\u0103ului \u00een sine \u015fi de distrugere a uneltelor asupririi na\u0163ionale \u015fi nedrept\u0103\u0163ii sociale (cf. Ctin Cuble\u015fan). Tot \u00een mod expresionist sunt realizate pasajele descriptive de natur\u0103. Pavel Dan nu este un peisagist impresionist \u015fi nici grefier al naturii, ci interpret al ei, oblig\u00e2nd-o s\u0103 ia chipul lumii interioare a personajelor. Nuvelei Iobagii nu-i mai putem aplica formula \u201eEt in Arcadia\u201d, ci \u201eEt in Infernum\u201d.
\nLa sf\u00e2r\u015fitul nuvelei realizate printr-un montaj specific celei de-a \u015faptea arte, reapare Filimon -Sf. Petru aduc\u00e2nd unul din instrumentele de \u00eenf\u0103ptuire a justi\u0163iei \u015fi de \u00eenl\u0103turare a r\u0103ului.
\nDe pe \u201er\u0103zorul \u00eenalt ierbos\u201d Filimon \u015fi Sf. Petru au regizat revolta iobagilor. Tot ce s-a \u00eent\u00e2mplat a avut \u015fi o porunc\u0103 transcendent\u0103.
\nOpera unui mare scriitor la fiecare (re)citire \u00ee\u0163i d\u0103 sentimentul descoperirii. Un astfel de sentiment tr\u0103ie\u015fti ori de c\u00e2te ori te (re)\u00eent\u00e2lne\u015fti cu opera lui Pavel Dan.<\/p>\n

Bibliografie
\n1. Nicolae Balot\u0103, Pavel Dan \u00een vol. De la Ion la Ioanid, EE., 1974
\n2. Ion Vlad, Pavel Dan – Zborul fr\u00e2nt al unui destin, Ed. Dacia, Cluj, 1986
\n3.Constantin Cuble\u015fan, Pavel Dan – Prozatorul C\u00e2mpiei Transilvaniei, Ed. Limes, Cluj, 2007
\n4. Ionel Popa, Re\u00eent\u00e2lnire cu opera lui Pavel Dan, \u00een vol. Citiri \u015fi recitiri din literatura rom\u00e2n\u0103 II, Ed. Almarom, R\u00e2mnicu V\u00e2lcea, 2016<\/p>\n


\nGina ZAHARIA<\/strong><\/p>\n

licori<\/strong><\/p>\n

las\u0103 c\u0103 am eu un co\u0219 unde putem aduna
\ntoate vorbele aruncate \u00een grab\u0103
\nle vom tr\u00e2nti peste f\u00e2nul de anul trecut
\ndin care am cules ierburi de leac \u0219i le-am uscat \u00een podul casei
\ndin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd ies cu licorile pe drum
\n\u0219i strig c\u00e2t m\u0103 \u021bine gura
\nc\u0103 toate sunt de folos numai s\u0103 nu \u00eentreci m\u0103sura
\naltfel le voi a\u0219eza \u00een fa\u021ba unui arc cu \u021binta departe
\ns\u0103 se \u00eenve\u021be minte c\u0103 tot ce e \u00een plus stric\u0103
\n\u0219i cine face slalom \u00een dragoste a\u0219a s\u0103 p\u0103\u021beasc\u0103
\n\u0219i s\u0103 nu mai lase niciun vraci s\u0103 pun\u0103 literele cap la
\n cap
\n\u00eentr-o pagin\u0103 goal\u0103
\nnu voi uita rujul ochelarii de soare \u0219i o carte cu imagini din sufletul t\u0103u
\ndar voi neglija s\u0103 fixez ceasul a\u0219a \u00eenc\u00e2t s\u0103 se oglindeasc\u0103 \u00een el
\ncascadorii veni\u021bi s\u0103 \u00eentoarc\u0103 timpul nostru pe dos
\nnu zic
\ns\u0103-\u0219i fac\u0103 treaba
\ndar nu vreau s\u0103 \u0219tiu la ce etaj au urcat iubirea
\nnici dac\u0103 face parte din trupa lor
\neu voi avea grij\u0103 de lucruri simple adic\u0103 a\u0219 putea trece prin urechile acului
\nun elefant
\n\u0219i m\u0103 mai g\u00e2ndesc dac\u0103 \u00eei voi \u00eentinde tot c\u00e2mpul cu
\n maci
\ns\u0103-l pr\u0103p\u0103deasc\u0103<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Geo GALETARU POATE C\u0102 NU G\u00e2ndul nu spune nimic, g\u00e2ndul este o expansiune involuntar\u0103. Dar eu sunt aici pentru c\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12330"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12330"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12330\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12332,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12330\/revisions\/12332"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12330"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12330"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12330"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}