{"id":12189,"date":"2020-11-23T15:43:16","date_gmt":"2020-11-23T12:43:16","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12189"},"modified":"2020-11-23T15:43:16","modified_gmt":"2020-11-23T12:43:16","slug":"spatii-culturale-nr-65-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12189","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 65 (1)"},"content":{"rendered":"

Petrache PLOPEANU<\/strong><\/p>\n

Capodopera prostiei<\/strong><\/p>\n

Motto:
\n\u201eProstia cuprinde o doz\u0103 de seriozitate
\ncare, condus\u0103 mai bine,
\nar putea \u00eenmul\u021bi num\u0103rul capodoperelor\u201d.
\n(Emil Cioran, Silogismele am\u0103r\u0103ciunii)<\/em><\/p>\n

Prostia este un domeniu exclusiv al non-cunoa\u0219terii, iar oamenii au sanc\u021bionat acest fapt \u00een primul r\u00e2nd prin numeroasele proverbe pe care fiecare popor le-a me\u0219te\u0219ugit, \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t oroarea prostiei a determinat o \u00eentemeiat\u0103 activitate sapien\u021bial\u0103. Enumerarea a c\u00e2torva dintre aceste perle de filozofie popular\u0103 (\u0219i nu numai) este ilustrativ\u0103:
\n1.\tProstul poate pune \u00eentr-o or\u0103 mai multe \u00eentreb\u0103ri dec\u00e2t poate r\u0103spunde un \u00een\u021belept \u00een \u0219apte ani;
\n2.\tCe-mi folose\u015fte \u00een\u0163elepciunea, c\u00e2nd domne\u015fte prostia;
\n3.\tCine umbl\u0103 mereu al\u0103turi de omul prost se va umple \u0219i el de prostia acestuia;
\n4.\tProstul nu se las\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu spune tot ceea ce \u0219tie;
\n\u0218i, desigur, a\u0219 putea continua la nesf\u00e2r\u0219it pentru c\u0103 \u0219i prostia pare s\u0103 fie nesf\u00e2r\u0219it\u0103. Dar poate c\u0103 Emil Cioran are o alt\u0103 opinie despre prostie, atunci c\u00e2nd afirm\u0103: \u201eProstia cuprinde o doz\u0103 de seriozitate care, condus\u0103 mai bine, ar putea \u00eenmul\u021bi num\u0103rul capodoperelor\u201d.
\nDin nou, a\u0219a cum ne-a obi\u0219nuit, Cioran face afirma\u021bii surprinz\u0103toare, \u00een acest caz pun\u00e2nd \u00eentr-o rela\u021bie gnoseologic\u0103 \u201eprostia\u201d cu \u201ecapodopera\u201d, leg\u00e2ndu-le printr-un termen median, \u201econdus\u0103 mai bine\u201d, ceea ce d\u0103 form\u0103 unui silogism:
\nProstia cuprinde o doz\u0103 de seriozitate
\n[Prostia]condus\u0103 mai bine
\nAr putea \u00eenmul\u021bi num\u0103rul capodoperelor
\nA identifica, \u201eplonj\u00e2nd\u201d \u00een g\u00e2ndirea cioranian\u0103, mecanismele na\u0219terii capodoperei de c\u0103tre prostie, ar putea fi, relativ vorbind, o \u00eentreprindere dificil\u0103 deoarece, la o prim\u0103 vedere, cele dou\u0103 se exclud reciproc. Mai \u00eenainte s\u0103-mi continui demersul analitic, s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00een preajma proverbelor pe care le-am selectat la \u00eent\u00e2mplare dintr-unul din site-urile care se ocup\u0103 cu a\u0219a ceva \u0219i s\u0103 identific apropierile care se pot face cu tema articolului nostru.
\nCel dint\u00e2i afirm\u0103 clar un fel de superioritate interogativ\u0103 a prostului asupra \u00een\u021beleptului, prin folosirea ca instrument de ac\u021biune, \u00eentrebarea, \u0219i ca unitate de m\u0103sur\u0103 temporal\u0103, ora. Desigur \u0219i unitatea de m\u0103sur\u0103 temporal\u0103 a aceluia care \u00eentreab\u0103 \u0219i aceea a celui care r\u0103spunde, sunt subiective. Ceea ce r\u0103m\u00e2ne este faptul c\u0103 prostul poate \u00eentreba. Al doilea este c\u0103 \u00eentreb\u0103rile, datorit\u0103 st\u0103rii sale de prostie, pot fi foarte scurte, greutatea g\u0103sirii r\u0103spunsului cresc\u00e2nd invers propor\u021bional cu lungimea \u00eentreb\u0103rii. Un altul este c\u0103 el poate pune at\u00e2tea \u00eentreb\u0103ri, \u00eentr-o unitate mic\u0103 de timp, la care un \u00een\u021belept nu poate r\u0103spunde dec\u00e2t \u00eentr-un timp \u00eendelungat sau poate niciodat\u0103.
\nAl doilea proverb tr\u0103deaz\u0103 un scepticism clar al aceluia care neag\u0103 importan\u021ba \u00een\u021belepciunii prin raportare la domina\u021bia prostiei. Chiar dac\u0103 proverbul nu spune c\u0103 afirma\u021bia este f\u0103cut\u0103 de cineva deja \u00een\u021belept, dar dezam\u0103git de starea cultural\u0103 a vremii sale, \u00eendr\u0103znesc s\u0103 cred c\u0103 un astfel de \u00een\u021belept nu ar face niciodat\u0103 o asemenea afirma\u021bie care neag\u0103 chiar \u00eentemeierea \u00een\u021belepciunii, adic\u0103 se neag\u0103 pe sine. Afirma\u021bia ar putea, \u00een schimb, s\u0103 fie exprimat\u0103 de acela care caut\u0103 s\u0103-\u0219i justifice propria stare, de prostie, prin raportarea la \u201edomina\u021bia prostiei\u201d \u0219i propria neangajare \u00een travaliul \u201e\u00een\u021belep\u021birii\u201d.
\nAl treilea proverb accentueaz\u0103 capacitatea de \u201econtaminare\u201d a prostiei, fenomenul \u201etrecerii\u201d de la unul la altul, de la un \u201evector\u201d purt\u0103tor la altul poten\u021bial. A\u0219adar, proverbul scoate \u00een eviden\u021b\u0103 caracterul mobil, fluid al prostiei, care poate nu numai s\u0103 se r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103, asemenea unei boli contagioase, ci \u0219i s\u0103 men\u021bin\u0103 victima \u00een via\u021b\u0103 pentru totdeauna, aceasta devenind la r\u00e2ndu-i surs\u0103 de prostie. Este \u00eens\u0103 cuprins \u0219i un avertisment-solu\u021bie: \u201ecine umbl\u0103 mereu al\u0103turi de omul prost\u201d risc\u0103 s\u0103 se umple \u0219i el de prostia acestuia, a\u0219adar invers, dac\u0103 nu se dore\u0219te a se umple de prostia acestuia, \u201eumblarea\u201d cuiva al\u0103turi de omul prost trebuie s\u0103 fie c\u00e2t mai scurt\u0103.
\nAl patrulea proverb accentueaz\u0103 c\u00e2teva aspecte esen\u021biale:
\na.\t\u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea prostului;
\nb.\tfaptul c\u0103 \u0219tie totu\u0219i ceva;
\nc.\tdorin\u021ba de a \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219i cu altcineva tot ceea ce \u0219tie;
\nEste inevitabil, totu\u0219i, s\u0103 m\u0103 \u00eentreb ce anume \u0219tie prostul, ce este acest \u201etot\u201d pe care el dore\u0219te s\u0103-l \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219easc\u0103 tuturor? \u0218i, de asemenea, acest \u201etot\u201d este unul imens sau este unul redus la dimensiunea unui punct? Imens nu poate fi, deoarece ar fi \u00een contradic\u021bie cu starea de prostie. Mai degrab\u0103 este vorba despre diferite \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u0103ri ale aceluia\u0219i punct, care alc\u0103tuie\u0219te un \u201etot\u201d apropiat de nimic.
\nObserv anumite \u201ecalit\u0103\u021bi\u201d ale prostului prin care starea sa existen\u021bial\u0103 se apropie pas cu pas de condi\u021bia creatorului de capodopere:
\nA.\tsuperioritate interogativ\u0103;
\nB.\tscepticism dubitativ;
\nC.\t\u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare comunicativ\u0103;
\nD.\taltruism gnoseologic;
\nAcum s\u0103 revin la \u201esilogismul\u201d cioranian \u0219i s\u0103-l reformulez astfel:
\nProstia este par\u021bial serioas\u0103;
\n[Prostia] poate fi dirijat\u0103 ;
\nCapodoperele sunt serioase \u00een sensul cunoa\u0219terii \u0219i sunt rezultat al dirij\u0103rii ra\u021bionale;
\nProstia poate \u00eenmul\u021bi num\u0103rul capodoperelor;
\nApar c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri:
\n\uf0a7\tDe ce este prostia par\u021bial serioas\u0103?
\n\uf0a7\t\u00cen ce fel poate fi dirijat\u0103 prostia?
\n\uf0a7\tCare este rela\u021bia dintre seriozitate, dirijare \u0219i capodoper\u0103?
\nR\u0103spunsurile pot fi g\u0103site mai sus. Prostia este par\u021bial serioas\u0103 pentru c\u0103 este interogativ\u0103 \u0219i pentru c\u0103 d\u0103 dovad\u0103 de scepticism dubitativ. Poate fi dirijat\u0103 pentru c\u0103 \u00een general orice form\u0103 de comunicare cuprinde \u00een sine dirijarea, iar \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea reprezint\u0103 insisten\u021ba cu care comunicarea se afirm\u0103. Rela\u021bia dintre seriozitate, dirijare \u0219i capodoper\u0103 este evident\u0103 pentru orice creator: seriozitatea \u00eenseamn\u0103 luarea \u00een serios a propriului efort de cunoa\u0219tere, iar cunoa\u0219terea este ra\u021bional\u0103 la baz\u0103, legile esteticii fiind \u00een esen\u021b\u0103 ra\u021bionale, chiar dac\u0103 par uneori ascunse \u00een spatele ira\u021bionalului, oniricului, etc. Iar aici apare acel aspect la care deja m-am referit: acel \u201etot\u201d se reduce la un punct; am putea spune c\u0103 pornind de la un punct prostia nu se poate transforma \u00eentr-o capodoper\u0103, dar ne aducem aminte de big-bang \u0219i de faptul c\u0103 de la o particul\u0103 infinitezimal\u0103 a ap\u0103rut universul \u0219i \u00eemi reprim graba de a refuza ceea ce sus\u021bine Cioran, c\u0103 de la prostie la capodoper\u0103 nu este dec\u00e2t un pas. \u00centr-adev\u0103r, nu este dec\u00e2t un pas, dar s\u0103 ne aducem aminte expresiile despre pa\u0219ii mici \u0219i mari (\u201eUn pas mic pentru om…\u201d), a\u0219a \u00eenc\u00e2t \u0219tia Cioran ce \u0219tia despre prostie \u0219i despre dep\u0103\u0219ire ei!
\nCa \u0219i eroarea (K. Popper), \u0219i ignoran\u021ba trebuie s\u0103-\u0219i aib\u0103 rolul ei \u00een dinamizarea cunoa\u0219terii. Nu eroarea \u0219i nici ignoran\u021ba nu trebuie blamate, ci persisten\u021ba \u00een ele. A deveni con\u0219tient de eroare, a deveni con\u0219tient de propria ignoran\u021b\u0103, este premisa de la care pornesc marile idei. O singur\u0103 idee este capabil\u0103 s\u0103 r\u0103stoarne asemenea punctului de sprijin clamat de Arhimede, \u00eentreaga necunoa\u0219tere \u0219i s\u0103 creeze capodopere.
\n…Dar dac\u0103 nu exist\u0103 o singur\u0103 idee \u00een acel \u201etot\u201d la care m\u0103 refeream mai sus? Examenul de bacalaureat m\u0103 face tot mai nelini\u0219tit pe m\u0103sur\u0103 ce trec anii, prin rezultatele sale, care confirm\u0103 tot mai evident vidul din capetele multora dintre tinerii care ies de pe b\u0103ncile liceelor. S\u0103 fie de vin\u0103 profesorii? M\u0103 \u00eendoiesc de acest fapt. S\u0103 fie p\u0103rin\u021bii prea ocupa\u021bi cu rezolvarea grijilor legate de asigurarea existen\u021bei, pentru a mai avea timp pentru propriii copii? M\u0103 \u00eendoiesc \u0219i \u00een acest caz, dar nu la fel ca \u00een primul. S\u0103 fie de vin\u0103 incapacitatea clasei politice rom\u00e2ne\u0219ti s\u0103 transforme ignoran\u021ba \u0219i incapacitatea proprie \u00een capodopere de inginerie social\u0103 cu b\u0103taie lung\u0103 \u00een viitor?
\nSunt sigur de aceasta.<\/p>\n


\nFAPTE CULTURALE<\/strong><\/p>\n

FESTIVALUL INTERNA\u021aIONAL al AFORISMULUI,
\n pentru rom\u00e2nii de pretutindeni<\/strong><\/p>\n

EDI\u021aIA a III-a, TECUCI, 3-4 octombrie 2019
\nOrganizatori: PRIM\u0102RIA TECUCI, FUNDA\u021aIA PELIN, BIBLIOTECA MUNICIPAL\u0102 \u201e\u0218TEFAN PETIC\u0102\u201d
\nCONCUREN\u021aII vor trimite \u00een perioada 1 mai-15 iulie 2019 la adresele:
\nfundatiapelin@yahoo.com;vasghica@gmail.com
\n1)\t-30 de aforisme care s\u0103 se \u00eencadreze, la alegere, \u00een una din cele trei sec\u021biuni: aforisme filosofice, umoristice, paradoxuri;
\n2)\t– comentariul unui aforism celebru (10 r\u00e2nduri).
\n3)\t\u2013adresa po\u0219tal\u0103, telefon, mail.
\nPremian\u021bii vor fi invita\u021bi la Tecuci. Cei care doresc s\u0103 participe la Turnirul afori\u0219tilor vor avea asupra d-lor un set de patru pagini cu c\u00e2te 10 aforisme (altele dec\u00e2t cele trimise pentru concurs).
\nSe vor acorda premii const\u00e2nd \u00een: trofee, diplome, plachete, c\u0103r\u021bi.
\n\u00cen program:
\n3 \u2013 X-ora 17,00: Aforismul rom\u00e2nesc actual: opinii, propuneri (dezbatere).
\n4-X-ora 9,30: Deplasare \u00een \u0219coli.
\nora 14,oo: Lansarea volumului: AFORISMES ROUMAINS D’AUJOURD’HUI, coordonator principal Ionu\u021b Caragea;
\nora15,00: Turnirul afori\u0219tilor;
\nora 16,30: Gala premiilor.
\nParteneri media-reviste: Ateneu, Baaadul literar, Cervantes, Literatura \u0219i art\u0103, Plumb, Salonul literar, Cadran cultural, Spa\u021bii culturale, Detectiv cultural, 13Plus, Cronica veche, Tecuciul literar-artistic, Axis libri, Porto Franco, Pro Saeculum, Scriptor, Flac\u0103ra lui Adrian P\u0103unescu, Cronica timpului, Dun\u0103rea de Jos, Atitudini, Sc\u00e2r\u021b!, Academia b\u00e2rl\u0103dean\u0103, \u0218coala g\u0103l\u0103\u021bean\u0103; ziare: Realitatea, Via\u021ba liber\u0103, Certitudinea; online: citatepedia.ro.<\/p>\n

Pre\u0219edinte de Onoare,
\nProf.univ. C-tin Frosin\t<\/p>\n

Pre\u0219edinte Funda\u021bia Pelin,
\nEugen Doru Pelin<\/p>\n

Pre\u0219edinte Festival,
\nV.Ghica\t <\/p>\n


\nEmil NICULESCU<\/strong><\/p>\n

ION CARAION, elev la R\u00e2mnicu S\u0103rat \u0219i Buz\u0103u. Un pitoresc ora\u0219 cosmopolit<\/strong><\/p>\n

\tPrecocea ucenicie poetic\u0103 a lui, pe atunci, \u00eenc\u0103, Stelian Diaconescu, ca \u0219i un acut sentiment de claustrare au \u00eenceput la R\u00e2mnicu S\u0103rat: C\u00e2nd am \u00eenceput \u0219coala, nu \u00een satul meu natal (unde institutorul iubea mai mult jocurile de c\u0103r\u021bi, alcoolul \u0219i femeile dec\u00e2t \u0219coala), ci \u00eentr-un pitoresc ora\u0219 cosmopolit (greci, evrei, bulgari) unde locuia un unchi dinspre tata care \u00eei f\u0103g\u0103duise c\u0103 m\u0103 va ajuta s\u0103 urmez acolo \u2013 pe socoteala lui \u2013 primele clase primare \u0219i apoi cele opt de liceu, c\u00e2nd am \u00eenceput a\u0219adar \u0219coala, \u0219tiam deja s\u0103 citesc \u0219i s\u0103 scriu. La \u00eenceputul anului memorizam cu evlavie (asta am f\u0103cut-o \u0219i mai t\u00e2rziu, \u00een liceu) toate poeziile din a\u0219a-zisa carte de citire, spun\u00e2ndu-mi-le mie \u00eensumi, \u00een tain\u0103, c\u00e2nd eram singur \u0219i trist, c\u0103ci mi se interzicea contactul cu al\u021bi copii, n-aveam voie s\u0103 m\u0103 joc ori s\u0103 ies \u00een strad\u0103. Dac\u0103 \u00eenc\u0103lcam interdic\u021bia, eram aspru pedepsit.
\n\tCa s\u0103 vii din at\u00e2ta natur\u0103 \u0219i libertate \u00eentr-un \u021barc, s\u0103 r\u0103m\u00e2i priponit de o palm\u0103 de p\u0103m\u00e2nt ce-ajungea nici pentru o goan\u0103 de iepure, m\u0103 sugruma, exercita asupra-mi o bolnav\u0103 suferin\u021b\u0103 \u0219i mi-a modificat psihologia.
\n\tUnchiul, administratorul p\u0103m\u00e2nturilor unui mare proprietar, se rusticizase \u0219i emancipase ca micii boierna\u0219i turghenievani – sta cea mai mare parte a timpului la v\u00e2nat la \u021bar\u0103, de unde trimitea alimente, fructe, pe\u0219te, \u0219i v\u00e2nat. Ca \u0219i tat\u0103lui meu, \u00eei pl\u0103cea s\u0103 v\u00e2neze \u0219i s\u0103 pescuiasc\u0103. So\u021bia lui era infirm\u0103, rea, r\u0103zbun\u0103toare, mincinoas\u0103, f\u0103r\u0103 umor \u0219i desigur lipsit\u0103 de satisfac\u021bii. O zgrip\u021buroaic\u0103. Ea ura pe toat\u0103 lumea, iar ei \u00eentre ei se urau deasemeni, prefer\u00e2nd s\u0103 se vad\u0103 c\u00e2t mai rar. La fel de rar \u00ee\u0219i \u0219i vorbeau.
\n\tAveau o cas\u0103 \u00een pant\u0103, cu dou\u0103 gr\u0103dini – una la strad\u0103 pentru flori, fructiferi \u0219i zarzavaturi, a doua \u00een fundul cur\u021bii pentru p\u0103s\u0103ret, sp\u0103l\u0103torie, pivni\u021b\u0103 \u0219i altele, Casa \u2013 un fel de penitenciar \u2013 era \u00eenconjurat\u0103 de un gard \u00eenalt de peste doi metri care se prelungea sus cu o re\u021bea de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103. N-aveai pe unde intra sau ie\u0219i, dac\u0103 se \u00eencuia poarta de la strad\u0103. \u0218i poarta sta mai mereu \u00eencuiat\u0103, cheia afl\u00e2ndu-se \u00een vigilenta posesie a m\u0103tu\u0219ii mele. Doar c\u00e2nd \u00eei c\u0103\u0219una ei, din an \u00een pa\u0219te, s\u0103 stea de vorb\u0103 cu vreo vecin\u0103, fie cu iaurgiul care trecea pe la ora patru, doar atunci puteai s\u0103 arunci ochii afar\u0103. Pe sponci \u0219i pe furi\u0219. A fost prima mea \u00eenchisoare pe care am cunoscut-o. Mi se luau libertatea, copil\u0103ria, elanurile. \u00cen singur\u0103tatea mea fortuit\u0103, m\u0103 consolam cu versurile memorizate, pe care le recitam sau murmuram. Ca \u00een cazul bardului popular anonim, care spusese: \u201e\u00cemi c\u00e2ntai durerea mea\/ \u0218i c\u00e2nt\u00e2nd trecui prin ea\u201d.
\n\tAstfel poezia a devenit pentru mine o necesitate. \u00cent\u00e2ia dintre toate, f\u0103r\u0103 de care n-a\u0219 fi putut s\u0103 tr\u0103iesc. M\u0103 drogam cu poezie. Ultima bolgie, p. 47-48.
\n\tDe la 6-7 ani am plecat de-acas\u0103, pentru \u00eentreg cursul primar, la acest unchi care st\u0103tea pe strada Curc\u0103nari 18, nerevenind la P\u0103lici p\u00e2n\u0103 la absolvire, \u00een 1934, dec\u00e2t de c\u00e2teva ori. Acolo, la \u00eenscrierea \u00een clasa \u00eent\u00e2i, opteaz\u0103, cu de la sine putere, fiindc\u0103 ai s\u0103i erau numi\u021bi c\u00e2nd Popescu, c\u00e2nd Diaconescu, numele bunicului dinspre tat\u0103, pentru acesta din urm\u0103, nume pe care p\u0103rin\u021bii \u0219i-l vor urma, la formalit\u0103\u021bile c\u0103s\u0103toriei legale, din 1930. \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu m\u0103tu\u0219a, Alex. Oproescu re\u021bine, \u00een interviul cu Ion Caraion, din ianuarie 1981: Fiind a\u0219a de rea la suflet, i-am zis \u00eentr-o \u00eemprejurare \u201e\u0219chioapa\u201d, \u0219i a\u0219a i-a r\u0103mas porecla. Din pricina felului ei de a se purta, n-a mai fost posibil\u0103 trecerea la liceu acolo.
\n\tDespre perioada r\u00e2mnicean\u0103, va mai aminti, cu acela\u0219i prilej, cu prilejul rat\u0103rii examenului la \u0219coala normal\u0103 din Buz\u0103u, unde, \u00eentre probe se afla \u0219i testarea unor aptitudini artistice: Nu numai c\u0103 nu c\u00eentasem niciodat\u0103, \u00eens\u0103 nici m\u0103car m\u0103runtele cuno\u0219tin\u021be de muzic\u0103 nu le c\u0103p\u0103tasem la R\u00e2mnicu S\u0103rat, deoarece \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarea Emilia Eftimie, de altfel o femeie de toat\u0103 isprava, \u021binea \u00een fiecare an doliu dup\u0103 careva mort din familie. A venit \u0219i ziua examenului. Pu\u021binul ce-l ob\u021binuser\u0103 veri\u0219oarele, de a m\u0103 \u00eenv\u0103\u021ba un c\u00e2ntec, s-a spulberat \u00een fa\u021ba comisiei, din pricina unor bizarerii ale firii mele. Mi se p\u0103rea c\u0103 nu poate fi mai caraghios dec\u00e2t s\u0103 c\u00e2n\u021bi \u00een fa\u021ba cuiva, chiar copil fiind. <\/p>\n

Bursier hasdeian \u0219i candidat la exmatriculare<\/p>\n

\tPe linia poeziei, confesiunea ad\u00e2nce\u0219te \u201econfuzia\u201d \u00een care elevul se compl\u0103cea p\u00e2n\u0103 \u00een anul doi al Liceului \u201eB.P. Hasdeu\u201d, unde reu\u0219ise cu burs\u0103 (n-am \u0219tiut niciodat\u0103 c\u0103 poe\u021bii tr\u0103iesc): Fiind singur acolo, la R\u00e2mnicu S\u0103rat, ne av\u00e2nd cu cine s\u0103 m\u0103 joc, preocuparea mea fusese s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b toate poeziile pe de rost din manualele \u0219colare. Credeam c\u0103 sunt f\u0103r\u0103 autori, c\u0103 sunt ca rug\u0103ciunile, c\u0103 le-a f\u0103cut cineva \u0219i trebuie s\u0103 le \u0219tii. Pentru prima oar\u0103 \u00een liceu, la Buz\u0103u, s-au spus c\u00e2teva cuvinte despre Goga. Aflam atunci c\u0103 un poet tr\u0103ie\u0219te. (\u2026) \u201eDac\u0103 oamenii ace\u0219tia tr\u0103iesc \u2013 mi-am zis \u2013, am \u0219i eu dreptul pe care \u00eel au ei\u201d. M\u0103 sim\u021beam eliberat, aveam dreptul. \u00cen clipa aceea am \u00eenceput s\u0103 scriu\u2026
\n\t– Dar de publicat?
\n\t– \u00cen Buz\u0103u ap\u0103rea revista \u0219colar\u0103 \u201eFlori de prim\u0103var\u0103\u201d, editat\u0103 de profesorul Alex. Mocanu. I-am dat s\u0103 citeasc\u0103 unuia dintre elevii mai mari ai liceului Ioan Stroescu, fiul notarului din Cisl\u0103u, recomandat ca \u201emodelul\u201d nostru, dar acesta a \u00eencurcat versurile mele cu ale altuia.
\n\t– Pe care le-a\u021bi semnat cu adev\u0103ratul nume, Diaconescu M. Stelian, clasa a II-a.
\n\t– Premiera pseudonimului Ion Caraion s-a produs dup\u0103 patru ani \u00een \u201eAc\u021biunea Buz\u0103ului\u201d nr.7 \u0219i \u00een \u201eCurentul literar\u201d din noiembrie 1940 (din evantaiul publica\u021biilor aflate sub direc\u021bia buzoianului Pamfil \u0218eicaru n.m.). Mai trebuie amintit c\u0103 la 16-17 ani ini\u021biasem o editur\u0103, c\u0103 t\u0103lm\u0103cisem \u201eLorelei\u201d de Heine, apoi integral \u201eLes fleurs du mal\u201d de Baudelaire, disp\u0103rute \u00eentr-o trist\u0103 \u00eemprejurare? Sau c\u0103 \u00een 1942, dup\u0103 bacalaureat, am luat drumul Bucure\u0219tiului f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere?( Alex. Oproescu, Cu Ion Caraion despre perioda sa buzoian\u0103. Interviu consemnat la locuin\u021ba scriitorului, joi, 29 ian, 1981, \u201eLiteratorul\u201d, an 1, nr, 5, oct. 1991, p. 15-16, \u00een: \u201eDin Buz\u0103ul literar\u201d, Editura \u201eOmega\u201d, 2009, p. 119-121).
\n\u00cenc\u0103 \u00eenainte de a se fi cunoscut, lucru \u00eent\u00e2mplat, probabil, prin 1943, c\u00e2nd ziarul \u201eVia\u0163a\u201d publica \u201eManifestul Cercului Literar din Sibiu\u201d, Ion Caraion \u015fi I. Negoi\u0163escu se \u00eent\u00e2lneau \u00een admira\u0163ia \u015fi pre\u0163uirea nu numai a unui autor, Bucur \u0162incu, cel care, cu \u201eAp\u0103rarea civiliza\u0163iei\u201d (1938), ob\u0163inuse unul dintre premiile scriitorilor tineri acordate de Funda\u0163iile Regale, cu un eseu despre ap\u0103rarea culturii sau ap\u0103rarea Occidentului\u201d c\u00e2t a unei op\u0163iuni morale \u015fi estetice. I. Negoi\u0163escu nota \u00een jurnalul s\u0103u: Cluj, Miercuri, 22 iunie 1938. (…) La Aiud mi-am cump\u0103rat c\u00e2teva c\u0103r\u0163i noi, ce \u0163ineam neap\u0103rat s\u0103 le am \u00een bibliotec\u0103: – \u201eIdiotul\u201d de F. Dostoievski; \u201eAp\u0103rarea civiliza\u0163iei\u201d de Bucur \u0162incu; – \u201eCasa Thuringer\u201d de Panait Istrati \u015fi \u201eMaidanul cu dragoste\u201d de George Mihail Zamfirescu\u201d; pe 2 noiembrie ad\u0103uga: Am terminat de citit \u201eAp\u0103rarea civilismului\u201d (sic!) de Bucur \u0162incu (Ion Negoi\u0163escu, Ora oglinzilor. Pagini de jurnal, memorialistic\u0103, epistolar \u015fi alte texte cu caracter confesiv, Editura \u201eDacia\u201d, 1997, p. 74; 87).
\nCaraion datoreaz\u0103 autorului \u201eAp\u0103r\u0103rii…\u201d mai mult dec\u00e2t lectura, ap\u0103rarea propriei sale situa\u0163ii \u015fcolare din anul 1940; liceanul i-a luat ap\u0103rarea lui Arghezi, \u00eempotriva atacurilor lui N. Iorga, cu o prea sincer\u0103 fraz\u0103 \u00eentr-o gazet\u0103 obscur\u0103 de provincie (posibil \u201eAc\u0163iunea Buz\u0103ului\u201d); savantul l-a aflat pe \u201evinovatul insolen\u0163ei\u201d, de\u015fi semnase cu pseudonim, \u015fi a intervenit ferm la ministrul Instruc\u0163iunii publice, a cerut s\u0103 fiu eliminat din \u015fcoal\u0103 – \u00ee\u015fi aminte\u015fte scriitorul -, a ob\u0163inut satisfac\u0163ie \u015fi conducerea liceului meu (\u201eB. P. Hasdeu\u201d, n.n.) a primit \u201epl\u0103cinta\u201d. Directorul Bucur \u0162incu (un admirabil dasc\u0103l \u015fi care \u0163inea sincer la mine. Purta \u00een ochi at\u00e2ta decep\u0163ie, purta \u00een ochi at\u00e2ta regret…), va \u00eencerca s\u0103 temporizeze lucrurile, r\u0103spunz\u00e2nd ministerului printr-o adres\u0103 \u00een care solicita ameliorarea pedepsei (Tudor Arghezi, Versuri. Edi\u0163ie de G. Pienescu cu o prefa\u0163\u0103 de Ion Caraion. Vol.1, Editura \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, 1980, p. XXII); mai apoi, evenimentele politice fierbin\u0163i \u015fi uciderea lui Iorga au condus la \u201euitarea cazului\u201d. Pe atunci, nici criticul, nici poetul nu \u015ftiau c\u0103 se vor reg\u0103si \u00een Occident. Condeiele celor doi tineri scriitori se vor mai fi \u00eent\u00e2lnit \u00een paginile gazetelor \u201eTimpul\u201d \u015fi \u201eFapta\u201d, \u00een anii r\u0103zboiului.
\n\t\u00cen privin\u021ba acestei regl\u0103ri dispropor\u021bionate de conturi, pentru nuan\u021bare , nu sunt de ignorat \u00eensemn\u0103rile din \u00eenchisoare ale lui Nicolae Steinhardt: Asasinat mi\u0219ele\u0219te, apostolul neanului, savantul, scriitorul, marele ziarist, muncitorul fenomenal,, geniul. A fost filmat\u0103 expunerea le\u0219urilor legionare pe caldar\u00e2mul Cotrocenilor dup\u0103 omor\u00e2rea lui Armand C\u0103linescu. Pelicula \u00eei arat\u0103 pe Iorga \u0219i pe Argetoianu veni\u021bi la spectacol. Cu v\u00e2rful ghetei Iorga \u00eempinge un cadavru. Mai sunt \u0219i vindictele lui \u00eempotriva oricui \u00eel criiturase, darea afar\u0103 din slujb\u0103, scoaterea din p\u00e2ine… purtarea lui neiert\u0103toare p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219it fa\u021b\u0103 de E. Lovinescu \u0219i Mircea Eliade, care formulaser\u0103 observa\u021bii moderate, respectuoase.
\n\tDar niciodat\u0103 turpitudinea victimei nu scuz\u0103 pe uciga\u0219. Nu \u00eencape deci scuz\u0103 pentru cele petrecute \u00een p\u0103durea Strejnicul, ci numai – pentru noi, nu pentru uciga\u0219 – \u00eencredin\u021barea c\u0103 dreptul \u0219i nedreptul, lumina \u0219i \u00eentunericul, binele \u0219i r\u0103ul sunt distribuit mai pestri\u021b dec\u00e2t b\u0103nuiam (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura \u201eDacia\u201d, 1991, p. 387).
\n \tBucur \u0162incu (n.1910-m. 1980), cons\u0103tean cu Emil Cioran, era, cum \u00eel evoc\u0103 Gabriel \u0162epelea, un t\u00e2n\u0103r filozof, sau, cum se spunea \u00een Ardeal, un \u201et\u00e2n\u0103r de bun\u0103 speran\u0163\u0103\u201d (\u2026) care excela prin spontaneitate, arta rela\u0163iilor cu oamenii, curiozitate intelectual\u0103. La senectute, infirm, din cauza unui accident de automobil, \u00een amurg de epoc\u0103 ceau\u015fist\u0103, Gabriel \u021aepelea \u0219i-l aminte\u0219te: Amputat, sprijinit \u00een c\u00e2rje, \u00eel urm\u0103ream cu str\u00e2ngere de inim\u0103 cum \u00eenainta iarna, expus la alunecare spre bibliotec\u0103 (a Academiei, n.m.). Aici f\u0103cea oarecum parte din inventarul institu\u021biei profeseaz\u0103 o penibil-\u00eenduio\u015f\u0103toare art\u0103 a seduc\u0163iei: Acum arta lui se reduce la conversa\u0163iile telefonice. Te ia pe departe, cu un articol sau o emisiune pe care le-ai f\u0103cut, strecoar\u0103 o apreciere, trece la lecturi mai noi, comenteaz\u0103 o problem\u0103 cultural\u0103 de actualitate. Iar \u00een final, rug\u0103mintea de a-l vizita. A-l vizita, adic\u0103 a-i aduce ceva. O conserv\u0103, un pui \u201ePetreu\u015f\u201d, o bucat\u0103 de br\u00e2nz\u0103. Dar toate acestea implic\u0103 ore de stat la cozi. Fostul premiat al Funda\u0163iilor Regale nu fusese admis ca membru al Uniunii Scriitorilor din R.S.R., \u015ftire care i-ar fi alimentat lui Emil Cioran urm\u0103toarea butad\u0103: – Dac\u0103 Uniunea Scriitorilor refuz\u0103 calitatea de membri unor intelectuali ca Petre \u0162u\u0163ea, Bucur \u0162incu, etc., e un semn bun. \u00censeamn\u0103 c\u0103 restul membrilor sunt to\u0163i de talia unui Racine, Moliere \u015fi Valery (Gabriel \u0162epelea, \u00censemn\u0103ri din trecut, Editura Funda\u0163iei Culturale Rom\u00e2ne, 1997, p. 218-219).
\n\t\u00cen anii de formare ai intelectualului \u015fi artistului, directorul nu era singurul care i-a amprentat memoria; evoc\u0103, dup\u0103 patruzeci de ani, \u00eentr-un comentariu la o carte a lui N. Carandino, pe fostul s\u0103u profesor de istorie, Dimitrie Ionescu, astfel: ar fi putut onora o catedr\u0103 universitar\u0103, intelectual de o \u0163inut\u0103 ce st\u00e2rnea respect \u015fi admira\u0163ie, care \u0163in\u00e2nd eu – cu nu-mi prea conturez precis ce ocazie – o conferin\u0163\u0103 despre folosul \u015fi semnifica\u0163ia \u00een via\u0163\u0103 a \u015fcolii \u015fi profesorilor, ne-a spus c\u00e2ndva urm\u0103toarele despre fo\u015ftii s\u0103i \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori din tot cursul primar, liceal \u015fi universitar: de la unul am \u00eenv\u0103\u0163at mai mult ori mai multe, sigur, de la al\u0163ii mai pu\u0163in \u015fi mai pu\u0163ine, risipind cu anii \u015fi din sacul celor multe \u015fi din traista celor pu\u0163ine, dar adev\u0103rul este c\u0103 de la fiecare – d\u0103ruite cu abnega\u0163ie – ne-am ales cu c\u00e2teva cuno\u015ftin\u0163e \u015fi ne-am ales cu c\u00e2te ceva de neuitat. Acest \u201ec\u00e2te ceva de neuitat\u201d umple \u015fi filele c\u0103r\u0163ii lui N. Carandino. Om de dreapta, a suferit coerci\u0163iile penitenciare ale democra\u0163iei populare, reu\u015find, la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e s\u0103-\u015fi editeze, \u00een regie proprie, \u015fi destul de schimonosit\u0103 pe capitolul final, o \u201eIstorie a ora\u015fului Buz\u0103u\u201d (Editura \u201eLitera\u201d, 1976). Explica\u0163ia \u201eghinionului\u201d ce a p\u0103scut at\u00e2t pe dac\u0103li, c\u00e2t \u015fi pe liceenii de atunci e repetat\u0103 cu diverse prilejuri; coment\u00e2nd soarta lui Bulgakov, sub Stalin, observa: Cei one\u015fti \u015fi talenta\u0163i trebuiesc distru\u015fi. Pe orice cale. Coali\u0163ia mediocrilor. Altundeva nota: Regimurile totalitare concep omul ca pe un \u015fablon \u015fi-l folosesc la \u015fablonizarea celorlal\u0163i. Cine se deosebe\u015fte, piere (Ion Caraion, Ultima bolgie. Jurnal 3, Editura \u201eNemira\u201d, 1997, p. 165; 183).
\nAl\u0163i profesori ai lui Caraion vor fi divulga\u0163i de versurile celui de al doilea volum, \u201eOmul profilat pe cer\u201d (1945): cantonat \u00eentr-o altruist\u0103 tinere\u0163e, visa agape, unde invita vechi cet\u0103\u0163eni ai bibliotecii \u015fi programelor \u015fcolare (Virgil, Hora\u0163iu, Teren\u0163iu, Plaut, Marc-Antoniu, Sta\u0163iu): Ne-om lua \u00een bra\u0163e, in\u015fi de promoroac\u0103,\/ s\u0103 bem vulgar cu-Ovid \u015fi Juvenal;\/ vezi, uneori o foame ca un bal\/ de ape-mi urc\u0103-n piept \u015fi m\u0103 \u00eeneac\u0103.\/\/ A\u015f vrea atunci – pe str\u0103zi trec dimine\u0163i \u015fi trec femei,\/ s\u0103 coc \u00een mine roadele s\u0103lcii,\/ am s\u0103 m\u0103-ntorc la voi, sunt sigur, \u00eentr-o zi -\/ cu-alcool s\u0103 chefuim barbar, nemernici zei (Clasicism).
\nO marcant\u0103 \u015fi traumatizant\u0103 \u00eent\u00e2lnire a avut-o, \u00een liceu, Caraion cu autorul paradiselor artificiale \u015fi al \u201emanifestului\u201d \u00cemb\u0103ta\u0163i-v\u0103; se consum\u0103 unul dintre episoadele cele mai dramatice ale viitorului traduc\u0103tor din literatura universal\u0103: \u00centre \u015faisprezece \u015fi optusprezece ani am tradus peste o sut\u0103 din poeziile lui Baudelaire \u015fi \u00eentr-o form\u0103 schematic\u0103 aveam \u00een versiunea rom\u00e2neasc\u0103 aproape integral \u201eLes fleurs du mal\u201d. Plec\u00e2nd, undeva la o margine a Buz\u0103ului, unde d\u0103dea, spre a se \u00eentre\u0163ine, medita\u0163ii, \u00ee\u015fi las\u0103 atelierul de t\u0103lmaci desf\u0103cut: Am l\u0103sat \u201eharta\u201d florilor baudelaireiene, a\u015fa cum era \u00een momentul acela, \u00eentins\u0103, desf\u0103cut\u0103, ag\u0103\u0163at\u0103 \u015fi sp\u00e2nzur\u00e2nd peste tot la \u00eent\u00e2mplare, p\u00e2n\u0103 \u015fi pe jos erau petece de foi, caiete, ciorne volante…, decizie cu totul imprudent\u0103: \u00cen lipsa mea, grijulie, gazda trecuse ca s\u0103 nu lase focul s\u0103 se sting\u0103, \u00eendopase bine soba \u015fi d\u00e2nd cu ochii, pentru prima dat\u0103 de c\u00e2nd eram chiria\u015f, peste harababura aceea aproape de necrezut c\u0103ut\u0103turilor ei, se apucase cu os\u00e2rdie s\u0103 fac\u0103 …ordine. \u015ei f\u0103cuse, era harnic\u0103. F\u0103cuse, arunc\u00e2nd – cu excep\u0163ia doar a c\u00e2torva \u00eent\u00e2mplate file de pe mas\u0103 unde \u00eemi \u00een\u015firam dup\u0103 trebuin\u0163\u0103 manualele – arunc\u00e2nd \u00een foc totul. La disperarea celui care-\u015fi vedea munca, pasiunea \u015fi, \u00eentr-un fel, adolescen\u0163a incinerate, monstrul \u00een fust\u0103, pacostea fudul\u0103 mirosind a paragin\u0103 \u015fi igrasii \u00eei spune: – Nu-i nimic, dresa\u0163i altele, c\u0103 alea tot era murdare. V\u0103 dau eu h\u00e2rtie. \u015eocul a fost unul de durat\u0103, aproape castrator, dup\u0103 cum ne \u00eencredin\u0163eaz\u0103 fostul \u201edom\u2019 elev\u201d: Ani \u00eentregi mi-a fost fric\u0103 s\u0103 m\u0103 reapropii de Baudelaire, ca de un teritoriu al amenin\u0163\u0103rii \u015fi interdic\u0163iei, \u00eenc\u0103 o dat\u0103 damnat. Cele c\u00e2teva piese sc\u0103pate, printre ele \u00abAu lecteur\u00bb, m-au \u00eenso\u0163it cu sfiiciune prin ani \u015fi ani \u015fi \u00een 1967 au fost incluse \u00een antologia alc\u0103tuit\u0103 de Geo Dumitrescu, la un secol de la moartea poetului (Ion Caraion, Jurnal 2. Literatur\u0103 \u015fi Contraliteratur\u0103, Editura \u201eAlbatros\u201d, 1998, p. 33-37).
\n\u00cen textele ce urmau s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 sumarul plachetei \u00cenchisorile noastre, taic\u0103, exist\u0103 o proasp\u0103t\u0103 evocare a dramei: Iar pasul – un v\u00e2rtej cules pe jos – ca de sac\u00e2z,\/ A fost topit smaraldele-n paner.\/ L-am azv\u00e2rlit. O cum r\u00e2dea Baudelaire,\/ Frumos din foc la mine – cum a r\u00e2s!\/\/ \u015ei cre\u015fte-n piatr\u0103 iedera. Cu gust\/ Danseaz\u0103-n fl\u0103c\u0103ri pe\u015ftera-bolid.\/ M\u0103i frate Tudor, c\u00e2ntecul arid\/ S\u0103-l morfolim aicea-ntreg. Mai adu must… (M\u0103 doare lumea). Poate c\u0103 tot o sublimare a acelui moment o reprezint\u0103 \u015fi versurile altui poem din aceea\u015fi proiectat\u0103 plachet\u0103: Pe etamina versului egal\/ Sur\u00e2de, nup\u0163ial\u0103, eticheta;\/ D\u0103daca asta (Yetti sau Anetta)-\/Se-ntoarce parc\u0103 de la festival\/\/ Ieri a trecut pe-aproape. \u015etiu precis-\/ Ca un copil anemic dar limbut.\/ Albul nostru-ardea peste trecut\/ \u015ei-n fundul sobii-ardea un manuscris (Citadin\u0103).
\nEpisodul este relatat, mai succint, dar cu un plus de informa\u0163ie privind lecturile \u015fi preferin\u0163ele de atunci \u00eentr-un alt jurnal: Citeam alandala pe Esenin, Villon, Klabund, Ungaretti, Rimbaud, Whitman, Hoffmansthal, Claudel, Rilke, L\u00e9on-Paul Fargue, Lorca, Morgenstern, Saint-John Perse. (…) \u00cei citeam, c\u00e2nd aveam de unde-i g\u0103si, pe suprareali\u015fti, pe Sandburg, pe Maiakovski, Malraux, Archibald Mac Leish, Ehremburg \u00eens\u0103 eram foarte influen\u0163at de Nietzche \u015fi de Baudelaire. Am tradus \u00een \u00eentregime \u201eLes fleurs du mal\u201d \u015fi unele versuri nietzcheene (Ion Caraion, Ultima bolgie\u2026, p. 51-52).
\n\u00cen aceea\u015fi e\u015fuat\u0103 propunere de identitate literar\u0103 vom \u00eent\u00e2lni \u015fi, dintre autorii aminti\u0163i, ecouri din Villon: M\u0103ri, c\u00e2tu-i albia f\u00e2nt\u00e2nii\/ Se-adun\u0103 chiotu-n ulcioare,\/ Port\u0103reii cur\u0163ii \u015fi jup\u00e2nii\/ Ne-au g\u0103tit de ieri sp\u00e2nzur\u0103toare.\/\/ \u015ei-au s\u0103 vin\u0103 corbii s\u0103 ne rup\u0103,\/ \u015ei-au s\u0103 vin\u0103 v\u00e2nturile duiumuri\/ Dup\u0103 ce-om sf\u00e2r\u015fi cu tot \u015fi dup\u0103\/ Ce ne-or putrezi ciolanele pe drumuri (\u015etreang). Zona slav\u0103 a lecturilor \u00ee\u015fi arat\u0103, \u00eenc\u0103 de pe acum, darurile, prin reverber\u0103ri din Gib I. Mih\u0103escu (Cu fiecare fat\u0103-n recviem\/ Hei c\u0103prioara mea minuscul\u0103 din lac,\/ De\u015farte ni-s fiordurile azi\u2026\/ Vom putrezi de dorul unor brazi\/ La c\u0103p\u0103t\u00e2iul altui Ragaiac \u2013Violoncel; sau: Schi\u0163a cu rusoaica (sic!) nu din gloate?\/ Prieten drag al altelor cimpoaie\/ Ne ogoaie stepa, m\u0103i, ogoaie\/ \u015ei s\u0103 \u015ftie nimeni nu mai poate \u2013 Insulida) \u015fi ciudate premoni\u0163ii: M\u0103i fr\u0103\u0163\u00e2ne, m\u0103 \u015fi cum e Bugul\/ \u00cembr\u0103cat \u00een febre la oracol,\/ Goliciunea-i ultimul spectacol,-\/ Peste iarba noastr\u0103 r\u00e2m\u0103 plugul \u2013 Declin 2.
\nLectura \u015fi, mai ales, \u201econsecin\u0163ele\u201d ei pot defini o persoan\u0103, e un examen de selec\u0163ie \u015fi maturitate, cum nota \u00eentr-un jurnal din vremea c\u00e2nd lucra la \u201eTimpul\u201d \u015fi \u201eEcoul\u201d: A pl\u0103cea o carte\u2026A pl\u0103cea, \u00eens\u0103 cui? Are gust cel c\u0103ruia \u00eei place? C\u00e2t gust \u015fi ce fel de? C\u00e2t rafinament? A mai citit? A citit interesant sau interesat? Pe cine? \u015ei cum? \u015ei ce a \u00een\u0163eles? Iar ce a \u00een\u0163eles \u015ftie s\u0103 spun\u0103? \u00cen ce chip? Ca un copil? Ca o ma\u015fin\u0103? Ca un singuratic? Fiindc\u0103, dac\u0103 nu \u015ftie spune, a \u00een\u0163eles prost. \u015ei a \u00een\u0163eles prost fiindc\u0103 \u00eenainte n-a citit mult \u015fi n-a selectat \u015fi mai mult. Sau n-are cu ce s\u0103-\u00een\u0163eleag\u0103. E eliptic de o \u00eensu\u015fire (Ion Caraion, Jurnal 2. Literatur\u0103 \u015fi contraliteratur\u0103, Editura \u201eAlbatros\u201d, 1998, p. 394).
\nPoetul Alexandru Lungu, absolvent al ultimelor dou\u0103 clase de liceu la \u201eHasdeu\u201d \u015fi redactor, \u00eempreun\u0103 cu Ion Caraion al caietelor de poezie \u201eZarathustra\u201d, creioneaz\u0103 cadrul : La Buz\u0103u ap\u0103rea pe vremea aceea, ziarul \u00abAc\u0163iunea Buz\u0103ului\u00bb, care avea o mic\u0103 tipografie \u015fi al c\u0103rei director era corespondent al ziarului \u201eTimpul\u201d al lui Grigore Gafencu.(…) Acolo l-am \u00eent\u00e2lnit pe Stelian Diaconescu10 (10. Al. Lungu, Confesiuni de iarn\u0103, \u00een: \u201eApostrof\u201d, nr.7-8 (38-39), 1993, p.14.
\n Directorul pomenit era George Gh. P\u00e2slaru, licen\u0163iat \u00een comer\u0163, editor al numitului s\u0103pt\u0103m\u00e2nal (de dreapta), 1934-1941, unde au colaborat: V. Voiculescu, D. Serbescu-Lop\u0103tari, Mircea I. Popescu-Ru\u015fav\u0103\u0163, C. P\u00e2cle \u015f.a., precum \u015fi al suplimentului \u201eAc\u0163iunea literar\u0103\u201d, \u00een care au isc\u0103lit: I.Georgescu, Ion Caraion, Panait Nicolae, L\u0103udatu Vasilescu, Dem. Iliescu, Matei Ghimb\u0103\u015fanu, Nichifor Crainic etc. (Valeriu Nicolescu \u015fi Gheorghe Petcu, Buz\u0103u-R\u00e2mnicu S\u0103rat. Oameni de ieri. Oameni de azi, Vol.1, Editura \u201eAlpha M.D.N.\u201d, Buz\u0103u, 1999, p.362).
\n Corespondentul ziarului zonal al \u201eTimpului\u201d, publica, \u00een 1942, edi\u0163ia a doua a volumului de reportaje de front Drumuri de s\u00e2nge. De la Prut la Odesa (Bucure\u015fti, Editura \u201eMuguri\u201d; prima edi\u0163ie ap\u0103rut\u0103 la Buz\u0103u, \u00een 1941), unde nara faptele de arme ale Diviziei a V-a, din care f\u0103cea parte \u015fi Regimentul 9 doroban\u0163i din R\u00e2mnicu S\u0103rat.
\nCompuneam \u00eempreun\u0103 \u2013 rememoreaz\u0103 Alexandru Lungu – \u015fi cu schimbul, printr-o asidu\u0103 compilare, sfaturi agricole, recomand\u0103ri pentru buna \u00eengrijire a s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii, re\u0163ete gastronomice, ba chiar pioase comentarii teologice – pentru c\u0103 \u201eresponsabilul\u201d cu pagina bisericeasc\u0103, un pop\u0103 cu veleit\u0103\u0163i vag literare, era cam lene\u015f. Dup\u0103 oarecari dispute, s-a ajuns la solu\u0163ia unui \u00absupliment\u00bb \u015fi astfel au ap\u0103rut dou\u0103 numere din \u201eAc\u0163iunea literar\u0103\u201d, croite doar pe jum\u0103tate dup\u0103 dorin\u0163a noastr\u0103 \u015fi cuprinz\u00e2nd, din punctul nostru de vedere, prea mult balast.
\nCei doi colegi de vis\u0103torie reu\u015fesc s\u0103-i smulg\u0103 lui George P\u00e2slaru apari\u0163ia, numai dou\u0103 numere, unui supliment – \u201eAc\u0163iunea literar\u0103\u201d – dar care, datorit\u0103 unor intruziuni nedorite, cuprindeau mult balast; atunci Stelian Diaconescu a ales dou\u0103 nume – unul pentru el – Ion Caraion, cel\u0103lalt pentru caietul de poezie: Zarathustra. A ap\u0103rut cu concursul tinerilor tipografi ai ziarului care, contra unei mici sume, c\u0103reia i se ad\u0103ugau c\u00e2te-o tuslama regal\u0103 \u015fi cu brag\u0103 la bodega de l\u00e2ng\u0103 biserica \u201eSfin\u0163ii \u00eengeri\u201d. Era o a doua tentativ\u0103 de a edita o revist\u0103, dup\u0103 ce, cu doi ani \u00eenainte, scosese, la \u015fapirograf, \u201eCrainicii\u201d (Direc\u0163ia \u015fcolii m-a exmatriculat mi se pare dou\u0103 zile. Intram \u00een societate \u015fi \u00eencepeam s\u0103 cunosc institu\u0163iile (Ion Caraion, Ultima bolgie. Jurnal 3, Editura \u201eNemira\u201d, 1998, p. 103).
\nPe atunci, poetul era, dup\u0103 depozi\u0163ia colegului lui Alexandru Lungu, mic de statur\u0103, c\u0103ut\u0103tura-i trecea repede de la senin\u0103tate la ascu\u0163i\u015furi \u00eencruntate, t\u0103cerile-i miroseau a \u00eenver\u015funare graiul evoca mi\u015fc\u0103rile unui arici, transparent. C\u00e2nd \u00ee\u015fi rostea versurile, glasul s\u0103u suna \u00een \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103ri nea\u015fteptate, o leg\u0103nare prelung\u0103 \u015fi solemn\u0103, punctat\u0103 din loc \u00een loc de un tremur sem\u0103n\u00e2nd cu spaima zbur\u0103t\u0103cit\u0103 a p\u0103s\u0103rii sc\u0103pat\u0103 din la\u0163.
\n\u00cen prima apari\u0163ie a culegerii lirice Zarathustra, Caraion public\u0103 Balad\u0103 descul\u0163\u0103 \u015fi Ion, \u00een cel de al doilea num\u0103r, Drumul robilor (tot \u00een acest num\u0103r, Poem de sf\u00e2r\u015fit, al buzoianului Panait Nicolae \u015fi Iconografie, de \u015etefan Cr\u0103ciun, de la R\u00e2mnicu S\u0103rat) (Emil Manu, Reviste rom\u00e2ne\u015fti de poezie, Editura Academiei R.S.R., 1972, p. 201-202).
\nC\u00e2nd publica versuri \u00een \u201eZarathustra\u201d, numele-i ap\u0103ruse, cu un an \u00eenainte \u00een \u201eUniversul literar\u201d \u015fi \u00een \u201eCurentul literar-magazin\u201d.
\nVersurile sale din \u201eCercel domnesc\u201d (al treilea caiet) sunt numai o faz\u0103 de introducere \u00een poezie, un document al unei sensibilit\u0103\u0163i lirice puternice; \u201eA\u015f vrea s\u0103 te m\u00e2ng\u00e2i din nou, s\u0103-mi spui c\u0103\/ Nu-i lini\u015ftea ce doare \u015fi nu-i visul,\/ Cr\u0103i\u0163a mea cu s\u00e2ni de nev\u0103stuic\u0103,\/ Ne-a \u00eenflorit \u00een suflete irisul ( Emil Manu, Op. cit. p.126).
\n O parte din cei publica\u0163i de \u201eZarathustra\u201d, dintre fo\u015ftii colegi de redac\u0163ii din tinere\u0163e au z\u0103cut – pu\u0163ini cu vin\u0103, mul\u0163i f\u0103r\u0103 vin\u0103 – \u00een ocne \u015fi lag\u0103re de munc\u0103 for\u0163at\u0103: (\u2026)Radu Arge\u015f, N. Carandino (Ion Caraion a colaborat la revista \u201eBis\u201d a acestuia), Mircea Damian (director la \u201eFapta\u201d), Romulus Dianu, Luca Dumitrescu, Dem. Iliescu, Petronela Nego\u015fanu, George P\u00e2slaru, M. Rudich, Gh. Tomaziu, Constantin Tonegaru, Ernest Verzea, Ion Vinea. Al\u0163ii au pribegit: Paul Celan, Virgil Ierunca, Alexandru Lungu, Dem. Gh. Nolla, Dan Petra\u015fincu, M. Rudich, Const. Lucre\u0163ia V\u00e2lceanu (Ion Caraion, Insectele tovar\u0103\u015fului Hitler, M\u0171nchen, Editura \u201eIon Dumitrescu-Verlag\u201d, 1982, p. 88-91).
\nCaraion, \u00een pofida pseudonimului sceptic, avea, \u00een prim\u0103 tinere\u0163e, un tonus nu lipsit de optimism, cum reiese din proiectele demarate: gruparea buzoian\u0103 avea inten\u0163ia s\u0103 dubleze publica\u0163ia sa de poezie (Zarathustra, n.m.) \u015fi printr-o suit\u0103 de culegeri lirice individuale, \u00een stare s\u0103 prezinte \u00eentr-un context particular structurile cele mai individualizate, vocile lirice cele mai bine articulate. Al. Lungu, care fusese, vreme de un an, licean la Bra\u015fov \u015fi elev al criticului Octav \u015eulu\u0163iu, c\u0103ruia \u00eei trimisese \u201eZarathustra\u201d, \u00eel \u00een\u015ftiin\u0163a epistolar c\u0103 seria de volume inaugurat\u0103 cu cartea lui Lucian Valea (\u201eM\u0103t\u0103nii pentru Fata Ardelean\u0103\u201d, n.m.) continu\u0103. Azi v\u0103 trimit poemul meu \u201eFata din brazi\u201d, care a avut un tiraj de c\u00e2teva zeci de exemplare, d\u0103ruite prietenilor. Generos, Caraion abia de se propune, dup\u0103 acestea, cu o plachet\u0103, al c\u0103rei sumar, de vreo 16 poeme, \u00eel expediaz\u0103, acela\u015fi camarad literar, criticului, \u00een vederea unei prefe\u0163e, cu precizarea: Volumul se va numi probabil (de admite cenzura) \u201e\u00cenchisorile noastre, taic\u0103\u2026\u201d \u015fi ar fi urmat s\u0103 apar\u0103, dup\u0103 Pa\u015fte, \u00eentr-un tiraj de 100-115 exemplare. Nicolae Florescu, coment\u00e2nd aceast\u0103 tentativ\u0103 e\u015fuat\u0103, nota: \u201eCenzura\u201d, care l-a persecutat ve\u015fnic, apare \u015fi ea invocat\u0103 de la prima ini\u0163iativ\u0103 editorial\u0103, ca un \u201edar\u201d al destinului implacabil. \u015ei apoi, \u00een mod premonitoriu, ideea de \u00eenchisoare ca o stare fireasc\u0103, urm\u00e2ndu-l constant de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit.<\/p>\n


\nLucian M\u0102N\u0102ILESCU<\/strong><\/p>\n

AMINTIRE PRAGHEZ\u0102<\/strong><\/p>\n

Haite de oglinzi somnambule
\nau n\u0103v\u0103lit \u00een ora\u015ful lui Kafka,
\noamenii sunt speria\u0163i, se arat\u0103 cu degetul,
\nfac reclama\u0163ii la servicul de ecarisaj,
\nsun\u0103 la numerele de urgen\u0163\u0103
\n\u015fi vorbesc \u00een \u015foapt\u0103 despre
\ncioburile din ochii turi\u015ftilor,
\ndespre iarn\u0103 \u015fi despre fericire…
\nUneori se recunosc \u00een
\nchipuri str\u0103ine, aduc adeverin\u0163e
\n\u015fi fotografii la minut,
\n\u00een timp ce apostolii din turnul
\norologiului prim\u0103riei
\n\u00eemb\u0103tr\u00e2nesc cu viteza luminii.<\/p>\n


\nFOTOGRAFIA<\/strong><\/p>\n

M\u0103 dor amintirile tale, iubito,
\n\u015fi piciorul cu care ai mers pe valuri…
\nPip\u0103i \u00een vis pere\u0163ii nop\u0163ii
\n\u015fi \u00eentunericul sclipe\u015fte
\n\u00een v\u00e2rful degetelor.
\nNici inima nu mai bate
\ncum trebuie, parc\u0103 e un cuc
\ncare a terminat de num\u0103rat anii.
\nDar \u015ftiu c\u0103 m\u00e2ine, \u00een zori,
\nm\u0103 vei trezi \u00eentr-o fotografie trucat\u0103
\n\u015fi din p\u0103rul t\u0103u de aur
\no s\u0103 r\u0103sar\u0103 soarele…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Petrache PLOPEANU Capodopera prostiei Motto: \u201eProstia cuprinde o doz\u0103 de seriozitate care, condus\u0103 mai bine, ar putea \u00eenmul\u021bi num\u0103rul capodoperelor\u201d.<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12189"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12189"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12189\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12190,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12189\/revisions\/12190"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12189"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12189"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12189"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}