{"id":12024,"date":"2020-11-15T23:04:00","date_gmt":"2020-11-15T20:04:00","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12024"},"modified":"2020-11-15T23:04:00","modified_gmt":"2020-11-15T20:04:00","slug":"spatii-culturale-nr-66-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12024","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 66 (7)"},"content":{"rendered":"

Thanas MEDI<\/strong>
\n\"\"

Thanas Medi este un scriitor albanez de origine arom\u00e2n\u0103, n\u0103scut \u00een 1958, la Saranda (Albania). A absolvit Facultatea de Limb\u0103 \u0219i Literatur\u0103 albanez\u0103 \u00een 1988, iar p\u00e2n\u0103 \u00een anul 1994 a lucrat ca profesor \u00een localitatea Lunxheri din jude\u021bul Gjirokastra, ulterior emigr\u00e2nd \u00een Grecia. Ast\u0103zi locuie\u0219te \u00eempreun\u0103 cu familia sa \u00een Atena. De-a lungul vremii a publicat poezii \u0219i povestiri \u00een reviste \u0219i gazete, \u00eens\u0103 \u00een 2011 public\u0103 primul roman la editura \u201eToena\u201d din Tirana, \u201eHjia e mallkuar\u201d (Umbra blestemat\u0103), volum premiat, care \u00eei deschide drumul spre succes. Cu cel de-al doilea volum \u201eFjala e fundit e SokratBub\u00ebs\u201d(Ultimul cuv\u00e2nt al lui Socrat Buba), publicat \u00een 2013, tot la editura \u201eToena\u201d din Tirana, ob\u021bine premiul na\u021bional de literatur\u0103 \u201dCele mai bune lucr\u0103ri literare din 2013\u201d, acordat de Ministerul Culturii din Albania. A mai publicat romanul \u201eKoha e djegur\u201d (Timpul ars), la editura \u201eOnufri\u201d \u0219i are \u00een preg\u0103tire \u0219i alte titluri ce urmeaz\u0103 a vedea lumina tiparului. (prezentarea \u0219i traducerea: Oana Glasu)<\/p>\n

PANTOFII<\/strong> (K\u00ebpuc\u00ebt<\/strong>)
\n(proz\u0103 scurt\u0103)<\/em><\/p>\n

B\u0103tr\u00e2na trase u\u0219a dup\u0103 ea \u0219i r\u0103mase privind pantofii alinia\u021bi \u00een fa\u021ba ei, pe prag. Unii mici, al\u021bii mari, pentru copii, pentru b\u0103tr\u00e2ni, de fete, de b\u0103ie\u021bi, purta\u021bi, uza\u021bi, lustrui\u021bi, nelustrui\u021bi, pe care \u00eei num\u0103r\u0103: o duzin\u0103, dou\u0103 duzini. \u0218i ce mul\u021bi sunt! Se bucura frec\u00e2ndu-\u0219i m\u00e2inile, crez\u00e2nd c\u0103 are casa plin\u0103 de oameni, de voci, de pl\u00e2nsete, de r\u00e2sete. Unde s\u0103 fie mai bine!? \u00ce\u0219i t\u00e2r\u0219ea picioarele prin curtea casei \u00eemprejmuite cu zid din piatr\u0103, \u00een care toamna \u00ee\u0219i scuturase frunza peste tot, pres\u0103r\u00e2nd melancolie, triste\u021be, dar mai ales dor.
\n\u00centr-o parte a cur\u021bii era vi\u021ba-de-vie care se uscase, \u00een cealalt\u0103 livada de curmali deschis\u0103 ca o bolt\u0103, plin\u0103 de s\u00e2mburi ro\u0219ii ca flac\u0103ra \u0219i dulci ca mierea, fructe stricate pe crengi. N-avea cine s\u0103 le m\u0103n\u00e2nce! Ie\u0219i din curte \u0219i arunc\u0103 \u00eenc\u0103 un ochi la poarta \u00een dou\u0103 canate, din inim\u0103 de stejar, roas\u0103 de insecte, cu clan\u021ba de fier distrus\u0103 de lovituri, deja ruginit\u0103. N-avea cine s\u0103 o mai deschid\u0103! Pe partea de sus a casei se putea citi: Mastoras Jorgos: era numele constructorului acelei case mari, veche de aproape dou\u0103 sute de ani, cu acoperi\u0219 din sc\u00e2nduri sub\u021biri, cu verand\u0103, scar\u0103 interioar\u0103, cu multe camere \u0219i od\u0103i.
\n– \u201eS-o cump\u0103r\u0103m, \u00eei spusese b\u0103rbatul s\u0103u, pe care \u00eel chema tot Jorgos, \u00een urm\u0103 cu vreo 40 de ani. Tizul meu a construit-o cu grij\u0103. E loc destul s\u0103 se joace copiii! Or\u2019 n-avem destui?\u201d
\nAu cump\u0103rat-o, au crescut copii, le-au f\u0103cut nun\u021bi, vreo dou\u0103sprezece \u00een total, au vuit acolo clarinetele, au r\u0103sunat tamburinele, au curs r\u00e2uri de c\u00e2ntece \u0219i dansuri, au avut poala plin\u0103 de nepo\u021bi \u0219i nepoate, bucurie mare. Acum toate astea s-au ispr\u0103vit, au plecat cu to\u021bii! Copiii prin Grecia \u0219i prin lume, Jorgos acolo jos, sub p\u0103m\u00e2nt cu iarba crescut\u0103 p\u00e2n\u0103 la genunchi. Pe el l-au l\u0103sat singur acolo \u00een capul satului, pe coast\u0103, cu muntele la ap.
\nDe altfel, tot satul st\u0103 ag\u0103\u021bat de coast\u0103, toate casele sunt vechi, mari, din piatr\u0103 ponce, \u0219lefuit\u0103 la col\u021buri, cu b\u0103nci de-o parte \u0219i de alta a por\u021bilor, majoritatea \u00eenchise pentru totdeauna, c\u0103zute complet, scufundate \u00een t\u0103cere, \u00een singur\u0103tate. Singur\u0103tatea \u00eentinde m\u00e2na printre fisuri, \u00ee\u021bi scoate ochii, te \u00eempinge mai \u00eencolo spre locuri unde tr\u0103iesc oameni, unde exist\u0103 zgomot, bucurie.
\nCu singur\u0103tatea la bra\u021b cobor\u00ee \u00een josul str\u0103zii principale, pe care c\u0103lcase at\u00e2t de des, c\u00e2ndva din caldar\u00e2m, acum toat\u0103 numai gropi, de parc\u0103 ar fi fost m\u00e2ncat\u0103 de c\u00e2ini. Fiecare piatr\u0103 r\u0103mas\u0103 p\u0103stra \u00een spatele zidurilor acoperite cu mu\u0219chi, o amintire. De n-ar c\u0103dea! Era bine s\u0103-\u0219i fi luat \u0219i ea un baston ca prietena ei, Lefteria, de\u0219i, nu urca coasta, chem\u00e2nd-o tot pe ea: \u201eVino tu, c\u0103 e\u0219ti mai \u00een putere!\u201d
\nSe opri ici-colo, se salut\u0103 cu cons\u0103tenii a\u0219eza\u021bi pe b\u0103nci. Erau foste colege de brigad\u0103, agricultori de vaz\u0103, brigadieri, c\u0103r\u0103u\u0219i, zidari, profesori, secretari de partid, pre\u0219edin\u021bi ai Frontului, spioni ai securit\u0103\u021bii, fo\u0219ti de\u021binu\u021bi. Unii s\u0103n\u0103to\u0219i, al\u021bii slei\u021bi de puteri, cu to\u021bii oameni buni, care acum, de c\u00e2nd au r\u0103mas mai pu\u021bini \u0219i p\u0103r\u0103si\u021bi, p\u0103reau mai mul\u021bi. O \u00eentrebar\u0103 \u0219i pe ea cum st\u0103 cu tensiunea, dac\u0103 au sunt-o copiii pe mobil, o invitar\u0103 la cafea, \u00eens\u0103 \u00eei refuz\u0103 pentru o alt\u0103 dat\u0103: \u201eAcum m\u0103 a\u0219teapt\u0103 Lefteria s\u0103 schimb\u0103m o vorb\u0103. De c\u00e2nd n-am mai vorbit, a \u00eenceput s\u0103 ni se \u00eencle\u0219teze gura!\u201d
\nPlec\u0103 aproape rostogolindu-se. Abia dac\u0103 o \u021bineau t\u0103lpile. \u00cent\u00e2lni chipuri noi, vesele, s\u0103n\u0103toase, fete \u0219i b\u0103ie\u021bi frumo\u0219i, care \u00eei vorbir\u0103, o salutar\u0103, \u00eentreb\u00e2nd-o despre ale ei. Nu-i cuno\u0219tea. Ceva i se zb\u0103tea prin memoria-i pierdut\u0103 \u00een cea\u021b\u0103 \u0219i at\u00e2t. \u00cei \u0219tia de mici, dar acum erau b\u0103rba\u021bi \u0219i femei \u00een toat\u0103 firea, la r\u00e2ndul lor cu copii.
\n\u00cent\u00e2lni \u0219i o familie, care avea un copil. \u021aineau de m\u00e2n\u0103 o feti\u021b\u0103. Se gr\u0103bi s\u0103 o ia \u00een bra\u021be, rug\u00e2ndu-i p\u0103rin\u021bii: \u00cemi da\u021bi voie s\u0103 o s\u0103rut? \u00cei s\u0103rut\u0103 obrazul moale ca miezul de p\u00e2ine, mirosind a schinduf, a flori \u0219i a via\u021b\u0103.
\nStrada era plin\u0103 de alte \u0219i alte perechi. La f\u00e2nt\u00e2na din centru se afla \u0219i mai mult\u0103 lume. \u00centoarse capul c\u0103tre cur\u021bile pline cu oameni, cu haine \u00eentinse pe s\u00e2rme. Ferestrele caselor erau larg deschise canat dup\u0103 canat, ca s\u0103 intre aerul proasp\u0103t, \u00eenc\u00e2t s\u0103 dispar\u0103 mirosul de mucegai.
\nEra fericit\u0103.
\n\u201eS-au \u00eentors to\u021bi, to\u021bi. Nu vor mai pleca. Au dat uit\u0103rii str\u0103in\u0103tatea. Trebuie s\u0103 i-o spun Lefteriei.\u201d
\nSe gr\u0103be\u0219te. T\u0103lpile nu-i mai tremurau, inima \u00eei tres\u0103rea de bucurie, p\u0103\u0219ea sigur, un sac de ani \u00eei c\u0103deau de pe umeri, ochii i se luminau de soarele de deasupra capului. \u0218i-a ridicat basmaua neagr\u0103 \u0219i \u0219i-a \u00eennodat-o pe frunte. O ajuta \u0219i drumul, care acum, spre cap\u0103tul satului devenea mai lin, ca fundul unei gropi.
\n\u201eA \u0219tiut Lefteria s-aleag\u0103 \u00eempreun\u0103 cu so\u021bul s\u0103u \u0219i cei patru fra\u021bi ai s\u0103i, casele gard \u00een gard. Era neamul cel mai mare, cu cincizeci de suflete p\u00e2n\u0103 mai ieri, \u00eentotdeauna cu bun\u0103 dispozi\u021bie, veselie, petrec\u0103re\u021bi, c\u00e2ntau to\u021bi cinci, fiecare cu c\u00e2ntecul s\u0103u, ba chiar \u0219i femeile \u0219i chiar Lefteria, colega mea de brigad\u0103, prietena mea de-o via\u021b\u0103.\u201d
\nCurtea casei Lefteriei era plin\u0103. B\u0103rba\u021bii jucau c\u0103r\u021bi, femeile discutau despre toat\u0103 lumea. Un str\u0103in care bea cafea \u0219i r\u0103chie \u00eei vorbi b\u0103tr\u00e2nei pe nume, cu mult dor: \u201eNu m\u0103 mai \u021bii minte, \u00eei spuse. Curmalele din curte eu \u021bi le-am cules!\u201d Nu avea timp de el. Avea ve\u0219ti bune de dat Lefteriei:
\n– A\u021bi auzit, s-au \u00eentors to\u021bi!? Str\u0103zile sunt pline de copii, fete \u0219i b\u0103ie\u021bi. Nu vor mai pleca. Nu mai exist\u0103 str\u0103in\u0103tate! Str\u0103inului \u00eei c\u0103zu din m\u00e2n\u0103 cea\u0219ca cu cafea:
\n– Ce vorbe\u0219ti?! Aici a c\u0103zut bomba, po\u021bi s\u0103 traversezi satul dezbr\u0103cat \u0219i nu te vede nimeni!
\nB\u0103tr\u00e2na nu st\u0103tu s\u0103-l conving\u0103. Era bucuroas\u0103! Le spuse b\u0103rba\u021bilor s\u0103 lase c\u0103r\u021bile de joc \u0219i s\u0103 c\u00e2nte ceva. B\u0103rba\u021bii o ascultar\u0103, l\u0103sar\u0103 c\u0103r\u021bile \u0219i \u00eencepur\u0103 s\u0103 c\u00e2nte:
\n\u201eai crescut, te-ai f\u0103cut mare, ginga\u0219\u0103 ca o violet\u0103, vine noaptea-n cartier, drag\u0103 violet\u0103…\u201d
\nB\u0103rba\u021bii se ad\u00e2nciser\u0103 \u00een c\u00e2ntec, iar b\u0103tr\u00e2na \u00een dansuri. \u00ce\u0219i desf\u0103cu basmaua neagr\u0103, pe care o flutura \u0219i o scutura, invita la dans pe unul \u0219i pe altul, p\u00e2n\u0103 se f\u0103cu un \u0219ir lung, nesf\u00e2r\u0219it, de dansatori, cum se \u00eent\u00e2mpla odat\u0103 la nun\u021bi. A dansat c\u00e2t \u0219i cum a dorit. Sudoarea \u00eei curgea r\u00e2uri. Obosi repede.
\n– Continua\u021bi voi, le spuse, eu sunt o femeie b\u0103tr\u00e2n\u0103. E suficient \u0219i at\u00e2t. M\u00e2ine o facem din nou. Acum plec.
\nPlec\u00e2nd, v\u0103zu o pereche de pantofi arunca\u021bi, \u00eentr-un col\u021b al cur\u021bii.
\n– Pot s\u0103-i iau, o \u00eentreb\u0103 pe Lefteria?
\n– S\u0103 \u021bi-i pun \u00eentr-o pung\u0103, \u00eei r\u0103spunse aceasta.
\n– Dar ce faci cu pantofii, o \u00eentreb\u0103 str\u0103inul, \u00een timp ce ea se \u00eendrepta pierz\u00e2ndu-se pe drumul pe care venise.
\n– \u00cei pun \u00een fa\u021ba u\u0219ii, \u00eei r\u0103spunse, ca s\u0103 par\u0103 c\u0103 sunt oameni \u0219i la mine \u00een cas\u0103…<\/p>\n


\nCamelia Manuela SAVA<\/strong><\/p>\n

Despre TIMPUL r\u0103mas<\/strong><\/p>\n

Sandalele mele nasc pa\u0219ii
\nVara pleac\u0103 pe furi\u0219
\n\u00cencerci s\u0103 \u00eei faci semne de bun r\u0103mas
\nBuzele nu pot \u0219opti adev\u0103ruri ucise
\nBur\u021bi de pe\u0219te se a\u0219tern straturi
\npeste ochii mei
\nDac\u0103 as porni acum la drum mai departe
\nSandalele ar scrijeli peste tot numele \u00eemp\u0103ratului care deja m-a uitat…<\/p>\n


\nLISTA cu prieteni<\/strong><\/p>\n

Bastonul rezemat \u00een col\u021b
\nE prietenul cel mai bun
\nTe p\u0103ze\u0219te ca un c\u00e2ine credincios
\nlup\u021bi cu hidra ajungi sa fii \u00eensetat de silabe pe care le ui\u021bi treptat
\nTe hr\u0103ne\u0219ti cu iluzia c\u00e3 osteoporoza \u0219i alzheimerul
\nSe vor ad\u0103uga \u00een lista de prieteni
\n(Ace\u0219tia nu mai pot pleca
\nPentru ca sunt \u0219i ei credincio\u0219i…)<\/p>\n


\nCINE E\u0218TI? CINE SUNT?<\/strong><\/p>\n

De unde vii?
\nDe aici, din s\u00e2ngele t\u0103u plin de vise…
\nCum te nume\u0219ti?
\nNu am nume – de a\u0219 avea unul a\u0219 prefera s\u0103 m\u0103 cheme Sora mai mic\u0103
\nde la cap\u0103tul lumii…
\nCe faci?
\nM\u0103 \u00eendr\u0103gostesc de el, de
\ncopacul cu dou\u0103 inimi
\nascunse ad\u00e2nc
\n\u00een lumin\u0103…
\nCe vrei? Cere orice! Ai voie azi \u2013
\ndoar azi, fiindc\u0103 e ziua c\u00e2nd poe\u021bii pot cere ceva…
\nR\u00e2vnesc la acel m\u0103r plin de sev\u0103… nu e chiar a\u0219a mult, te po\u021bi lipsi de el…
\n\u00eendr\u0103znesc eu s\u0103 \u0219optesc v\u00e2ntului \u2013
\nNu se poate! Cere altceva mai p\u0103m\u00e2ntesc…
\nM\u0103 rog atunci \u021bie, Dumnezeule, s\u0103 m\u0103 la\u0219i
\ns\u0103 iubesc c\u00e2t vreau
\ns\u0103 iubesc
\ns\u0103 iubesc…<\/p>\n


\nPove\u0219ti de c\u0103l\u0103torie<\/strong><\/p>\n

Doina CERNICA<\/strong>
\n\"\"

Cristofor Columb la Barcelona<\/strong><\/p>\n

Grupul celor \u0219apte, cum ni s-a spus \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri pe aeroporturi, Suceava, Bucure\u0219ti, Barcelona, deoarece \u2013 reprezentan\u021bi a trei genera\u021bii dintr-o familie \u2013 aveam un aer comun, mai vizibil pentru str\u0103ini dec\u00e2t pentru noi, a scos simultan un suspin de \u00eenc\u00e2ntare la ie\u0219irea din gura metroului la Drassanes: \u00eentre noi \u0219i mare, pe ultimele dou\u0103 por\u021biuni ale faimoasei Las Ramblas se \u00een\u0103l\u021ba \u0219i mai brun, \u0219i mai enigmatic \u00een aura cu care \u00eel \u00eenv\u0103luia soarele amiezii Cristofor Columb, monumentul lui Cristofor Columb. Din clipa aceea am fost mereu \u00eempreun\u0103, pe terasa care ne lega apartamentele la etajele patru \u0219i cinci ale hotelului Cant\u00f3n era cel mai apropiat \u0219i mai familiar chip al Barcelonei. Vizibil la aceast\u0103 altitudine f\u0103r\u0103 coloana \u00een v\u00e2rful c\u0103reia se afla, Amiralul Oceanului, \u00eentotdeauna interesat de oameni din lumi noi, p\u0103rea s\u0103 ne priveasc\u0103 meditativ \u0219i cumva ocrotitor. De\u0219i Liliana \u0219i Tandin mai fuseser\u0103 aici, b\u0103tuser\u0103 ora\u0219ul la pas, ne erau aproape ghizi, a fost \u0219i pentru ei o surpriz\u0103 s\u0103 afle descoperirea mea, dornic\u0103 din prima zi s\u0103 v\u0103d monumentul \u00eendeaproape: de\u0219i p\u0103rea at\u00e2t de sub\u021bire, coloana din cre\u0219tetul c\u0103reia Cristofor Columb scruta necunoscutul era str\u0103b\u0103tut\u0103 de un ascensor minuscul. Cine \u00eei suporta str\u00e2mtoarea, \u0219i lui, \u0219i perimetrului circular de la cap\u0103tul de sus, putea s\u0103 vad\u0103 Barcelona cu ochii Amiralului, dac\u0103 navigatorul cu f\u0103ptura sa din bronz \u0219i-ar fi desprins privirea de linia invizibil\u0103 care unea cerul cu azurul Mediteranei.
\nDeoarece g\u0103sisem bilete la Muzeul Picasso abia spre sear\u0103, \u00een ultimul flux de vizitatori \u00eenainte de \u00eenchidere, cu porumbei aproape lipindu-ni-se cald de picioare, am \u00eenaintat prin Paseo de Colon, \u00een care aveam s\u0103 revenim c\u00e2teva ore mai t\u00e2rziu, \u00een muzeu, gra\u021bie picturii \u201ePaseo de Colon\u201d a marelui artist care \u00ee\u0219i petrecuse ani importan\u021bi din via\u021b\u0103, anii form\u0103rii, \u00een Barcelona. Iubitor de porumbei, ata\u0219at de cei din a\u0219ezarea natal\u0103, Malaga, dar \u0219i de cei printre care ne f\u0103ceam drum acum, \u0219tiuse oare Picasso de p\u0103s\u0103rile pe care \u0219i le revendica Columb, de cele trei columbe de pe legendarul blazon al familiei sale? Tat\u0103l s\u0103u \u00eei amintea mereu so\u021biei, spune povestea, c\u0103 \u201eei, Columbii au neamuri \u00een Piemont, \u00een Plesantino, care \u00eenc\u0103 \u00ee\u0219i mai v\u0103ruiesc cu albastru pere\u021bii dinafar\u0103 ai caselor, pe care zugr\u0103vesc semnul heraldic al spi\u021berilor, trei hulubi de argint sub c\u00e2ntarul drept\u0103\u021bii, sprijini\u021bi de deviza: Fides, spes, caritas\u201d. Credin\u021b\u0103, speran\u021b\u0103, mil\u0103!<\/p>\n

\"\"

Thanas MEDI Thanas Medi este un scriitor albanez de origine arom\u00e2n\u0103, n\u0103scut \u00een 1958, la Saranda (Albania). A absolvit Facultatea<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12024"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12024"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12024\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12031,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12024\/revisions\/12031"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12024"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12024"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12024"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}