{"id":11983,"date":"2020-11-12T11:57:18","date_gmt":"2020-11-12T08:57:18","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=11983"},"modified":"2020-11-12T11:57:18","modified_gmt":"2020-11-12T08:57:18","slug":"spatii-culturale-nr-66-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=11983","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 66 (4)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Adrian MUNTEANU<\/strong><br \/>\n<a href=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/11-1-e1597947099511.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/11-1-284x300.jpg\" alt=\"\" width=\"284\" height=\"300\" class=\"alignnone size-medium wp-image-10168 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 284px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 284\/300;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/11-1-284x300.jpg\" alt=\"\" width=\"284\" height=\"300\" class=\"alignnone size-medium wp-image-10168\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>LECTURI REG\u0102SITE<\/strong><\/p>\n<p><em>Episodul 12<\/em><\/p>\n<p>1 aprilie 1988<\/p>\n<p>O prim\u0103 \u00eencercare de variant\u0103 la \u201eOrbul meu p\u0103ienjeni\u0219 de vorbe\u201d. Cu tot ce \u00eenseamn\u0103 imaginea ei scenic\u0103.<\/p>\n<p>\u00centuneric.<br \/>\nCortin\u0103 \u00eenchis\u0103.<br \/>\nVanghelis. Am ascultat de multe ori o pies\u0103 la care m-am oprit, care mi se pare c\u0103 se potrive\u0219te p\u00e2n\u0103 la identificare cu starea \u0219i structura spectacolului.<br \/>\nDeschidere lent\u0103 de cortin\u0103.<br \/>\nVlad, cu spatele la sal\u0103, \u00een picioare, \u00een dreptul ferestrei, ca \u0219i cum ar contempla ceva de dincolo, de afar\u0103.<br \/>\nMuzica se pierde treptat.<br \/>\nVlad se \u00eentoarce.<\/p>\n<p>Vlad: Ceva se demoleaz\u0103 \u0219i ceva se distruge, ceva exist\u0103 \u0219i ceva se scrie, CUVINTELE APAR DE PESTE TOT \u0219i-n materia lor m\u0103 \u00een\u0103bu\u0219, aer irespirabil, un asalt de citate, lumea se intoxic\u0103 de sintagme \u0219i creierul s-a bandajat \u00een fa\u0219e, s-a infectat de straturi de propozi\u021bii, doar talpa ce transpir\u0103, ce mai poate s\u0103 treac\u0103, s\u0103 str\u0103pung\u0103 ceva.<br \/>\nS\u0103 ne salv\u0103m t\u0103c\u00e2nd.<br \/>\nVorbind prin graiul ochilor, al gestului, al inimii.<\/p>\n<p>Vocea copilului (pe band\u0103): \u201e\u00eentr-o prim\u0103var\u0103, o prepeli\u021b\u0103, aproape moart\u0103 de oboseal\u0103 \u2013 c\u0103 venea de departe, tocmai din Africa \u2013 s-a l\u0103sat din zbor \u00eentr-un lan verde de gr\u00e2u, la marginea unui l\u0103star.\u201d<\/p>\n<p>\u201edup\u0103 ce s-a odihnit vreo c\u00e2teva zile, a \u00eenceput s\u0103 adune be\u021biga\u0219e, foi uscate, paie \u0219i fire de f\u00e2n \u0219i \u0219i-a f\u0103cut un cuib pe un mu\u0219uroi de p\u0103m\u00e2nt&#8230;\u201d<\/p>\n<p>\u201e&#8230;mai sus, ca s\u0103 nu-l \u00eenece plole, pe urm\u0103 \u0219apte zile de-a r\u00e2ndul a ouat c\u00e2te un ou, \u00een tot \u0219apte ou\u0103 mici ca ni\u0219te cofeturi \u0219i-a \u00eenceput s\u0103 le cloceasc\u0103.\u201d<\/p>\n<p>\u201e\u00een locul zilelor mari \u0219i frumoase au venit zile mici \u0219i posomor\u00e2te, a \u00eenceput s\u0103 cad\u0103 bruma \u0219i s\u0103 se r\u0103reasc\u0103 frunza l\u0103starului.\u201d<\/p>\n<p>B\u0103tr\u00e2nul: Uite ce m-am g\u00e2ndit eu, iarba tot nu ne trebe, de-o vac\u0103 nu ne-ajunge, hai s\u0103 punem cartofi sau chiar sfecl\u0103! Cre\u0219tem \u0219i noi un porc, p\u0103i tu nu vezi c\u0103 nu mai po\u021bi r\u0103zbi, nu mai po\u021bi s\u0103 te-ajungi?\u201d.<br \/>\nAscult\u0103, m\u0103i b\u0103iete, am mai multe s\u0103-\u021bi spun, am vorbit \u0219i cu tac-tu acu vreo dou\u0103 zile, iar el m-a c\u0103utat, io \u0219tiu c\u0103 v-a\u021bi certat \u0219i lui \u00eei pare r\u0103u, s\u0103 nu-mi zici c\u0103 \u0219i \u021bie  nu-\u021bi vine prea u\u0219or, c\u0103 e greu, m\u0103, e greu s\u0103 nu mai ai pe nimeni, pe la mine mai vii a\u0219a, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u0219i io v\u0103d c\u0103 tu vii de ur\u00e2t, da s\u0103 n-ai tu p\u0103rin\u021bi pe care s\u0103-i mai vezi \u0219i s\u0103 nu mai ai nevast\u0103 \u0219i s\u0103 \u0219tii c\u0103 \u0219i copilul \u0103la n-are tat\u0103, spune ce treab\u0103-i asta? M\u0103, io te-am \u00een\u021beles c\u0103 ai dreptate, p\u0103i io \u0219tiu ce-i femeia mai bine&#8230; (etc. pag. 250)<\/p>\n<p>Posibil dialog Vlad \u2013 so\u021bia<\/p>\n<p>Vlad: Po\u021bi s\u0103 ai \u00een minte un desi\u0219 de copaci \u00eenc\u0103 tineri \u0219i s\u0103 spui \u201ep\u0103durice\u201d, s\u0103 nu \u0219tii c\u0103 exist\u0103 \u0219i cel\u0103lalt cuv\u00e2nt. Tea nu avea de unde s\u0103-l cunoasc\u0103 \u0219i \u00eel \u00eent\u00e2lnea prima dat\u0103 \u00een povestirea aceea pe care i-o citeam \u2013 precum \u0219tii \u2013 potrivit ritualului din fiecare sear\u0103, \u00eenainte de culcare.<br \/>\nLuiza: Nu scrie nic\u0103ieri c\u0103 n-ar fi bine s\u0103 le cite\u0219ti copiilor \u00eenainte de somn povestioare triste, construite didactic, cu finaluri pova\u021b\u0103. Dar ei nu i-a pl\u0103cut, nu se sf\u00e2r\u0219ea frumos.<br \/>\nVlad: Ce e aia frumos? Trebuia s-o \u00eentreb.<br \/>\nLuiza: Pentru noi e mai simplu, ai terminat \u0219i gata, c\u00e2nd ai \u00eenchis coperta dai de lumea real\u0103 (intr\u0103 \u00een ac\u021biune la timpul prezent. C\u0103tre feti\u021b\u0103) Uite, \u021bi-am preg\u0103tit periu\u021ba de din\u021bi, c\u00e2nd termini, \u00eenchizi apa. Hai, mai repede, drag\u0103, nu vezi c\u0103 mori de somn!<br \/>\nVlad (aparte): Luiza se gr\u0103be\u0219te. Problemele de sear\u0103. Tea nu \u00een\u021belege de ce at\u00e2ta grab\u0103, ce are mama ei de n-o ascult\u0103 \u0219i de ce nu r\u0103spunde.<br \/>\nLuiza: E t\u00e2rziu, tu n-auzi? Ia paharul \u00een m\u00e2n\u0103, deschide robinetul, pune pasta frumos, acum pune-l la loc, las\u0103 c\u0103-\u021bi spune m\u00e2ine, \u00ee\u021bi poveste\u0219te tata!<\/p>\n<p>3 aprilie 1988<\/p>\n<p>Acum continui scenariul, adunarea \u0219i selectarea materialului din cele dou\u0103 romane ale lui Gheorghe Cr\u0103ciun. La rescriere, aproape c\u0103 nu mai \u0219tiu de unde am selectat fiecare pasaj \u0219i care a fost ordinea real\u0103 a secven\u021belor. Totul se concentreaz\u0103 acum pe starea \u0219i finalitatea pe care o v\u0103d \u00eentregului.<\/p>\n<p>Vlad \u2013 Octavian<\/p>\n<p>Octavian: Lumea noastr\u0103 de atunci \u2013 un sat \u0219i nimic peste asta. P\u0103duri, dealuri \u0219i pietre.<br \/>\nVlad: Momentele de criz\u0103. Clipe de bucurie. Fericire m\u0103runt\u0103. Peste toate, t\u0103ria ta. \u0218i \u00eencrederea \u00een ce scriai.<br \/>\nOctavian: C\u0103ut\u0103ri. Revela\u021bii. Experien\u021be noi \u0219i noi mijloace. Tr\u0103irea \u00een natur\u0103 \u0219i natura tr\u0103irii. \u00cendep\u0103rtarea ta de p\u00e2nza desenat\u0103 era un lucru cert.<br \/>\nVlad: E\u0219ti singurul vinovat pentru asta. M\u0103 provocai, m\u0103 \u0219icanai. Nu m\u0103 l\u0103sai \u00een pace nicio clip\u0103. \u00cemi pl\u0103cea ce scriai; cum scriai \u00eens\u0103, nu m-ai convins atunci. Scrisul m\u0103 speria, m\u0103 inhiba. Apoi duminica aceea, foarte clar\u0103 \u00een minte. Furia cu care m-am a\u0219ezat \u00een fa\u021ba colii albe. \u0218i lini\u0219tea final\u0103, \u00eemp\u0103carea cu lumea. Z\u0103u,  n-am uitat nimic.<br \/>\nDup\u0103 plecarea ta, un fel de vegetare. Moral foarte sc\u0103zut, via\u021b\u0103 la gradul minus, \u00een\u021belegi?<br \/>\nOctavian:  Dar \u021bi-am scris. Recunosc, o f\u0103ceam ironic, sec, \u00een doi peri. A fost o terapie r\u0103bd\u0103toare. Atunci m\u0103 \u00eemp\u0103r\u021beam \u00eentre Filip al meu, cel mic, \u0219i tine. Realitatea \u0219i g\u00e2ndul.<br \/>\nVlad: Acum \u0219tiu c\u0103 atunci eu \u00eenc\u0103 mai tr\u0103iam ca un adolescent \u00eent\u00e2rziat. Brusc aruncat acolo, m-am ap\u0103rat st\u00e2ngaci \u0219i f\u0103r\u0103 siguran\u021b\u0103. Un tip naiv, distrat \u0219i cu capul \u00een nori.<br \/>\nOctavian: Da. Insistam s\u0103 scrii. Asta era salvarea. Singura cu putin\u021b\u0103. \u0218tiam, sim\u021beam asta.<br \/>\nVlad: Dar nu m\u0103 vedeam \u00een stare. Mi-era fric\u0103? Poate c\u0103 mi-era fric\u0103.<br \/>\nOctavian: \u021ai-am spus atunci c\u0103 e\u0219ti un personaj f\u0103r\u0103 sc\u0103pare.<br \/>\nVlad. Asta m-a \u00eend\u00e2rjit. Am sim\u021bit lovitura, am str\u00e2ns tare din din\u021bi \u0219i am \u00eencetat s\u0103-\u021bi mai scriu. Trebuia s\u0103 a\u0219tept, s\u0103 adun, s\u0103 simt c\u0103 nu mai pot. Duminica aceea.<br \/>\nOctavian: \u021ai-ai declarat r\u0103zboi. Scrisul ca terapie, ca salvare, scrisul ca sf\u0103r\u00e2mare a dogmei c\u0103 exi\u0219ti pur \u0219i simplu.<br \/>\nVlad: Da, asta m-a \u00eend\u00e2rjit. S\u0103 fac cu neputin\u021b\u0103 imaginea aceea din textul t\u0103u. \u0218i bucuria de a c\u00e2\u0219tiga, de a te fi \u00eenvins.<br \/>\nOctavian: Violent \u0219i nebun.<br \/>\nVlad: C\u00e2nd te prive\u0219ti \u00eentr-o oglind\u0103 spart\u0103, \u00een mai multe buc\u0103\u021bi ce se \u021bin la un loc prin constr\u00e2ngerea ramei, ai cu totul alt chip. E al t\u0103u \u0219i nu e, \u021bi-e cunoscut \u0219i nu. \u00cemi \u00eenchipui o carte compus\u0103 din sp\u0103rturi, din astfel de buc\u0103\u021bi.<br \/>\nOctavian: (schimbare temporal\u0103. Prezent) Cel care tr\u0103ie\u0219te a\u0219a \u0219i se pierde a\u0219a \u00een nimicuri, o face \u00een virtutea propriei sale comodit\u0103\u021bi \u0219i del\u0103s\u0103ri \u0219i a unei lipse de fermitate \u0219i perspectiv\u0103 fa\u021b\u0103 de viitor. Las\u0103-i pe al\u021bii s\u0103 te ia \u00een serios, \u0219erve\u0219te-le gogo\u0219i, las\u0103-i s\u0103 cread\u0103 asta dac\u0103 asta le place. \u0218i pune-te pe treab\u0103!<br \/>\nVlad: Pentru gloria artei, nu?<\/p>\n<p>5 aprilie 1988<\/p>\n<p>Alt dialog Vlad-Luiza<\/p>\n<p>Vlad: S\u0103 fiu clar, draga mea! Aminte\u0219te-\u021bi de anul acela c\u00e2nd ne-am cunoscut, c\u00e2nd m-am \u00eendr\u0103gostit \u0219i c\u00e2nd iubirea mea devenise un text pe care \u021bi-l scriam la nesf\u00e2r\u0219it. Nu-\u021bi p\u0103ream nefiresc?<br \/>\nLuiza: M\u0103 amuza \u0219i m\u0103 pasiona \u00een acela\u0219i timp. \u0218tiam c\u0103 scriai aproape zilnic. Jurnalul unui om \u00eendr\u0103gostit. S\u0103 fi sc\u0103pat o zi nepus\u0103 pe h\u00e2rtie era o catastrof\u0103&#8230;<br \/>\nVlad. Tu erai mai lucid\u0103 sau poate mai \u0219ireat\u0103. Spuneai \u201eliteratur\u0103\u201d, dar nici tu nu credeai.<br \/>\nLuiza: Credeam. Dar credeam altceva. Nu scriai texte de cucerire, nicidecum, ci de clarificare.<br \/>\nVlad. O dep\u0103rtare \u00eentre noi \u2013 limbajul. Sigur o dep\u0103rtare. Vorbirea se consum\u0103, monoton\u0103, f\u0103r\u0103 nimic solemn. Nu puteam s\u0103-\u021bi declar dec\u00e2t locuri comune, anoste \u0219i banale, asta sim\u021beam atunci. De aceea-\u021bi scriam.<br \/>\nLuiza: Ipostazele noastre de atunci, acum privite rece, cu un ochi \u00eenghe\u021bat. O distan\u021b\u0103 \u00een timp. Nu ne mai recunoa\u0219tem. Ne dispens\u0103m de noi, cei tr\u0103ind \u00een trecut, vrem s\u0103 fim cei de azi. Nu sim\u021bi acela\u0219i lucru?<\/p>\n<p>(Vlad se izoleaz\u0103, monologheaz\u0103, apoi revine la Luiza (ea nu-l vede) care apar\u021bine \u0219i chiar este din alt timp)<\/p>\n<p>Vlad: Uneori mi se pare c\u0103 ea nu s-a schimbat. Dar absolut deloc. Amintiri de ne\u0219ters, nu-i a\u0219a?<br \/>\nCe r\u0103m\u00e2ne de azi? Povestea prepeli\u021bei \u0219i a puiului s\u0103u? Sau c\u00e2teva cuvinte ne\u00een\u021belese de Tea? O pagin\u0103 cu nori? Perora\u021bia mea despre scris pe motive \u0219tiute? Un plic mare cu poze pentru prietenul meu? Ce r\u0103m\u00e2ne de azi?<br \/>\nCE R\u0102M\u00c2NE DE AZI?<\/p>\n<p>6 aprilie 1988<\/p>\n<p>Altceva: Lauren\u021biu Cerne\u021b \u2013 \u201eModa jurnalelor\u201d<\/p>\n<p>\u201eTipii prea sentimentali n-au umor. Efremov spune c\u0103 sunt cruzi.\u201d<\/p>\n<p>&#8211; la Los Angeles, un local poart\u0103 numele de Victor Hugo. Dup\u0103 numele proprietarilor, fra\u021bii Victor \u0219i Hugo.<\/p>\n<p>Brecht: \u201eCel pe care-l iubesc mi-a spus<br \/>\n               c\u0103 are nevoie de mine<\/p>\n<p>                De aceea<br \/>\n                \u00eemi port de grij\u0103,<br \/>\n                \u00eemi cercetez cu aten\u021bie drumul<br \/>\n                \u0219i m\u0103 tem de fiecare pic\u0103tur\u0103 de ploaie,<br \/>\n                s\u0103 nu m\u0103 doboare.\u201d<\/p>\n<p>15 aprilie 1988<\/p>\n<p>Continuarea variantei la \u201eOrbul meu p\u0103ienjeni\u0219 de vorbe\u201d.<\/p>\n<p>Eventual dialog Octavian \u2013 B\u0103tr\u00e2nul<\/p>\n<p>B\u0103tr\u00e2nul (dup\u0103 ce bate la u\u0219\u0103, pentru sine): C\u0103-n ziua de azi nicio u\u0219\u0103 m\u0103car nu mai sun\u0103 a\u0219a cum \u0219tii c\u0103 sun\u0103 lemnul. (mai apoi) Ce mai faci, m\u0103 b\u0103iete?<br \/>\nOctavian: Ce s\u0103 fac, m\u0103 tat\u0103, m\u0103 bucur c\u0103 te v\u0103d (\u00eei str\u00e2nge m\u00e2na \u0219i apoi i-o examineaz\u0103 \u00eendelung. Aici poate \u00eencepe o alt\u0103 secven\u021b\u0103).<br \/>\nOctavian: A\u0219a-i c\u0103-i v\u00e2nt afar\u0103?<br \/>\nB\u0103tr\u00e2nul: O fi, o fi-nceput. C\u00e2nd am plecat eu din p\u0103dure nu era, c\u00e2t am venit \u00eencoace n-a b\u0103tut. S-o fi pornit acum.<\/p>\n<p>Aici poate \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te locul tirada b\u0103tr\u00e2nului. Elemente pentru sine, par\u021bial, dar \u0219i pentru Octavian. Trebuie speculat\u0103 \u0219i integrat\u0103 aceast\u0103 dualitate \u0219i complexitate temporal\u0103. Plus nesiguran\u021be interioare, personale, de c\u0103utare \u0219i identificare, la care se adaug\u0103 r\u0103bufniri ale unor idei ce \u021bin de clarificarea unor st\u0103ri de lucruri care s-au derulat anterior, \u00een timpi diferi\u021bi, cu finalit\u0103\u021bi diferite.<\/p>\n<p>Mai e de v\u0103zut unde anume se introduce mini monologul lui Vlad, cel care d\u0103 titlul piesei. De altfel, este \u0219i elementul definitoriu al st\u0103rilor specifice discursului. \u00cen romanul lui Cr\u0103ciun am desprins aceast\u0103 fraz\u0103 \u00eentr-un loc oarecare, nici nu mai identific exact care. Dar mi se pare c\u0103, pentru modernitatea punerii \u00een scen\u0103, pentru finalul deschis pe care \u00eel propune, ar merge chiar la sf\u00e2r\u0219it, ca ultim\u0103 desf\u0103\u0219urare de cuvinte, de st\u0103ri. Mi se pare extraordinar de interesant \u0219i productiv s\u0103 termini o reprezenta\u021bie teatral\u0103 cu o \u00eentrebare. E deschiz\u0103tor de noi trasee pe care spectatorii sunt invita\u021bi s\u0103 le parcurg\u0103, cu propriile lor cuvinte, dest\u0103inuiri \u0219i finalit\u0103\u021bi.<br \/>\n\u00cen acest fel, printr-o alt\u0103 manier\u0103 de interpretare a textului, a rosturilor sale, se poate vorbi de imaginarea unei magme par\u021bial informe, cu r\u0103bufniri aleatorii, cu o stare de contorsionare permanent\u0103, cu ad\u0103ogiri de foneme \u0219i sunete dezarticulate din care se modeleaz\u0103 cuv\u00e2ntul. Dac\u0103 el este cuv\u00e2ntul \u00eenceputului sau unul care presupune o zidire complex\u0103 mai apoi, nici nu e cazul s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m \u0219i s\u0103 ne r\u0103spundem. Ar fi bine s\u0103 se lase tot auditoriului bucuria de a conduce \u00eentregul dup\u0103 parcursul care se potrive\u0219te cel mai bine structurii interioare a fiec\u0103ruia.<\/p>\n<p>A\u0219adar s\u0103 notez acum fraza. Voi vedea la sf\u00e2r\u0219it unde trebuie ea introdus\u0103.<\/p>\n<p>Vlad: Singurul lucru care m\u0103 a\u0219tept e ca \u00een orbul meu p\u0103ienjeni\u0219 de vorbe s\u0103 se prind\u0103 odat\u0103 lucrul \u00eensu\u0219i; se va \u00eenscrie \u0219i se va descrie singur. Va avea cineva \u0219ansa asta? Am avut-o \u0219i noi \u0219i-am pierdut-o?<\/p>\n<p><em> (Va urma)<\/em><\/p>\n<p><strong><br \/>\nC\u00c2ND AM PLECAT DIN LUMEA ASTA VIE<\/strong><\/p>\n<p>C\u00e2nd am plecat din lumea asta vie<br \/>\nSpre malul cu durere \u015fi lumin\u0103,<br \/>\nCei ce-au r\u0103mas \u00een casa mea la cin\u0103<br \/>\nStriveau t\u0103cu\u0163i f\u0103r\u00e2ma de vecie.<\/p>\n<p>M\u0103 \u00eentorceam ades cu tolba plin\u0103,<br \/>\nRosteam spre to\u0163i cuvinte ce \u00eembie,<br \/>\nCeream un col\u0163 de p\u00e2ine aurie<br \/>\n\u015ei-un strop de ap\u0103 dulce \u015fi senin\u0103.<\/p>\n<p>Cu ei am stat \u00een seri cu lun\u0103 nou\u0103,<br \/>\nLe-am r\u0103s\u0103dit speran\u0163a pe la por\u0163i<br \/>\n\u015ei am uscat durerile de rou\u0103.<\/p>\n<p>Cu to\u0163i am tras n\u0103dejdile la sor\u0163i<br \/>\n\u015ei m-am g\u00e2ndit o clip\u0103, poate dou\u0103,<br \/>\nC\u0103 n-am murit, doar cei de azi sunt mor\u0163i. <\/p>\n<p><strong><br \/>\nNU MAI ADORM \u00ceN H\u0102R\u0102ZITA OR\u0102<\/strong><\/p>\n<p>Nu mai adorm \u00een h\u0103r\u0103zita or\u0103<br \/>\nCu str\u0103vezie tren\u0103 voluptoas\u0103,<br \/>\nC\u00e2nd simt t\u0103i\u015ful ruginiu de coas\u0103<br \/>\nCum trupul fr\u00e2nt de lipsuri \u00eel devor\u0103.<\/p>\n<p>Nu \u015ftiu min\u0163ii m\u00e2nat de o angoas\u0103<br \/>\nC\u0103-n tihn\u0103 trec aripi spre auror\u0103<br \/>\n\u015ei ne g\u0103sim n\u0103dejdea \u00een agor\u0103,<br \/>\nC\u00e2nd bluza clipei \u00eentr-un cot e roas\u0103.<\/p>\n<p>Nu pre\u0163uiesc o ran\u0103 ce se str\u00e2nge<br \/>\nC\u00e2nd \u00eentre noi sunt altele ce dor,<br \/>\nNu r\u00e2d senin c\u00e2nd altu-n juru-mi pl\u00e2nge<\/p>\n<p>\u00ceng\u0103duind obida prea u\u015for.<br \/>\nNu vreau oric\u00e2nd s\u0103-nmoi un vers \u00een s\u00e2nge<br \/>\n\u015ei, mai presus, nu pot, uit\u00e2nd, s\u0103 mor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Adrian MUNTEANU LECTURI REG\u0102SITE Episodul 12 1 aprilie 1988 O prim\u0103 \u00eencercare de variant\u0103 la \u201eOrbul meu p\u0103ienjeni\u0219 de vorbe\u201d.<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11983"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11983"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11983\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11985,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11983\/revisions\/11985"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11983"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11983"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11983"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}