{"id":11929,"date":"2020-11-10T12:15:14","date_gmt":"2020-11-10T09:15:14","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=11929"},"modified":"2020-11-10T12:15:14","modified_gmt":"2020-11-10T09:15:14","slug":"spatii-culturale-nr-66-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=11929","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 66 (2)"},"content":{"rendered":"

\u0218erban GEORGESCU<\/strong>
\n\"\"

YOU AN DIE<\/strong><\/p>\n

am \u00eenghi\u021bit f\u0103r\u0103 s\u0103-mi dau seama
\ntoat\u0103 istoria lumii
\nuneori, c\u00e2nd deschid gura, scot aburi din tunurile lui Napoleon
\nprin ochi \u00eemi ies imperceptibile lacrimi din lacrimile Hypatheei din Alexandria
\nelina pe care cre\u0219tinii au jupuit-o cu \u021bigle
\n\u00een locul numit Cinaron,
\nfumez din halucina\u021biile lui Constantin
\nc\u00e2nd urc pe vreun munte, din nas \u00eemi curge un firicel
\ndin s\u00e2ngele hipiotului genial pe care l-a\u021bi r\u0103stignit
\nam inhalat genocide care acum \u00eemi ocup\u0103 o bun\u0103 parte a pl\u0103m\u00e2nului st\u00e2ng,
\n\u00eencearc\u0103 s\u0103-l perforeze
\n\u0219i asta chiar acum
\n\u00een prima zi cald\u0103 \u0219i verde
\nde mai<\/p>\n

inima mea s-a pus pe l\u0103trat,
\nd\u0103 din coad\u0103, sc\u00e2nce\u0219te…
\n\u00eemi spune: via\u021ba aceasta este un limax
\nd\u0103m pinteni unui limax muribund…<\/p>\n

s\u0103 desen\u0103m deci,
\ns\u0103 desen\u0103m fiec\u0103rui munte care ne iese \u00een cale
\no guri\u021b\u0103 cu ruj de buze
\n\u0219i s\u0103-l s\u0103rut\u0103m ca \u0219i cum am vrea s\u0103 sc\u0103p\u0103m de \u00eenec<\/p>\n

copii musculo\u0219i, sc\u0103lda\u021bi \u00een lumin\u0103,
\ncu piepturi goale, bombate, pe care scrie cu litere mari:
\n\u201dYOU AN DIE\u201d
\n\u00eemi arat\u0103 punctul din care \u00eencepe nebunia
\nseam\u0103n\u0103 cu un punct de trecere a frontierei,
\nare barier\u0103, u\u0219i, ferestre, ghi\u0219eu, musta\u021b\u0103, chipiu…
\ntrec
\nf\u0103r\u0103 s\u0103 salut<\/p>\n


\nEmil NICULESCU<\/strong><\/p>\n

ION CARAION – DINTR-UN SECOL \u00ceN ALTUL<\/strong><\/p>\n

Ne \u00eencumet\u0103m a aminti (pluralul senioral se datoreaz\u0103 exclusiv celui evocat) c\u0103, acum trei ani, s-au \u00eemplinit treizeci de ani de c\u00e2nd Ion Caraion a intrat \u00een \u201efereastra de p\u0103m\u00e2nt\u201d. Nimeni, dintre cei care l-au cunoscut sau i-au citit c\u0103r\u021bile, nu pare a-\u0219i mai aminti de poetul de la P\u0103lici, din Vipere\u0219tii de Buz\u0103u.
\nCaraion \u0219i \u0218alamov, dac\u0103 nu viceversa, fiindc\u0103 rusul a p\u0103r\u0103sit gulagul \u00een 1953, dup\u0103 17 ani de deten\u021bie, s-au aflat \u00een puterea spa\u021biului concentra\u021bionar din \u021bara satelit \u0219i \u00eens\u0103\u0219i U.R.S.S. \u0219i, la vremuri barbare, au stat sub protec\u021bia Sfintei Varvara, ocrotitoarea minerilor.<\/p>\n

De la Cavnic la Kol\u00eema \u0219i retur<\/strong><\/p>\n

\u00centr-o carte de interviu-maraton, realizat\u0103 de Daniel Cristea-Enache, \u00een 2006-2007, cu Octavian Paler, ajunge \u00een discu\u021bie volumul Cazul \u201eArtur\u201d \u0219i exilul rom\u00e2nesc, \u00eenchegat din documente apar\u021bin\u00e2nd arhivei CNSAS, unde se poate urm\u0103ri modul \u00een care Securitatea folosea toate mijloacele posibile pentru a-i transforma pe intelectuali \u00een colaboratori \u0219i a l\u0103rgi cercul. Interoga\u021bia este urm\u0103toarea: L-a\u021bi cunoscut pe Ion Caraion? Nu vi se pare ciudat ca un poet de calibru \u0219i un om at\u00e2t de chinuit (cu dou\u0103 condamn\u0103ri la activ \u00een anii democra\u021biei populare) iese cu memoria terfelit\u0103 de \u0219i din comunism, \u00een timp ce marii profitori ai acestuia ne dau ast\u0103zi lec\u021bii de democra\u021bie? F\u0103r\u0103 a fi avut dec\u00e2t banale schimburi de replici cu autorul \u201eC\u00e2ntecelor negre\u201d, austerul Paler, cu doar trei ani mai t\u00e2n\u0103r, discerne: \u0218tiam c\u0103 trecuse prin pu\u0219c\u0103rie, iar asta presupunea ni\u0219te calit\u0103\u021bi pe care noi, care ne-am c\u0103utat un loc \u201esub vremi\u201d ferit de riscuri nu le-am avut. C\u0103 era c\u00e2rcota\u0219, invidios \u0219i cam b\u00e2rfitor, dup\u0103 cum ziceau unii? Dumnezeu nu \u0219i-a ales \u00eengerii dintre arti\u0219ti. (…) Dar nu-mi cere\u021bi s\u0103 judec un om care a fost b\u0103tut cu o bar\u0103 de fier peste piept \u00een pu\u0219c\u0103rie \u0219i a fost condamnat la moarte. Mi s-ar p\u0103rea necuviincios s-o fac. Nu doresc s\u0103 fac nici presupuneri despre motivele care l-au determinat pe Caraion s\u0103 cedeze. N-am trecut printr-o asemenea experien\u021b\u0103 infernal\u0103 ca s\u0103 pot \u0219ti dup\u0103 c\u00e2te b\u0103t\u0103i se sf\u0103r\u00e2m\u0103 rezisten\u021ba unui om. De ce mi-a\u0219 permite s\u0103-mi imaginez c\u0103 eu a\u0219 fi f\u0103cut fa\u021b\u0103 mai bine terorii? (…) N-au dec\u00e2t s\u0103-l dispre\u021buiasc\u0103 pe Caraion cei c\u0103rora nu le-ar p\u0103sa dac\u0103 ar fi tortura\u021bi. Eu nu pot. Am refuzat. Am refuzat, de altfel, \u00een to\u021bi anii de dup\u0103 89 s\u0103-i judec pe cei care au trecut prin \u00eenchisori, indiferent ce li s-a pus \u00een seam\u0103.
\nM\u0103 \u00eentreba\u021bi dac\u0103 nu consider \u201estraniu\u201d faptul c\u0103 unul ca Ilie Merce, unul din securi\u0219tii care s-au ocupat de \u201ecazul Caraion\u201d, are tupeul s\u0103 apar\u0103 la televizor \u201ez\u00e2mbitor \u0219i prosper\u201d, d\u00e2nd \u201elec\u021bii de democra\u021bie\u201d. Nu, nu mi se pare deloc \u201estraniu\u201d. E \u201elogica\u201d tic\u0103lo\u0219it\u0103 a realit\u0103\u021bilor de azi din Rom\u00e2nia! \u00centr-o parantez\u0103, imediat urm\u0103toare, seniorul noteaz\u0103: Cad peste o fraz\u0103 a lui Cioran: ,,La Judecata de Apoi se vor c\u00e2nt\u0103ri numai lacrimile!\u201d( Daniel Cristea-Enache, Convorbiri cu Octavian Paler, Editura ,,Corint\u201d, 2008, p.286-290); ad\u0103ug\u0103m c\u0103 antologia ap\u0103rut\u0103 \u00een B.P.T. (1978) se numea \u201eLacrimi perpendiculare\u201d)
\n Gheorghe Grigurcu, care, dup\u0103 1990, a tratat culpa \u201ecolabora\u021bioni\u0219tilor\u201d, fiind unul dintre campionii acestor revizuiri est-etice, \u00eentr-un lung eseu, \u201eDosar Caraion\u201d din \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d (1999), afl\u0103 cel pu\u021bin trei \u201epricini\u201d prin care acest scriitor difer\u0103 de tagma \u00een care, cu gr\u0103bire, a fost \u00eenregimentat: Mai \u00eent\u00e2i Ion Caraion n-a ajuns, totu\u0219i, \u00een pofida unor pa\u0219i schi\u021ba\u021bi \u00een aceast\u0103 direc\u021bie sau pur \u0219i simplu \u00eentr-o direc\u021bie \u00eentrist\u0103toare, un bard oficial, un realist-socialist sau un fabricator de omagii, de tipul Mihai Beniuc, Dan De\u0219liu, Eugen Jebeleanu, Eugen Boureanu, Maria Banu\u0219, Nina Cassian, Adrian P\u0103unescu. Ceva l-a \u00eempiedicat. A refuzat \u0219i cadrilul na\u021bional-comunismului, \u00een care s-au prins destui confra\u021bi, chiar cu \u00eent\u00e2rziere.(…) Oricum, autorul \u201eC\u00e2ntecelor negre\u201d nu ne-a oferit un spectacol al compromisului pe scen\u0103, ci unul de culise, nu \u00een lumina reflectoarelor, ci \u00een umbra unei ru\u0219ini nedezlegate, mistuindu-se misterios pe sine. Eroarea \u00eei apar\u021bine, indubitabil, dar nu \u00een cadrul, s\u0103 zicem a\u0219a, al carierei, ci al unei anticariere. Nu reprezint\u0103 un instrument al afirm\u0103rii de sine, ci al c\u0103derii tragice.(…) Gre\u0219im oare dac\u0103-l vedem pe Ion Caraion drept un poet \u201eblestemat\u201d de un tip aparte, stigmatizat nu doar de blestemul \u201emetafizic\u201d al naturii sale, ci de cel istoric al biografiei sale, \u0219i ea, la r\u00e2ndul s\u0103u, bifurc\u00e2ndu-se \u00een ultragiile ce i le-a adus \u0219i cele ce \u0219i le-a adus singur\u0103? Dac\u0103-l vedem \u00eentruchip\u00e2nd formula rimbaldian\u0103 care-l desemna pe poetul maudit drept \u201emarele bolnav, marele criminal, marele damnat – \u0219i supremul savant\u201d? \u201eSavant\u201d, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, al Binelui \u0219i al R\u0103ului. ( Gheorghe Grigurcu, Ion Caraion, o cutie a Pandorei?, \u00een: \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d, nr.13-14, 7-13 aprilie 1999, p. 30).
\n\u00centr-o scrisoare c\u0103tre Soljeni\u021b\u00een, dup\u0103 1964, c\u00e2nd, la noi, s-au \u201edeschis\u201d \u00eenchisorile politice, \u0218alamov ar\u0103ta regimul \u201ede excep\u021bie\u201d de care se bucurau, \u00een gulag, fic\u021bionarii: Cu poe\u021bii \u0219i scriitorii se discuta altfel. Mandelstam, Gumiliov, Pilneak, Babel (\u0219i al\u021bii, sute, ale c\u0103ror nume nu figureaz\u0103 \u00eenc\u0103 pe placa de marmor\u0103 de la Uniunea Scriitorilor, de\u0219i e clar c\u0103 \u00eei dep\u0103\u0219esc \u0219i numeric, \u0219i valoric pe cei c\u0103zu\u021bi \u00een r\u0103zboi) au fost lichida\u021bi dintr-o lovitur\u0103 (Varlam \u0218alamov, Povestiri din Kol\u00eema,Editura \u201eMinerva\u201d, 1993, p.283).
\n\tConfesiunea lui Caraion asupra minerilor \u00een zeghe este dramatic\u0103 \u0219i expresiv\u0103: \u00cen Maramure\u0219 sunt mine de plumb, de cupru \u0219i de aur, dar \u00een acela\u0219i timp sunt \u00eenchisori. Unele din cele mai crude \u00eenchisori, de predilec\u021bie pentru intelectuali. Crude \u0219i multe. Eu am stat \u00een dou\u0103. Ca de\u021binut politic \u0219i intelectual, m\u0103 trimiseser\u0103, la un moment dat, s\u0103-mi execut pedeapsa acolo, \u00een s\u0103lb\u0103ticie, la aproape 1000 de metri sub p\u0103m\u00e2nt, unde temperatura era a\u0219a de ridicat\u0103, c\u0103 umblam cu to\u021bi \u00een pieile goale, \u00een abataje foarte \u00eenalte, unde nu se putea asigura securitatea muncii. Nici o mirare c\u0103 unii au pierit zdrobi\u021bi de blocurile de roc\u0103 desprinse de sus, la cea mai u\u0219oar\u0103 cl\u0103tinare produs\u0103 de perforatoarele cu care trebuia s\u0103 g\u0103urim roca \u0219i s\u0103 c\u0103ut\u0103m filoanele de minereu. Filoane din ce \u00een ce mai zg\u00e2rcite. Dar nu era numai asta. Din fisurile st\u00e2ncii, se infiltra ap\u0103. Apa era acidulat\u0103 \u0219i picura pe trupurile noastre, dup\u0103 cum v-am spus, goale. Acolo unde c\u0103dea stropul de ap\u0103, carnea sf\u00e2r\u00e2ia \u0219i se f\u0103cea bub\u0103. \u00cen a\u0219a fel, \u00eenc\u00e2t la scurt\u0103 vreme to\u021bi cei care lucram \u00een astfel de locuri expuse ajunsesem s\u0103 avem corpurile \u00eembr\u0103cate ca \u00eentr-o plas\u0103 de zale de bube. \u0218i bubele acelea nu se mai treceau, nu aveau timp s\u0103 se cicatrizeze ori s\u0103 se vindece, deveniser\u0103 o ran\u0103 vie \u0219i deschis\u0103, care ne durea tot timpul; normele pe care eram obliga\u021bi s\u0103 le \u00eendeplinim erau \u00een sine irealizabile, \u00eenadins calculate astfel. De ce? Pentru ca prizonierul politic s\u0103 se afle continuu fa\u021b\u0103 de direc\u021bia \u00eenchisorii \u0219i de puterea politic\u0103 a statului \u00een stare de culp\u0103 \u0219i de recalcitran\u021b\u0103. Pentru ca, \u00een permanen\u021b\u0103, nimeni neput\u00e2ndu-\u0219i realiza norma, fiecare s\u0103 poat\u0103 fi oric\u00e2nd \u00eenvinuit c\u0103 saboteaz\u0103 munca, munca socialist\u0103, socialismul, a\u0219adar, \u0219i c\u0103 sabotajul este, fire\u0219te, politic, \u0219i c\u0103 deci se face susceptibil de un nou proces, \u00een care va fi gratificat cu o \u0219i mai mare pedeaps\u0103, \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu mai spere a se elibera vreodat\u0103 (Ion Caraion, Ultima bolgie. Jurnal 3, Editura \u201eNemira\u201d, 1998, p. 23-24).
\n\t\u00cen \u201eO pat\u0103 de s\u00e2nge intelectual \u0219i o amintire \u201d, evocare semnat\u0103 de dr. Paul Norbeck, ce ni se pare a fi un alt \u201epseudonim\u201d al scriitorului, afl\u0103m un \u201eportret\u201d al acestuia de prin 1952. Ne g\u0103seam la sute de metri sub munte. (…) El avea 29 de ani \u0219i 38 kg. Trebuia s\u0103 livr\u0103m \u2013 aceasta era norma, o norm\u0103 irealizabil\u0103 \u2013 fiecare sclav, c\u0103ci sclavi eram, c\u00e2te 4 tone de minereu pe \u0219ut. Ajunsesem ni\u0219te epave \u0219i Ion Caraion vorbea de cultur\u0103. Despre tr\u0103darea oamenilor de cultur\u0103. (…) Scrise cu m\u00e2na, cu creionul, cel mai adesea pe h\u00e2rtie de sac de ciment, \u00een anii deten\u021biei Ion Caraion a ini\u021biat \u0219i a f\u0103cut s\u0103 circule de la un penitenciar la altul \u0219i din temni\u021b\u0103 \u00een temni\u021b\u0103, iar lesne nu era, revistele clandestine \u201eGenera\u021bii\u201d \u0219i \u201eDon Quijote\u201d (Ion Caraion, Op. cit., p. 230; 232).
\n \t\u0218alamov avertizeaz\u0103 c\u0103 nici \u00een lag\u0103rele staliniste \u201einginerii sufletului omenesc\u201d, cum \u00eei numea t\u0103tucul popoarelor, nu erau menaja\u021bi, dimpotriv\u0103: nu mai vorbesc de faptul c\u0103 a scrie versuri este una din cele mai grave crime dintr-un lag\u0103r. Numai eu \u0219tiu \u0219i am v\u0103zut zece cazuri, cred, dac\u0103 nu mai multe, de condamn\u0103ri pentru activitate literar\u0103. \u00censeamn\u0103 c\u0103 aici firul vie\u021bii nu e deficient sau denaturat. Regimul de robot\u0103 silnic\u0103, \u00een gulag, avea trepte \u0219i grada\u021bii: La aur ziua de munc\u0103 era de 14 ore (\u0219i norma era de 14 ore). Vara nu se d\u0103dea nici o zi liber\u0103, iar \u201eefectivul scriptic\u201d al fiec\u0103rei brig\u0103zi de abataji\u0219ti se \u00eennoia de c\u00e2teva ori \u00een cursul unui sezon aurifer. Cu ciomagul, cu patul pu\u0219tii, cu pumnul, cu foamea \u0219i gerul se scotea din abataje un de\u0219eu uman care era trimis \u00een spital, sub movil\u0103, la lag\u0103rele de invalizi (Varlam \u0218alamov,.,Op. cit., p. 279; 28).
\nInfernul indiscutabil al minei de la Baia Sprie se profileaz\u0103 \u0219i din amintirile avocatului buzoian Nicu P\u0103un, fost comandant legionar: Exploatarea se f\u0103cea pe dou\u0103 sectoare \u2013 Est \u0219i Vest, complet diferite unul de altul. Cel de Est era uscat, spre fund roca fiind c\u0103ldu\u021b\u0103. Oamenii \u00eel numeau \u201eTibet\u201d datorit\u0103 dogoarei uscate a aerului. Cel de Vest era \u0219i mai inospitalier. Infiltra\u021bia apei f\u0103cea ca, din loc \u00een loc, s\u0103 \u201eplou\u0103\u201d. Apa era acidulat\u0103 din cauza substan\u021belor minerale dizolvate. Aerul era umed, sufocant chiar. (…) Gazele rezultate de pe urma exploziilor cu astralit\u0103, pentru dislocarea rocilor, erau toxice \u0219i puteau provoca moartea, a\u0219a cum s-a \u00eent\u00e2mplat cu arhitectul Fr\u00e2ncu (Nicu P\u0103un, Muntele suferin\u021bei, Vol.2, Editura \u201eInstitutul European\u201d, 1997, p. 28).
\nIoan Ioanid, unul dintre componen\u021bii unui grup de evada\u021bi, readu\u0219i, dup\u0103 un timp, \u00eentre gratii, evoc\u0103 repertoriul de\u021binu\u021bilor de la abataje, ce putem spune era \u201ede larg\u0103 respira\u021bie\u201d: La c\u00e2ntecele de \u00eenchisoare se ad\u0103ugau cele aduse din stepele Rusiei, de cei care, \u00eenainte de a cunoa\u0219te temni\u021bele rom\u00e2ne\u0219ti, mai f\u0103cuser\u0103 \u0219i experien\u021ba lag\u0103relor sovietice de la Oranki, Vorkuta, Marlisk \u0219i Magadan. \u00cen min\u0103, pe drumul de intrare \u0219i ie\u0219ire, luasem obiceiul s\u0103 c\u00e2nt\u0103m \u00een cor \u201eImnul minerului\u201d, c\u00e2ntec de pe vremuri al minierilor, sub actualul regim interzis. \u00cen c\u00e2ntec se vorbea despre munca grea a minerilor care trudeau \u00een subteran. Acum, sub regimul \u201emuncitorilor\u201d, nu se mai putea vorbi de chinul muncii din min\u0103, ci doar de elanul \u0219i bucuria cu care se av\u00e2ntau muncitorii \u00een galerii. Celebrarea unui 23 august, \u00een 1952, la Aiud, e cusut\u0103 cu o impecabil\u0103 a\u021b\u0103 culturnic\u0103 ro\u0219ie: Demonstran\u021bii au fost pu\u0219i s\u0103 strige: \u201eUnde sunt americanii?\u201d \u0219i tot ei r\u0103spundeau: \u201eS-au ascuns ca \u0219obolanii!\u201d. A doua o scandau a\u0219a: \u201eCei ce zac \u00een \u00eenchisori\/ Sunt bandi\u021bi \u0219i tr\u0103d\u0103tori\/ Moarte lor! Moarte lor!\u201d Dup\u0103 cum vede\u021bi, luase na\u0219tere un folclor M.A.I (Ioan Ioanid, \u00cenchisoarea noastr\u0103 de toate zilele, Vol,1, Editura \u201eAlbatros\u201d,1991, p. 117-118).
\nUn reportaj \u201eliric\u201d al peisajului geologic \u0219i uman de la minele din Maramure\u0219 se reia \u00een multe din c\u0103r\u021bile scriitorului: Aici numai piatr\u0103 \u0219i noapte,\/ Din viitoarele lor pergamente,\/ amintirile caut\u0103-absente\/ prin bandajele cerimilor coapte.\/\/ N\u0103luca privirilor, g\u00e2nganie,\/ \u00eembibat\u0103 de nevroz, a\u0219terne\/ pe zidul cu fum \u0219i caverne\/ o alt\u0103 iarb\u0103 a fiarelor, stranie,\/\/ Cine pl\u00e2nge, nu \u0219tie ce pl\u00e2nge.\/ Unde-apunem, nimeni nu apune.\/ \u00cemp\u0103ienjenindu-se de s\u00e2nge,\/ pute hruba ca o mort\u0103ciune.\/\/ Vai, m\u0103i fra\u021bilor, m\u0103i! Vai, m\u0103i fra\u021bilor,\/ p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine paserile \u00eenchipuirii\/ au s\u0103 ne ciuguleasc\u0103 trupurile \u00eenalte ca mirii,\/ care dorm f\u0103r\u0103 nici o tain\u0103 la cine \u0219tie ce r\u0103scruce-a uita\u021bilor (Parabol\u0103); de asemenea: De pe fa\u021ba ca o coc\u0103\/ de noroi cu saramur\u0103\/ terciul pulberii de roc\u0103\/ mi se-amestec\u0103 \u00een gur\u0103 (Ora pulpelor de lemn).<\/p>\n

La Canalul mor\u021bii<\/strong><\/p>\n

La prima \u00eentemni\u021bare, Caraion a fost \u0219i \u201eoaspetele\u201d Canalului mor\u021bii, brevet stalinist ce viza neantizarea \u201econstructiv\u0103\u201d a elitelor, a oponen\u021bilor regimului \u201edemocrat-popular\u201d. Era, de fapt, un minerit de suprafa\u021b\u0103, unde politicii urmau, p\u00e2n\u0103 la epuizare \u0219i dispari\u021bie, un proiect at\u00e2t de grandios \u00eenc\u00e2t (mai t\u00e2rziu) a fost avortat, sub atenta priveghere a caraliilor: In\u0219i p\u0103m\u00e2ntii cu fe\u021be de ghips\/ ne-alung\u0103 pe c\u00e2mp cu bolovani.\/ Pustietate\u2026 croncani\/ ies c\u00e2rti\u021bele logodnelor de-apocalips.\/\/ Duc azi furca \u0219i t\u00e2rn\u0103copul.\/ Metri cubi\u2026 metri cubi\u2026\/ Prim\u0103vara r\u00e2de cu plopul\/ ciuruit de hulubi.\/ (\u2026) S\u00e2ngele zg\u00e2rie. Dobrogea latr\u0103.\/ Pumnul s-a-nchis ca un cle\u0219te.\/ Omul prive\u0219te\/ \u00een sufletul lui ca o piatr\u0103 (Omul cu lada). Aici \u00eel va \u00eent\u00e2lni, pentru \u00eent\u00e2ia, dar nu \u0219i ultima oar\u0103, numitul Nicu P\u0103un, care, \u00een memoriile mai t\u00e2rziu redactate, poate chiar dup\u0103 \u201edefectatea\u201d scriitorului \u0219i def\u0103imarea sa \u00een \u201eS\u0103pt\u0103m\u00e2na\u201d lui Eugen Barbu, \u00eei va lipi un ab\u021bibild de traseist \u00eentre extreme: l-am cunoscut pe Stelian Diaconescu, semn\u00e2nd ca poet Ion Caraion. Talentat, f\u0103r\u0103 nici o discu\u021bie, dar cu un caracter ce l\u0103sa de dorit. Buzoian de origine, a scris poezii pentru o extrem\u0103 \u0219i pentru alta, fiind inconsecvent toat\u0103 via\u021ba lui. Ar putea forma un subiect aparte, dar m\u0103 opresc aici (Nicu P\u0103un, Op. cit, p. 167).
\n\tM\u0103rturia de\u021binutului Caraion se bizuie, \u00eentre testatori, pe o \u201epasere speriat\u0103\u201d: a trecut peste lag\u0103re de munc\u0103\/ for\u021bat\u0103, vermiculare,\/ peste care se-arunc\u0103\/ alt imn? alt\u0103 uitare? (pas\u0103re speriat\u0103). Un \u00eentreg ciclu, \u201eRegii din Pont\u201d, din \u201eDragostea e pseudonimul mor\u021bii\u201d (1980), \u201ese ocup\u0103\u201d de aceast\u0103 bolgie: Spre mai jos de jos \u00eencepe Pontul\/ Euxin; meduzele \u0219i ciorba\/ unui fel de terci de oameni stin\u0219i\/ unui soi acum sublim de idio\u021bi.\/ Pute apa neagr\u0103, pute vorba,\/ saramura, vremea, s\u00e2ngele, put to\u021bi.\/ Balt\u0103 gras\u0103 biruind cu ghiontul.\/ B\u00e2lci pestri\u021b de forma unui r\u00e2t.\/ Nu r\u0103m\u00e2ne locului nimic. Dec\u00e2t\/ (c\u0103tre-apus \u0219i-apus de adev\u0103r)\/ nestatornic pururi orizontul.\/ Ni\u0219te zeam\u0103, ni\u0219te coc\u0103, ni\u0219te p\u0103r.\/ Oxideaz\u0103 soarele. Fidelii\/ unui soi acum sublim de idio\u021bi.\/ Timp de pleav\u0103. Cer al oboselii.\/ Dai s\u0103 sco\u021bi un vaiet. Nu-l mai sco\u021bi (Nestatornicia, orizontul).
\n\u00centr-un interviu tupeist, Adrian P\u0103unescu, care i se adreseaz\u0103 cu \u201etovar\u0103\u0219e\u201d, ba chiar \u00eel gratuleaz\u0103 cu eticheta de \u201ejaponez fanatizat de obsesii\u201d, autorul \u201eC\u00e2ntecelor negre\u201d se pareaz\u0103, cu anumit\u0103 iritare: Titlurile c\u0103r\u021bilor mele sunt moduri de a g\u00e2ndi, a vedea lumea, comprimate p\u00e2n\u0103 la metafor\u0103.(…) \u201eC\u00eerti\u021ba \u0219i aproapele\u201d \u00eembrac\u0103 \u00een structura sa de simboluri \u0219i categorii filozofice o anumit\u0103 condi\u021bie uman\u0103 care nu este numai a mea, ci \u0219i a poporului meu, cu care se conjug\u0103 inconfundabil. (Adrian P\u0103unescu, Sub semnul \u00eentreb\u0103rii, Editura \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, 1079, p.124-12).
\nC\u0103 scriitorul se sim\u021bea consubstan\u021bial na\u021biunii sale, ea \u00eens\u0103\u0219i agresat\u0103, \u00eel probeaz\u0103 \u0219i romanul autobiografic al lui Teohar Mihada\u0219, aflat \u00een lag\u0103rul de munc\u0103 Peninsula Poarta Alb\u0103. \u00cempreun\u0103 cu poetul Ion Caraion, am fost obliga\u021bi s\u0103 facem munc\u0103 voluntar\u0103, adic\u0103 s\u0103 s\u0103dim arpagic pe terenul de l\u00e2ng\u0103 bar\u0103ci, \u00een incinta coloniei.(…) \u00cenaintam foarte \u00eencet, spun\u00e2ndu-ne versuri din Blaga, Voiculescu, Barbu, Arghezi… De pe linia dealului din fa\u021ba noastr\u0103, ca ie\u0219ind direct din p\u0103m\u00e2nt, curgeau spre colonie, la vorbitor, b\u0103rba\u021bi, femei \u0219i copii, \u00een c\u0103ru\u021be sau pe jos, acoperi\u021bi de pulberile verii \u0219i-ale stepei. Ie\u0219eau necontenit, nu se mai terminau… Adev\u0103rat\u0103 bejanie.
\nTot recit\u00e2nd versuri, simt c\u0103 vorbesc \u00een pustiu, c\u0103 am r\u0103mas singur. R\u0103sucesc capul. Caraion r\u0103m\u0103sese \u00een urm\u0103 cu c\u00e2\u021biva pa\u0219i \u0219i, drept ca un lar, privea spectacolul acelui exod, cu ochii \u00eenl\u0103crima\u021bi. M\u0103 duc la el:
\n-Ce-i cu tine, Ioane, \u00eel \u00eentreb.
\n-\u021aara mea, m\u0103i Mihada\u0219, \u021bara mea, \u00eemi r\u0103spunde el, ar\u0103t\u00e2nd cu m\u00e2na tremur\u00e2nd\u0103 spre zarea de unde ap\u0103reau necontenit valuri de oameni (Teohar Mihada\u0219, Pe muntele Elbal, Editura \u201eClusium\u201d, 1990, p.199).
\n\tCum se va fi \u201e\u00eemp\u0103cat\u201d Caraion cu dublul s\u0103u regim (de fost suferitor \u0219i delator la securitate) rezult\u0103, par\u021bial, dintr-o \u201ere\u021bet\u0103\u201d comunicat\u0103 lui Steinhardt \u0219i aflat\u0103 la finalul acelui \u201eJurnal al fericirii\u201d: Nu orice p\u0103c\u0103tos are dreptul s\u0103 se suie pe cruce, \u00eemi spune Ion Caraion \u0219i m\u0103 l\u0103mure\u0219te. Ca s\u0103 te po\u021bi r\u0103stigni \u0219i libera trebuie: mai \u00eent\u00e2i s\u0103 te c\u0103ie\u0219ti, s\u0103-\u021bi m\u0103rturise\u0219ti vina \u00een public, s\u0103 te autodenun\u021bi \u0219i s\u0103 recuno\u0219ti: am gre\u0219it! am fost un porc!; abia atunci poate urma \u0219i treapta a treia, abia atunci dob\u00e2nde\u0219ti dreptul, privilegiul de a te sui pe cruce.
\nPe cruce nu te urci de la o zi la alta, hop! \u0219i s-a zis, spui o anecdot\u0103 \u0219i ai trecut v\u0103mile.
\nAsupra reedit\u0103rii \u201eJurnalului\u201d, Nicolae Manolescu relev\u0103 ni\u0219te \u201elapsusuri\u201d ale editorului, ce ar putea sc\u0103pa, spre marea ei pagub\u0103, istoriei literare: Un am\u0103nunt: prietenul care informase Securitatea de existen\u021ba c\u0103r\u021bii, care a condus la confiscarea ei, cunoscut de George Ardeleanu, este Ion Caraion, nume de cod Artur. Ceea ce George Ardeleanu nu \u0219tia \u0219i nu \u0219tia nici N. Steinhardt, este c\u0103 acela\u0219i Artur a participat la vizita inopinat\u0103 a Securit\u0103\u021bii \u00een locuin\u021ba lui N. Steinhardt, indic\u00e2nd cu exactitate sertarul unde se afla versiunea dint\u00e2i a \u201eJurnalului\u201d. Din nefericire nu este singurul scriitor care a \u00eempins colaborarea cu Securitatea p\u00e2n\u0103 la abjec\u021bie (Nicolae Manolescu, Jurnalul fericirii \u00een edi\u021bie definitiv\u0103, \u00een: \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d, an 47, nr. 22, 27 mai 2016, p. 9).
\nProza pe care o mai poate face un \u201epacient\u201d supravie\u021buitor al gulagului, \u0218alamov, este profund marcat\u0103 de \u201edangaua\u201d\/ pecetea moral\u0103 a acestui loc de puni\u021bie politic\u0103: Asemenea deger\u0103turilor aceste modific\u0103ri ale psihicului sunt ireversibile. Amintirea doare, cum doare o m\u00e2n\u0103 degerat\u0103 la \u00eent\u00e2iul v\u00e2nt rece. Nu exist\u0103 oameni \u00eentor\u0219i din deten\u021bie care s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 o singur\u0103 zi f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 de lag\u0103r, de munca \u00eenjositoare \u0219i teribil\u0103 de acolo. Autorul povestirilor din Kol\u00eema descrie lag\u0103rul ca pe o experien\u021b\u0103 negativ\u0103 pentru om, din primul p\u00e2n\u0103 \u00een ultimul ceas. Omul nu trebuie s\u0103 \u0219tie, nu trebuie nici m\u0103car s\u0103 aud\u0103 de el. Nimeni nu va deveni nici mai bun, nici mai puternic dup\u0103 lag\u0103r. O experien\u021b\u0103 negativ\u0103, o \u0219coal\u0103 negativ\u0103 de pervertire a tuturor: comandan\u021bi \u0219i de\u021binu\u021bi, solda\u021bi \u0219i spectatori, trec\u0103tori \u0219i cititori de literatur\u0103 (Varlam \u0218alamov,Op. cit., p. 307).
\nDespre \u201eC\u00e2rti\u021ba \u0219i aproapele\u201d , Dan Lauren\u021biu, cu unele precau\u021bii sesiza: Universul acestei c\u0103r\u021bi se proiecteaz\u0103 \u00een subteran\u0103, iar vocea care \u00eel denun\u021b\u0103 se aude tot din subteran\u0103. Titlul se adecveaz\u0103, a\u0219adar, poemelor, tonului lor de triste\u021be \u0219i plictiseal\u0103, r\u0103t\u0103cirii prin universul \u00eentunecat al materialit\u0103\u021bii v\u00e2scoase, prin noroaiele f\u0103r\u0103 cer \u0219i speran\u021b\u0103 ale p\u0103m\u00e2ntului plin de ploaie \u0219i ce\u021burile toamnei, de apele reziduale ale ora\u0219ului etc.(…) \u00cen \u201eC\u00e2rti\u021ba \u0219i aproapele\u201d ni se relev\u0103 o lume al c\u0103rei orizont pare c\u0103 se sf\u00e2r\u0219e\u0219te \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i \u0219i recunoa\u0219tem \u00een aceast\u0103 ipostaz\u0103 una din coordonatele poeziei moderne, \u0219i anume aceea a excluderii oric\u0103rei for\u021be transcendentale din func\u021bionarea lumii reale, pragmatice, uneori cu scopul de poten\u021bare a realului, alteori pentru a-l reduce la dimensiune derizorie. Poetul, dezmo\u0219tenit de sentimentul sacru al lumii, percepe r\u0103nile acesteia \u00eentr-o viziune grotesc\u0103: \u201eR\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103-se pe uli\u021bi, ca din moarte postum\u0103.\/ singur\u0103tatea cu oceane de firi \u0219i-obiceiuri \/ vin du\u0219ii de pe lume \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een uleiuri,\/ cu bra\u021bele p\u0103roase ca r\u0103nile lumi (Dan Lauren\u021biu, Eseuri asupra st\u0103rii de gra\u021bie, Editura \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, 1976, p.70).
\nRegimul bifrontic al veritabilei poezii nu exclude zona pe care a investigat-o cu un anume masochism Caraion: De c\u00e2nd exist\u0103, poezia a avut demnitatea ei proprie: ea a fost \u0219i \u00eenc\u0103 este la poe\u021bii adev\u0103ra\u021bi, un nobil exerci\u021biu, al spiritului – fie c\u0103 vizeaz\u0103 ospe\u021bele luminoase \u0219i m\u00e2ndre de sine ale vie\u021bii suflete\u0219ti, fie c\u0103 se coboar\u0103 \u00een infern pentru a ne transmite de acolo un cutremur\u0103tor c\u00e2ntec al tenebrelor. Noble\u021bea ei spiritual\u0103 st\u0103 \u00een biruin\u021ba asupra materiei: materia extrem\u0103, propriu zis\u0103, sau materialul brut al rezidurilor amorfe ale spiritului (\u0218tefan Aug. Doina\u0219, Poezie \u0219i mod\u0103 poetic\u0103, Editura \u201eEminescu\u201d, 1972, p. 183).
\n Ar putea veni s\u0103 pledeze aici ca probe ale ap\u0103r\u0103rii ni\u0219te texte ale incriminatului: C\u00e2nd ciuguli\u021bi din umerii ce ni i-a\/ pierdut visarea-n mers \u2013 r\u0103rit m\u0103nunchi \u2013\/…noi lacrimile, vezi, \u0219i nebunia\/ pe l\u00e2ng\u0103-aceste lucruri \u00een genunchi! (Lucruri \u00een genunchi \/ Eseu); \u0219i nesmeritele:Triste\u021bea mea e mai nemuritoare\/ dec\u00e2t bucuriile voastre (Trib\/ VIII) sau abulicele versuri: M\u0103 \u00eentorceam de la propria mea \u00eenmorm\u00e2ntare.\/ Fusesem pus s\u0103 vorbesc despre mine.\/ Dar am uitat unde \u0219i am uitat cine\/ ie\u0219ea din \u021bintirim cu-n ospiciu-n spinare (Necunoscutul ferestrelor).
\n\tO sear\u0103 de Cr\u0103ciun, \u00eentr-un lag\u0103r din Kol\u00e2ma; \u00een jurul unei sobe ceva mai calde dec\u00e2t \u00een alte nop\u021bi, de\u021binu\u021bii fac, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, un exerci\u021biu de imagina\u021bie \u2013 ce ar face, sincer, cu prioritate, dac\u0103 ar ajunge acas\u0103; -C\u00e2t despre mine, zise el, \u0219i vocea \u00eei era m\u0103surat\u0103 \u0219i calm\u0103, eu a\u0219 vrea s\u0103 fiu un ciot. Un ciot de om, nu \u0219tiu dac\u0103 m\u0103 \u00een\u021belege\u021bi, f\u0103r\u0103 m\u00e2ini, f\u0103r\u0103 picioare. Atunci a\u0219 avea puterea s\u0103-i scuip drept \u00een fa\u021b\u0103 pentru tot ce fac ei cu noi (Varlam \u0218alamov,Op. cit., p. 134).
\n\tIon Caraion se \u00eemb\u0103rb\u0103teaz\u0103\/ consoleaz\u0103 ca \u0219i pu\u0219c\u0103ria\u0219ul din Kol\u00e2ma cu o \u201erevan\u0219\u0103\u201d pe buza gropii, cu precau\u021bia c\u0103 nu este sigur cum vor recepta urma\u0219ii mesajul lui final: Voi pleca din via\u021b\u0103 f\u0103r s\u0103 suf\u0103r\/ c-am l\u0103sat vreo bucurie-n urm\u0103.\/ Cum de\u0219er\u021bi un cuf\u0103r \u00een alt cuf\u0103r\/ dezgustat de drumul ce se curm\u0103\/\/ (…) Poate-n ironia ceea nou\u0103\/ flegmele de azi pietrificate\/ or s\u0103-mi par\u0103-n cernerea de rou\u0103\/ cine \u0219tie \u2013 crini ori nestemate.\/\/ N-o s\u0103-arate stranie nici halta,\/ nici zbanghiu luntra\u0219ul ce m-a\u0219teapt\u0103.\/ Ca dintr-o odaie goal\u0103-n alta,\/ voi intra \u00een moarte c\u00e2te-o treapt\u0103 (Prelungirea mor\u021bii, C\u00e2rti\u021ba \u0219i aproapele). Revine, mai direct \u0219i apocaliptic, \u00een volumul \u201eInterogarea magilor\u201d (1978): Nemul\u021bumit de mine ca de-o r\u00e2m\u0103\/ g\u0103sit\u0103-n buzunar \u0219i-n dem\u00e2ncare,\/ m\u0103 r\u0103stignesc cu tocu-n trotuare\/ \u0219i-ascult copacii care se d\u0103r\u00e2m\u0103.\/ abisuri, neuimiri: n-a\u0219 mai avea alt g\u00e2nd,\/ dec\u00e2t s\u0103 pot s\u0103 am at\u00e2ta flegm\u0103\/ s\u0103-nec \u00een valuri lumea – \u0219i s\u0103 c\u00e2nt (Dec\u00e2t).<\/p>\n

Scriitor \u00een lag\u0103rul \u021b\u0103rilor comuniste<\/strong><\/p>\n

\tEra, \u00een cele din urm\u0103, o reac\u021bie fa\u021b\u0103 de un regim politic, ce avea propriul lui \u201emercurial\u201d. \u00cen conferin\u021ba \u201eIntelectualitatea \u0219i puterea politic\u0103 \u00een Rom\u00e2nia de azi\u201d, citit\u0103, \u00een 1982, la Facultatea de Istorie din Geneva, Caraion \u201einforma\u201d: Spre deosebire de ceea ce se spune, una din formulele total vide cu care comunismul narcotizeaz\u0103 naivi, adic\u0103 (…) sloganul \u201eOmul cel mai pre\u021bios capital\u201d, – adev\u0103rul este c\u0103 \u00een comunism omul nu conteaz\u0103 nici c\u00e2t un scuipat sau nici c\u00e2t un gunoi (Ion Caraion, Triste\u021be \u0219i c\u0103r\u021bi, Editura Funda\u021biei Culturale Rom\u00e2ne, 1995, p. 200).
\n\tEminescu era de p\u0103rere c\u0103 \u201e\u00cen orice om o lume \u00ee\u0219i face \u00eencercarea\u201d; Caraion are con\u0219tiin\u021ba perdantului, a rat\u0103rii \u0219ansei extraordinare pe care, la start, putea s\u0103 o aib\u0103, dar ce, la \u00eent\u00e2lnirea cu istoria, a fost spulberat\u0103: C\u0103 noi to\u021bi nu mai suntem ce-am fost\/ \u0219i to\u021bi am ucis \u00een noi c\u00e2te-o lume:\/ \u0219i-obrajii ace\u0219tia care stau s\u0103 se-afume\/ \u0219i m\u00e2inile-acelea cu b\u00e2\u021b\u00e2itul anost (Fii risipitor). Ar mai fi, pentru cel care \u0219i-a dorit cu ardoare s\u0103 fie scriitor, maximum \u00een ce-\u0219i putea putea dori, de unde o m\u0103rturie, ce, pentru viitorime, poate avea dignitatea unui testimoniu: Aduni o soart\u0103, pulberea dezmierde\/ ce-ai adunat, ce-a fost mai viu \u00eentr-\u00eensa.\/ Dar poate-n nava goal\u0103-or s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103\/ jurnal de bord, epava, vidul, p\u00e2nza (Vom asculta c\u0103z\u00e2nd \u00een gol cuvinte). E, brusc, b\u00e2ntuit de p\u0103catul trufiei, de\u0219i nu era credincios, \u0219i \u00ee\u0219i derizioneaz\u0103 \u0219i aceast\u0103 prezum\u021bie: Via\u021ba r\u00e2de ca o pa\u021bachin\u0103.\/ Civiliza\u021bia se pi\u0219\u0103 pe eroi.\/ Vor scrie poate pro\u0219tii ce-or s\u0103 vin\u0103,\/ la vreo be\u021bie, ode despre noi.
\nOfi\u021ber \u00een Wermacht, prin 1942, pe frontul din Kaucaz, Ernest Juner nota: Umiditatea e un element al vie\u021bii. Afluxul sevelor, \u00een cazul pl\u0103cerii poten\u021bate: apa pe care ne-o las\u0103 \u00een gur\u0103 vederea unor \u00eembuc\u0103turi gustoase, clocotul s\u00e2ngelui \u0219i secre\u021biile \u00een jocul erotic. Ne situ\u0103m \u00een sev\u0103. Transpira\u021bia \u0219i lacrimile arat\u0103, de asemenea, c\u0103 \u00een zonele mai ad\u00e2nci ale s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii, via\u021ba e activ\u0103. E r\u0103u de acela care nu mai poate asuda \u0219i pl\u00e2nge. Apoi umiditatea \u00een plan spiritual, de pild\u0103 suculen\u021ba, lichenismul \u0219i prospe\u021bimea p\u0103durilor \u00een poezie. Mai cu seam\u0103 fluiditatea, afluen\u021ba de cuvinte \u0219i imagini \u00een care plutesc particulele tari. (…) Boala poate fi asemuit\u0103 cu o zeam\u0103 rea care zace \u00een ad\u00e2ncurile apei noastre freatice (Ernst Junger, Gr\u0103dini \u0219i drumuri. \u00censemn\u0103ri caucaziene, Editura \u201ePolirom\u201d, 2002, p. 91; 122).
\nUniversul acvatic al lui Caraion se \u201erinocerizeaz\u0103\u201d prin natura firii sau\/ \u0219i odat\u0103 cu oamenii: At\u00e2tea ape dulci fac m\u0103rile s\u0103rate (Copacul care d\u0103 vinov\u0103\u021bie \u2013 volumul \u201eInterogarea magilor\u201d). A fiin\u021ba, \u00een aceste septice condi\u021bii, \u00eenseamn\u0103 a nu mai fi cu adev\u0103rat, rosturile lucrurilor \u0219i curgerea lumii \u0219i-au smintit sensul, \u00een\u021belepciunea nu-\u0219i mai poate ap\u0103ra valorile tradi\u021bionale: bucur\u0103-te nebunie, Hamlet e cu noi\/ \u0219erpii au murit pe comori\/ apele curg \u00eenapoi (Manualul de fl\u0103c\u0103ri). Umorile negre ale poetului (Hele\u0219taie negre m\u0103 \u00eencarc\u0103\/ de trecut. Sub cerul f\u0103r\u0103 glorii,\/ numai tu, durere, umbr\u0103-a florii,\/ ne r\u0103m\u00e2i statornic\u0103 \u0219i pur\u0103 – Obsesie) conduc spre senza\u021bia unui \u00eenec perpetuu (\u201eSf\u00e2r\u0219itul continuu\u201d se numea o exegez\u0103 simpatetic\u0103 a lui Caraion despre Bacovia): \u00cenot \u0219i tot mai slab\u0103 mi-e vlaga \u0219i-o s\u0103-nchei\/ cu-notul \u0219i cu mine, prin glod, prin v\u00e2sc, prin clei (Filosofie \u00eentoars\u0103); \u0219i \u00eenc\u0103: Nop\u021bile m-aud strigat brusc\/ de \u00eenecatul c\u0103tre care \u00eenot (Singur\u0103tate s\u0103rac\u0103).
\nComent\u00e2nd volumul \u201eDuelul cu crini \u201d \u0219i \u201eMun\u021bii de os\u201d, Monica Lovinescu remarca, la \u201eEuropa liber\u0103\u201d: o voca\u021bie se r\u0103zbun\u0103, \u00ee\u0219i recunoa\u0219te sensurile, febril \u0219i obosit \u00een acela\u0219i timp, fiindc\u0103 de-a lungul anilor de \u00eenchisoare lui I.C. i s-a r\u0103pit nu numai libertatea, ci \u0219i ceea ce ar fi putut s\u0103 devin\u0103 el dispun\u00e2nd de aceast\u0103 libertate. Totu\u0219i, \u00een ciuda gustului de cenu\u0219\u0103 \u0219i z\u0103d\u0103rnicie din poezia sa de maturitate, scriitorul nu s-a resemnat: dup\u0103 groaznica \u00eent\u00e2lnire cu istoria subteran\u0103, \u00een poezia lui Ion Caraion s-a f\u0103cut t\u00e2rziu. Lupta pe care poetul o duce pentru a recupera ceea ce nu mai poate fi recuperat e \u00eenso\u021bit\u0103 \u00een chiar clipa gestului de sentimentul de\u0219ert\u0103ciunii ei. (…) \u00cen acest univers de blestemate ireversibilit\u0103\u021bi, doar at\u00e2t se repet\u0103: con\u0219tiin\u021ba pierderii. (…) Poetul real s-a n\u0103scut la Ion Caraion din \u00eenfr\u00e2ngerea omului, din neresemnarea lui (Monica Lovinescu, Seismograme, Unde scurte, Vol.2. Editura \u201eHumanitas\u201d, 1993, p. 62-63).
\nCa un \u00eent\u0103ritor de recul se a\u0219az\u0103 \u00een um\u0103rul acestor edecari ai durerii, din albia Canalului Mor\u021bii, \u0219i m\u0103rturia lui Teohar Mihada\u0219. Un de\u021binut avea voie s\u0103 fac\u0103 \u0219i s\u0103 ob\u021bin\u0103 orice: s\u0103 munceasc\u0103 pe br\u00e2nci, s\u0103 stea fl\u0103m\u00e2nd \u00eentruna, s\u0103-ndure n\u0103prasna continu\u0103 a frigului, s\u0103 stea la carcer\u0103, s\u0103 fie \u00eenjurat, s\u0103 fie b\u0103tut, s\u0103 fie tras de limb\u0103 \u0219i dat pe m\u00e2na ideologului, s\u0103 fie \u00eempu\u0219cat, \u0219i nu oricum, dar nu avea \u00een nici un caz dreptul s\u0103 se simt\u0103 om; aceast\u0103 criminal\u0103 abatere de la programul partidului era savant \u0219i drastic pedepsit\u0103 (Teohar Mihada\u0219, Op. cit., p.161).
\nDe unde, poate, \u0219i cedarea \u00een fa\u021ba torturii numit\u0103 \u201epic\u0103tura chinezeasc\u0103\u201d, ce i se administra \u0219i dup\u0103 ie\u0219irea din pu\u0219c\u0103rie: M\u0103 doare capul.\/ Unii pot, al\u021bii nu pot s\u0103-ndure,\/ Un r\u00e2u mic, mic, mic\/ robinetul. Obi\u0219nuin\u021ba vine cu-ncetul,\/ moartea \u00een plic (Mai nimic).
\nApele viciate, dejec\u021biile se reinstaureaz\u0103, \u00eenc\u0103 din primul volum \u201esocialist\u201d (\u201eEseu\u201d, 1966), cel de dup\u0103 recuperarea din tenebre, ap\u0103rut, dup\u0103 aproape dou\u0103zeci de ani de la editarea \u201eC\u00eentecelor negre\u201d: Scuip\u0103toare \u0219i\/ omid\u0103,\/ am cunoscut burgul.\/ O t\u0103cere lichid\u0103 tonifica amurgul (Satul de la marginea bucuriei); este un univers b\u0103ltit, b\u0103hnit, purt\u00e2nd tarele unei insalubrit\u0103\u021bi dob\u00e2ndite, perpetuate: zorii r\u0103s\u0103reau din putini (Trib XII), din care sacrul a fost alungat: Ziua-i ca un preot scuipat (Abduc\u021bii). La acest grad de pestilen\u021bialitate, consolarea, exorcizarea r\u0103ului sunt zadarnice, nimic, nici o abla\u021biune nu mai are virtu\u021bi purificatoare: Vezi, ce import\u0103 dac\u0103 am pl\u00e2ns sau dac\u0103\/ ne-am culcat prin gropi \u0219i prin gunoi?\/ Via\u021ba noastr\u0103 tot a\u0219a r\u0103m\u00e2ne:\/ un lighean cu gulerul de zoi (Fertilit\u0103\u021bi). Fa\u021b\u0103 cu ni\u0219te poeme din exil ale lui Caraion, Ion Negoi\u021bescu nota: \u00cencercarea mea mai veche de a or\u00e2ndui imaginile poeziei lui Caraion \u00een perioada maturit\u0103\u021bii \u00een metafore inconfortabile, metafore mutilate, metafore sordide, relev\u0103 imanenta lor tendin\u021b\u0103 spre ordine, pe c\u00e2nd tic\u0103lo\u0219ia existen\u021bei, ce le \u00eentemeiaz\u0103 din punct de vedere moral, este chiar haosul \u00een care ele se dezvolt\u0103 \u0219i pe care \u00eel reprezint\u0103: un haos bogat \u0219i impetuos, invit\u00e2nd sensibilitatea estetic\u0103 s\u0103-l \u00eenfrunte (Ion Negoi\u021bescu, Scriitori contemporani, Editura \u201eDacia\u201d, 1994, p. 76).
\n\t\u00cen dou\u0103 dintre antologiile poetului, \u201eNecunoscutul ferestrelor\u201d (1969), mai masiv\u0103 \u0219i \u201eistorist\u0103\u201d, \u0219i \u201eSelene \u0219i Pan\u201d (1971), Dan Cristea remarc\u0103 faptul c\u0103, \u00een cea de a doua culegere, punerea accentelor pe versurile cu miez alegoric dau o explica\u021bie mai alegoric\u0103 volumului: sublinierea con\u0219tient\u0103 a unui poet politic, interesat de chipul moral al veacului. E mai u\u0219or acum s\u0103 observ\u0103m c\u0103 \u0219i prin mai vechile strofe (\u2026) irumpe aceea\u0219i febr\u0103 polemic\u0103, acela\u0219i s\u00e2nge circul\u0103, \u00eentunecat de sarcasme, de vedenii, co\u0219maruri \u0219i \u00eent\u00e2mpl\u0103ri grote\u0219ti. Temperamental, poetul este, simbolic vorbind, un chinuit, un sceptic, un invadat de g\u00e2nduri mizantropice uneori, pe care le proiecteaz\u0103 \u00eentr-o lume desacralizat\u0103, t\u00e2njitoare zadarnic dup\u0103 descinderea pierdut\u0103, \u00een mijlocul ei, a miracolelor. E o lume condus\u0103 de \u201egimnastica adapt\u0103rii la mediu\u201d, suferind nu at\u00e2t de pe urma dispari\u021biei misterelor, c\u00e2t din propria ei \u00eenjosire. (\u2026) Ion Caraion se \u00eencarc\u0103 de presentimentele sale. Exilul, singur\u0103tatea, durerea, sc\u00e2rba sunt evocate, par ale propriului chip. (\u2026) Sarcasm ce, \u00een realitate, precede poezia, fiindc\u0103 Ion Caraion las\u0103 senza\u021bia c\u0103 nu prive\u0219te spre ea ca spre un t\u0103r\u00e2m de purificare, ci ca la un teren de lupt\u0103. Privire ce poate s\u0103 \u00eensemne \u0219i c\u0103 poetul nu mai a\u0219teapt\u0103 nimic de la poezie (Dan Cristea, Un an de poezie (februarie 1971 \u2013 februarie 1972), Editura \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, 1974).
\nC\u00e2mp de lupt\u0103 cu cine? (\u00een ultimul volum de versuri ap\u0103rut \u00een \u021bar\u0103, \u201eDragostea e pseudonimul mor\u021bii\u201d (1980), exist\u0103 un ciclu \u2013 \u201eC\u00e2ntece \u00een pozi\u021bie de tragere\u201d. S\u0103 credem c\u0103, precum soldatul japonez uitat \u00een tran\u0219ee, men\u021bine un front pe care se \u00eencheiaser\u0103, oric\u00e2t de ru\u0219inoase, toate p\u0103cile? C\u00e2t despre divor\u021bul lui Caraion de poezie, nu cred c\u0103 putem conta pe o astfel de variant\u0103, aceasta r\u0103m\u00e2nea mesajul din sticl\u0103, S.O.S.-ul, ultima sa ra\u021biune de a-\u0219i supravie\u021bui: \u0218i vom pluti pe-oceane \u2013 puncte, linii\/ din texte ce-au r\u0103mas necunoscute,\/ c-o lini\u0219te mai alb\u0103 dec\u00e2t crinii\/ cu-n rictus mai sever dec\u00e2t o cute (Polen c\u0103zut pe nici o ferire). Cu securitatea \u00een c\u00e2rc\u0103, cu compromisuri (doar de sistem \u0219i cei c\u0103tre care sifonau \u0219tiute \u2013 dup\u0103 plecare, revista \u201eS\u0103pt\u0103m\u00e2na\u201d se va l\u0103f\u0103i \u00een documentele securit\u0103\u021bii), \u00eendr\u0103znea s\u0103 fie, cu toate acestea, incomod, f\u0103cea mai mult dec\u00e2t o \u201erezisten\u021b\u0103 prin cultur\u0103\u201d, o ofensiv\u0103 a memoriei (ce se cerea eludat\u0103).
\n\u00centr-un volum de eseuri, Caraion, care nu avea motive foarte \u00eentemeiate, la experien\u021bele sale, s\u0103 fie dat de modestie afar\u0103 din cas\u0103, se \u201edeconspir\u0103\u201d: Cel mai semnificativ poet politic de ast\u0103zi? Acela sunt eu. \u00cens\u0103 c\u00e2nd lucrul acesta se va \u00een\u021belege deplin, atunci despre mine o s\u0103 se spun\u0103: a fost\u2026 Ca despre Dimitrie Stelaru, care nu mai este. (\u2026)
\nOri de c\u00e2te ori un poet a surpat o societate f\u0103r\u0103 orizont sau o rezerva\u021bie, el a \u00eent\u0103rit \u00een proiec\u021bie viitoric\u0103 \u0219i societatea \u0219i istoria. (\u2026)
\nAm v\u0103zut vagonete \u00eempinse pe dedesubtul mun\u021bilor (\u2026) corpuri goale pe care curgea \u00een min\u0103 ap\u0103 acidulat\u0103 \u00eempreun\u00e2ndu-se cu transpira\u021bia lor \u00eentr-o sare \u00eentrerupt\u0103 de bube \u0219i exeme. Era greu, era foarte greu. De cele mai multe ori de nedescris (Ion Caraion, Enigmatica noble\u021be, Editura \u201eEminescu\u201d, 1974, p. 19; 24).
\n\t\u00cen 1976, Ion Negoi\u021bescu scria: Ion Caraion impune prin prematura-i stabilitate a sensibilit\u0103\u021bii, nedezmin\u021bit\u0103 mai t\u00e2rziu, ci doar sporit\u0103 de lirismul s\u0103u definitiv. Poezie a mizeriei sociale \u0219i a mizeriei umane produs\u0103 de hidoasa conflagra\u021bie, cu toate consecin\u021bele \u00een spa\u021biul \u0219i timpul v\u0103zute \u0219i nev\u0103zute. O sintez\u0103 personal\u0103 \u00eentre Bacovia \u0219i Arghezi, cu mai profunde accente dec\u00e2t realismul ideatic al candidului lucid care era combatantul Camil Petrescu. <\/p>\n

Recuper\u0103ri?<\/strong><\/p>\n

Cezar Boghici, Gabriela Dinu \u0219i Florin \u0218indrilaru sunt, destul de probabil, prin 2015, ultimii care fac vorbire de Caraion, este comentariul poemului \u201eOmul profilat pe cer\u201d, din volumul omonim (1945); contribu\u021bia apar\u021bine profesoarei Gabriela Dinu, care, al\u0103turi de 14 colegi, sub coordonarea celor trei pomeni\u021bi, au \u201ecotizat\u201d la tipografica alc\u0103tuire (Poezia rom\u00e2neasc\u0103. Antologie de texte, edi\u021bia a 2-a, rev\u0103zut\u0103, Pite\u0219ti, Editura \u201eParalela 45\u201d, 2015, p.322). Bibliografia este cu totul incomplet\u0103, dac\u0103 se opre\u0219te la volumul de versuri \u201eApa de apoi\u201d (1991); au mai urmat: \u201eThe error of being\/ Gre\u0219eala de a fi\u201d, traduceri de Marguerite Dorian, Editura Funda\u021biei Culturale Rom\u00e2ne, 1994; \u201ePostume\u201d, Editura \u201eAdev\u0103rul\u201d S.A., 1995; \u201eDragostea e pseudonimul mor\u021bii\u201d, Chi\u0219in\u0103u, Editura \u201eLitera\u201d, 1997; \u201eExil interior\u201d. Poeme din exil\u201d, Editura \u201eLibra\u201d, 1997; \u201eAntichitatea durerii\u201d, Editura \u201eVinea\u201d, 2005. \u00cen afar\u0103 de \u201eevaluarea\u201d lui Negoi\u021bescu, singura citat\u0103 la \u201eAprecieri critice\u201d, doamna mai citeaz\u0103 un critic, foarte dezam\u0103git de inferecventalitatea, dob\u00e2ndit\u0103, \u00een postumitate, de scriitor. Decup\u0103m, ce ni se livreaz\u0103, f\u0103r\u0103 surs\u0103, din Nicolae Manolescu: O analiz\u0103 temeinic\u0103 a poeziei lui ar trebui s\u0103 ne arate cum reu\u0219e\u0219te poetul s\u0103 creeze impresia c\u0103 \u00ee\u0219i transcrie aproape automatic, f\u0103r\u0103 nici o sintax\u0103 liric\u0103, \u00eentunecatele lui viziuni, co\u0219marele, torturantele mi\u0219c\u0103ri ale unui suflet ultragiat, \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, s\u0103 recurg\u0103 la o expresivitate \u00een care s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103, sedimentele, resturile unei at\u00e2t de intense \u0219i de profunde ale culturii poetice.
\nRecent, \u00een \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d (nr. 45?, 2017, p. 3), a ap\u0103rut o fotografie de grup l\u0103sat\u0103 de Ion Cucu: Mihail Carama, Ion Caraion \u0219i I.D. S\u00e2rbu, \u00een 1981. \u00cen 1979 ap\u0103ruse antologia celui prim pomenit, \u201e\u00cemp\u0103r\u0103\u021bia de sear\u0103\u201d (Editura \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, 232 p.), care avea \u00een deschidere textul \u201eLa cur\u021bile preg\u0103tirii pentru ardere\u201d de Caraion (p. 5-21), unde se pomene\u0219te de \u201eTraumatizarea instituind un regim special con\u0219tiin\u021bei \u0219i lucidit\u0103\u021bii, ce au s\u0103 descifreze \u00een propria lor lezare o apologie a recluziunii \u0219i dezordinei (…)\u201d. I.D. S\u00e2rbu, de-a st\u00e2nga lui Caraion, care (epistolar) \u00eencerca \u201eTraversarea cortinei\u201d c\u0103tre Occident, fost de\u021binut politic, ce nu a mai prins nici \u201erevolu\u021bia \u00een direct\u201d. Caraion are ochii pleca\u021bi. De jena anticipat\u0103 a alegerii exilului?; de ru\u0219inea notelor informative ce i s-au imputat (\u0219i \u00eenc\u0103 nu e gata) o postumitate de treizeci de ani? Nu \u0219tim, vorba crainicilor T.V. ce comenteaz\u0103 accidente rutiere, dar ne exprim\u0103m n\u0103dejdea c\u0103 poli\u021bia (politic\u0103) va afla \u201ecu exactitate\u201d.
\nDe cur\u00e2nd, a ap\u0103rut antologia \u201eS\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103. C\u00e2nd focurile se vor stinge printre ruine. Poe\u021bi ai genera\u021biei r\u0103zboiului\u201d (edi\u021bie alc\u0103tuit\u0103 de Claudiu Komartin, Chi\u0219in\u0103u, Editura \u201eCartier\u201d, 2018, 256 p.), \u00een care lui Ion Caraion i se rezerv\u0103 un spa\u021biu tipografic (p. 151-165), \u00een care \u00eencap textele: \u201eCo\u0219mar\u201d, \u201eCli\u0219eu\u201d, \u201eCartierul din fotografie\u201d, \u201eCaseta cu inimi de fosfor\u201d \u0219i \u201eC\u00e2ntec din timpul ocupa\u021biei\u201d (selectate din \u201ePanopticum\u201d \u0219i \u201eC\u00e2ntece negre\u201d). \u201eProiectul recuperator\u201d al lui Komartin s-a declan\u0219at, conform propriului \u201eargument\u201d, prin 2007, av\u00e2nd ca resort \u201eo datorie pentru cei de azi, nepo\u021bii sau chiar str\u0103nepo\u021bii copiilor teribili din anii *40 ai secolului trecut\u201d. Ar fi de observat c\u0103 jum\u0103tate din \u201ecartea de vizit\u0103\u201d a lui Caraion este dedicat\u0103 posturii sale de delator, de \u201eturn\u0103tor\u201d la Securitate (Eugen Barbu i-ar da, categoric, o \u0219ampanie la \u201eCap\u0219a\u201d sau \u201eIntercontinental\u201d, de la care mas\u0103 n-ar lipsi nici Mihai Pelin, citat, ca surs\u0103 sigur\u0103 de K.).
\nPlutonul selectat \u00eei con\u021bine, cu variabile distribu\u021bii de spa\u021biu tipografic, pe: Dimitrie Stelaru, Constantin Tonegaru, Geo Dumitrescu, Sergiu Filerot, C. T. Lituon, Mircea Popovici, Ion Caraion, Ben. Corlaciu, Alexandru Lungu, Mihnea Gheorghiu, Ion Cutova, Margareta Dorian, Victor Torynopol, George Dan, Iordan Chimet, Radu Teculescu, Ovidiu R\u00e2ureanu, Elena Diaconu (aici, cu o not\u0103 de acerb\u0103 arheologie istorico-literar\u0103) \u0219i Marcel Gafton. Putem spune: multum in parva? Nu prea. Singurul care a participat cumva la campania 1941-1945 ar putea fi \u201et\u00e2n\u0103rul matroz\u201d George Dan. Restul: a\u0219a-numita \u201eparte sedentar\u0103\u201d. Desigur, nici Caraion n-a v\u0103zut frontul, dar a putut empatiza cu atmosfera tran\u0219eelor mult peste media \u201em\u0103rturisitorilor\u201d din antologie (\u0219i, mai ales, \u00een texte care n-au fost depistate ca reprezentative).
\nPloile istorice, \u00eenregistrate \u00een \u201emonitorul oficial\u201d al istoriei militare, se infiltreaz\u0103 \u00een paginile poetului \u00eenc\u0103 de la volumul de debut, sub identitatea ploilor de front: Huruie mereu. Canoniera spintec\u0103 aerul. \u00censereaz\u0103\/ cu ploaia rece curs\u0103 din casc\u0103 p\u00e2n\u0103-n s\u00e2n.\/ Deasupra noastr\u0103 norii \u021bin cerul, ca pe o p\u0103l\u0103rie, s\u0103 nu caz\u0103,\/ prin v\u0103ile unde ugerul lui de piele zb\u00e2rcit\u0103 sta-n lapte de f\u00e2n (Cli\u0219eu). Din panoplia acelora\u0219i averse militare se desprinde \u0219i aceast\u0103 pagin\u0103 de jurnal imaginar: Parc\u0103 ierburile r\u0103sar c\u00e2t c\u00e2rjele \u0219i se \u021bin dup\u0103 noi\/ cu unghiile cu ghearele, cu din\u021bii c\u00e2t o secer\u0103.\/ \u0218rapnelele ne-njur\u0103, curg apele dense cu oloi\/ extras din greab\u0103nul cu vine\u021beal\u0103 cald\u0103. Ne deger\u0103 (Co\u0219mar). \u00cen aceea\u0219i plachet\u0103 (care, ini\u021bial, urma s\u0103 se numeasc\u0103 \u201eCirc domestic\u201d- exact cum a nimerit s\u0103-\u0219i boteze Claudiu Komartin un volum de versuri din 2005 ap\u0103rut la \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103\u201d), frisoane date de proximitatea dispari\u021biei, de necunoscutul agresiv, dublat\u0103 de o bulimie de stres: Ne colc\u0103ie alcoolul imensit\u0103\u021bi-n vine\/ ca-n negre cazemate o foame animal\u0103 (Jurnal de grup\u0103); altunde: La dansul grotesc al orbitelor\/ vom vedea atunci fabricile de c\u0103r\u0103mid\u0103 uman\u0103\/ pomp\u00e2ndu-\u0219i alcoolul \u00een bure\u021bii lor anonimi\/ peste inimi c\u00e2t o capcan\u0103.? (…) S\u0103 ne culegi, Doamne, ca pe struguri\/ din alifia \u021b\u0103r\u00e2nelor, din vegeta\u021bii de fier \u2013\/ c\u0103 noi noi pentru tine ducem r\u0103zboiul acesta\/ mare c\u00e2t o felie de cer (Panopticum). Evoc\u0103rii re\u021belelor de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103 i se adaug\u0103, ricanator sau nu, memoria unei piese medalistice, instituit\u0103 \u00een 1942, pentru combatan\u021bii de pe frontul de est: \u201eCruciada \u00cempotriva Comunismului\u201d.
\n\u00cen \u201eC\u00e2ntece negre\u201d se aflau, pentru cunosc\u0103tori \u2013 memorie livresc\u0103, documentar\u0103? \u2013, alte ploi de campanie: Din marea zestre de metal, pe-armur\u0103\/ curgea le\u0219ie;\/ bidoanele-nc\u0103rcate cu-alifie\/\/ celest\u0103 parc\u0103, se c\u0103scau la gur\u0103\/ \u0219i-n jur ploua vegetativ, – ploi lente\/ cu bube de p\u0103m\u00e2nt \u0219i pansamente (Tran\u0219ee). \u00cen ritm folcloric, se evoca \u0219i calvarul le\u021bilor de r\u00e2nd: De trei luni de plumb \u0219i-oleac\u0103\/ bem din cer ori din b\u0103ltoac\u0103\/ apa putred\u0103 pe dung\u0103 -\/ de-a r\u0103mas inima ciung\u0103. (…) Mi-aruncai ochii pe c\u00e2mp:\/ c\u00e2mpul negru, ochiul str\u00e2mb,\/ ploaia rece, masa-n frig\/ stele nu-s, luna-i covrig (Recviem).
\n\u00cen volumul \u201eEseu\u201d (1966), reintrat \u00een via\u021ba civil\u0103, dup\u0103 dou\u0103 runde de \u00eencarcerare \u2013 \u00een ultima, p\u0103scut de primejdia unei condamn\u0103ri la moarte \u2013 Caraion introduce ciclul \u201eErau anotimpuri ciudate (1939-1944)\u201d, o prelungire a dezastrelor, un recviem: Ploaia care se \u00eendeletnice\u0219te cu cre\u0219terea melcilor \u0219i-a mohorului\/ ne cioc\u0103ne-n geam. Viscole\u0219te cu p\u0103s\u0103ri. S-a oprit.\/ E-o lumin\u0103 ve\u0219ted\u0103, bolnav\u0103\/ cu ceva de bandaj ca apa din tran\u0219ee.\/\/ (…) Iar somnul preget\u0103 l\u00e2ng\u0103 nevestele-ad\u00e2nci\/ rezemate de por\u021bi.\/ La vetrele \u0219i-n g\u00e2ndul lor,\/ luna coace cucuruz pentru mor\u021bi (Vechime). Evocarea du\u0219ilor din lume st\u0103 sub semnul lui Heraclit, al apei, al jilavului: Pas\u0103rea nop\u021bii nu \u0219tie:\/ apa mea a murit. Apa vie (Medalionul lichenilor).
\n\t\u00cenhumarea unui lupt\u0103tor, f\u0103r\u0103 onoruri militare, p\u00e2lp\u00e2ie de o infinit\u0103 delicate\u021be, asistat\u0103 de o ninsoare hieratic\u0103, consacratoare: La iruga verde din p\u0103dure\/ pentru adormitu-n zale, c-o siring\u0103,\/ noi, de bra\u021b, l-am dus s\u0103-l ning\u0103-n\/ v\u0103i cu sirinc\u0219i – solitudini pure.\/\/ Mai \u021bii minte? Str\u00e2mt ca-ntr-o carling\u0103,\/ apa-i ciuruia peste femure.\/ Luna-n iarb\u0103 \u2013 v\u00e2n\u0103t\u0103 secure -\/ \u00eencepuse vinul s\u0103-\u0219i preling\u0103; nervii celor de fa\u021b\u0103 la minima ceremonie se comport\u0103 precum cilii unor viet\u0103\u021bi marine sudice \u00eentr-un univers boreal, mai adecvat cumva pentru rigor mortis: B\u00e2\u021b\u00e2iau prin ochi ni\u0219te-amintiri,\/ inimile-\u0219i p\u0103r\u0103seau vecinii\/ \u0219i prin nervii lini\u0219tii sub\u021biri\/\/ ca O Groenland\u0103 de actinii,\/ umbra lui (oceanic\u0103 v\u0103paie)\/ se-ntindea din mun\u021bi p\u00e2n\u0103-n odaie (Umbra eroului). Oximoronul face \u0219i mai pregnant\u0103 senza\u021bia de realitate \u0219i vis, de somn \u0219i moarte, cumva rimbaldian\u0103, a sonetului.
\n\tUn mare poem, antologic, \u201eLaz\u0103rii mor\u021bii\u201d pare a fi conceput ca scenariu al unui film oniric, av\u00e2nd ca personaje pe cei afla\u021bi \u00een carlingele lor de p\u0103m\u00e2nt care se catapulteaz\u0103 \u00een memoria celor vii, defenestra\u021bii din \u201efereastra de lut\u201d b\u00e2ntuind pe acei care i-au pierdut. Catalizatoare ale acestei viziuni sunt, iar\u0103\u0219i, ploile: Ploile mulg ora\u0219ul\/ din toate p\u0103r\u021bile;\/ b\u0103rba\u021bii pleca\u021bi la r\u0103zboaie\/ \u0219i-au str\u00e2ns inima, \u0219i-au dus c\u0103r\u021bile. Efectul afrodisiac al ploilor genereaz\u0103 frust\u0103ri \u0219i halucina\u021bii: Unii au fost. Unii nu mai sunt.\/ Caut\u0103 ochiul \u00een humus \u0219i v\u00e2nt.\/ Coclite de ploi, f\u0103r\u0103 leat,\/ Femeile lumii-au \u021bipat.\/\/ Mint cugetele toate. Sufletu-i str\u00e2ng \u2013 nu-l aud.\/ S-au \u00eentors iubitele vechi la-nceput.\/ Oriunde\/ e om, omul se-ascunde. Imagini de front \u0219i rele prevestiri se prevestesc cu visul \u0219i spectre amnezice: Amurgul ploua-n mant\u0103i,\/ \u00eenvine\u021be\u0219te prundul de broa\u0219te.\/ Laz\u0103rii no\u0219tri, dac\u0103 ne-ar intra \u00een od\u0103i,\/ acuma \u2013 Laz\u0103rii no\u0219tri nu ne-ar cunoa\u0219te. Totu\u0219i, dintr-un tablou escatologic (\u021aurloaie la nord, \u021burloaie la sud) mor\u021bii fac efortul (zadarnic) de a evada: B\u0103rba\u021bii de-acolo, b\u0103rba\u021bii\/ au ie\u0219it pe fereastra de lut;\/ \u0219esul i-a dus, v\u00e2ntul a suflat\/ \u0219i nu i-a m\u00e2ng\u00e2iat, i-a b\u0103tut.\/\/ \u00cen turla cu priveghiuri albastre,\/ unde ne mor femeile\/ pure, ca \u0219i ideile,\/ ardeau lum\u00e2n\u0103rile noastre…\/\/ Iatacul se-nchide. E \u0219apte.\/ Ploile cad cu miros de mosc.\/ Singuri Laz\u0103rii mor\u021bii ne cheam\u0103, da-n noapte \u2013 se uit\u0103 la noi \u0219i nu ne cunosc. O subversivitate manifest\u0103.
\n\tCriticul Daniel Dumitriu, precaut s\u0103 nu ating\u0103 zone \u201ecu probleme\u201d, justifica absen\u021ba autorului \u201eC\u00e2ntecelor negre\u201d din volumul \u201eAres \u0219i Eros\u201d (Editura \u201eJunimea\u201d, 1978) astfel: \u201eam grupat poe\u021bi al c\u0103ror temperament s-a conjugat cu un anume determinism istoric, v\u0103zut cu prec\u0103dere din unghiul socialului \u0219i politicului. Insurgen\u021ba \u00een sine, nesubordonat\u0103 determinismului respectiv, nu m-a interesat, pentru aceast\u0103 carte, se \u00een\u021belege. Un exemplu? Ion Caraion, poet foarte important, de altfel.\u201d Insurgentul congenital, fostul de\u021binut politic se obi\u0219nuise cu fel de fel de abuzuri, ba chiar (cu un aer masochist) \u00eendemna: urca\u021bi-v\u0103 pe mine\/ sunt lucrul \u00een sine; \u00ee\u0219i pierduse individualitatea din \u201eunghiul socialului\u201d.
\n\tC\u0103, \u00een pofida ursuzeniei \u0219i bizareriei sale comportamentale, a sucelilor induse de lungul stagiu carceral, \u00een lumea scriitoriceasc\u0103, avea o cot\u0103 de stim\u0103 considerabil\u0103 o probeaz\u0103 faptul c\u0103, \u00een iulie 1981, la ultimele alegeri adev\u0103rate ale U.S.R., din cei 44 de candida\u021bi, la pre\u0219edin\u021bie, dup\u0103 G. Macovescu \u0219i Doina\u0219 (375, respectiv 361 de voturi), al \u0219aisprezecelea \u00een top, cu 287 de op\u021biuni era I.C., dup\u0103 el aliniindu-se nume din cele mai prestigioase: Jebeleanu, Manolescu, M. Dinescu, Geo Dumitrescu, Al. Paleologu, Gellu Naum, Dimov, L. Raicu, V. Cristea etc. P\u00e2n\u0103 la ultimul propozabil, Marius Robescu (159 op\u021biuni).
\n\t\u00cen 1980, c\u00e2nd a ap\u0103rut \u201eCel mai iubit dintre p\u0103m\u00e2nteni\u201d, unde, se \u0219tia, pe ici pe colo, c\u0103 e vorba \u0219i de pu\u0219c\u0103ria\u0219ii politici de la mine, vigilen\u021ba organelor, dup\u0103 m\u0103rturia lui Mircea Zaciu, r\u0103m\u0103sese m\u0103rit\u0103: \u201ela Baia Sprie au venit \u00een mica libr\u0103rie doar dou\u0103 exemplare din Marin Preda, Cel mai iubit… \u0219i le-au cump\u0103rat ei unul, directorul N. pe cel\u0103lalt. Dup\u0103 c\u00e2teva zile, am\u00e2ndoi au primit o cita\u021bie la mili\u021bia local\u0103. Moldovan era la Baia Mare \u0219i n-a aflat de cita\u021bie. \u00centre timp, l-a avertizat colegul lui M. fusese somat s\u0103 restituie romanul lui Preda. Min\u021bind c\u0103 nu-l mai are, c\u0103-l \u00eemprumutase cuiva la Cluj, a fost interogat apoi de \u201eorgane\u201d dac\u0103 a citit romanul \u0219i la r\u0103spunsul lui afirmativ, l-au \u201esf\u0103tuit\u201d s\u0103 nu-l mai comenteze cu nimeni \u0219i, c\u00e2t se poate de repede, s\u0103 restituie cartea. S-o depun\u0103 (Mircea Zaciu, Jurnal, Vol.1, Editura \u201eDacia\u201d, 1993, p. 306; 107). Exista prezum\u021bia c\u0103 personajul Petrini con\u021bine o doz\u0103 considerabil\u0103 de confesiuni ale lui Caraion, ce se \u201e\u0219tia\u201d cu Preda din redac\u021biile gazetelor din timpul r\u0103zboiului.
\n\tNicolae Breban avertiza, \u00een 2012, asupra implic\u0103rii \u00een politica \u201eefectiv\u0103\u201d a unor scriitori care a indus \u201eforme acute \u0219i partizane, sp\u0103rg\u00e2ndu-ne unitatea, confuzion\u00e2nd grav conceptele \u0219i ideile cu care \u0219i atac\u00e2nd nu pu\u021bine mari valori, vii sau moarte. (…) \u00cencep\u00e2nd cu , poet de marc\u0103, \u00eenchis nai bine de un deceniu \u00een cele mai dure pu\u0219c\u0103rii comuniste. Iar lista se termin\u0103 \u00een zilele acestea cu Adrian Marino, fost pu\u0219c\u0103ria\u0219 politic \u0219i unul dintre pu\u021binii creatori de sistem de clar\u0103 anvergur\u0103 ai culturii noastre dintotdeauna, publicat pe mai multe continente, care i-a iritat pe unii in\u0219i la organul \u0219i de care vorbim (G.D.D. \u0219i C.N.S.A.S., n.m) \u0219i care l-au pe dat\u0103, expun\u00e2ndu-l batjocurii \u0219i oprobiului mul\u021bimii, f\u0103r\u0103 s\u0103 ezite. Ne\u0219tiind sau uit\u00e2nd c\u0103 odat\u0103 cu Caraion, Marino, dar \u0219i cu Buzura sau Doina\u0219 \u0219i al\u021bii, sunt t\u00e2r\u00e2te \u00een noroi demnitatea \u0219i prestigiul elitei, iar odat\u0103 r\u0103ul f\u0103cut \u2013 un r\u0103u care atinge \u00eentreaga stabilitate \u0219i orgoliu al na\u021biunii \u2013 nimeni nu-l va mai putea repara\u201d (Nicolae Breban, Istoria dramatic\u0103 a prezentului. Aventurierii politicii rom\u00e2ne\u0219ti, Editura \u201eMuzeul Literaturii Rom\u00e2ne\u201d, 2012, p. 377-378).
\nC\u00e2nd aproape nu mai credeam c\u0103 scriitorului Ion Caraion (m. 1986, Lausanne) i se mai poate ridica \u201ebiletul de lup\u201d \u2013 o bun\u0103 bucat\u0103 de istorie, exmatricularea din toate \u0219colile \u021b\u0103rii \u2013 conform prolifer\u0103rii unei \u201epolitici corecte\u201d, centenarul statului unitar na\u021bional produce, \u00een termeni ecleziastici, o minune: \u201eO list\u0103 canonic\u0103 cu 100 de poe\u021bi rom\u00e2ni \u00een 100 de ani\u201d (\u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d, nr. 16, aprilie 2019, p. 14-15), \u00een care 35 de critici, istorici literari \u0219i poe\u021bi \u00ee\u0219i exprim\u0103 opiniile\/ crezurile pe liricii unui veac destul de zbuciumat \u0219i, peste optimismul lui Brucan, t\u00e2mpit de tranzitoriu.
\n\t\u00centre ace\u0219tia, trei buzoieni; Vasile Voiculescu (astfel grafiat), Ion Caraion \u0219i Ion Gheorghe; primii doi de\u021binu\u021bi politici, sub regimul \u201edemocra\u021biei populare\u201d, cel de al treilea comunist convins, plagiator al lui Lao Tse (dup\u0103 Dorin Tudoran) \u0219i ata\u0219at cultural \u00een China, apud 1989 (debut, \u00een 1957, cu singurul- deocamdat\u0103 – roman \u00een versuri din istoria noastr\u0103 literar\u0103 \u201eP\u00e2ine \u0219i sare\u201d; armata sovietic\u0103 de ocupa\u021bie a fost retras\u0103 de Hru\u0219ciov \u00een 1958). Oarecare echilibru, \u00een ideea lui Caragiale \u201enici prea prea, nici foarte foarte\u201d? S\u0103 fie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u0218erban GEORGESCU YOU AN DIE am \u00eenghi\u021bit f\u0103r\u0103 s\u0103-mi dau seama toat\u0103 istoria lumii uneori, c\u00e2nd deschid gura, scot aburi<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11929"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11929"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11929\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11931,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11929\/revisions\/11931"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11929"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11929"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11929"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}