{"id":11747,"date":"2020-11-01T22:07:09","date_gmt":"2020-11-01T19:07:09","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=11747"},"modified":"2020-11-01T22:07:09","modified_gmt":"2020-11-01T19:07:09","slug":"literadura-nr-12-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=11747","title":{"rendered":"Literadura nr. 12 (7)"},"content":{"rendered":"

Ottilia ARDELEANU<\/strong><\/p>\n

Doar iubirea te poate face s\u0103 taci pe
\nner\u0103suflate<\/strong><\/p>\n

Nictofob de Emanuel P\u0103tr\u0103scioiu
\n\"\"

\u00cen 2016, la editura Minela, Bucure\u0219ti, apare
\nvolumul de poezie Nictofob, al t\u00e2n\u0103rului
\npoet Emanuel P\u0103tr\u0103scioiu, volum de 104
\npagini, cu prezentarea critic\u0103 a dou\u0103 poete,
\nRaluca Neagu \u0219i Claudia Minela, la finalul
\nc\u0103r\u021bii, \u0219i a profesorului \u0219i criticului Felix
\nNicolau, pe coperta a patra. \u00cent\u00e2mplarea face
\ns\u0103-mi parvin\u0103 \u0219i s\u0103 devin curioas\u0103 \u00een a-l
\nparcurge. Surprinz\u0103tor, volumul m\u0103 prinde!
\nEmanuel P\u0103tr\u0103scioiu scrie o poezie
\nmistic-religioas\u0103 cu referiri la Biblie \u0219i la
\npersonaje biblice, dar totodat\u0103 cu invazie de
\ncultur\u0103 ocult\u0103. Din prima poezie radiografiaz\u0103
\ndualitatea lumii \u00een care tr\u0103im, binele \u0219i r\u0103ul
\nconvie\u021buind \u0219i \u00eentrec\u00e2ndu-se unul pe cel\u0103lalt.
\nNictofob pare s\u0103 comunice clar \u0219i
\nr\u0103spicat tematica volumului \u00een sine. Este un
\ncr\u00e2mpei de poezie bine \u00eenchegat\u0103, o poezie
\ndocumentat\u0103 a\u0219 zice, dat fiind num\u0103rul mare
\nde termeni specifici.
\nSunt un slujitor al lui Dumnezeu este
\nmotto-ul c\u0103r\u021bii care ne \u0219i introduce \u00een
\natmosfera creat\u0103 uniform \u0219i dens de t\u00e2n\u0103rul
\npoet. Tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eenl\u0103untrul c\u0103r\u021bii este
\nstudiat, documentat, m\u0103rturisit. Poezia aceasta
\neste cumva, privit\u0103 prin aceast\u0103 prism\u0103, o
\npoezie precis\u0103, conform\u0103 cu \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile
\nbiblice, poetul ne face cunoscute anumite
\nfapte, rug\u0103ciuni \u0219i pilde, un fel de rapoarte
\npersonale asupra acestora, cu deznod\u0103m\u00e2nt \u0219i
\ninterpretare \u00een cheie personal\u0103, f\u0103r\u0103 abateri de
\nla con\u021binutul biblic. Dezv\u0103luiri despre
\nSamyaza, Hilchia, Moloh \u0219i al\u021bii asemenea
\ntrimit la cercetarea versetelor, la c\u0103ut\u0103ri \u0219i
\nl\u0103muriri ale aspectelor \u0219i atest\u0103rilor
\nversificate. Referiri la versete \u0219i enun\u021buri
\npreluate \u0219i ajustate poetic. Asist\u0103m, practic, la
\no fr\u00e2ntur\u0103 de religie filtrat\u0103 prin cugetul \u0219i
\npercep\u021bia personale: adev\u0103rat v\u0103 spun vou\u0103\/
\n\u021bip\u0103tul unui \u0219arpe (p. 18).
\nDespre via\u021b\u0103 \u0219i moarte, despre iubire
\npoetul vorbe\u0219te transparent, asimil\u00e2ndu-le a\u0219a
\nca \u00een versurile: via\u021ba e un trup cu form\u0103 de
\nnori\/ interior transparent\/ ce \u00een\u021beap\u0103
\nalbastrul din v\u00e2rful degetelor \u0219i pleac\u0103\/ \u00een
\numbra mea (p.19). Iat\u0103 cum aici poetul vede
\npartea u\u0219oar\u0103 a vie\u021bii, plutind deasupra lini\u0219tit,
\npe de alt\u0103 parte efemeritatea ei \u0219i mohor\u00e2rea,
\nav\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 e vorba de nori.
\nTranspuneri\/ interpret\u0103ri\/ r\u0103st\u0103lm\u0103ciri
\nprezumptive apar pe alocuri: iad la iad cu
\nbucurie \u00eeng\u00e2na focul de nisip\/ \u021bip\u0103tul unui
\n\u0219arpe (p. 18).
\nEmanuel P\u0103tr\u0103scioiu este o voce
\nautentic\u0103 prin tema selectat\u0103, altfel dec\u00e2t ce
\ncitesc zilnic: p\u0103cat de iad mi l-am dorit
\n\u00eentotdeauna\/ dar nu m-a ascultat\/ Ceea ce v\u0103
\npovestesc nu e o gre\u0219eal\u0103; sau: carafele cu
\nvin sunt lum\u00e2n\u0103ri care \u00ee\u0219i a\u0219teapt\u0103\/ flac\u0103ra\/…
\n\/\/ nu vreau s\u0103 mor\/ ci s\u0103 tr\u0103iesc din Tine\/
\nleprosul (p.21).
\nFace un cult din rela\u021bia cu Dumnezeu,
\n\u00eenso\u021bindu-se cu universul, lumina.
\nSimbolistic, autorul introduce cifra 9 \u00een loc de
\npronumele personal nou\u0103: ne va ar\u0103ta 9
\noamenilor\/ c\u0103 lumina dintre t\u0103lpi\/ nu e ceea
\nce doare la cap\u0103t de cui\/ lumina dintre 2
\nt\u0103lpi (p. 23); cineva s\u0103 dea piatra la o parte
\nde pe sufletul meu\/ \u00eenviere (p.24).
\nCartea este divizat\u0103 \u00een trei fascicule
\ndiferite, de intensit\u0103\u021bi inegale care totodat\u0103
\nsunt participative emo\u021bional, fiecare cu lumina
\n\u0219i obscuritatea lui, \u00eentr-o unitar\u0103 convie\u021buire:
\nI. Legea. II. Tineri ca ni\u0219te spaime, III.
\nDomni\u021ba \u00een stacojiu, prima \u0219i ultima av\u00e2nd \u0219i
\nmotto-uri.
\nPoezia acestui t\u00e2n\u0103r autor are o
\nsemantic\u0103 bogat\u0103 \u0219i urm\u0103re\u0219te cronologic
\ndrumul credin\u021bei \u0219i al p\u0103c\u0103tuirii. El caut\u0103
\nlumina \u00een \u00eentuneric \u0219i oscileaz\u0103 permanent
\n\u00eentre bine \u0219i r\u0103u, nereu\u0219ind s\u0103 se lase convins
\nde una dintre p\u0103r\u021bi. Se dovede\u0219te un poet
\nmatur care poart\u0103 l\u0103untric o lupt\u0103 pentru
\nreg\u0103sirea \u0219i men\u021binerea echilibrului existen\u021bial,
\nmaterial \u0219i spiritual\/ moral. \u00centr-o alt\u0103
\nconjunctur\u0103 este adus cititorul \u00een Tineri ca
\nni\u0219te spaime. Poetul devine dintr-odat\u0103 mai
\numan, mai sigur pe el, incertitudinile \u0219i r\u0103ul se
\ndisip\u0103 \u00eentr-un univers mai aproape de sine,
\nmai lin conturat. Aici miz\u0103m pe o purificare
\nprin cuv\u00e2nt. Lumina cade direct pe suflet,
\ndesigur, prezen\u021ba divinit\u0103\u021bii f\u0103c\u00e2ndu-se sim\u021bit\u0103
\nadesea: momentul cel mai pl\u0103cut al dimine\u021bii
\neste atunci\/ c\u00e2nd te v\u0103d f\u0103c\u00e2nd soarele pern\u0103
\n\u0219i pun\u00e2ndu-l sub ureche ai puritatea unui
\ncopil care caut\u0103 oceanul \u00een scoici\/ \u0219i nisipul
\n\u00een c\u0103r\u021bile de colorat\/ pove\u0219tile noastre de
\ndragoste sunt indiscutabil\/ adev\u0103ruri\/ nici
\nDescartes nu le-ar putea pune la \u00eendoial\u0103\/
\nlotus \u00een bra\u021bele infinitului (p.27) – iat\u0103 cum
\nlirismul coboar\u0103 \u00een mantia de cuvinte \u0219i
\nc\u0103ldura sufleteasc\u0103 a autorului se \u00eempr\u0103\u0219tie
\ndeasupra lumii.
\nDac\u0103 primul capitol este mai degrab\u0103
\nun subiect profetic, aici discursul se l\u0103f\u0103ie \u00een
\natingeri spinoase ale existen\u021bialismului, se
\n\u00eencadreaz\u0103 \u00een socio-uman. Via\u021ba \u0219i moartea nu
\nfac o dezbatere nou\u0103, \u00eens\u0103 stilul concentrat,
\ndezinvolt, pe alocuri ironic dau o expresie
\nnou\u0103, original\u0103 cotidianului peste care
\npatroneaz\u0103, ca un \u00eencurajator necesar \u0219i de
\nne\u00eenlocuit, iubirea.
\nDac\u0103 primul fascicul a fost cumva
\nvia\u021b\u0103 trecut\u0103 prin principiile \u0219i simbolurile
\nbiblice, acesta este aproape tratat jurnalistic,
\ncu detalii, ritualuri \u0219i personaje cunoscute:
\nfamilie, vecini etc.: Dumnezeu ne prive\u0219te de
\nafar\u0103 z\u00e2mbind! El nu se\/ amestec\u0103 \u00een certurile
\nnoastre. \u0218tie c\u0103 rufele se\/ spal\u0103 \u00een familie\/
\ncocktail (p. 30). Iat\u0103 c\u0103 vorbim \u0219i de o
\nbucurie interioar\u0103, o s\u0103rb\u0103toare a aducerilor
\naminte traversat\u0103 de acelea\u0219i sentimente
\nantagonice, o feeric\u0103 tr\u0103ire \u00een trecut\/ pinata
\n(p.33)
\nPosedat de demonii scrisului, poetul
\n\u00eentrevede o apocalips\u0103 interioar\u0103 de care se va
\nteme \u00een poezia sa cu tematic\u0103 predominant
\nreligioas\u0103. Dezlipirea de cerin\u021bele unui drum
\ncurat \u00een via\u021b\u0103 se face cu greutate.
\nPoezia din acest capitol merge pe
\ntitluri scurte \u0219i marcheaz\u0103 anumite lucruri din
\nrutina, vicisitudinile vie\u021bii \u0219i modul
\ndezorganizat ori inuman de a tr\u0103i, la fel de
\noriginale \u00een sensuri: acum sunt o imita\u021bie a
\npumnilor mei\/ originalul st\u0103 \u00een bra\u021bele tale\/
\nimita\u021bie (p. 36); doi tineri se s\u0103rutau \u00een parc\/
\nerau de fa\u021b\u0103 peturile \u0219i co\u0219urile de gunoi\/
\nplastic (p. 37).
\nCu siguran\u021b\u0103 acest capitol pluseaz\u0103
\ndragostea: timpul ne \u00eengr\u0103m\u0103dea s\u0103rut\u0103rile \u00een
\naceea\u0219i iubire\/ te f\u0103ceam dragoste nop\u021bi la
\nr\u00e2nd\/ \u00ee\u021bi scriu (p.38).
\nUneori, poezia lui Em se scrie cu
\npumnul str\u00e2ns de revolt\u0103, de indignare, de
\nsuferin\u021b\u0103, iar \u00een toat\u0103 aceast\u0103 priveli\u0219te
\nalarmant\u0103, un soi de inocen\u021b\u0103 necuv\u00e2nt\u0103toare
\napare s\u0103 rezolve \u00eenc\u0103 o problem\u0103 a vie\u021bii: a
\nfost prima bucat\u0103 de carne ce m-a devorat\/ de
\nla reavoin\u021b\u0103 \u00eencoace\/ doar evolu\u021bionismul lam
\n\u00eenv\u0103\u021bat pe buc\u0103\u021bi\/ nici m\u0103car pumnul care
\nlega genera\u021biile nu \u00eei era\/str\u0103in\/… \/\/mama era
\nsub noroi\/ f\u0103cea florile s\u0103 r\u0103sar\u0103\/ inocen\u021ba
\n(p. 43).
\nFiecare poem al autorului de fa\u021b\u0103 are
\nun fini\u0219 pilduitor, r\u0103scolitor, meditativ,
\namplific\u00e2nd emo\u021bia transmis\u0103.
\nDespre sine, poetul scrie cu triste\u021be
\nuneori, apatie alteori, \u00een orice caz este sincer
\ncu sine \u0219i cu lumea exterioar\u0103: sunt primul
\nhomunculus care \u0219i-a c\u0103utat r\u0103d\u0103cinile\/ \u00een
\nfa\u021ba nev\u0103zut\u0103 a planetelor\/ miceliu (p. 48);
\nsunt ceea ce m\u00e2ng\u00e2i\/ atunci c\u00e2nd florile se
\nsatur\u0103 de u\u0219ile tr\u00e2ntite,\/ ceea ce mu\u0219ti\/ atunci
\nc\u00e2nd gloan\u021bele sunt confuze.\/ ceea ce gu\u0219ti\/
\natunci c\u00e2nd extazul devine inflamabil:\/ ceea
\nce te consum\u0103\/ atunci c\u00e2nd s\u00e2ngele
\nreac\u021bioneaz\u0103\/ la b\u0103t\u0103ile inimii\/ ecce homo (p.
\n47).
\nDar, nici de ea nu uit\u0103 \u0219i poate c\u0103 cel
\nmai frumos o spune \u00een poezia ex abrupto (p.
\n50): semeni cu infinitul. O declara\u021bie de iubire
\nautentic\u0103 \u0219i parabolic\u0103 o \u00eent\u00e2lnim \u00een versurile:
\nnu te po\u021bi elibera de mizerabilionul din ochii
\nmei\/ te prive\u0219te cum numai un \u00eendr\u0103gostit \u0219tie
\ns\u0103 o fac\u0103\/deformat\u0103\/ contur\u00e2ndu-m\u0103 precum
\nlumina \u00eentunericul\/ parabol\u0103 (p. 52).
\n\u0218i aceast\u0103 parte a doua insereaz\u0103
\nprintre metafore ale iubirii, z\u00e2mbete,
\nsenin\u0103t\u0103\u021bi, o serie de cuvinte grele, tulburi,
\nap\u0103s\u0103toare: obscur, ajunase, nihilism, burt\u0103
\ngoal\u0103, tragedie, r\u0103u, violen\u021b\u0103, umbre,
\ndepresii, irita\u021bie, pl\u00e2ns, neglorie – cu
\nremember st\u0103nescian, s\u00e2nge, gloan\u021be etc.
\nSt\u0103ri antagonice de calitate, reflec\u021bii
\nale unei lumi amare, imagini plastice: pe
\nobrazul t\u0103u\/ cad stelele unei lumi amare\/ e
\ndin ce \u00een ce mai frig (p. 63). Tot despre
\namarul vie\u021bii \u00een moartea la nevoie se
\ncunoa\u0219te (p. 64). Dualitatea este prezent\u0103:
\ns\u0103r\u0103cia-bog\u0103\u021bia.
\nAntidepresivele din capitolul al doilea
\nsunt, desigur, visele mai ales, idilele, jocul dea
\nceva frumos, benefic. Expunerile,
\ndiscursurile sunt fire\u0219ti, limpezi, luminoase,
\nnec\u0103utate.
\nDomni\u021ba \u00een stacojiu cu un motto ales
\ndin Cartea minciunilor de Aliester Crowley:
\nNu e nevoie s\u0103 \u00een\u021belegi, e suficient doar s\u0103
\nadori – este cel de-al treilea fascicol poetic al
\nc\u0103r\u021bii, alc\u0103tuit din 24 de poeme ocupante de
\njum\u0103t\u0103\u021bi de fil\u0103, prima poezie, carmin ro\u0219u,
\nfiind cea mai senzual\u0103 dintre toate din acest
\ncapitol care amplific\u0103 la extrem sentimentul
\nde iubire, el devenind carnal \u0219i obsesiv, care
\ntransform\u0103 totul \u00een poezie: vreau s\u0103 te fac s\u0103
\nro\u0219e\u0219ti… las\u0103-m\u0103 s\u0103 te fac poezie\/ ro\u0219u
\ncarmin (p. 68). Iubirea devine animalic\u0103, de
\nne\u021binut \u00een lan\u021b. Iubirea este at\u00e2t de intens\u0103
\n\u00eenc\u00e2t plou\u0103 cu tine\/ nu \u0219tiu (p. 74). Poetul
\nacesta t\u00e2n\u0103r este un suflet sufocat de lav\u0103
\n(p.76): de \u00eemi vei t\u0103ia limba\/ vei vedea c\u0103
\niubirea va cre\u0219te la loc\/ ca o coad\u0103 de reptil\u0103\/
\nsunt o hydr\u0103 care \u00ee\u0219i caut\u0103 c\u00e2ntecul\/ \u00eentre
\ncoapsele tale.
\nUneori, poetul este foarte aproape de
\ncuceririle sale, alteori dezarmeaz\u0103: e\u0219ti o
\ncuceritoare greu de cucerit\/ \u0219tiu (p. 78);
\nparc\u0103 \u0219i reflexiile au forma unor \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103ri
\ntragice\/ 23:00 (p. 79); felul \u00een care m\u0103
\nobsedezi nu poate fi omenesc\/ te sun mereu
\nla or\u0103 fix\u0103 (p. 81); sunt o pr\u0103pastie de foc\/
\ndin t\u0103lpile tale ies aburi dulci pe care \u00eei
\n\u00eenghit\/ iubirea mea ia form\u0103 de cu\u021bit\/ te sun
\nmereu la or\u0103 fix\u0103 (p. 81).
\nMetaforele lui Emanuel P\u0103tr\u0103scioiu
\nsunt de o tandre\u021be irezistibil\u0103: aburi de gutui
\ncoapte \u00ee\u021bi ies din piept\/ t\u00e2njesc (p. 83); doare
\nal dracului de tare momentul\/ c\u00e2nd \u00eengerii din
\ntine se transform\u0103 \u00een piatr\u0103\/ c\u00e2nd ai numai
\nlacrimi \u00een form\u0103 de femeie pe obraz\/ \u0219i \u021bi se
\nrepro\u0219eaz\u0103 c\u0103 iese s\u00e2nge\/ cum se cade (p.
\n84); voiam s\u0103 fac din s\u0103ruturile tale\/ ni\u0219te
\nexerci\u021bii de psihanaliz\u0103\/ contempl\u0103 focul (p.
\n86); \u021bip\u0103m atunci c\u00e2nd iubirea ne st\u0103 \u00een g\u00e2t\/
\nr\u0103va\u0219e sanscrite (p. 89); \u00een crudul unei
\nc\u0103pi\u021be de f\u00e2n\/ te desfac \u00een dou\u0103 vise\/ amant\u0103
\n\u0219i so\u021bie\/ 8(uz) & naiv (p. 90).
\n\u00cen final, a\u0219 vrea s\u0103 spun c\u0103 aceast\u0103
\ncarte este o sf\u00e2nt\u0103 treime care vegheaz\u0103
\nasupra actului creativ: afectivitatea divin\u0103
\ndublat\u0103 de asumare a propriilor p\u0103cate,
\nexisten\u021bialismul \u00eentr-o perioad\u0103 de via\u021b\u0103
\nne\u00eemplinit\u0103 \u00een care poetul aproape c\u0103 se
\nreg\u0103se\u0219te, cu lipsurile \u0219i tarele morale ale
\nprezentului, \u0219i iubirea ca duh care \u00eenal\u021b\u0103
\ndeasupra iadului uman care se declan\u0219eaz\u0103 \u00een
\nfiecare clip\u0103, altfel.
\nDar, totodat\u0103, cele trei semnifica\u021bii
\ndevin o triad\u0103 poetic\u0103: p\u0103cat-umilin\u021b\u0103-adorare,
\nca \u0219i c\u00e2nd orice muritor trebuie s\u0103
\ntreac\u0103 mai \u00eent\u00e2i printr-un iad universal ca s\u0103
\najung\u0103 la raiul personal!
\nA\u0219 mai ad\u0103uga c\u0103 acest volum
\nconstruit pe p\u0103cat are un ascendent \u00een iubire,
\nindiferent de zodia \u00een care a venit \u00een lume.
\nPoetul acesta promite. Nictofob este
\nconving\u0103tor. O noapte mare, ampl\u0103 de crea\u021bie
\npe fundalul patimilor interioare de care se va
\nsalva la final printr-o enorm\u0103 iubire, imens\u0103,
\nadresat\u0103 persoanei adorate \u0219i, \u00een acela\u0219i timp,
\npentru poezie!<\/p>\n


\nTraian Gh. CRISTEA<\/strong><\/p>\n

ECOUL R\u0102D\u0102CINILOR AD\u00c2NCI<\/strong><\/p>\n

C\u00e2nd ai fericitul prilej s\u0103 te-nt\u00e2lne\u015fti
\ncu poezia, tresari, te fr\u0103m\u00e2n\u0163i, sim\u0163i o
\nvibra\u0163ie interioar\u0103 pe care n-o po\u0163i
\nexplica lesne. Astfel de tr\u0103iri emo\u0163ionale m-au
\ncutreierat \u00een timpul lecturii volumului
\n\u201eVitregii suportabile\u201d, semnat de Nicolai
\nT\u0103icu\u0163u (EDITGRAPH, Bz, 2019).
\nNefiind critic literar, nu-mi permit s\u0103
\nm\u0103 aventurez \u00een a formula aprecieri de
\nvaloare \u00een formul\u0103ri pompoase. C\u0103ci azi mai
\nse practic\u0103, din p\u0103cate, cronici literare –
\ndiscursuri devenite veritabile ridic\u0103ri \u00een slav\u0103
\nprin \u00een\u015firuiri de cuvinte, pres\u0103rate cu
\nsuperlative care \u00eendep\u0103rteaz\u0103 cititorul de
\nsubstan\u0163a, mesajul pieselor lirice.
\n\u00cen prezentele note de
\nlectur\u0103, invit cititorul s\u0103-\u015fi
\n\u00eendrepte aten\u0163ia asupra volumului
\nurm\u0103rind cu prioritate rela\u0163ia
\npoetului cu sine \u00eensu\u015fi \u015fi,
\nsimultan, cu lumea exterioar\u0103. Cu
\nsurprindere, va descoperi un flux
\nliric, original, generator de emo\u021bii
\nestetice.
\nCartea se deschide cu
\npoemul \u201est\u0103ri previzibile\u201d –
\nsintez\u0103 liric\u0103 prin care se
\ncontureaz\u0103 semnifica\u0163ia titlului.
\nAdmirabil este \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat ciclul existen\u0163ial
\nal poetului la cap\u0103tul c\u0103ruia se afirm\u0103 : …\u00een
\ndomeniul acesta \u00een care-mi \u00eenv\u00e2rt\/ acele
\nceasului meu biologic\/ vitregii ale naturii
\nsuport\/ \u015fi ele pe mine.
\nVolumul se structureaz\u0103 \u00een trei p\u0103r\u0163i, trei
\ncicluri cu titluri sugestive: ,,stihuri de sub o
\narip\u0103 c\u0103z\u0103toare\u201d, ,,\u00eentomnare la masa de
\nscris\u201d, \u201eticluirea unei scrisori de adio datate
\nspre am\u00e2nare\u201d. Important de subliniat este
\nfaptul c\u0103 \u00een cuprinsul poemelor din fiecare
\nparte, lectorul poate recepta fr\u0103m\u00e2ntarea eului
\nliric \u00eentr-un proces continuu al autodefinirii
\nprin intermediul \u201evitregiilor\u201d unei existen\u0163e
\nspirituale convulsionate de permanente
\ntransform\u0103ri.
\nPrimul ciclu are ca centru de greutate
\n\u00eentoarcerea la matc\u0103, prilej de evocare
\naureolat\u0103 a figurii tat\u0103lui, mamei \u015fi mediului
\nfamilial. \u00cen poemul ,,ilegal pe sensul normal\u201d,
\nmonologul liric este impresionant prin originalitatea
\ncu care se contureaz\u0103 universul
\nparadisiac al devenirii sub aripa p\u0103rin\u0163ilor,
\nal\u0103turi de frate: am tr\u0103it prin tine, tat\u0103, ilegal
\nam tr\u0103it\/ \u015fi nu mi-a p\u0103sat de prezen\u0163a
\npoli\u0163istului de la intersec\u0163ie\/\/ am tr\u0103it prin
\ntine, mam\u0103, ilegal am tr\u0103it (…)
\nRememorarea obiectelor \u015fi elementelor
\ncu care poetul a fost \u00een contact \u00een timpul
\nevolu\u0163iei se face printr-o enumera\u0163ie care
\nconfer\u0103 secven\u0163ei descriptive dinamism,
\nnaturale\u0163e. Vie\u0163uirea poetului printre \u201eflori ale
\ngr\u0103dinii\u201d, printre \u201ema\u015fini ale str\u0103zii\u201d, pe
\n\u201etrecerea de pietoni \u00eentre culorile semaforului\u201d,
\neste alert\u0103, e o vie\u0163uire f\u0103r\u0103 temere, cu
\nelan \u015fi \u00eendr\u0103zneal\u0103, c\u00e2nd era situat \u00eentr-un
\natunci \u00eensufle\u0163it de suflu tineresc.
\n\u00cen finalul traseul ideatic, aceasta
\ndob\u00e2nde\u015fte accent poetic deosebit
\nprin enun\u0163 concluziv: \u015fi nu mi-a
\np\u0103sat de prezen\u0163a poli\u0163istului de la
\nintersec\u0163ie\/ pentru c\u0103, oricum,
\npentru mine, ilegal, el acolo
\nst\u0103tea. (ibidem)
\nChiar dac\u0103 sufletul p\u0103rin\u0163ilor
\ns-a \u00een\u0103l\u0163at la cer, spiritul lor a
\nr\u0103mas viu \u015fi constituie, al\u0103turi de
\nAtotputernicul, o column\u0103 de
\nlumin\u0103: sub lumina privirii tale,
\nDoamne,\/ am fost \u015fi voi fi \u00een
\nspiritul t\u0103u:\/ \u0163inut de m\u00e2na mamei\/ sprijinit de
\num\u0103rul tat\u0103lui\/ al\u0103turi de prietenul meu
\nioanid! (,,c\u0103deri \u00een rug\u0103 spre-n\u0103l\u0163are\u201d)
\nDe\u015fi \u00een crepuscul, fiin\u0163a poetului este
\nluminat\u0103 de iubirea revigorant\u0103, sentiment
\ndin care se-adap\u0103 \u00eentruparea poemelor. Stau
\nm\u0103rturie versurile: sub m\u00e2ng\u00e2ierea ta\/ pielea
\ncrepusculului cade-n delir\/\/ poemul at\u00e2t
\na\u015fteapt\u0103\/ *\/ sub m\u00e2ng\u00e2ierea ta\/ ca \u015fi c\u00e2nd
\nfiin\u0163\u0103 nu ai fi\/\/ …poemul\/ \u00ee\u015fi caut\u0103 design-ul
\n(,,trei \u00eentr-una – m\u00e2ng\u00e2iere\u201d) Cu adev\u0103rat
\naceste poeme emo\u0163ioneaz\u0103 \u015fi cuceresc
\nlectorul. Ar fi nedrept s\u0103 nu amintesc \u015fi alte
\npoeme din acest ciclu, care atrag aten\u0163ia prin
\n\u00eenc\u0103rc\u0103tura lor reflexiv\u0103: ,,poetul red\u0103 via\u0163\u0103
\nzidului; ,,joc deschis la ambele capete\u201d;
\n,,indiscre\u0163ie\u201d, ,,prins \u00een ching\u0103 logic\u0103\u201d; ,,sub
\naburii aceluia\u015fi copac\u201d; ,,de simplu la v\u00e2rsta
\nmea\u201d; ,,sunt eu…\u201d
\nUrm\u0103torul ciclu de versuri intitulat
\n,,\u00eentomnare la masa de scris\u201d l\u0103rge\u015fte
\norizontul imaginarului poetic. De-acum se
\ndeschid larg por\u0163ile microuniversului rustic cu
\ncare poetul respir\u0103 simbiotic din punct de
\nvedere spiritual, de c\u00e2nd s-a n\u0103scut: descul\u0163\/
\nde la na\u015ftere\/ \u00eencoace \u015fi-ncolo\/ nicolai t se
\nafl\u0103 (fiin\u0163\u0103 \u015fi spirit fiind)\/ la pas prin c\u00e2mpie.
\n(,,stihuri desue-te niciodat\u0103 caduce\u201d)
\nNu pot \u015fti dac\u0103 liricul nicolai t a intuit
\nsau nu conflictul dintre eul, supra-eul \u015fi
\nsinele uman, \u00eens\u0103 eul liric din crea\u0163iile
\nprezentului volum probeaz\u0103 excelent c\u0103, \u00een
\ncrea\u021biile sale, exist\u0103 un echilibru relativ \u00eentre
\ncele trei instan\u0163e ceea ce confer\u0103 versurilor
\natmosfera de acceptare a legilor firii. Fluxul
\nde sentimente, senza\u0163ii include amintiri care
\ncertific\u0103 o solid\u0103 coresponden\u0163\u0103 \u00eentre sine \u015fi
\nsat. Imaginea copil\u0103riei respir\u0103 at\u00e2ta puritate
\ngra\u0163ie unor imagini poetice p\u0103trunz\u0103toare;
\ndoar un exemplu: \u015fi iarba ima\u015fului \u00ee\u015fi
\nexpunea\/ razei de lun\u0103, r\u0103d\u0103cinile.
\nConfesiunea liric\u0103 nu-i numai nostalgic\u0103, are
\n\u015fi pregnan\u0163\u0103 meditativ\u0103: nicolai t\/ copil
\npribeag fiind\/ duce un c\u00e2rd de umbre mici\/ cu
\nluminozitate redus\u0103\/ la p\u0103scut. (,,la p\u0103scut pe
\nlun\u0103 plin\u0103\u201d)
\nPrintre motivele cheie cu care putem
\ndeschide u\u015file luminii tainice ale poemelor se
\nafl\u0103 biserica \u015fi f\u00e2nt\u00e2na (pu\u0163urile satului),
\n\u00eencrustate \u00een istoria locului, simboluri
\n\u00eenc\u0103rcate de semnifica\u0163ii. Dac\u0103 toate sunt
\nsupuse trecerii \u015fi l\u00e2ng\u0103 ele au r\u0103s\u0103rit altele nu
\nmai au darul de a potoli setea ca \u00een vremea
\nacelui \u201eatunci\u201d, c\u0103ci din ele \u201enu se mai bea \/
\naceea\u015fi ap\u0103 bun\u0103\/ ca a copil\u0103riei mele.\u201d
\n(,,despre devenirea apei\u201d)
\nPoemele se succed firesc, precum \u00eentr-un
\nfilm al \u00eentoarcerii fiului c\u0103l\u0103tor sim\u0163ind
\nsubtila chemare din l\u0103untrul a\u015fez\u0103rii natale.
\nA\u015fezare la pieptul c\u0103reia s-a \u00een\u0103l\u0163at \u00een lumin\u0103.
\nRe\u00eentoarcerea temporar\u0103 \u00een sat \u00eei d\u0103ruie\u0219te fiului
\nimagini sumbre. Pierderea fiin\u0163elor dragi a
\nl\u0103sat \u00een urm\u0103 un oftat al pustiului. C\u00e2mpia
\nl\u0103crimeaz\u0103 nearat\u0103, ima\u015ful verde este s\u0103rutat
\nde c\u00e2\u0163iva miei \u015fi aceia destina\u0163i sacrific\u0103rii,
\nfiindc\u0103 tata \u015fi mama au plecat. Imaginea
\nsatului respir\u0103 triste\u0163e, e dezolant\u0103: c\u00e2mpul
\nmeu nearat\/ c\u00e2mpul meu erodat\/ e din ce \u00een ce
\nmai mic\/ mi-e din ce \u00een ce mai pu\u0163in
\n(,,persisten\u0163a locului \u015fi rodul aridit\u0103\u0163ii\u201d)
\nFluxul de experien\u0163e \u015fi amintiri \u00een care
\ns-a sculptat m\u0103re\u0163ia satului de atunci a
\ndeterminat conflictul poetului cu trecerea care
\ngeneraz\u0103 schimbarea la cap\u0103tul c\u0103reia se afl\u0103
\ntrecerea \u00een alt\u0103 ipostaz\u0103 existen\u0163ial\u0103. \u015ei \u00een
\naceast\u0103 parte a volumului poetul se
\nautodefine\u015fte discret, cu fior, parc\u0103 numai de
\nel \u015ftiut, prin dest\u0103inuirea tr\u0103irilor. Dar acest
\nproces are loc numai prin raportare la locul de
\nba\u015ftin\u0103: \u00een t\u0103cerea mea \/ retor sunt pentru
\npiatra din temelia casei\/ \u00een t\u0103cerea mea\/ retor
\nsunt pentru iarba de pe aleile gr\u0103dinii\/ \u00een
\nt\u0103cerea mea retor\/ sunt pentru apa din f\u00e2nt\u00e2na
\nridicat\u0103 de mine\u201d (,,\u00een-scris\u201d)
\nPoemele respir\u0103 alternativ triste\u0163e \u015fi
\nacel sentiment al vitalit\u0103\u0163ii izvor\u00e2t dintr-o
\nrela\u0163ie biunivoc\u0103 dintre eul liric \u015fi natur\u0103. Iat\u0103
\no secven\u0163\u0103 dintr-o nou\u0103 ipostaz\u0103 a existen\u0163ei
\nsinelui, str\u0103b\u0103tut de bucuria vie\u0163uirii prin
\nrena\u015ftere: pe sub movila b\u0103tr\u00een\u0103\/ firav p\u00e2r\u00e2u
\nm\u0103 strecuram\/\/ semea\u0163\u0103 movila b\u0103tr\u00e2n\u0103\/
\numbr\u0103-mi d\u0103dea\/\/ pe sub reperul geodezic plopul\/
\nfirav p\u00e2r\u00e2u m\u0103 strecuram \/\/ seme\u0163
\nplopul\/ umbr\u0103-mi d\u0103dea\/\/…
\nStrofa final\u0103 sugereaz\u0103 beatitudinea
\npoetului: pe sub cerul coclit \u015fi un soare de
\nlumin\u0103 topit\/ firav p\u00e2r\u00e2u m\u0103 strecuram\/ \u00een
\niaz\/ r\u0103coare vie\u0163ii s\u0103 dau (,,\u00een c\u00e2mpie ca
\np\u00e2r\u00e2u r\u0103sfirat\u201d) \u015ei cine n-ar fi convins c\u0103
\nelementele cu \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 simbolic\u0103 intrinsec\u0103
\nsunt statuate \u00een cetatea con\u015ftiin\u0163ei artistului,
\ns\u0103 citeasc\u0103 versurile: s\u0103 nu m\u0103 uita\u0163i\/ a fost pe
\ncale s\u0103 spun\u0103\/ sau mai bine uita\u0163i-m\u0103\/ pe
\naceea\u015fi cale a spus\/ o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103
\nsecat\u0103\/ din c\u00e2mpie\/ \u00een timp ce plugul
\ntractorului\/ cu t\u0103ietura ad\u00e2nc\u0103\/ se apropia \u015fi\/
\nchiar trecea peste ea (,,c\u2019est fini\u201d)
\nCe a \u00eensemnat, ce \u00eenseamn\u0103 pentru
\nnicolai t \u2013 poetul – satul se poate constata
\ndintr-un poem care se afl\u0103 \u00een finalul acestui
\nciclu, din care cit\u0103m: patria mea m\u0103 \u00eeng\u0103duie
\n\u00eenc\u0103\/ \u00een drumul meu cobor\u00e2tor spre sud-est\/
\nspre marea cea mare \u0219i neagr\u0103\/ s\u0103 mai ad\u0103st
\nla o f\u00e2nt\u00e2n\u0103\/ la umbra unei s\u0103lcii (,,poezie
\npur \u015fi simplu\u201d)
\nVersurile care \u00eencheie volumul sunt
\nincluse \u00een grupajul cu titlul \u201eticluirea unei
\nscrisori de adio datate spre am\u00e2nare\u201d Este
\nun cumul de reverbera\u0163ii \u00een care esen\u0163ele
\nstructurii spirituale, specifice eului liric, sunt
\ntransfigurate \u015fi redate \u00een stihuri f\u0103r\u0103 fard
\nstilistic, f\u0103r\u0103 eshibi\u0163ii neomoderniste de
\nfa\u0163ad\u0103. Acum introspec\u0163ia poetului este dictat\u0103
\nde luciditatea cu care se analizeaz\u0103 tr\u0103iri,
\nst\u0103ri, rezonan\u0163e pe parcursul derul\u0103rii
\nexisten\u0163ei telurice. Unele poeme au caracter
\nsenten\u0163ios, altele respir\u0103 aerul unei nostalgii
\namare, purt\u00e2nd pecetea unei reflexivit\u0103\u0163i
\nsapien\u0163iale. Obsesia satului nu este p\u0103r\u0103sit\u0103;
\nbiseria, simbol sacru al credin\u0163ei, d\u0103inuie
\npeste timp, conferind satului sens; nicolai t se
\nsimte parte integrant\u0103 din acest tot care se
\ndezvolt\u0103 vertical. Medita\u0163ia \u00ee\u015fi ordoneaz\u0103
\ninstrumentele, disloc\u0103 st\u0103vilarul cuget\u0103rilor \u015fi
\ncontureaz\u0103 cu penelul remomor\u0103rii imagini \u00een
\ntimp \u015fi spa\u0163iu: \u00een mijloc biserica\/ \u00eenconjurat\u0103
\nde case \u015fi uli\u0163e\/ ce duc, unindu-se, la f\u00e2nt\u00e2n\u0103\/
\nce duc, r\u0103sfir\u00e2ndu-se, la c\u00e2mp\/ ce duc, de
\noriunde, la cimitir Cuv\u00e2ntul cheie – cimitir,
\ncu caracter emblematic, declan\u015feaz\u0103 finalul
\ncare se ofer\u0103 decodific\u0103rii, nu chiar oricui: \u015fi
\ntot pe aici\/ oamenii satului : nicolai t I\/
\nnicolai t II \u015fi III \u015fi IV \u015fi\/ sute de nicolai t\/
\ntreb\u0103luind\/ treb\u0103luind (,,acela\u015fi nicolai t omul
\nsatului\u201d)
\nDiscursul confesiv \u00ee\u015fi trage seva din
\nrememor\u0103ri, din experien\u0163e \u0219i din aburii
\nsensibilit\u0103\u021bi aparte. C\u00e2mpia personificat\u0103
\ncomunic\u0103, d\u0103 sfaturi fostului adolescent.
\nP\u0103ianjenul premonitor \u00ee\u015fi \u0163ese p\u00e2nza \u00eentre
\ncump\u0103na f\u00e2nt\u00e2nii\/ \u015fi turla bisericii\/ \u00een satul
\nmeu nepieritor\/ din cartea cu poeme. De ce
\noare, ce se va \u00eent\u00e2mpla oare? Surpriz\u0103. Sunt
\nsemne c\u0103 poetului i s-a preg\u0103tit a\u015fternut,
\nspune el pentru somnul meu vertical. Este
\ncap\u0103tul de linie al trecerii existen\u0163ei
\nvremelnice.
\nO caracteristic\u0103 a \u201epoetului c\u00e2mpiei\u201d
\neste \u00eempletirea a dou\u0103 elemente opuse:
\nam\u0103r\u0103ciunea premoni\u0163iei instal\u0103rii \u00een
\ncrepuscul \u015fi asumarea am\u0103r\u0103ciunii \u00eensingur\u0103rii
\nizvort\u0103 uneori din miezul senectu\u0163ii.
\nTotu\u015fi, tinerii reiau ciclul existen\u0163ial,
\nlumea merge \u00eenainte \u0219i dup\u0103 trecerea noastr\u0103.
\nTabloul poetic realizat cu m\u0103iestrie \u00eel \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103
\npe v\u00e2rstnicul cons\u0103tean \u00eendrept\u00e2ndu-se
\nc\u0103tre cr\u00e2\u015fm\u0103, moment \u00een care se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu
\ntinerii fii ai locului du\u015fi\/ din ce \u00een ce mai mult
\n\u00eenapoi spre copil\u0103rie; \u00eel salut\u0103 cu venera\u0163ie,
\napoi fiecare \u00ee\u015fi \u201evede de-ale lui\u201d. Reac\u0163ia
\ncelui \u00een etate este alunecarea pe panta
\nmedita\u0163iei : \u201eei sunt cei care m-au locuit
\nc\u00e2ndva\u201d. Concis, dar cu naturale\u0163e, este
\nsurprins procesul declan\u015fat: cu \u0163oiul \u00een m\u00e2n\u0103\/
\nm\u0103 a\u015fez la un col\u0163 de mas\u0103 stingher\/\/ nevoit
\nsunt \u015fi de ast\u0103 dat\u0103\/ s\u0103-mi beau ra\u0163ia de \u0163uic\u0103\/
\nsingur (,,cu stinghereal\u0103 scriu\u201d) Un ultim
\noftat, pricinuit de plecarea din cuib –
\ndesp\u0103r\u021birea de sat – este \u00eencrustat \u00een imaginea
\ntrist\u0103 a f\u00e2nt\u00e2nii b\u0103tr\u00e2ne; urma sandalei
\nt\u00e2n\u0103rului dislocat a fost acoperit\u0103 de troscotul
\ncare fream\u0103t\u0103 totu\u0219i. \u00centoarcerea acas\u0103 \u00eentr-un
\natunci st\u0103 sub semnul triste\u0163ii, al zbuciumului
\ninterior: acum, la \u00eentoarcere\/ f\u00e2nt\u00e2na e
\nb\u0103tr\u00e2n\u0103 (…)\/ iar troscotul crescut \u00een urma
\nsandalelor mele\/ fream\u0103t\u0103 simplu\/ fream\u0103t\u0103
\ntotu\u0219i… (,,b\u0103tr\u00e2n\u0103 f\u00e2nt\u00e2n\u0103\u201d) Ap\u0103sarea v\u00e2rstei
\na treia este sim\u021bit\u0103 cu resemnare la cap\u0103t\u0103
\ndrumului. Lucid, poetul \u0219tie ce va urma; nu-i
\nr\u0103m\u00e2ne totu\u0219i dec\u00e2t \u00eemplinirea datoriei sacre:
\nalerg\u0103torul de curs\u0103 lung\u0103 trebuie s\u0103 \u00eenm\u00e2neze
\n\u0219tafeta urma\u0219ilor. O face cu senin\u0103tate prin
\ncuvinte ad\u00e2nci av\u00e2nd rezonan\u021be testamentare.
\n\u00cendemnurile sunt senine \u0219i profunde: urc\u0103 pe
\ncreasta zorilor\/ \u00eencordeaz\u0103-\u021bi arcul\/ \u0219i \u021binte\u0219te
\npartea nev\u0103zut\u0103 a lunii (,,roua \u0219i \u00eendemnul
\ndin vis) sau adresarea de a continua cu
\nobstina\u021bie drumul c\u0103tre atingerea \u021belului: ai
\ndat un pas \u00eenapoi -\/ \u0219i ce dezordine se isc\u0103\/ \u0219i
\nc\u00e2t\u0103 convulsie\/ \u00een aerul care se buluce\u0219te\/
\nspre locul gol l\u0103sat de pasul t\u0103u -\/ \u0219i nu-\u021bi dai
\nseama c\u0103\/ precum oile \u00een r\u00e2p\u0103 cad\/ una dup\u0103
\nalta\/ crepuscularele-\u021bi tr\u0103iri donquijote\u0219ti!
\n(,,pe contrasens \u00eenainte\u201d)
\nNu uit\u0103 nicolai t s\u0103 dea rostire
\njur\u0103m\u00e2ntului c\u0103tre lumina rostirii, ca un gong
\nfinal: la ceas de sear\u0103\/ am convenit cu
\npoemul\/\/ ca eu s\u0103 nu \u00eel termin niciodat\u0103\/ iar
\nel pe mine\/ nici at\u00e2t (,,vorbind despre
\nmoarte\u201d)
\nCe s-ar mai putea spune r\u0103m\u00e2ne \u00een
\nseama cititorilor interesa\u021bi. \u00cen ceea ce m\u0103
\nprive\u0219te, nu pot s\u0103 nu socot aceast\u0103 carte
\nsobr\u0103 o nobil\u0103 reu\u0219it\u0103 care onoreaz\u0103 climatul
\nliricii actuale. Timpul va confirma sau infirma
\ncele spuse mai sus.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ottilia ARDELEANU Doar iubirea te poate face s\u0103 taci pe ner\u0103suflate Nictofob de Emanuel P\u0103tr\u0103scioiu \u00cen 2016, la editura Minela,<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":11621,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11747"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11747"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11747\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11750,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11747\/revisions\/11750"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11621"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11747"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11747"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11747"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}