{"id":11332,"date":"2020-10-13T23:08:28","date_gmt":"2020-10-13T20:08:28","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=11332"},"modified":"2020-10-13T23:08:28","modified_gmt":"2020-10-13T20:08:28","slug":"spatii-culturale-nr-72-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=11332","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 72 (2)"},"content":{"rendered":"

Stan BREBENEL<\/strong>
\n\"\"

Boier Teodorescu<\/strong><\/p>\n

Aceast\u0103 \u00eent\u00e2mplare a avut loc pe la sf\u00e2r\u0219itul
\nanilor \u201945 ai veacului trecut \u00een aceia\u0219i zon\u0103 de munte de
\npe valea Sl\u0103nicului a jude\u021bului Buz\u0103u, adic\u0103 pe la
\nLop\u0103tari. Erau acolo mai mul\u021bi oameni \u00eenst\u0103ri\u021bi, unii mai
\nmult dec\u00e2t al\u021bii, c\u0103rora s\u0103tenii le spuneau boieri. Ace\u0219tia
\naveau multe pogoane de p\u0103dure, de f\u00e2nea\u021b\u0103 \u0219i mai multe
\n\u00een zona de \u0219es a jude\u021bului, fie pe la Cochirleanca, Boboc
\nsau prin Ialomi\u021ba. Printre cei mai de vaz\u0103, om de mare
\n\u021binut\u0103 printre s\u0103teni, era ultimul descendent al unei
\nfamilii str\u0103vechi de munteni \u00eenc\u0103 de pe vremea Doamnei
\nNeaga. Ruina, dec\u0103derea \u0219i stingerea unei vechi
\nembleme aproape nobiliare se puteau vedea pe conacul
\n\u0219i acareturile domeniului Teodorescu. Totul \u00eencerca s\u0103
\nspun\u0103 c\u0103 sub noua er\u0103 a soarelui ce venea de la r\u0103s\u0103rit se
\nducea de r\u00e2p\u0103. Boier Costache Teodorescu era ultimul
\nvl\u0103star din familie \u0219i asupra numelui s\u0103u se va cobor\u00ee
\npentru mult timp anumite acuza\u021bii de ruinare \u0219i risipire a
\nacestei propriet\u0103\u021bi. C\u00e2nd a venit sorocul s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103
\naceast\u0103 lume, boier Teodorescu a f\u0103cut c\u00e2teva acte
\ncaritabile. Cu ultimele resurse \u0219i-a recompensat
\npe cei mai loiali angaja\u021bi. \u00cens\u0103 nu \u00eentotdeauna exist\u0103
\nmul\u021bumi\u021bi pe deplin. Acest lucru nu l-a \u00een\u021beles nimeni.
\nDumitru, a fost unul dintre cei mai one\u0219ti angaja\u021bi ai
\nboierului Teodorescu. El mai slujea \u0219i la o
\nboieroaic\u0103 sc\u0103p\u0103tat\u0103, la coana Marghioala, cea
\ncare \u00eei mai sc\u0103pa un blid de m\u00e2ncare sau o \u021buic\u0103.
\nDumitru avea de pe acum \u0219i el o v\u00e2rst\u0103. Era, cum
\nspuneau unii dintre s\u0103teni, de-o seam\u0103 cu veacul. \u00cen
\nseara c\u00e2nd a murit boier Teodorescu, Dumitru a venit la
\nboieroaica Marghioala, a\u0219a cum obi\u0219nuia, ca s\u0103 vad\u0103
\ndac\u0103 \u0219i ce are de muncit a doua zi. A intrat sp\u0103\u0219it \u00een
\nsalonul de zi al sc\u0103p\u0103tatului conac \u0219i s-a a\u0219ezat unde i sa
\nindicat, mereu acela\u0219i loc: l\u00e2ng\u0103 u\u0219a de la buc\u0103t\u0103rie.
\n– Ce mai faci, Dumitre, nu te-am mai v\u0103zut de
\ntrei zile?
\n– Ce s\u0103 fac, cucoan\u0103? Iaca am mai avut niscai
\ntreab\u0103 pe la Culai, c\u0103, de, nici el nu se poate descurca
\nsingur. Plus c\u0103 am mai avut de reparat c\u00e2te ceva prin
\nco\u0219melia mea.
\n– Ai aflat sau nu c\u0103 a murit boier Teodorescu?
\n– Spun drept c\u0103 nu am aflat. Casa lui Culai este
\nmai departe de biseric\u0103 \u0219i pe valea aia nu se aude
\nclopotul \u0219i nici vorba nu ajunge at\u00e2t de repede.
\n– S-a pr\u0103p\u0103dit s\u0103rmanul, ieri noapte. L-au g\u0103sit
\nservitorii, cei doi care aveau grij\u0103 de el \u0219i de cas\u0103. Veto,
\nad\u0103 tu degrab\u0103 o \u021buic\u0103 lui Dumitru, s\u0103 fie de sufletul
\nboierului. \u0218i Dumnezeu s\u0103-l ierte! a mai zis coana
\nMarghioala.
\n– Tu-l \u00een Dumnezeu pe m\u0103-s\u0103, c\u0103 tare om r\u0103u a
\nfost, zise Dumitru mai mult ca pentru sine. Cucoana a
\nauzit ea ceva ce a \u00eeng\u0103imat Dumitru, dar nu clar \u0219i de
\naceea \u00eel \u00eentreb\u0103:
\n– Ce-ai zis Dumitre?
\n– Ia, ce s\u0103 zic cucoan\u0103. Dumnezeu s\u0103-l ierte, c\u0103
\ntare om bun a fost, ca un tat\u0103 \u00eemi era. \u0218i cu jum\u0103tatea de
\ngur\u0103, cealalt\u0103 de la prima \u00eenjur\u0103tur\u0103, a mai tras una, a\u0219a
\nca s\u0103 se r\u0103coreasc\u0103. V\u0103z\u00e2nd boieroaica faptul c\u0103
\nDumitru era un bun cre\u0219tin i-a mai dat o comand\u0103
\nservitoarei:
\n– Veto, mai adu o \u021buic\u0103 lui Dumitru!<\/p>\n


\nInterviu<\/strong><\/p>\n

Vasile GHICA \u2013 80<\/strong>
\n\"\"

AFORISMUL POATE FI STATUIA UNUI G\u00c2ND<\/strong><\/p>\n

Domnule Vasile Ghica, sunte\u021bi un scriitor
\ncunoscut, membru al Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia,
\n\u0219i ave\u021bi numeroase volume de aforisme \u2013 traduse \u00een
\nlimbi de circula\u021bie \u0219i premiate. Anul acesta \u00eemplini\u021bi o
\nv\u00e2rst\u0103 rotund\u0103, pentru care v\u0103 felicit\u0103m. Privind \u00eenapoi
\nf\u0103r\u0103 m\u00e2nie, care ar fi liniile de for\u021b\u0103 ale crea\u021biei dvs.?
\nCum a\u021bi ajuns s\u0103 prefera\u021bi aforismul \u0219i ce \u00eenseamn\u0103 el
\npentru dvs.?<\/em><\/p>\n

Mai \u00eent\u00e2i a\u0219 vrea s\u0103 le aduc un omagiu celor care
\nmi-au inoculat pl\u0103cerea lecturii. Primul a fost tat\u0103l meu,
\nagricultor cu c\u00e2teva clase primare. Av\u00e2nd norocul s\u0103 fie
\nbibliotecar \u00een armat\u0103, nu s-a mai desp\u0103r\u021bit niciodat\u0103 de
\nc\u0103r\u021bi. Dup\u0103 ce noi (eram cinci fra\u021bi) ne-am mai s\u0103ltat
\npu\u021bin, a \u00eenceput s\u0103 ne citeasc\u0103 din Ispirescu, Creang\u0103,
\nEminescu etc. Chestiunea e cum ne citea? El avea o
\nobsesie, pe care, instinctiv, am preluat-o \u0219i eu. Era
\npreocupat mereu ca timpul s\u0103 fie utilizat cu eficien\u021b\u0103
\nmaxim\u0103. Noi sc\u0103rm\u0103nam l\u00e2n\u0103, iar el ne citea. Apoi i-a
\nvenit alt\u0103 idee. Cump\u0103ra mul\u021bi saci cu nuci de la s\u0103teni,
\nprobabil la pre\u021buri modice. El le sp\u0103rgea, apoi ne citea,
\niar noi separam miejii de coaj\u0103. Se ducea apoi cu doi-trei
\ns\u0103cule\u021bi, pe la cofet\u0103riile din Bucure\u0219ti. \u00cel a\u0219teptam
\ncu ner\u0103bdare, pentru c\u0103 ne aducea dulciuri \u0219i h\u0103inu\u021be
\nnoi. Un alt om providen\u021bial pentru mine a fost
\n\u00eenv\u0103\u021b\u0103torul Gh. Filichi. El scria poezii, ne-a ar\u0103tat chiar
\no revist\u0103 \u00een care publicase c\u00e2teva. \u00cen privin\u021ba recit\u0103rii,
\nne fascina. Nu i-am g\u0103sit, dec\u00e2t t\u00e2rziu, un echivalent \u00een
\npersoana actorului Ion Caramitru. Joia dup\u0103-amiaz\u0103 ne
\nchema la Cercul de lectur\u0103. \u0218i cum \u00een \u0219coal\u0103 nu exista
\nnicio sal\u0103 liber\u0103, ne adunam \u00eentr-o magazie nefolosit\u0103 \u00een
\nspatele prim\u0103riei. Abia a\u0219teptam evenimentul cu pricina.
\nDar ghinion. \u00centr-o zi de joi mi s-a rupt o gheat\u0103. Tata a
\nalergat cu ea la cizmar, ca s\u0103 m\u0103 pot duce a doua zi la
\n\u0219coal\u0103. Cum s\u0103 ajung la Cerc? Pe uli\u021be, noroiul era p\u00e2n\u0103
\nla genunchi. M-am \u00eenc\u0103l\u021bat cu ni\u0219te \u0219otroage de-ale
\ntat\u0103lui meu, dar erau imense. F\u0103ceam un pas, \u00eemi ie\u0219ea
\npiciorul, dar gheata r\u0103m\u00e2nea \u00een noroi. \u0218ont\u00e2c-\u0219ont\u00e2c, am
\najuns. Colegii se pr\u0103p\u0103deau de r\u00e2s, iar domnul m-a
\nm\u00e2ng\u00e2iat pe cre\u0219tet. Am observat c\u0103 era cu ochii umezi.
\n\u00cen anul acela am \u00eenceput s\u0103 scriu poezii, iar domnul le
\npunea la gazeta de perete a \u0219colii. Am continuat \u0219i la
\nliceu, p\u00e2n\u0103 \u00eentr-o zi nefast\u0103. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat? Un coleg,
\ncam zurbagiu, mi-a sustras din caiet o poezie pe care a
\ndus-o la ziarul ora\u0219ului B\u00e2rlad, un soi de foaia vitelor de
\npripas, cum spunea Eminescu despre Curierul de Ia\u0219i. A
\nvenit \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 cu un ziar \u0219i alerga prin clase ca
\nv\u00e2nz\u0103torii de pres\u0103 care anun\u021bau crime, violuri etc. El
\nstriga: – M\u0103i, lui Ghica i-a ap\u0103rut \u00een ziar o poezie! Era
\nceva ca Minunea de la Maglavid. La ora de limba
\nrom\u00e2n\u0103, \u00een ciuda \u00eempotrivirii mele, i-a ar\u0103tat-o
\nprofesorului Hary Zupperman, o somitate a \u0219colii
\nrom\u00e2ne\u0219ti. Mai t\u00e2rziu am aflat c\u0103 era prieten cu Eugen
\nIonescu de la Paris. Profesorul m-a chemat l\u00e2ng\u0103 el \u0219i a
\ncitit, pu\u021bin caricatural, opusul meu. S-a uitat
\nne\u00eencrez\u0103tor spre ziar \u0219i a decretat: – B\u0103iete, e buni\u0219oar\u0103,
\ndar dac-o scuturi…! Colegii (eram numai b\u0103ie\u021bi) au
\nizbucnit \u00een hohote de r\u00e2s \u0219i b\u0103teau cu t\u0103lpile \u00een du\u0219umea,
\ncum fac arm\u0103sarii de curse \u00eenainte de a li se da startul.
\nDac\u0103 ar fi fost \u00een preajma mea o pr\u0103pastie, m\u0103 repezeam
\nspre ea. C\u00e2teva decenii nu am mai comis nicio poezie.
\nLa facultate, am lucrat \u00een subredac\u021bia revistei Via\u021ba
\nstuden\u021beasc\u0103. Am publicat aici \u0219i apoi \u00een alte ziare \u0219i
\nreviste: reportaje, proz\u0103 satiric\u0103, pamflete. Ajuns la
\ncatedr\u0103, am scris o pies\u0103 de teatru, dar la o relectur\u0103, nu
\nmi-a pl\u0103cut \u0219i am aruncat-o la gunoi.
\nDup\u0103 un timp, mi-a c\u0103zut \u00een m\u00e2n\u0103 c\u0103rticica
\nG\u00e2nduri nepiept\u0103nate a polonezului Stanislav J. Le\u00e7.
\nAm citit-o, am recitit-o, de la cap la coad\u0103 \u0219i invers, de
\nnu \u0219tiu c\u00e2te ori. Spre ziu\u0103 am decretat: prin intermediul
\nacestei minuscule specii, voi \u00eencerca s\u0103 comunic \u0219i eu cu
\nsemenii mei. M-am apucat de scris \u0219i, dup\u0103 vreo cinci
\nani, am \u00eenceput s\u0103 public. Dup\u0103 12 ani de trud\u0103 \u0219i de
\n\u00eendoieli, a ap\u0103rut, s\u0103-i zicem, ora astral\u0103 a \u00eencerc\u0103rilor
\nmele scriitorice\u0219ti. A venit la Tecuci Adrian P\u0103unescu \u00een
\nfruntea fabulosului s\u0103u cenaclu. Se \u0219tia c\u0103-i place s\u0103
\nciteasc\u0103 din crea\u021biile b\u0103\u0219tina\u0219ilor. A dat peste aforismele
\nmele. I-au pl\u0103cut. Mi-a f\u0103cut rubric\u0103 permanent\u0103 \u00een
\nFlac\u0103ra (tiraj 600.000 exemplare), de unde le lua Paul
\nGrigoriu \u0219i le comenta la Radio. Mi s-a netezit drumul
\nspre Editura Junimea, unde am a\u0219teptat totu\u0219i \u0219ase ani,
\ndup\u0103 ce ob\u021binusem bunul de tipar. Am debutat \u00een volum
\nla 49 de ani, cu doi ani mai t\u00e2rziu dec\u00e2t marele Arghezi.
\nPentru mine, aforismul e totul. Spun \u0219i eu precum
\ncatolicii: Ne vom iubi, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd moartea ne va
\ndesp\u0103r\u021bi. El poate fi statuia unui g\u00e2nd \u0219i limba mea
\nmatern\u0103.<\/p>\n

\u00cen rela\u021bia cu cititorii, pe ce categorie de v\u00e2rst\u0103 ar
\ntrebui s\u0103 se bazeze un autor de aforisme?<\/em><\/p>\n

\u0218i eu am crezut ini\u021bial c\u0103 aforismul este un atribut
\nal senectu\u021bii. Realitatea m-a contrazis. Dintre tinerii,
\ncare \u00eenc\u0103 mai citesc, sunt \u0219i destui fani ai aforismului.
\nLa Festivalul de la Tecuci, echipe de elevi colaboreaz\u0103
\ncu noi, dar nu sunt ateliere de creat afori\u0219ti. \u00cencerc\u0103m
\ndoar s\u0103-i aducem \u00een fermecata lume a lecturii. \u0218i ei o
\nvor apuca apoi \u00een direc\u021bia dorit\u0103. I-am \u00eent\u00e2lnit \u0219i pe
\nre\u021bele de socializare. Silueta sprin\u021bar\u0103 ajut\u0103 aforismul s\u0103
\nse strecoare. Aceste re\u021bele nu sunt prin defini\u021bie
\ncompromise. Exist\u0103 acolo \u0219i foarte multe lucruri
\ninteresante. Conteaz\u0103 enorm capacitatea spiritual\u0103 a
\nutilizatorului.<\/p>\n

\u00centr-o societate bulversat\u0103, de tip consumist, care
\ncrede\u021bi c\u0103 ar trebui s\u0103 fie rolul scriitorului?<\/em><\/p>\n

Ce ne spuneau comuni\u0219tii despre societatea de
\nconsum era, \u00een multe privin\u021be, adev\u0103rat. Omul
\ncontemporan de pretutindeni se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de cultur\u0103
\n\u0219i de religie. \u00cen felul acesta, \u00een sufletul lui r\u0103m\u00e2ne un
\nh\u0103u imens, pe care \u00eencearc\u0103 s\u0103-l umple cu vile, ma\u0219ini
\nbengoase, femei de lux etc. Constat\u0103 \u00eens\u0103, dup\u0103 o
\nvreme, c\u0103 golul ia propor\u021bii \u0219i \u00eel sufoc\u0103. De aici
\nalienarea atotcuprinz\u0103toare, \u00eentreb\u0103rile f\u0103r\u0103 r\u0103spuns,
\nc\u0103ut\u0103rile f\u0103r\u0103 \u021bint\u0103. Ce posibilit\u0103\u021bi de redresare ar avea
\nscriitorul? Ar putea s\u0103 fie de mare folos societ\u0103\u021bii,
\nsemenilor, fiindc\u0103 el a fost \u00eentotdeauna un vizionar.
\nMisiunea lui prinde contur, dac\u0103 este citit, \u00eentrebat,
\nascultat, respectat.
\n\u00cendep\u0103rtarea omului de cultur\u0103 a fost un fenomen
\ncvasigeneral, dar multe popoare s-au trezit. Au \u00eenceput
\ns\u0103 se agite \u0219i rezultatele au devenit palpabile. De
\nexemplu, \u00eenainte de pandemie, la Londra, Paris, Berlin
\naveau loc peste tot, \u00een restaurante, s\u0103li de sport, la
\nTeatru \u0219i la Oper\u0103, lecturi publice cu bilet de intrare. S\u0103
\nnu uit\u0103m c\u0103, nu cu prea mult\u0103 vreme \u00een urm\u0103, marii
\ntenori Pavarotti, Domingo \u0219i Carerras au dus muzica de
\noper\u0103 pe stadioane. Deci artistul \u00ee\u0219i poate rec\u00e2\u0219tiga
\nprestigiul de alt\u0103dat\u0103. \u00cen Slovenia, studen\u021bii de la toate
\nspecializ\u0103rile sus\u021bin anual un examen de lectur\u0103 literar\u0103.
\nCandidatul prezint\u0103 o list\u0103 cu zece opere literare, \u0219i
\nanalizeaz\u0103, la solicitarea examinatorului, pe una dintre
\nele.
\nCe se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la noi? Aproape nimic bun. \u00cen
\n\u0219coli, sunt foarte pu\u021bini profesori care mai acord\u0103 aten\u021bia
\ncuvenit\u0103 lecturii suplimentare. Iar \u00een s\u0103pt\u0103m\u00e2nile
\ndenumite Altfel, programate special pentru manifest\u0103ri
\nculturale, nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 mai nimic. Este practic
\nvacan\u021b\u0103. Avem o lege a Audiovizualului aberant\u0103. Peste
\ntot \u00een lume, canalele de televiziune au multiple misiuni
\nculturale. La noi sunt fabrici de bani. Transform\u0103 fetele
\nde pe centur\u0103 \u00een vedete, transmit puzderii de telenovele,
\nni\u0219te improviza\u021bii bizare destinate, de regul\u0103, \u021b\u0103rilor
\nsubdezvoltate, emisiuni de divertisment vulgar etc.
\nTotul este pentru rating, ca s\u0103 beneficieze de publicitate
\nc\u00e2t mai rentabil\u0103. Din p\u0103cate, chiar Televiziunea
\nNa\u021bional\u0103 manifest\u0103 un dispre\u021b aproape total fa\u021b\u0103 de art\u0103,
\n\u00een general, \u0219i de literatur\u0103, \u00een special. Cohorte de
\npoliticieni agrama\u021bi invadeaz\u0103 zilnic studiourile, iar
\nscriitorii nu au nicio \u0219ans\u0103 s\u0103 ajung\u0103 pe acolo. Se
\ntransmit, \u00een b\u0103taie de joc, s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, de 30 de ani,
\nacelea\u0219i glume. Situa\u021bia c\u0103r\u021bii de literatur\u0103 este \u0219i mai
\ntrist\u0103. P\u00e2n\u0103 \u00een 1989, existau 16 edituri. Acum sunt cca.
\n5000, dintre care numai c\u00e2teva au redactori de carte. \u00cen
\nrest, Dumnezeu cu mila! Se public\u0103 orice abera\u021bie, iar
\neditorii prosper\u0103, cum nu au visat niciodat\u0103 \u0219i burdu\u0219esc
\nvia\u021ba literar\u0103 cu batalioane de veleitari. Critica literar\u0103
\neste sufocat\u0103, nu mai este posibil\u0103 nicio ierarhizare
\ncredibil\u0103. R\u0103m\u00e2n, cu siguran\u021b\u0103, multe c\u0103r\u021bi bune neluate
\n\u00een seam\u0103. Exista pe vremuri o re\u021bea de difuzare a c\u0103r\u021bii.
\nOrice apari\u021bie editorial\u0103 ajungea, la c\u00e2teva zile, dup\u0103
\napari\u021bie, \u00een cele mai \u00eendep\u0103rtate t\u00e2rgu\u0219oare. A fost
\ndesfiin\u021bat\u0103. Dac\u0103 apare o carte foarte bun\u0103 \u00een alt ora\u0219, nu
\nai cum s\u0103 afli de ea \u0219i s\u0103 \u021bi-o procuri. Libr\u0103riile,
\ndisp\u0103rute, aproape toate, dup\u0103 1990, au \u00eenceput s\u0103
\nreapar\u0103, dar tr\u0103iesc din comercializarea articolelor de
\npapet\u0103rie. Cartea de literatur\u0103 nu mai are cump\u0103r\u0103tori.
\nScriitorul Mircea C\u0103rt\u0103rescu spunea c\u0103 nu exist\u0103 mai
\nmult de 6000 de rom\u00e2ni care citesc literatur\u0103, \u00een mod
\nfrecvent. Probabil c\u0103 acum trei-patru secole erau mai
\nmul\u021bi.<\/p>\n

Mai este aforismul un mod de a trata bolile<\/em>
\nsufletului \u0219i de a schimba mentalit\u0103\u021bi?<\/em><\/p>\n

Da. El are acelea\u0219i calit\u0103\u021bi ca \u00een Antichitate. Poate
\ns\u0103 fac\u0103 minuni, dac\u0103 este solicitat cu \u00eencredere \u0219i
\nsperan\u021b\u0103. Bunicul meu patern m-a sf\u0103tuit, c\u00e2nd eram
\ncopil, ca \u00een via\u021b\u0103 s\u0103 nu trag la lucru prost. Un aforism
\npopular, un proverb. Am meditat mai t\u00e2rziu asupra
\nacestor vorbe \u0219i pot s\u0103 spun c\u0103 ele mi-au schimbat
\nfundamental via\u021ba. Pentru c\u0103 m-au aten\u021bionat s\u0103 fiu
\nfoarte atent la ce m\u0103n\u00e2nc, cu ce m\u0103 \u00eembrac, ce citesc, ce
\niubesc, ce partener de via\u021b\u0103 \u00eemi aleg etc. Un adev\u0103rat
\ntratat de moral\u0103 \u0219i de estetic\u0103. Cam acela\u0219i lucru spunea
\n\u0219i un personaj al lui Cehov: \u201eLa om totul trebuie s\u0103 fie
\nfrumos: \u0219i chipul, \u0219i hainele, \u0219i g\u00e2ndurile.\u201d Chestiunea e
\nc\u0103 pe tinerii de ast\u0103zi nu-i mai intereseaz\u0103 sfaturile,
\nindiferent de unde vin. Ei \u0219tiu totul.<\/p>\n

Organiza\u021bi, de c\u00e2\u021biva ani, un Festival
\ninterna\u021bional al aforismului. Vorbi\u021bi-ne despre scriitorii
\npremia\u021bi \u0219i despre antologia pentru a c\u0103rei apari\u021bie
\ndepune\u021bi eforturi greu de imaginat.<\/em><\/p>\n

Am ini\u021biat acest festival cu sprijinul fundamental
\nal Funda\u021biei Pelin, din dorin\u021ba de a le oferi afori\u0219tilor
\nrom\u00e2ni de pretutindeni posibilitatea s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103, s\u0103
\ndiscute, s\u0103 se \u00eentreac\u0103, s\u0103 colaboreze etc. Vrem s\u0103 d\u0103m
\nun semnal c\u0103 aceast\u0103 specie minuscul\u0103 exist\u0103 \u0219i se simte
\nbine, chiar dac\u0103 distinsa noastr\u0103 critic\u0103 literar\u0103 sus\u021bine
\ncontrariul. Sunt reviste \u0219i edituri care refuz\u0103 categoric s\u0103
\npublice crea\u021biile noastre. Asemenea gesturi sunt
\nnejustificate, pentru c\u0103 aforismul rom\u00e2nesc are un trecut
\nonorabil \u0219i un prezent care trebuie respectat. Numai \u00een
\nultimii ani, au ap\u0103rut trei antologii, realizate de scriitori
\nstr\u0103ini din: Italia, Fran\u021ba \u0219i Serbia. \u0218i c\u0103r\u021bile respective
\ncircul\u0103, cu mult succes, prin lume. Sunt, de asemenea,
\nc\u00e2\u021biva afori\u0219ti care au publicat volume \u00een str\u0103in\u0103tate \u0219i
\nau fost aprecia\u021bi \u00een presa cultural\u0103 de acolo. Aforistul
\nValeriu Butulescu, premiantul nostru, este tradus \u00een 54
\nde \u021b\u0103ri. Colaboreaz\u0103 cu noi Ionu\u021b Caragea (Canada),
\nViorel Vintil\u0103 (SUA), Alina Breje (Italia), Creola
\nB\u0103lt\u0103re\u021bu (Fran\u021ba) etc. Au acceptat s\u0103 vin\u0103 la noi, \u00een
\ncalitate de pre\u0219edin\u021bi de onoare ai festivalului, mari
\npersonalit\u0103\u021bi culturale din lume: Naji Naaman (Liban),
\nN. Dabija (Rep. Moldova), C-tin Frosin. Anul acesta \u00eel
\na\u0219tept\u0103m pe Fr. Rastier (Fran\u021ba), savant \u0219i scriitor de
\ntalie universal\u0103.
\nGrija noastr\u0103 esen\u021bial\u0103 este aceea s\u0103 scriem mai
\nbine \u0219i s\u0103 fim foarte exigen\u021bi c\u00e2nd \u00eencredin\u021b\u0103m crea\u021biile
\nnoastre tiparului.
\nAvem noi, rom\u00e2nii, o meteahn\u0103 veche. Facem
\nlucruri interesante, dar nu l\u0103s\u0103m m\u0103rturii scrise pentru
\ncei care vor veni dup\u0103 noi. De aceea am considerat c\u0103 e
\nbine s\u0103 realiz\u0103m aceast\u0103 antologie, pentru fiecare edi\u021bie.
\nNu este u\u0219or, pentru c\u0103 ne preseaz\u0103 timpul. \u00cen ziua
\nfestivalului, ea trebuie s\u0103 fie tip\u0103rit\u0103.<\/p>\n

Colabora\u021bi cu Funda\u021bia Pelin \u0219i organiza\u021bi
\nevenimente culturale \u00eentr-un ora\u0219 mic \u0219i nu \u00eentotdeauna
\nrecunosc\u0103tor. Au fost situa\u021bii c\u00e2nd v-a\u021bi sim\u021bit
\ndescurajat?<\/em><\/p>\n

C\u00e2nd vrei s\u0103 faci ceva mai deosebit, deranjezi,
\nmai ales pe cei care au lefuri uria\u0219e \u0219i nu fac mai nimic.
\nAvem necazuri financiare. \u00cen Tecuci mai exist\u0103 un
\nfestival de poezie. Ei bine, subven\u021bia asigurat\u0103 de
\nprim\u0103rie pentru acel festival este de 12 ori mai mare
\ndec\u00e2t cea pe care o primim noi. Strig\u0103tor la cer, dar
\n\u021bip\u0103m \u00een pustiu. Sunt \u00eens\u0103 c\u0103lit. Important e ca publicul
\n\u0219i invita\u021bii no\u0219tri s\u0103 fie mul\u021bumi\u021bi.<\/p>\n

Recuperarea istoriei \u2013 na\u021bionale \u0219i locale \u2013 este
\nun proiect pe care \u00eel desf\u0103\u0219ura\u021bi de mul\u021bi ani. Din
\np\u0103cate, apar destul de des fapte, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u0219i oameni
\ncare par s\u0103 nu aprecieze prea mult demersul de
\np\u0103strare a identit\u0103\u021bii noastre de neam \u0219i \u021bar\u0103. Este
\nbinecunoscut cazul Cocu\u021ba Conachi. E o cauz\u0103
\npierdut\u0103?<\/em><\/p>\n

Este adev\u0103rat, noi, rom\u00e2nii, nu facem suficient
\npentru cinstirea eroilor, dar cazul Cocu\u021bei este ceva de
\nneimaginat. Ea a schimbat destinul poporului rom\u00e2n
\npentru secole. Am argumentat aceast\u0103 afirma\u021bie cu
\ndovezi certe, \u00eentr-o c\u0103rticic\u0103. Am g\u0103sit sponsor,
\nsculptor, funda\u021bie ca s\u0103 realiz\u0103m un bust. \u00centocmirea
\ndosarului intra \u00een obliga\u021biile prim\u0103riei. Motiva\u021bia istoric\u0103
\nam realizat-o eu. S-a lucrat prost \u0219i cu mari \u00eent\u00e2rzieri. A
\nfost respins de patru ori, fiindc\u0103 era incomplet. Se
\napropia Festivalul. Primarul a dispus montarea \u0219i
\ninaugurarea bustului, de\u0219i nu venise aprobarea de la
\nBucure\u0219ti. Peste c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, Comisia Na\u021bional\u0103
\nne-a comunicat c\u0103 lucrarea trebuie cobor\u00e2t\u0103 de pe soclu,
\n\u00eentruc\u00e2t a fost montat\u0103 ilegal. Dispozi\u021bia a fost executat\u0103
\nimediat. Separati\u0219tii tecuceni au r\u0103sp\u00e2ndit imediat
\nzvonuri conform c\u0103rora fiica lui Conachi nu are merite
\nistorice, ba mai mult, a avut o aventur\u0103 amoroas\u0103 cu
\nAl.I. Cuza. \u0218i ca s\u0103 fie tac\u00e2mul complet, \u00eentr-o lucrare
\nmasiv\u0103 (nu f\u0103r\u0103 merite), redactat\u0103 de respectivii
\ncontestatari, s-a strecurat informa\u021bia c\u0103 Unirea s-a
\nrealizat cu aprobarea lui N. Vogoride. Sancta
\nsimplicitas! Cocu\u021ba a\u0219teapt\u0103 ni\u0219te vremuri normale.<\/p>\n

Dintre volumele publicate, pe care \u00eel considera\u021bi
\ncel mai aproape de ceea ce constituie esen\u021ba g\u00e2ndirii
\ndumneavoastr\u0103 filosofice?<\/em><\/p>\n

M\u0103 simt obligat s\u0103 m\u0103rturisesc deschis c\u0103 au fost
\nvremuri c\u00e2nd m-am gr\u0103bit cu tip\u0103rirea unor c\u0103r\u021bi. Acum
\nam cernut toate volumele \u0219i am tip\u0103rit dou\u0103 micu\u021be
\nantologii. Una aici, alta la Chi\u0219in\u0103u. Cu acestea voi
\ndefila \u00een viitorul apropiat \u0219i, poate, \u00een\u2026 cel\u0103lalt.
\nVolumul cel mai apreciat \u0219i mai norocos a fost \u00cen
\nghearele r\u00e2sului. A fost tradus \u00een \u0219ase limbi, prezentat
\nla Forumul Asia-Europa \u0219i a ap\u0103rut la Paris ilustrat de
\nun mare artist- fotograf din Elve\u021bia.<\/p>\n

Ironic \u0219i inteligent, al\u0103tura\u021bi fiec\u0103rui aforism un
\nbagaj emo\u021bional \u0219i nu v\u0103 este team\u0103 s\u0103 folosi\u021bi vorba de
\nduh acolo unde, de obicei, \u00eent\u00e2lnim expresia
\nimpersonal\u0103, condensat\u0103, a \u00een\u021belepciunii \u0219i a
\nexperien\u021bei. Crede\u021bi c\u0103 nota de umor d\u0103uneaz\u0103 \u00een vreun
\nfel statutului cumva \u201eacademic\u201d al aforismului?<\/em><\/p>\n

Dac\u0103 este de bun\u0103 calitate, umorul nu d\u0103uneaz\u0103
\nnicic\u00e2nd \u0219i niciunde. Dimpotriv\u0103, este valoarea suprem\u0103
\na stilului unui scriitor. S\u0103 ne amintim de Boccaccio, de
\nIon Creang\u0103, de Emil Brumaru etc. La Junimea se afla
\nintelighen\u021bia \u021b\u0103rii. Dar erau \u0219i ei oameni. Sim\u021beau nevoia
\ns\u0103 se relaxeze prin r\u00e2s.
\nC\u00e2nd \u00eei venea r\u00e2ndul lui Creang\u0103, pezevenchiul
\n\u00eentreba: pe uli\u021ba mare sau pe cea mic\u0103? Dac\u0103 plenul vota
\npentru prima variant\u0103, doamnele erau nevoite s\u0103
\np\u0103r\u0103seasc\u0103 sala. Dar p\u00e2n\u0103 a doua zi, ne spunea prof. Gh.
\nAgavriloaie, ginerele lui Garabet Ibr\u0103ileanu, aflau tot ce
\ns-a discutat. Pentru c\u0103 atrac\u021bia fa\u021b\u0103 de umor e colosal\u0103.
\nCuvintele licen\u021bioase nu sunt compromise prin defini\u021bie.
\nEle pot fi chiar \u00eennobilate prin talent, prin m\u0103iestrie
\nartistic\u0103. Grav e c\u00e2nd se recurge la descrieri fiziologice
\nscabroase, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een unele romane
\ncontemporane.
\nLucian Blaga spunea, c\u00e2nd avea prilejul,
\nurm\u0103toarea anecdot\u0103. Ion \u0219i cu Maria, afla\u021bi \u00een luna de
\nmiere, dormeau \u00een curte, \u00een c\u0103ru\u021ba cu f\u00e2n. \u00centuneric
\nbezn\u0103. Maria se duce \u00een fundul gr\u0103dinii. La \u00eentoarcere,
\nse love\u0219te de oi\u0219tea ridicat\u0103 \u0219i exclam\u0103: – Tu e\u0219ti, Ioane?
\nC\u00e2nd e vorba de aforisme strict filosofice, le respect, dar
\nnu m\u0103 emo\u021bioneaz\u0103. Eu am vrut s\u0103 am umor, dar nu cred
\nc\u0103 am izbutit prea des. Linia dintre scor\u021bos \u0219i vulgar
\nseam\u0103n\u0103 cu s\u00e2rma acrobatului. Oric\u00e2nd te po\u021bi pr\u0103bu\u0219i.<\/p>\n

Publica\u021bi de mult\u0103 vreme \u00een paginile revistei
\n\u201eSpa\u021bii culturale\u201d \u0219i v\u0103 mul\u021bumim pentru c\u0103 o face\u021bi.
\nSelecta\u021bi, \u00een acest interviu, c\u00e2teva aforisme pentru
\ncititorii no\u0219tri.<\/em><\/p>\n

Cu nespus\u0103 bucurie, de\u0219i am cam abuzat de
\nspa\u021biul dvs. tipografic:
\nDup\u0103 consacrare, unii autori nu mai scriu \u0219i
\nnu mai citesc nimic. Dar jurizeaz\u0103 continuu.
\n\u00cei neag\u0103 pe unii scriitori \u0219i cei care nu au scris
\n\u00een via\u021ba lor dec\u00e2t pe garduri, ori prin latrinele
\npublice.
\nDup\u0103 moarte, seraficul suflet ia calea
\nneantului, \u00een timp ce nemernicul trup se l\u0103f\u0103ie prin
\ncavouri, mausolee, ori chiar piramide.
\nSe pare c\u0103 mai mult dureaz\u0103 prieteniile iscate
\nprin c\u00e2rciumi, dec\u00e2t cele urzite prin academii.
\nSe scrie cam pu\u021bin\u0103 literatur\u0103 \u00eencheiat\u0103 la to\u021bi
\nnasturii.
\nArta poate fi liantul \u0219i oxigenul unei na\u021biuni.
\n\u0218i totu\u0219i, \u00een om exist\u0103 mai mul\u021bi nuferi, dec\u00e2t
\nn\u0103mol.
\nDin copil\u0103rie r\u0103m\u00e2n icoane, nu amintiri.
\nScopul educa\u021biei este transferul de flac\u0103r\u0103.
\nA consemnat V.M.T.<\/strong><\/p>\n

***
\nMereu \u201e\u00een ghearele r\u00e2sului\u201d<\/strong>
\nValeria MANTA T\u0102ICU\u021aU<\/strong><\/p>\n

Antologia \u201eAforismele mele\u201d este o carte de
\n\u00een\u021belepciune, dar \u0219i un alfabet al dezam\u0103girii \u0219i al
\ndisper\u0103rii. Vasile Ghica nu gloseaz\u0103 cioranian pe
\nmarginea liniei noastre ontologice, prefer\u00e2nd
\nexprimarea adeseori sarcastic\u0103, \u00eenchiderea \u00een poant\u0103 \u0219i,
\nc\u00e2teodat\u0103, umorul bl\u00e2nd (detectabil \u00een calupurile care au
\nca subiect cultura \u0219i religia). Dac\u0103 \u201esloganul mileniului
\nal treilea ar putea fi La balamuc, birjar!\u201d (pag. 85), iar
\n\u201eTiranii nu accept\u0103 adev\u0103rul, dec\u00e2t \u00een pijama de bufon\u201d
\n(pag. 126), nu defetismul\/ \u00eenchiderea \u00een sine\/
\nsingur\u0103tatea sunt solu\u021biile, ci r\u00e2sul s\u0103n\u0103tos, care poate s\u0103
\numileasc\u0103 \u0219i s\u0103 vindece. Au spus-o \u0219i al\u021bii, o spune \u0219i
\nautorul tecucean, \u00een expresii concise, u\u0219or de descifrat
\nchiar \u0219i c\u00e2nd se bazeaz\u0103 pe jocul de cuvinte (\u201e\u00cen
\npolitic\u0103, nu ajungi la audien\u021b\u0103, dec\u00e2t prin obedien\u021b\u0103\u201d)
\nsau, pur \u0219i simplu, pe metafor\u0103. Arta, Dumnezeu \u0219i
\nnatura pot constitui ad\u0103posturi individuale pentru suflet
\n\u0219i minte, dar ce te faci c\u00e2nd \u201e\u0218i pro\u0219tii, \u0219i nebunii vor s\u0103
\nschimbe lumea. \u0218i reu\u0219esc. C\u00e2nd unii, c\u00e2nd al\u021bii.\u201d? (pag.
\n130). Este adev\u0103rat c\u0103 \u201eRela\u021bia cu Dumnezeu \u0219i cu
\nsemenii este arbitrat\u0103 de cea cu noi \u00een\u0219ine\u201d (pag. 131),
\nde aceea este necesar\u0103 autocunoa\u0219terea, plasarea \u00eentr-un
\nsistem moral\/etic\/valoric de la \u00een\u0103l\u021bimea c\u0103ruia s\u0103
\naccep\u021bi c\u0103 via\u021ba este o lec\u021bie continu\u0103 \u0219i c\u0103 po\u021bi \u00eenv\u0103\u021ba de
\nla oricine: c\u0103ci cititul \u00een oameni \u0219i \u00een c\u0103r\u021bi (v. aforismele
\ncare au ca subiect lectura) \u201er\u0103m\u00e2ne cea mai ieftin\u0103
\ninvesti\u021bie, care poate s\u0103 aduc\u0103, \u00een timp, importante
\ndividende spirituale\u201d (pag. 133).
\nC\u00e2nd vine vorba de via\u021ba politic\u0103, Vasile Ghica
\neste necru\u021b\u0103tor: \u201eLa volanul istoriei ajung prea des
\noameni f\u0103r\u0103 permis de conducere\u201d: cu alte cuvinte,
\n\u0219oferi amatori, care pun \u00een pericol vie\u021bile pasagerilor, se
\nstrecoar\u0103 fraudulos \u00een locuri unde, dac\u0103 lucrurile ar
\ndecurge normal, n-ar avea ce c\u0103uta. Din p\u0103cate, istoria o
\nfac \u00eenving\u0103torii, adic\u0103 cei care au tupeul s\u0103 se erijeze \u00een
\nlideri \u0219i nu respect\u0103 un adev\u0103r simplu: \u201eDac\u0103 nu reu\u0219e\u0219ti
\ns\u0103 pui o piatr\u0103 la temelia vremii tale, m\u0103car nu le
\nderanja pe cele a\u0219ezate de al\u021bii!\u201d. Cum \u201eSingurii oameni
\n\u00eemp\u0103ca\u021bi definitiv cu ei \u00een\u0219i\u0219i sunt imbecilii.\u201d, nu trebuie
\ns\u0103 ne mire c\u0103 lucrurile \u2013 \u00een lume \u0219i \u00een \u021bar\u0103 \u2013 merg prost:
\nautosuficient, incapabil s\u0103 vad\u0103 mai departe de propriul
\ninteres, politicianul contemporan nu se \u00eendoie\u0219te de
\nnimic, d\u0103 buzna \u00een toate domeniile \u0219i le distruge cu lipsa
\nlui de pricepere, aduc\u00e2ndu-ne \u0219i pe noi \u00een stare s\u0103 \u201eNu
\nne mai recunoa\u0219tem. Ni s-au gol\u0103nit ochii, ni s-a birj\u0103rit
\nlimba.\u201d (pag. 17). Dup\u0103 acest (anti)model, \u201eIgnoran\u021ba a
\najuns una dintre cele mai frecvente op\u021biuni ale omului
\ncontemporan.\u201d(pag. 18): \u00eent\u00e2i te faci c\u0103 nu \u0219tii, apoi nu
\nvrei s\u0103 \u0219tii \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, consta\u021bi c\u0103 a fi ignorant
\naduce mai multe foloase dec\u00e2t dac\u0103 ai fi iubitor de c\u0103r\u021bi
\n\u0219i de \u0219coal\u0103. O spune parlamentul plin de
\nsemianalfabe\u021bi, economia plin\u0103 de afaceri\u0219ti cu viclenia
\nprimitiv\u0103 a h\u00e2rciogului \u0219i, mai ales, topul oamenilor de
\nsucces, cei mai mul\u021bi, cu doctorate ob\u021binute prin plagiat,
\nne\u0219tiutori de carte, dar descurc\u0103re\u021bi, deoarece \u201eSecretul
\n\u00eembog\u0103\u021birii rapide a unor miliardari actuali este c\u0103 s-au
\noprit la timp cu \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura.\u201d (pag. 31).
\nIronic \u0219i inteligent, Vasile Ghica condenseaz\u0103 \u00een
\ncuvinte pu\u021bine o \u00eentreag\u0103 tragedie uman\u0103: \u201eIdealul
\nmu\u0219tei este b\u0103legarul.\u201d (pag. 34) \u0219i, chiar \u0219tiind c\u0103
\n\u201eIncultura este cea mai mare ofens\u0103 la adresa condi\u021biei
\numane.\u201d (pag. 54), autorul nu se mai revolt\u0103, p\u0103r\u00e2nd,
\nmai degrab\u0103, atins de resemnare: \u201ePopoarele imbecile
\n\u00ee\u0219i deverseaz\u0103 usc\u0103turile spre v\u00e2rf.\u201d. Nu altfel se
\n\u00eent\u00e2mpl\u0103 la noi, mai ales dup\u0103 evenimentele din
\ndecembrie 1989, c\u00e2nd tot putregaiul, toat\u0103 usc\u0103ciunea,
\ntot ce era, pe scurt, lipsit de valoare a ajuns \u00een frunte, la
\nconducere, \u00eentru pr\u0103bu\u0219irea unui neam \u0219i a unei \u021b\u0103ri.
\nCum \u201eScrisul relaxeaz\u0103 aproape ca o \u00eenjur\u0103tur\u0103.\u201d
\n(pag. 62), a continua s\u0103 denun\u021bi n\u0103ravuri, adic\u0103 a \u00eencerca
\ns\u0103 r\u0103m\u00e2i \u00een\u021belept \u00eentr-o lume pe dos devine un gest
\nsinuciga\u0219, dar care te u\u0219ureaz\u0103 \u0219i te limpeze\u0219te. Expresia
\nsavant\u0103 a nemul\u021bumirii \u0219i revolta supus\u0103 (auto)cenzurii
\nintelectuale nu-\u0219i au rostul c\u00e2nd la conducere sunt
\nm\u00e2rlani \u0219i analfabe\u021bi suspec\u021bi de agnozie auditiv\u0103 (aud \u0219i
\nnu \u00een\u021beleg) \u0219i a c\u0103ror cultur\u0103 a r\u0103mas sub nivelul clasei a
\ntreia din \u0219coala primar\u0103. Corup\u021bi \u0219i dezm\u0103\u021ba\u021bi, p\u00e2rjolesc
\ntotul, c\u0103ci, spune Vasile Ghica, \u201eC\u00e2nd politica e t\u00e2rf\u0103,
\ninstitu\u021biile statului devin adev\u0103rate bordeluri.\u201d (pag. 80).
\nLucid \u0219i capabil s\u0103 spun\u0103 adev\u0103rul f\u0103r\u0103
\nmenajamente, Vasile Ghica are \u00een\u021belepciunea de a
\nr\u0103m\u00e2ne egal cu sine, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie descump\u0103nit de
\n\u201ecristalele de fum\u201d, de derapajele lumii contemporane,
\nde declinul condi\u021biei umane. \u201eSur\u00e2surile migdalate\u201d,
\nu\u0219or otr\u0103vitoare, dar necesare vindec\u0103rii, vin din
\nexperien\u021b\u0103, \u00een\u021belegere \u0219i acut\u0103 nevoie de comunicare.
\n(*Vasile Ghica, \u201eAforismele mele\u201d, Ed. Detectiv literar,
\n2020)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Stan BREBENEL Boier Teodorescu Aceast\u0103 \u00eent\u00e2mplare a avut loc pe la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201945 ai veacului trecut \u00een aceia\u0219i zon\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11332"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11332"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11332\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11333,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11332\/revisions\/11333"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11332"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11332"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11332"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}