{"id":11327,"date":"2020-10-13T15:57:44","date_gmt":"2020-10-13T12:57:44","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=11327"},"modified":"2020-10-14T12:45:59","modified_gmt":"2020-10-14T09:45:59","slug":"literadura-nr-14-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=11327","title":{"rendered":"Literadura nr. 14 (5)"},"content":{"rendered":"

Ana ARDELEANU<\/strong>
\n\"\"

Membru al Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia
\nFiliala Alba-Hunedoara
\nDebut literar
\n\u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d-rubrica \u201dPo\u0219ta redac\u021biei\u201d,
\nsemnat\u0103 de poetul Geo Dumitrescu
\n\u201eLuceaf\u0103rul\u201d (aprilie,1972);<\/p>\n

Nimic r\u0103u nu poate fi<\/strong><\/p>\n

\u00cen mersul valsat
\nP\u00e2n\u0103 la palatul de ghea\u021b\u0103
\nUnde, odat\u0103 ajun\u0219i,
\nNe-am debarasa de lucrurile minore.
\nAm lini\u0219ti frigul pe trupul nostru
\nOri l-am face mai viclean, dec\u00e2t este?
\nMi-e cu neputin\u021b\u0103 s\u0103-mi imaginez…
\nCu siguran\u021b\u0103, ho\u021bii \u0219i borfa\u0219ii
\nDin ochii lui,
\nNu s-ar da \u00een l\u0103turi
\nS\u0103-mi ia vioara de sub b\u0103rbie
\nMelodia lui Paganini
\nDin minte
\nPentru a executa,
\nF\u0103r\u0103 complica\u021bii,
\nC\u00e2\u021biva pa\u0219ii de vals
\n\u00cen timpul jafului<\/p>\n

Aceast\u0103 fric\u0103
\nM\u0103 \u021bine prizonier\u0103 \u00eenl\u0103untrul ei,
\nPrecum gura unui zmeu
\nCe mereu a r\u00e2vnit
\nBunurile lui F\u0103t-Frumos.<\/p>\n


\nCuv\u00e2ntul<\/strong><\/p>\n

\u00cen fiecare var\u0103, conturul m\u0103rii,
\nPoart\u0103 gestant un timp de iubire
\nPe care nu-l voi putea dezmo\u0219teni
\nPentru c\u0103 nu pot transfera
\nUnui alt anotimp
\nMotivul de \u00eengrijorare,<\/p>\n

Unele cuvinte sunt neprietenoase
\nCum ar fi cuv\u00e2ntul cheie
\nCe nu-mi permite intrarea \u00een castel,
\nPentru a sta de vorb\u0103 cu \u00eengerul \u00eenchis
\n\u00eenl\u0103untru
\nCa \u00eentr-o colivie
\nDe unde doar porumbelul se elibereaz\u0103
\nG\u0103urind steagul de abur al dimine\u021bii<\/p>\n

A\u0219a c\u0103, \u00een loc de cuvinte ,
\n\u00cemi amintesc doar virgulele
\nCare m\u0103 plictisesc cu datoria de onoare
\nReprezent\u00e2nd, prin liniile ro\u0219ii,
\nSensul absolut abstract
\nAl modului cum \u00ee\u021bi circul\u0103 s\u00e2ngele g\u00e2ndului
\nPe coala alb\u0103<\/p>\n


\nDestine anoste<\/strong><\/p>\n

Destinul \u021bi se leag\u0103n\u0103
\nPrecum o pendul\u0103
\nDeasupra capului
\nGata s\u0103 arate lumii ora astral\u0103,
\nNevoia universului de-a cobor\u00ee
\nPe fr\u00e2nghie, precum un cascador,
\nPentru a transforma scorpia din tine
\n\u00cen \u00eenger
\n\u0218tiind clar c\u0103, cel ce a dat cu banul,
\nA c\u00e2\u0219tigat prima impresie<\/p>\n

Dincolo de f\u0103g\u0103d\u0103ul
\nCe a renun\u021bat la propria-i existen\u021b\u0103
\nExist\u0103 un mic b\u0103rule\u021b,
\nCare te aduce \u00een prezent,
\nMai \u00eenfl\u0103c\u0103rat la fa\u021b\u0103
\nDec\u00e2t orice \u00eencercare
\nDe-a fi, oarecum, fericit
\nAt\u00e2t c\u00e2t s\u0103 depui,
\nRestul culorilor \u0219i jur\u0103m\u00e2ntul,
\n\u00cen fa\u021ba celor ce nu-\u0219i schimb\u0103 opinia
\nDespre femei
\n\u0218i destinul lor anost.<\/p>\n


\nTeodor Dume<\/strong>
\n\"\"

(N\u0103scut 04 aprilie 1956, Luncasprie, Bihor):
\nA fondat, la 22 decembrie 1977, Cenaclul
\nECOUL Oradea, pe care l-a condus p\u00e2n\u0103 \u00een
\n1989.
\nMembru fondator (al\u0103turi de Stelian
\nVasilescu, \u0219i de al\u021bii) al revistei de cultur\u0103
\n\u021aara Cri\u0219urilor, publicat\u0103 \u00een Oradea (edi\u021bia
\n1990), fondator \u0219i redactor \u0219ef al ziarului
\nEcoul din Oradea (1990) \u0219i director executiv
\nal revistei Confluen\u021be lirice. Autor al multor
\nvolume de poezie.<\/p>\n

Semne de la mama<\/strong><\/p>\n

\u00een \u00eenchipuirea mea tr\u0103ie\u0219te o mam\u0103
\nsigur e mama
\nface parte din mine
\ndiminea\u021ba
\nla amiaz\u0103 \u0219i seara
\nc\u00e2nd vorbesc cu Dumnezeu
\n\u00ee\u0219i pune capul \u00eentre palme \u0219i
\nm\u0103 prive\u0219te t\u0103cut
\ndin ochii deschi\u0219i parc\u0103
\n\u00eentr-o alt\u0103 lume
\nies lacrimi<\/p>\n

tr\u0103iesc \u00eentre realitate \u0219i vis<\/p>\n

ferit de ochii lui Dumnezeu
\n\u00eemi \u00eentorc capul \u0219i pl\u00e2ng
\nam senza\u021bia unui sentiment straniu
\ncum parc\u0103 m-a\u0219 hr\u0103ni cu propriul
\nmeu s\u00e2nge
\nsub st\u0103p\u00e2nirea gustului acela
\nmult prea dulceag
\ntremur \u00eentr-un ritm agonic
\na\u0219 face orice ca s\u0103-mi pot cur\u0103\u021ba oasele de fric\u0103
\na\u0219 \u00eentoarce lumea \u00eenspre marginile cerului
\n\u0219i soarele c\u0103tre chipul mamei
\nlocuit \u00een mine
\nde\u0219i \u0219tiu c\u0103 nu-i dec\u00e2t o cruce
\nde lemn putrezit
\npe care o port ca Iisus coroana de spini
\nde la o vreme m\u0103 pip\u0103i \u0219i
\nm\u0103 \u00eentreb mirat
\nsunt eu sau nu mai sunt eu
\ncel care am fost
\n\u00eenchid ochii \u0219i sub m\u00e2ng\u00e2ierile
\nimaginare o strig pe mama
\no \u00eentreb
\nde ce s-a dus f\u0103r\u0103 o vorb\u0103
\nde r\u0103mas bun<\/p>\n

\u0219tiu c\u0103 dincolo de t\u0103cerea ei \u0219i
\nde ceea ce a fost
\ne mult\u0103 suferin\u021b\u0103 \u0219i iubire
\nnimic nu e \u00eent\u00e2mpl\u0103tor
\nzic
\ncu ochii a\u021binti\u021bi la lumina
\nde la cap\u0103tul nop\u021bii
\nm\u0103 r\u0103stesc la Dumnezeu
\nspune-mi Doamne
\neu
\neu c\u00e2nd o voi putea urma?
\nam obosit s\u0103 mai cred \u00een tine
\nDoamne!
\nsufletul nu mi l-ai citit de mult
\nm\u0103 simt ca un tren oprit
\n\u00eentr-o halt\u0103 f\u0103r\u0103 c\u0103l\u0103tori
\ncineva trece t\u0103cut \u0219i m\u0103 prive\u0219te
\ndin mers
\n\u0219tiu c\u0103 nu po\u021bi fi tu
\nDoamne
\n\u0219i mai \u0219tiu c\u0103
\nnu \u00eemi vei r\u0103spunde
\nnu-mi r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 a\u0219tept
\nsau s\u0103 fac ceva ce \u0219tiu cel mai bine<\/p>\n

p\u00e2n\u0103 una-alta
\no s\u0103 cobor \u00een mine \u0219i
\nc\u00e2te pu\u021bin \u00een fiecare zi
\nvoi roti soarele dup\u0103 umbra mamei
\n\u0219i \u00een cele din urm\u0103 o voi ruga
\ns\u0103-mi lase un semn la orele 12 fix
\nca s\u0103 am puterea s\u0103 privesc pe fereastra
\naltui cer<\/p>\n


\nFlorentina Loredana DALIAN<\/strong>
\n\"\"

Amintiri din viitor \u2013
\nLucrare de control la Literatur\u0103<\/strong><\/p>\n

Nume elev: BXW70127
\nData: 4 iulie 3019<\/p>\n

Subiect: Analiza\u021bi poeziile \u201eCe te legeni?\u201d \u0219i
\n\u201eRevedere\u201d ale poetului na\u021bional de talie
\nmondial\u0103 Mihai Eminescu<\/em><\/p>\n

Poezia debuteaz\u0103 cu versul \u201eCe te legeni,
\ncodrule?\u201d, ceea ce ne introduce deja \u00een
\natmosfera de mister \u0219i de arhaic,
\ndatorit\u0103 cuv\u00e2ntului \u201ecodrule\u201d, cuv\u00e2nt care
\ndesemneaz\u0103 o forma\u021biune geografico-geologic\u0103
\ndisp\u0103rut\u0103 acum sute de ani. \u00cen trecut,
\nacest codru se pare c\u0103 era o \u00eentindere mare
\nacoperit\u0103 cu arbori (alte vechituri disp\u0103rute!),
\npe care \u00eens\u0103 au avut grij\u0103 unii, al\u021bii s\u0103 o
\ndesfiin\u021beze. Acum, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ne imagin\u0103m
\ncodrul ca pe o entitate unic\u0103 \u0219i singular\u0103,
\n\u00eencerc\u0103m totodat\u0103 s\u0103 presupunem \u0219i mi\u0219carea
\nde leg\u0103nare a acestuia. S\u0103 fi fost o mi\u0219care
\ncircular\u0103, longitudinal\u0103, o mi\u0219care de pendul?
\nNu \u0219tim. \u0218i nici n-avem \u0219anse s\u0103 afl\u0103m din
\ndezv\u0103luirile numitului codru. S\u0103 vedem ce
\nr\u0103spunde acesta mai departe: \u201eDe ce nu m-a\u0219
\nleg\u0103na,\/ Dac\u0103 trece vremea mea!\u201d P\u0103i da!
\nCodrul are dreptate. Interoga\u021bia poetului sun\u0103
\nca un amestec \u00een treburile interne, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103
\ncare era problema lui dac\u0103 acest codru prefera
\nleg\u0103natul unei alte ac\u021biuni (conform zicalei
\n\u201eOri ne…, ori ne leg\u0103n\u0103m!). Oricum, poetul se
\npare c\u0103 a avut o obsesie cu codrul, \u00eentruc\u00e2t \u00eentr-o
\nalt\u0103 poezie putem citi urm\u0103toarele: \u201eCodrule,
\ncodru\u021bule, ce mai faci, dr\u0103gu\u021bule?\u201d Dac\u0103 codrul
\nar fi fost o persoan\u0103, l-ar fi putut da \u00een judecat\u0103
\npe poet, pentru h\u0103r\u021buire. Dar ne \u00eentreb\u0103m cum
\nde nu s-au autosesizat la vremea aceea
\nasocia\u021biile de protec\u021bie a arborilor cu tot cu
\nfrunze, de ce nu au sesizat organele \u00een drept,
\npentru ca poetul s\u0103 \u00eenceteze aceast\u0103
\nhinghereal\u0103 nedreapt\u0103 s\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 asupra bietului
\ncodru. Codrul, \u00een schimb, se dovede\u0219te a fi un
\ngentleman, d\u00e2ndu-i socoteal\u0103, f\u0103c\u00e2ndu-i de-a
\ndreptul procesul verbal, din care reies foarte
\nclar mai multe idei: 1. C\u0103 omu-i schimb\u0103tor
\nmai ceva dec\u00e2t anotimpurile; 2. C\u0103 Dun\u0103rea a
\ntrecut pe meleagurile noastre de c\u00e2nd se \u0219tie \u0219i
\n\u00een orice condi\u021bii (\u201eFie vremea bun\u0103, rea\/ Mie-mi
\ncurge Dun\u0103rea\u201d); 3. C\u0103 \u00eei ardea de ascultat
\nc\u00e2nt\u0103ri (\u201eVara, doina mi-o ascult\u201d), c\u00e2nd
\nproblemele erau pe el c\u00e2t casa, iar du\u0219manii
\nst\u0103teau \u2013 nici m\u0103car ascun\u0219i – cu topoarele la
\np\u00e2nd\u0103.
\nDin cele dou\u0103 poezii n-am \u00een\u021beles prea
\nbine care era rela\u021bia omului cu codrul, dac\u0103 era
\nuna de colaborare, de subordonare ierarhic\u0103,
\nori cu totul \u0219i cu totul aleatorie. \u0218i, la urma
\nurmei, cui \u0219i la ce folose\u0219te poezia aceasta, c\u00e2t\u0103
\nvreme noi nu avem codru \u0219i nici m\u0103car nu ni-l
\nputem imagina, dec\u00e2t eventual ca pe pendulul
\nlui Foucault b\u0103l\u0103ng\u0103nindu-se \u00eencoace \u0219i-ncolo.
\nA\u0219adar… ce a vrut s\u0103 spun\u0103 poetul?
\nSlobozia, 04 iulie 2019<\/em><\/p>\n


\nSavu POPA<\/strong>
\n\"\"

N\u0103scut 15 februarie 1991, Sibiu.
\nA debutat cu poezie, \u00een revista Euphorion<\/em>, \u00een
\nanul 2004. A publicat poezie \u00een revistele Zona
\nnou\u0103, Euphorion, Ateneu, Familia, Rom\u00e2nia
\nliterar\u0103, Qpoem, Banchetul, Sintagme literare,
\nLumin\u0103 lin\u0103<\/em> etc.
\nVolume de poezie:
\nIpostaze<\/strong>, Editura \u201eParalela 45\u201d, Pite\u0219ti 2017;
\nNoaptea mea de insomnie<\/strong>, Editura \u201eCartea
\nRom\u00e2neasc\u0103\u201d, Bucure\u0219ti (colec\u021bia Cartea de
\npoezie), 2018.<\/p>\n


\nIelele de cea\u021b\u0103<\/strong><\/p>\n

Ielele de cea\u021b\u0103 erau considerate duhuri ale
\np\u0103durii, se ar\u0103tau rar oamenilor. Era de
\najuns ca ei s\u0103 le priveasc\u0103 o singur\u0103 dat\u0103 \u0219i
\nvia\u021ba lor se schimba total. Demult, umbla pe
\nuli\u021bele Ocnei, Tobo\u0219arul i se mai spunea
\nDobarul. Toba lui era doba, un instrument de
\npercu\u021bie, de form\u0103 cilindric\u0103, din lemn, ornat
\ncu tot felul de h\u00e2rtii colorate, t\u0103iate \u00een franjuri.
\nActivitatea lui, \u00een aparen\u021b\u0103, era una ob\u0219teasc\u0103.
\nNiculae Oanenoane mergea \u00een fiecare zi, pe
\nc\u00e2te o strad\u0103, se oprea la intrare \u0219i \u00eencepea s\u0103
\nbat\u0103 destul de agitat din dob\u0103. Parc\u0103 anun\u021ba
\n\u00eenceputul unui circ. Apoi, lua pozi\u021bia de drep\u021bi
\n\u0219i anun\u021ba \u0219tirile de la sfatul popular. Cine era
\nchemat la sfat \u00een zilele urm\u0103toare, cine era
\nc\u0103utat de mili\u021bie, ce se mai \u00eent\u00e2mpla prin \u021bar\u0103.
\nNu obosea deloc, dup\u0103 pozi\u021bia de drep\u021bi, ducea
\nm\u00e2na la frunte. Strung\u0103rea\u021ba \u00eei lucea scurt, iar
\nbocancii lui p\u0103reau dou\u0103 monumente ale tinei.
\nSe deprinse cu b\u0103tutul \u00een dob\u0103, \u00eenc\u0103 de mic.
\nAtunci, luase parte la o \u00eent\u00e2mplare ciudat\u0103,
\nciudat\u0103. Iar c\u00e2nd \u00ee\u0219i aducea aminte de ea, se
\noprea \u00een plin\u0103 strad\u0103, nu mai b\u0103tea deloc \u0219i \u00ee\u0219i
\n\u00eendrepta privirea spre p\u00e2lcul de p\u0103dure
\n\u00eentunecat, care se z\u0103rea \u00een dep\u0103rtare, din acel
\nloc al Ocnei, c\u0103ruia \u00eei spuneau \u00een tab\u0103r\u0103.
\n\u0218i \u00ce\u0219i amintea de ielele de cea\u021b\u0103, acele fiin\u021be de
\nfum care locuiau \u00een inima p\u0103durii. Pe vremea
\ncopil\u0103riei sale, b\u0103tr\u00e2nii b\u0103teau \u00een dobele lor, cu
\nlinguroaiele de lemn, \u00een noaptea sf\u00e2ntului
\nDumitru, cu luna din coaj\u0103 de ou de stru\u021b.
\nB\u0103teau aproape ne\u00eentrerupt, cu toat\u0103 puterea,
\npe care o mai aveau, pentru dezlegarea
\nfarmecelor, rumenirea viilor \u0219i \u00eentoarcerea
\ntinere\u021bii lor risipitoare. Era \u00een al doilea an de
\nr\u0103zboi \u0219i noaptea aceea de Sf\u00e2ntul Dumitru, \u00eel
\nprinsese pe Niculae acas\u0103, venit pentru un
\nsf\u00e2r\u0219it de s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, de la \u0219coala de mai\u0219tri
\nl\u0103c\u0103tu\u0219i, din Blaj. Devenise un obicei, la
\nmiezul nop\u021bii, c\u00e2\u021biva tineri \u0219i b\u0103tr\u00e2ni s\u0103 se
\nadune \u00een cap\u0103tul uli\u021bei Mici \u0219i s\u0103 porneasc\u0103
\nspre holde, adic\u0103 \u00een tab\u0103r\u0103, \u0219i s\u0103 \u00eenceap\u0103 b\u0103taia
\n\u00een dobe. Printre b\u0103t\u0103i, oamenii obi\u0219nuiau s\u0103
\nmai povesteasc\u0103, s\u0103 mai bea un pahar de
\nrachiu, s\u0103 mai guste ceva sau, pur \u0219i simplu,
\ndac\u0103 venea vreunul cu un instrument muzical,
\ns\u0103 c\u00e2nte sau s\u0103 danseze. Femeile se ocupau cu
\naranjarea bucatelor; ele erau \u0219i cele care
\nrosteau cu voce tare desc\u00e2ntecele. \u00cen noaptea
\nSf\u00e2ntului Dumitru, bunicul, tat\u0103l \u0219i unul dintre
\nfra\u021bii mai mici ai tat\u0103lui, pornir\u0103 \u00een procesiunea
\n\u00een care se g\u0103seau oameni veseli, \u00eembr\u0103ca\u021bi
\nrom\u00e2ne\u0219te \u0219i care \u00ee\u0219i purtau dobele \u00een spinare
\nca pe ni\u0219te fantastice greut\u0103\u021bi. Niculae,
\n\u00eempreun\u0103 cu al\u021bi c\u00e2\u021biva vecini de v\u00e2rsta lui,
\nr\u0103m\u0103sese \u00een urm\u0103 \u0219i r\u00e2deau de faptul c\u0103, \u00een
\nspatele oamenilor, dobele p\u0103reau ni\u0219te cochilii
\nde melci. Dealtfel, oamenii se mi\u0219cau cam
\n\u00eencet. Nu e vorb\u0103, afar\u0103 se men\u021binuse timpul
\nfrumos, nu era foarte rece, iar luna, ca \u0219i \u00een al\u021bi
\nani, avea forma unui ou lunguie\u021b.
\nOdat\u0103 ajun\u0219i la holde, dup\u0103 ce urcar\u0103 panta,
\noamenii s-au oprit, r\u0103sufl\u00e2nd greoi, de la efort.
\n\u00cens\u0103 nu \u00ee\u0219i pierdur\u0103 veselia \u0219i au propus s\u0103
\nguste direct din damigenele pe care le
\naduseser\u0103 fiecare. A trecut o or\u0103, p\u00e2n\u0103 au
\npreg\u0103tit cele de trebuin\u021b\u0103. O m\u0103m\u0103lig\u0103, c\u00e2rna\u021bi,
\nvinuri, pl\u0103cinte, pe care le-au a\u0219ternut pe un
\nchindeu mare, direct pe iarba lucioas\u0103. Se
\napropia miezul nop\u021bii. Aproape de ei era un zid
\ncompact de p\u0103dure, \u00eentunecat, at\u00e2t pe timpul
\nnop\u021bii, dar \u0219i pe timpul zilei. Nu se auzea niciun
\nzgomot venind dinspre el. Absolut nimic. A lui
\nSantinel, cel care lucra la gar\u0103, propusese s\u0103
\n\u00eenceap\u0103 b\u0103t\u0103ile. Oamenii au fost de acord, s-au
\nadunat \u00eentr-un cerc, au vorbit ceva, hot\u0103r\u00e2ser\u0103
\ncine s\u0103 dea tonul. Femeile, \u00eempreun\u0103 cu cei
\nmici, s-au a\u0219ezat pe iarb\u0103. \u0218i-au \u00eenceput.
\nPrimele b\u0103t\u0103i rare, s-au auzit clar, ca o toac\u0103 ce
\nar fi izbucnit direct din ceruri. Pe urm\u0103, dup\u0103
\nce au g\u0103sit un anumit ritm, au \u00eenceput s\u0103 bat\u0103
\ntot mai tare. Nici unul dintre ei nu \u00ee\u0219i pierduse
\n\u00eendem\u00e2narea! Pe m\u0103sur\u0103 ce se amplifica,
\nzgomotul \u00eei distra pe copii, care \u00ee\u0219i puneau
\nm\u00e2inile la urechi. Nu mai aveau stare, a\u0219a c\u0103 sau
\nridicat. au \u00eenceput s\u0103 se agite, s\u0103 r\u00e2d\u0103. Din
\nvocile hot\u0103r\u00e2te ale femeilor, care rosteau tot
\nfelul de versuri, pe care le \u0219tiau prea bine, parc\u0103
\ns\u0103reau sc\u00e2ntei. La un moment dat, din zidul
\n\u00eemp\u0103durit, aflat \u00een fa\u021ba lor, a izbucnit un stol de
\np\u0103s\u0103ri, care s-a r\u0103sfirat prin toate col\u021burile
\ncerului. Atmosfera era cuprins\u0103 de o lumin\u0103
\nclar\u0103, alburie, prin care z\u0103reai totul \u00een jur. Cel
\npu\u021bin, asta era \u0219i senza\u021bia lui Niculae. (A doua
\nzi, le povestise colegilor cam ne\u00eencrez\u0103tori, c\u0103
\n\u00een plin\u0103 noapte, acolo pe c\u00e2mp, d\u0103duse buzna
\ndiminea\u021ba peste ei.) Dup\u0103 un timp, se l\u0103s\u0103
\nt\u0103cerea. Pe cer nu se mai z\u0103rea nicio pas\u0103re.
\nC\u00e2nd b\u0103rba\u021bii \u00eencepuser\u0103 s\u0103 \u00ee\u0219i str\u00e2ng\u0103 be\u021bele,
\ndin p\u0103dure veneau spre ei ni\u0219te fiin\u021be
\ntransparente, \u00eenc\u0103rcate cu un fel de cea\u021b\u0103
\nmi\u0219c\u0103toare, dup\u0103 cum se exprimase mai \u00eencolo,
\nNiculae. Cu to\u021bii le z\u0103rir\u0103 \u0219i nu le venea s\u0103
\ncread\u0103. Nu b\u0103ur\u0103 peste m\u0103sur\u0103, \u00eens\u0103 s-au
\n\u00eensp\u0103im\u00e2ntat teribil, iar una dintre femeile
\n\u00eencremenite de fric\u0103, \u0219optise ceva, despre ielele
\nde cea\u021b\u0103.
\n\u00cen vremea aceea, circula o legend\u0103 c\u0103, prin
\np\u0103durile Apoldului, p\u00e2n\u0103 \u00een p\u0103durile Ocnei \u0219i
\nale Top\u00e2rcii, ar locui ielele de cea\u021b\u0103, cele care
\napar din cea\u021ba deas\u0103 a p\u0103durii. O cea\u021b\u0103 care, la
\nr\u00e2ndul ei, vine din interiorul p\u0103m\u00e2ntului, iar
\nhaiducii din acele locuri, spuneau c\u0103 \u00een
\ninteriorul p\u0103durilor ar fi existat un izvor
\nblestemat, \u00een care curgea s\u00e2nge \u0219i fiere.
\nNimeni, p\u00e2n\u0103 atunci, nu mai v\u0103zuse ielele, \u00eens\u0103
\nse spunea c\u0103 cine \u00eencerca s\u0103 le priveasc\u0103 mai
\nmult timp, r\u0103m\u00e2nea cu deochiul vis\u0103torului,
\nadic\u0103, avea vedenii, un fel de vise care \u00eei
\nap\u0103reau pe retine, treaz fiind. Iar cel \u00een cauz\u0103
\nspunea c\u0103 \u00ee\u0219i sim\u021bea pleoapele grele de vise ca
\nni\u0219te ugere grele de lapte. Ie\u0219ind din p\u0103dure,
\nIelele erau \u00eenconjurate de tot felul de p\u0103s\u0103ri
\nciudate, ireale. Acele p\u0103s\u0103ri sem\u0103nau cu
\ndropiile. Se mai zvonea c\u0103, dup\u0103 ce ai z\u0103rit
\nielele, oamenii puteau s\u0103 scoat\u0103 din f\u00e2nt\u00e2ni, \u00een
\nloc de ap\u0103, un vin limpede \u0219i dulce, cum nu au
\nmai pomenit \u00een alte p\u0103r\u021bi. Dup\u0103 \u00eent\u00e2lnirea cu
\nielele, oamenii o luar\u0103 repede spre case. Dup\u0103
\naceea, a r\u0103mas povestea.
\nAnii trecur\u0103. Nicolae nu avea familie, st\u0103tea
\nsingur \u00een casa p\u0103rinteasc\u0103. Avea totu\u0219i o mare
\ndragoste: p\u0103unii. \u021ainea vreo zece, care umblau
\ntoat\u0103 ziua prin curte, neast\u00e2mp\u0103ra\u021bi defel. De
\ndeparte, se vedeau ca evantaie mi\u0219c\u0103toare prin
\nnorii de praf \u0219i pene. Ace\u0219tia d\u0103deau o culoare
\nvie gospod\u0103riei sale vechi. Uneori se \u00eentreba,
\nst\u00e2nd pe prisp\u0103 \u0219i uit\u00e2ndu-se la p\u0103uni, dac\u0103 ei
\nchiar existau, dac\u0103 nu visa cu ochii deschi\u0219i,
\ndup\u0103 ce \u0219i el \u00eent\u00e2lnise, la via\u021ba lui, ielele.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ana ARDELEANU Membru al Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia Filiala Alba-Hunedoara Debut literar \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d-rubrica \u201dPo\u0219ta redac\u021biei\u201d, semnat\u0103 de poetul Geo<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":11241,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11327"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11327"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11327\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11345,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11327\/revisions\/11345"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11241"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11327"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11327"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11327"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}