{"id":11298,"date":"2020-10-12T12:50:48","date_gmt":"2020-10-12T09:50:48","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=11298"},"modified":"2020-10-12T12:50:48","modified_gmt":"2020-10-12T09:50:48","slug":"literadura-nr-14-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=11298","title":{"rendered":"Literadura nr. 14 (4)"},"content":{"rendered":"

Ionu\u021b DUMITRU<\/strong>
\n\"\"

18 ani. Anul IV la Liceul Teoretic
\n,,Alexandru Marghiloman” – Buz\u0103u,
\n(Filologie)<\/p>\n

nimic special<\/strong><\/p>\n

strada din fa\u021ba apartamentului
\n\u00een luminile publicului
\no parte din viziunea despre
\n\/boli psihice\/monolog\/ depresie\/diabet\/
\n& cei 200 de lei adu\u0219i cu c\u0103ru\u021bul\/
\ntoate la un loc construiesc
\no educa\u021bie calculat\u0103 &
\nscr\u00e2\u0219nind din din\u021bi calendaristic
\npentru via\u021b\u0103.
\nam crezut cu adev\u0103rat
\nc\u0103 tot ce ni s-a f\u0103g\u0103duit, vor fi construite
\n\u00een norme satisf\u0103c\u0103toare pentru via\u021b\u0103
\nca s\u0103 ne putem \u00eentemeia propria noastr\u0103
\nalegorie pentru totdeauna,
\ndar am fost v\u00e2ndu\u021bi
\npe alte priorit\u0103\u021bi irelevante.
\nobiectele din apartament mor pe zi ce trece
\nnu se mai cloneaz\u0103 la comand\u0103
\nefectiv mobilierul \u00eemi devine monstru
\nce pare s\u0103 m\u0103 \u00eenghit\u0103 c\u00e2nd
\nm\u0103 vede plictisit & demoralizat.
\n\/\/s\u0103 ne continu\u0103m somnul\/\/<\/p>\n

***
\n\/\/ my immortal 2 \/\/<\/strong><\/p>\n

vremurile tr\u0103ite f\u0103r\u0103 un pic de importan\u021b\u0103
\nse adun\u0103 din ce \u00een ce mai animalic
\nmirosul\/teama de nematerni\/bucuria
\nau plecat l\u0103s\u00e2nd doar doruri – cicatrici ce
\ns-au zb\u0103tut \u00eentre trecut \u0219i un nou \u00eenceput
\n\u0219i totodat\u0103 s-au dus unde nici d-zeu nu \u0219tie.
\ntu nu-\u021bi dezv\u0103lui identitatea nici \u00een oglind\u0103
\nc\u00e2nd e\u0219ti retras pentru momente intime
\ne ru\u0219inos s\u0103-\u021bi roste\u0219ti numele dat
\nde o viat\u0103 inexistent\u0103 \u00een propriul t\u0103u univers.
\nc\u00e2nd \u021bi-ai pus tu ultima dat\u0103 \u00eentrebarea:
\n\/\/cine e\u0219ti?\/\/ este totul orb \u00een jur
\n\u0219tiu… te plictise\u0219te ziua prescris\u0103
\ncu contradictorii morbide.
\nai propriul t\u0103u moment de reculegere – totul
\nmorbid \u0219i da… chiar masochist.
\n***<\/p>\n

\/\/ un moment special \/\/<\/strong><\/p>\n

totul este un sunet pian pe unde str\u0103bat
\nam l\u0103sat & las \u00een urm\u0103
\ndoar o aposiopez\u0103 matur\u0103
\nizol\u0103rii stradale
\ncu voci distan\u021bate & tu\u0219ite ale \u021big\u0103rilor
\nce mi-au oferit un act de superioritate.
\ndac\u0103 nu a\u0219 avea prieteni\/du\u0219mani
\nar putea fi riscant s\u0103 fie axiomatic
\nca s\u0103 trag o linie clar\u0103 pentru izolare.
\nceea ce-mi place s\u0103 v\u0103d
\neste c\u0103 totul se trateaz\u0103 cu intimitate
\nc\u00e2nd trebuie s\u0103 \u00eemi urmez visul
\nde a fi \u00eentr-un univers feeric \u0219i uitat
\nprintre miile de stele pierdute \u00een cosmos.
\n***<\/p>\n

acum 6 ani<\/strong><\/p>\n

eu nu v\u0103d albastru \u00een miezul 18
\nc\u00e2nd \u00eemi aduc aminte cum ei erau pleca\u021bi la
\nmare
\n\u0219i diminea\u021ba erau flori de mac pe ploaie cu
\nsoare \u00een stomac
\nore-n \u0219ir nu m\u0103 atingeam de jaluzeaua
\norizontal\u0103<\/p>\n


\nRamona M\u00dcLLER<\/strong>
\n\"\"

desp\u0103gubirea duminicilor furate<\/strong><\/p>\n

azi e luni
\ndar tr\u0103iesc un rest de duminic\u0103
\nce mai deja vu
\nam extins noaptea din sufletul meu
\npe sofaua unui hotel p\u0103r\u0103sit<\/p>\n

\u00eenchiriem spa\u021biul dintre facturile nepl\u0103tite
\ncu \u0219i mai mult\u0103 solitudine
\n\u021bii minte c\u00e2nd am petrecut ceasurile amiezii
\n\u00eentr-o gar\u0103 a realit\u0103\u021bii
\niar visele noastre \u00eemprumutau
\ntriajul clipelor de chihlimbar<\/p>\n

tocurile mele flamingo c\u0103lcau
\nacoperi\u0219urile barbare de dorin\u021bi
\n\u00eemi ofereai nuci verzi la col\u021bul oriental
\ncomplementar
\niarna mea are \u00eenc\u0103 \u0219uvi\u021be ro\u0219cate
\ndoar r\u0103d\u0103cinile albe
\ndezbr\u0103cate de o mireas\u0103 mult prea rumenit\u0103<\/p>\n

o cale ferat\u0103
\no cale \u00eentoars\u0103
\nun du-te de-aici
\nvino mai \u00eencoace
\nrepetitiv \u0219i ad\u00e2nc
\nca un fermoar tras din coapsa lunii
\np\u00e2n\u0103 sub b\u0103rbia pufoas\u0103 a zorilor<\/p>\n

azi e luni
\nner\u0103bdarea tainic miriapod se strecoar\u0103
\nprin pere\u021bii craniului refuzat la inventar
\nmai e\u0219ti \u00eenc\u0103 aici<\/p>\n

r\u00e2dem am\u00e2ndoi
\nadmir\u00e2nd elegan\u021ba ploii bigame
\ncot\u0103 parte \u00een desp\u0103gubirea secetei mele
\no mare secet\u0103 de lacrimi
\n\u0219i de duminici furate<\/p>\n


\nucide-m\u0103<\/strong><\/p>\n

moartea mea r\u0103m\u00e2ne sarcina femeii de serviciu
\no moarte f\u0103r\u0103 priveghi
\noarb\u0103 \u0219i monoton\u0103
\nscr\u00e2\u0219ne\u0219te din maxilar<\/p>\n

sunt l\u00e2ng\u0103 tine
\niarb\u0103 \u0219i timp
\np\u0103m\u00e2nt \u0219i piatr\u0103<\/p>\n

deasupra p\u0103catelor transparente
\n\u00een noi gre\u0219e\u0219te mereu o dragoste necoapt\u0103
\nerai singurul meu viu vertical
\ncu z\u00e2mbet android
\ndar eu
\nm\u0103 continui \u00een sinucideri promise
\nrelu\u00e2nd apelul \u00een favoarea trotuarului ce poart\u0103
\npa\u0219ii sicrielor cu amintiri<\/p>\n

sunt l\u00e2ng\u0103 tine
\nrena\u0219te-m\u0103<\/p>\n


\noameni cu m\u0103\u0219ti vii<\/strong><\/p>\n

este ceva \u00een neregul\u0103 cu dimensiunea mea
\nde legitim\u0103 ap\u0103rare
\nun apostrof m\u0103 ia de subsuori
\nfiind unicul martor chiria\u0219
\n\u00een spa\u021biul garsonierei de la etajul violet<\/p>\n

bicep\u0219ii regretului tresalt\u0103 monosilabic
\nmi\u0219c\u0103ri nesigure ce speculeaz\u0103 gustul
\nprim\u0103verii
\n\u00eentr-un fel eu
\ntran\u0219\u00e2nd carnea realit\u0103\u021bii
\noarecum tu
\n\u00eentr-un porsche fl\u00e2m\u00e2nd
\ntr\u0103im aceea\u0219i ve\u0219nicie
\ncu dou\u0103 prezenturi diferite<\/p>\n

vorbesc cu frica deliberat\u0103 \u0219i
\nmestec saliva din oasele promise
\nce ne reduce
\ngriul din m\u0103duva spin\u0103rii
\nun gri abstract \u00een\u021beles \u0219i tradus doar de oamenii
\nca noi
\noameni cu m\u0103\u0219ti vii<\/p>\n


\nThanas MEDI<\/strong>
\n\"\"

Scriitor albanez de origine arom\u00e2n\u0103 n\u0103scut \u00een
\n1958, la Saranda (Albania). A absolvit
\nFacultatea de Limb\u0103 \u0219i Literatur\u0103 albanez\u0103 \u00een
\n1988, iar p\u00e2n\u0103 \u00een anul 1994 a lucrat ca profesor
\n\u00een localitatea Lunxheri din jude\u021bul Gjirokastra,
\nulterior emigr\u00e2nd \u00een Grecia. Ast\u0103zi locuie\u0219te
\n\u00eempreun\u0103 cu familia sa \u00een Atena. De-a lungul
\nvremii a publicat poezii \u0219i povestiri \u00een reviste
\n\u0219i gazete, \u00eens\u0103 \u00een 2011 public\u0103 primul roman la
\neditura \u201eToena\u201d din Tirana, \u201eHjia e mallkuar\u201d
\n(Umbra blestemat\u0103), volum premiat, care \u00eei
\ndeschide drumul spre succes. Cu cel de-al
\ndoilea volum \u201eFjala e fundit e Sokrat Bub\u00ebs\u201d
\n(Ultimul cuv\u00e2nt al lui Socrat Buba), publicat \u00een
\n2013, tot la editura \u201eToena\u201d din Tirana, ob\u021bine
\npremiul na\u021bional de literatur\u0103 \u201dCele mai bune
\nlucr\u0103ri literare din 2013\u201d, acordat de Ministerul
\nCulturii din Albania. A mai publicat romanul
\n\u201eKoha e djegur\u201d(Timpul ars), la editura
\n\u201eOnufri\u201d \u0219i are \u00een preg\u0103tire \u0219i alte titluri ce
\nurmeaz\u0103 a vedea lumina tiparului.
\n(prezentarea \u0219i traducerea<\/em>:
\nOana GLASU<\/strong>)<\/p>\n

A fost nevoie de cutremur ca s\u0103 ne
\nprivim<\/strong><\/p>\n

Trecuse un an \u00eentreg, iar eu cu ea nu ne
\npriviser\u0103m niciodat\u0103 ochi \u00een ochi. Nu
\neram \u00een stare \u00eenc\u0103 s\u0103 spun ce culoare
\naveau ochii ei: negri sau castanii, alba\u0219tri sau
\npestri\u021bi, s\u0103lbatici sau bl\u00e2nzi, dulci sau amari,
\nvii sau tri\u0219ti. Ea nu avea ochi pentru mine, nu
\ndorea s\u0103-mi vad\u0103 culoarea pe fa\u021ba p\u0103m\u00e2ntului.
\nDac\u0103 se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 ne intersect\u0103m undeva dea
\nlungul str\u0103zii comune, \u201eKrioneri\u201d, m\u0103 evita
\nimediat. Aproape fugea, cu capul \u00eentr-o parte,
\ncu privirea \u00een p\u0103m\u00e2nt. Se gr\u0103bea s\u0103 plece. S\u0103
\nplece c\u00e2t mai departe de mine. De mine,
\nstr\u0103inul cel mai discutat, cel mai nedorit al
\nacelei str\u0103zi oarbe, a acelui mare ora\u0219. Venit
\ndintr-o \u021bar\u0103 blestemat\u0103, mereu dispre\u021buit\u0103,
\nne\u00een\u021beleas\u0103, scuipat\u0103.
\nScuipatul aruncat \u021b\u0103rii mele, \u00eemi st\u0103tea \u0219i mie
\npe fa\u021b\u0103, \u00een frunte, ca o flegm\u0103 sau l\u0103tur\u0103 care
\nprovoac\u0103 consternare. \u00cemi provoca triste\u021be,
\nm\u00e2hnire. Pentru ea, eu eram marea sup\u0103rare,
\nf\u0103r\u0103 vreo vin\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103-i fi f\u0103cut ceva. F\u0103r\u0103 a
\nscoate sau schimba vreun cuv\u00e2nt, f\u0103r\u0103 a
\nschimba vreo privire. \u00cemi d\u0103dusem seama
\nimediat de asta, chiar din prima zi , c\u00e2nd ea se
\nmutase ca locatar\u0103 pe strada \u201eKrioneri\u201d, c\u00e2nd
\n\u00eentrebase cine \u00eei sunt vecinii cei mai apropia\u021bi:
\n\u201eCine st\u0103 aici?\u201d, \u0219i i se spusese \u201eUn albanez\u201d.
\nEnas alvanos!
\nAlvanosul eram eu, nu exista vreun altul \u00een
\npor\u021biunea aceea de strad\u0103. Auzisem de la
\nbalcon, unde st\u0103team \u0219i priveam printre
\nbalustrade, cum ea discuta cu doi greci \u00een
\nv\u00e2rst\u0103. O v\u0103zusem \u0219i c\u00e2nd intrase la scara
\nvecin\u0103 cu a mea. Cu capul plecat, umerii l\u0103sa\u021bi,
\nca \u0219i c\u00e2nd tocmai primise o veste trist\u0103. Emana
\ntoat\u0103 numai triste\u021be \u00een jur.
\nM\u0103 \u00eentristasem \u0219i eu, mai mult dec\u00e2t ea. Cum
\nmi se \u00eent\u00e2mpla atunci c\u00e2nd grecii m\u0103 priveau
\nstr\u00e2mb, \u00eemi aminteau de unde eram, \u00eemi
\nvorbeau adres\u00e2ndu-mi-se cu numele \u021b\u0103rii \u0219i nu
\ncu numele primit la na\u0219tere. De parc\u0103 nu aveam
\nnume, nu aveam mam\u0103, m\u0103 n\u0103scuse Albania.
\nPlai sau delu\u0219or, o bucat\u0103 de teren al ei \u0219i at\u00e2t.
\nOricum, m\u0103 convinsesem \u00eenc\u0103 o dat\u0103 de faptul
\nc\u0103 fusese inutil\u0103 retragerea mea pe acea strad\u0103,
\n\u00een acea zon\u0103 dintre cele mai izolate ale Atenei.
\nUnde venisem \u00eentr-o zi de toamn\u0103, singur, f\u0103r\u0103
\nceilal\u021bi. Cu o geant\u0103 de haine nesp\u0103late \u00een m\u00e2n\u0103
\n\u0219i greaca \u00eenv\u0103\u021bat\u0103, cum nu se putea mai bine.
\nEra perioada aceea a neg\u0103rii de sine, c\u00e2nd \u00eemi
\nuram gena, numele pe care \u00eel purtam, limba pe
\ncare o vorbeam \u0219i \u00eemi pusesem \u00een minte s\u0103 fac
\ntotul ca s\u0103 nu m\u0103 deosebesc de autohtoni. S\u0103
\nrup toate leg\u0103turile cu patria str\u0103mo\u0219ilor mei,
\ns\u0103 m\u0103 despart de tot ce aveam albanez \u00een mine
\n\u0219i s\u0103 m\u0103 dau grec. Pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 vorbeam
\nlimba greac\u0103, \u0219tiam s\u0103 m\u0103 \u00eembrac cu gust, s\u0103
\nm\u0103 comport \u00een mod cump\u0103tat, s\u0103 fiu fan al
\nculturii grece\u0219ti, al antichit\u0103\u021bii, buc\u0103t\u0103riei,
\nmuzicii grece\u0219ti, totul grecesc. Dansam
\nZeibekiko mai bine dec\u00e2t grecii, \u00eenjuram cu
\n\u201emalaka\u201d ca \u0219i ei \u0219i m\u0103 r\u0103steam la c\u00e2te un
\npierdut al sor\u021bii, \u201eAlvanos ise?\u201d, (E\u0219ti
\nalbanez?), aceasta fiind insulta zilei, \u00een primii
\nani ai emigr\u0103rii \u00een Grecia. \u00cemi s\u0103rb\u0103toream ziua
\nnumelui ortodox cu pr\u0103jituri, nu m\u0103
\ndesp\u0103r\u021beam niciodat\u0103 de crucea primit\u0103 la
\nbotez, pe care o purtam la g\u00e2t, \u00eemi reglam
\nmersul cum puteam mai bine. Oric\u00e2t ar p\u0103rea
\nde incredibil, felul \u00een care \u00ee\u021bi arunci pa\u0219ii, face
\nparte din gen\u0103. Iar p\u00e2n\u0103 la final, mersul te poate
\ntr\u0103da, ar\u0103t\u00e2nd cine e\u0219ti.
\n– Eu \u00eei recunosc pe albanezi de la distan\u021b\u0103, – \u00eemi
\nspune \u00eentr-o zi un grec, f\u0103r\u0103 ca s\u0103 \u0219tie c\u0103 \u0219i eu
\napar\u021bineam acelei naturi, – \u0219i dup\u0103 mers.
\nDe ce, cum merg ei?
\nDe parc\u0103 s-ar duce la r\u0103zboi.
\nPentru a duce p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t transformarea din
\nr\u0103d\u0103cini, am f\u0103cut ceea ce pu\u021bini pot s\u0103 fac\u0103.
\nM-am desp\u0103r\u021bit de oameni. De cei mai
\napropia\u021bi: fra\u021bi, surori, veri\u0219ori \u0219i veri\u0219oare,
\ntovar\u0103\u0219i de copil\u0103rie \u0219i prieteni de suflet,
\nrisipi\u021bi peste tot prin Grecia. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor
\nalesesem strada ,,Krioneri\u201d, f\u0103r\u0103 picior de om
\nde prin p\u0103r\u021bile mele, o zon\u0103 nestr\u0103b\u0103tut\u0103 at\u00e2t de
\nmult a Atenei. \u0218i la care nu renun\u021bam, chiar
\ndac\u0103 mi se adusese la cuno\u0219tin\u021b\u0103 c\u0103 era foarte
\nvizitat\u0103 de cutremure. Cel mai devastator
\ncutremur pentru mine era acela de a-mi fi c\u0103zut
\nmasca, s\u0103 fiu recunoscut de autohtoni ca fiind
\nalbanez, pentru c\u0103 \u00een definitiv, inima mea
\nsim\u021bea \u00een albanez\u0103 \u0219i prin urmare nu uitasem s\u0103
\nm\u0103 ocup \u0219i de problemele suflete\u0219ti.
\nR\u0103m\u0103sesem \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 f\u0103r\u0103
\nsufletul vechi. Ucisesem amintirile, nostalgia,
\ndorul pentru p\u0103r\u021bile din care m\u0103 tr\u0103geam,
\niubirea pentru colega de liceu, lacrima pentru
\nstr\u0103du\u021ba pe care m-am luat la tr\u00e2nt\u0103 prima dat\u0103.
\nDe cinci ani, de c\u00e2nd m\u0103 aflam pe strada
\n\u201eKrioneri\u201d \u0219i \u00eenainte ca ea s\u0103 fi ap\u0103rut,
\najunsesem s\u0103 m\u0103 comport destul de bine, s\u0103
\nsem\u0103n cu localnicii. M\u0103 sim\u021beam grec antic,
\nl\u0103sasem s\u0103 mi se verse \u00een vene s\u00e2nge elen \u0219i cu
\ntoate acestea, cumva m\u0103 d\u0103deam de gol.
\nUndeva \u00eemi cr\u0103pase masca \u0219i m\u0103
\nrecunoscuser\u0103 dup\u0103 mers. Ceva diferit plutea
\n\u00een aer, iar ochii ageri de pe strada \u201eKrioneri\u201d,
\nse prinseser\u0103.
\n– Nu e de-al nostru, – se spusese, – oric\u00e2t ar
\n\u00eencerca, nu se poate ascunde de tot! E de
\ndincolo, din \u021bara blestemat\u0103, alvanos! Albanez!
\nApartenen\u021ba mea etnic\u0103 era amintit\u0103 ocazional,
\nc\u00e2nd \u00eentr-un mod r\u0103ut\u0103cios, c\u00e2nd f\u0103r\u0103 vreun
\nscop anume. C\u00e2teodat\u0103 cu am\u0103r\u0103ciunea
\nscuipatului \u00een ochi, alt\u0103dat\u0103 simplu, ca \u0219i cum
\ndoar ai \u00eensemna pe cineva. Pe mine \u00eens\u0103, m\u0103
\ndurea la fel. Ascultam cu v\u00e2rful urechii, m\u0103
\npref\u0103ceam c\u0103 nu m\u0103 impresioneaz\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00eentro
\nzi c\u00e2nd n-am mai suportat. Un b\u0103tr\u00e2n senil
\n\u00eemi spusese direct \u201eTu e\u0219ti albanez\u201d, iar eu
\nridic\u00e2nd ambele m\u00e2ini \u00een acela\u0219i timp, nu am
\nmai putut r\u0103bda \u0219i nu m-am mai ferit:
\nAlbanez sunt, care e treaba?!
\nP\u00e2n\u0103 ce a ap\u0103rut ea…
\nAtr\u0103sese aten\u021bia imediat \u0219i nici nu trecuser\u0103
\ndou\u0103zeci \u0219i patru de ore de c\u00e2nd se stabilise pe
\nstrada \u201eKrioneri\u201d. Se \u00eent\u00e2mplase \u00een mod
\nfulger\u0103tor \u0219i la nivel general, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103
\nde obicei cu femeile frumoase.
\n– Panemorfi, – ziser\u0103 grecii \u00eentr-un glas despre
\nea, – san ta kria ta nera! (Foarte frumoas\u0103, ca o
\nap\u0103 limpede!)
\nSe aflase \u00eentre timp \u0219i numele s\u0103u, dar f\u0103r\u0103 vreo
\nimportan\u021b\u0103 deosebit\u0103, \u00eentruc\u00e2t to\u021bi preferau s\u0103 i
\nse adreseze cu \u201eEa\u201d. A venit ea! Trece ea!..
\nNu c\u00e2nt\u0103rea numele, c\u00e2t at\u00e2rna cununa
\nfrumuse\u021bii care i se a\u0219ezase cu generozitate pe
\ncap. Curiozitatea str\u0103punsese piatra \u0219i
\nalunecase \u00eentre timp p\u00e2n\u0103 \u00een str\u0103fundurile ei
\ncele mai personale. \u00cenconjurat\u0103 de un oarecare
\nmister, venea dintr-un ora\u0219 micu\u021b din nordul
\nGreciei, \u00eenv\u0103\u021base s\u0103 tund\u0103 \u0219i s\u0103 coafeze
\nfemeile, urma s\u0103 lucreze \u00eentr-un coafor acolo
\n\u00eemprejur. Era posibil s\u0103 fi fost orfan\u0103, s\u0103 se fi
\ndescurcat greu, foarte r\u0103u…
\nNicio fat\u0103 de pe strada \u201eKrioneri\u201d nu atr\u0103sese
\nvreodat\u0103 asupra sa at\u00e2ta deferen\u021b\u0103 \u0219i admira\u021bie
\ncolectiv\u0103, iar asta nu se \u00eent\u00e2mpla doar datorit\u0103
\nfrumuse\u021bii. Pe strada aceea puteau s\u0103 existe
\ngrecoaice \u0219i mai atr\u0103g\u0103toare, dar comparativ cu
\nacestea, ea nu-\u0219i vindea frumuse\u021bea. Dec\u00e2t s\u0103
\nse unduiasc\u0103 \u0219i s\u0103 se scuture ca s\u0103 \u00eei
\n\u00eemboln\u0103veasc\u0103 pe b\u0103ie\u021bi de inim\u0103 \u0219i s\u0103-i lase pe
\nv\u00e2rstnici f\u0103r\u0103 somn, prefera s\u0103 fie tot timpul
\ndiscret\u0103. Umil\u0103. Dec\u00e2t s\u0103 fi profitat de
\nfrumuse\u021be pentru a reu\u0219i mai u\u0219or \u00een via\u021b\u0103, ea
\nf\u0103cea \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t, parc\u0103 \u00eei d\u0103dea cu piciorul.
\nF\u0103cea eforturi s\u0103 o ascund\u0103 cum nu se putea
\nmai bine. Iar la asta nu se a\u0219teptase nimeni \u0219i
\nfusese o surpriz\u0103 pl\u0103cut\u0103 pentru greci, at\u00e2ta
\ntimp c\u00e2t nu se \u00eendr\u0103znise niciun b\u0103rbat s\u0103 o
\nurm\u0103reasc\u0103 holb\u00e2ndu-se din spatele perdelelor
\ncafenelelor. Nu-i arunca nimeni vorbe ur\u00e2te,
\n\u00eenc\u0103rcate de aprinderi \u0219i dorin\u021be masculine,
\ncum se \u00eent\u00e2mpla de obicei cu femeile
\nseduc\u0103toare, cele care alunecau ca stelele pe
\ntrotuare.
\nEa era altfel, era diferit\u0103, era exemplul cel mai
\nbun al genei, proba vie a vitalit\u0103\u021bii sale. Ca
\natare, nu suporta mizerie \u00een jurul s\u0103u, merita
\nnumai respect, admira\u021bie. F\u0103cea cinste s\u00e2ngelui
\nlor, le hr\u0103nea orgoliul. Ca \u0219i cum orgoliul bea
\nap\u0103 \u00eentre dou\u0103 buze trandafirii ale unei
\nfrumuse\u021bi de dou\u0103zeci de ani, ca \u0219i cum
\nprospera \u0219i se \u00eentrupa \u00een jurul taliei sale
\ncople\u0219itoare. Grecii se gr\u0103beau s\u0103-\u0219i fac\u0103 o
\nintrospec\u021bie ca s\u0103 se simt\u0103 mai bine, c\u0103ut\u00e2nd
\nasem\u0103n\u0103ri, p\u0103r\u021bi comune cu ea. Cu cea care le
\nluminase strada, d\u0103duse vie\u021bii lor mai mult
\nsens, mai mult\u0103 valoare, aleg\u00e2nd s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een
\nmijlocul lor.
\nComparativ cu ei, eu nu tr\u0103isem niciun fel de
\nextaz particular \u0219i nici nu sim\u021bisem nevoia s\u0103-mi
\nhr\u0103nesc sau s\u0103-mi alint orgoliul. Doar c\u0103 \u00eemi
\np\u0103rea r\u0103u. Foarte r\u0103u! Regretam faptul c\u0103 eram
\nalbanez \u0219i nu grec. M\u0103 durea c\u0103 nu reu\u0219eam s\u0103
\ndevin sut\u0103 la sut\u0103 grec. De ce nu eram \u0219i eu ca
\nea, de acela\u0219i s\u00e2nge, astfel \u00eenc\u00e2t, grecii s\u0103 nu
\nm\u0103 mai arate cu degetul. S\u0103 nu fi fost nevoie
\ns\u0103-i spun\u0103 ei, \u201eUn albanez!\u201d, c\u00e2nd \u00eentrebase
\ndespre vecinii cei mai apropia\u021bi. De ce aflase
\nat\u00e2t de repede, de cum p\u0103\u0219ise pe strada
\n\u201eKrioneri\u201d, cine eram eu \u0219i de ce o costa at\u00e2t
\nde mult asta? At\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t umerii s\u0103-i
\ncad\u0103 a triste\u021be \u0219i sufletul s\u0103-i vibreze a m\u00e2hnire
\nprofund\u0103.
\nC\u0103 eu eram marea ei sup\u0103rare, se observase \u0219i
\nulterior, cu trecerea zilelor. Poate c\u0103 observase
\n\u0219i ea ceea ce se \u00eent\u00e2mpla cu mine… Adev\u0103rul
\neste c\u0103 eu m\u0103 \u00eendr\u0103gostisem de ea. Era dragoste
\nla prima vedere, cum s-ar spune. O sim\u021beam cu
\ntotul a mea, a\u0219a, firesc, inerent, chiar dac\u0103 nu
\nv\u0103zusem vreodat\u0103 un semn de apropiere \u0219i din
\npartea ei. Parc\u0103 ne cuno\u0219team de\u2013o via\u021b\u0103. \u00cei
\nt\u0103iasem buricul, crescuser\u0103m \u00eempreun\u0103 \u00een
\nacela\u0219i cartier, pe aceea\u0219i strad\u0103, fuseser\u0103m de
\nmici \u00een aceea\u0219i clas\u0103, st\u0103tuser\u0103m \u00een aceea\u0219i
\nbanc\u0103, chiar dac\u0103 puteam fi cu vreo zece ani
\nmai mare dec\u00e2t ea. Toate acestea se \u00eent\u00e2mplau
\n\u0219i datorit\u0103 faptului c\u0103 eram vecini.
\nApartamentele noastre, \u00eenchiriate, se aflau \u00een
\ndou\u0103 cl\u0103diri de trei etaje, lipite, f\u0103r\u0103 niciun pic
\nde spa\u021biu \u00eentre ele, construite astfel \u0219i pentru a
\nface fa\u021b\u0103 mai bine loviturilor cutremurelor.
\nLocuiam am\u00e2ndoi la etajul unu, iar
\ndormitoarele ne erau desp\u0103r\u021bite print-un perete
\nfoarte sub\u021bire, din c\u0103r\u0103mid\u0103. Care mai ales
\nnoaptea, c\u00e2nd mergeam la culcare, se sub\u021bia \u0219i
\nmai mult. Devenea o foi\u021b\u0103 de \u021bigar\u0103, \u00eenc\u00e2t
\nauzeam f\u0103r\u0103 efort vibra\u021bia respira\u021biei ei.
\nAdormeam cu respira\u021bia ei \u00een ureche \u0219i \u00een
\ninim\u0103, visam c\u0103 o str\u00e2ng \u00een bra\u021be, c\u0103 \u00eei spun \u201eTe
\niubesc!\u201d, o rugam s\u0103 nu plece, s\u0103 m\u0103 priveasc\u0103
\n\u00een ochi. Respira\u021bia ei nu m\u0103 p\u0103r\u0103sea niciodat\u0103,
\n\u00eemi sporea dorul iar via\u021ba \u00eemi trecea numai \u0219i
\nnumai ca s\u0103 o v\u0103d.
\nCa s\u0103 ne ciocnim, \u00een sf\u00e2r\u0219it, ochi \u00een ochi.
\nDar cu c\u00e2t o urm\u0103ream mai mult, deveneam
\nmai preocupat de ea. Pe c\u00e2t de \u00eensetat eram eu
\nca s\u0103 o privesc \u00een ochi, pe at\u00e2t de strict\u0103
\ndevenea ea, f\u0103r\u0103 a ceda un cap\u0103t de a\u021b\u0103. Oric\u00e2t
\nm\u0103 str\u0103duiam eu s\u0103 v\u0103d ce culoare au ochii ei,
\ncu at\u00e2t mai mult m\u0103 evita ea, plin\u0103 de zel.
\nFereca \u00een ad\u00e2ncul sufletului ei toate secretele
\nlumii, cel mai mare mister. De parc\u0103 s-ar fi
\ncompromis, s-ar fi murd\u0103rit, i-ar fi cedat inima,
\nar fi orbit \u00een cazul \u00een care s-ar fi \u00eent\u00e2mplat s\u0103 ne
\n\u00eencruci\u0219\u0103m privirile, iar eu s\u0103 alunec \u00een\u0103untrul
\ngenelor sale. S\u0103 aflu secretul ei. \u00cen orice
\n\u00eemprejurare disp\u0103rea din fa\u021ba mea, se \u00eendep\u0103rta
\nca dracul de t\u0103m\u00e2ie. Nu voia s\u0103-i aud nici vocea
\nm\u0103car. Se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 trec foarte aproape de ea
\nc\u00e2nd vorbea sau r\u00e2dea cu vreunul dintre grecii
\nde pe strad\u0103, \u00eens\u0103 t\u0103cea imediat. Z\u00e2mbetul \u00eei
\nmurea \u00een aer, glasul i se stingea de parc\u0103 era
\ndirijat prin telecomand\u0103, iar mie nu-mi
\nr\u0103m\u00e2nea nimic dec\u00e2t gra\u021bia lui. Ceva aidoma
\nunei melodii a unui c\u00e2ntec cunoscut, o
\nparticul\u0103 sau o tres\u0103rire de cristale \u00een ap\u0103. At\u00e2ta
\ntimp c\u00e2t devenise imposibil s\u0103 o
\nprivesc \u00een ochi, m\u0103 consolasem cu ging\u0103\u0219ia
\nvocii ei cristaline. Dar \u0219i cu rev\u0103rsarea pletelor
\npe umeri, trop\u0103itul sup\u0103r\u0103tor al tocurilor ei pe
\ntrotuar, \u00eencruntarea spr\u00e2ncenelor, mersul
\nr\u0103pitor de parc\u0103 tr\u0103gea dup\u0103 ea frumuse\u021bea…
\nUn an \u00eentreg am dus-o a\u0219a, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd s-a
\n\u00eent\u00e2mplat cutremurul \u0219i atunci ne-am privit.
\nCutremurul s-a produs dup\u0103-amiaza, \u00een culmea
\nsoarelui. S-au cl\u0103tinat blocurile, s-au cr\u0103pat
\nzidurile, pl\u00e2nsete \u0219i strig\u0103te peste tot. Toat\u0103
\nlumea ie\u0219ise afar\u0103. \u00cen strad\u0103. \u00cengrozi\u021bi, f\u0103r\u0103 s\u0103
\n\u0219tie \u00eencotro s\u0103 o apuce, de la mic la mare.
\nContabilizau r\u0103nile, \u00eentrebau despre mor\u021bi, c\u00e2te
\ngrade a avut, poate va avea replici. Se
\npreocupau s\u0103 nu fi r\u0103mas cineva blocat
\n\u00een\u0103untru \u0219i s\u0103 nu poat\u0103 s\u0103 ias\u0103. Am ie\u0219it \u0219i eu.
\nToat\u0103 strada \u201eKrioneri\u201d era plin\u0103. Grecii
\nsem\u0103nau cu ni\u0219te refugia\u021bi abandona\u021bi care
\naduceau cu albanezii veni\u021bi din mun\u021bi, imediat
\nce c\u0103zuse zidul Berlinului \u0219i de deschiseser\u0103
\ngrani\u021bele. Mi-au vorbit \u0219i mie, s-au interesat
\numan s\u0103 nu m\u0103 fi pr\u0103bu\u0219it pe undeva \u0219i s\u0103 fiu
\nr\u0103nit \u0219i mi se adresaser\u0103 pe nume, cum foarte
\nrar se \u00eent\u00e2mpla, \u0219i nu cu \u201eAllvane!\u201d. Eram
\nfericit, cutremurul \u00eemi redase numele. Numele
\nmeu. Nimeni nu mai dorea s\u0103 \u0219tie de unde
\nveneam, le era suficient cine eram. Fusese
\nnevoie de aceea zguduire puternic\u0103 pentru a nu
\nmai fi un loc, ci pentru a fi simplu, un om.
\nCa om am privit \u00een jur ca s\u0103 o g\u0103sesc pe ea,
\nsper\u00e2nd c\u0103 \u0219i ea se va purta de acum \u00eencolo
\ndiferit. Nu m\u0103 va mai fi evitat, nu se va mai fi
\n\u00eendep\u0103rtat de mine de parc\u0103 i-a\u0219 mirosit ur\u00e2t,
\nnu-\u0219i va mai fi ascuns privirea, m\u0103 va fi l\u0103sat
\ns\u0103 m\u0103 cufund \u00een culoarea ochilor ei, f\u0103r\u0103
\n\u00eendoial\u0103 ame\u021bitoare, s\u0103 m\u0103 satur de o rar\u0103
\nfrumuse\u021be, dar degeaba. Ea nu era. Lipsea. Nu
\nse vedea nic\u0103ieri… Un alt cutremur mi-a
\ncl\u0103tinat fiin\u021ba cu toate m\u0103runtaiele, \u00eenc\u00e2t
\naproape am strigat, \u201eUnde este ea?\u201d, dar \u00eentre
\ntimp, vorbiser\u0103 al\u021bii \u00eenaintea mea:
\nArtemisa a r\u0103mas \u00een\u0103untru, s\u0103 mearg\u0103 cineva
\ns\u0103 o salveze!
\nArtemisa o chema! Niciun grec nu s-a mi\u0219cat
\ndin loc, poate \u0219i pentru c\u0103 m\u0103 v\u0103zuser\u0103 pe mine
\nc\u0103 zbor. Am urcat sc\u0103rile \u00eentr-un suflet, f\u0103r\u0103 s\u0103
\nm\u0103 intereseze c\u0103 putem fi prins de vreo replic\u0103
\na cutremurului. Mai mult dec\u00e2t propria via\u021b\u0103,
\nm\u0103 durea via\u021ba ei. Am dobor\u00e2t u\u0219a cu um\u0103rul
\n\u0219i am g\u0103sit-o \u00eentins\u0103 pe jos, cu ochii \u00eenchi\u0219i,
\naproape plecat\u0103 spre acolo de unde nu te mai
\n\u00eentorci. Am luat-o \u00een bra\u021be (cum f\u0103ceam \u00een
\nvisele pe care le aveam noapte) \u0219i am dus-o
\nafar\u0103. Am a\u0219ezat-o cu grij\u0103 pe trotuar \u0219i i-am
\nr\u0103mas la cap, f\u0103r\u0103 a \u0219ti ce trebuie s\u0103 fac. Grecii
\nt\u0103b\u0103r\u00e2ser\u0103 \u00een jurul nostru, dar cineva \u00ee\u0219i d\u0103duse
\nseama s\u0103-i stropeasc\u0103 fa\u021ba cu ap\u0103.
\n\u0218i-a revenit, a deschis ochii \u0219i… ne-am privit.
\nMul\u021bumesc! \u2013 spuse ea.
\nAm sim\u021bit cum se clatin\u0103 din nou p\u0103m\u00e2ntul,
\ngrecii se holbau, ciuliser\u0103 urechile, se
\n\u00eennegriser\u0103 la fa\u021b\u0103, iar eu ar\u0103tam \u0219i mai r\u0103u
\ndec\u00e2t ei. Ea vorbea limba albanez\u0103! Albanez\u0103,
\ncu o voce ca o tres\u0103rire de cristale \u00een ap\u0103…
\nE\u0219ti albanez\u0103, albanez\u0103 e\u0219ti?
\nAm \u00eentrebat-o speriat, doar ca s\u0103-i mai aud o
\ndat\u0103 vocea…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ionu\u021b DUMITRU 18 ani. Anul IV la Liceul Teoretic ,,Alexandru Marghiloman” – Buz\u0103u, (Filologie) nimic special strada din fa\u021ba apartamentului<\/p>\n","protected":false},"author":13,"featured_media":11241,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11298"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/13"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11298"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11298\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11302,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11298\/revisions\/11302"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/11241"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11298"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11298"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11298"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}