{"id":11012,"date":"2020-09-29T10:43:40","date_gmt":"2020-09-29T07:43:40","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=11012"},"modified":"2020-09-29T10:43:40","modified_gmt":"2020-09-29T07:43:40","slug":"spatii-culturale-nr-68-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=11012","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 68 (2)"},"content":{"rendered":"

Daniel DR\u0102GAN<\/strong>
\n\"\"

La b\u00e2lci la Leordeni<\/strong>
\n(Fragment din volumul Mi\u021ba \u2013 jurnalul intim secret \u0219i adev\u0103rat al Mariei Suru) <\/em><\/p>\n

19 martie 1944<\/em><\/p>\n

\u00cen fiecare vineri la Leordeni e zi de t\u00e2rg. Vin munteni (femei \u0219i mo\u0219negi, c\u0103 b\u0103rba\u021bii falnici sunt la rezbel \u2013 a\u0219a zic muntenii), vin cu c\u0103ru\u021bele lor cu coviltir \u0219i aduc br\u00e2nz\u0103, piei, pastram\u0103, iar cu fereal\u0103, sc\u00e2nduri (scumpe, dar foarte c\u0103utate), \u021buic\u0103 \u0219i vin. Pleac\u0103 de aici cu gr\u00e2u, porumb, ov\u0103z, fasole \u0219i p\u00e2nzeturi, stofe zdravene \u021besute \u00een cas\u0103, chiar cu c\u00e2te o dr\u0103gu\u021b\u0103 pe care pun ochii fl\u0103c\u0103ii \u0219i o duc la munte s\u0103 mulg\u0103 vacile, oile, s\u0103 \u00eenchege ca\u0219ul \u0219i s\u0103 creasc\u0103 copii. Troc medieval. Dar \u0219i un spectacol, o distrac\u021bie. Oamenii de pe aici, vinerea, au, nu au treab\u0103, se duc la t\u00e2rg. Se duc s\u0103 vad\u0103. Cu c\u00e2t se mai vinde dubla de m\u0103lai, ocaua de vin, codrul de br\u00e2nz\u0103. Dar vin \u0219i din satele din \u00eemprejurul nostru. Cump\u0103r\u0103 sau nu, t\u00e2rgul e mereu interesant, c\u0103-l mai vezi pe \u0218ontic\u0103 Savu din M\u0103rcu\u021ba, Fila lui Turcu din Cucuieni, pe cuscra de nu \u0219tiu unde, pe popa din P\u0103tl\u0103genari sau chiar pe Jenic\u0103 \u021aipirig. Dac\u0103-l vedeam, i-a\u0219 fi dat doi pumni \u00een cap. \u0218tiu eu de ce.
\n\u00cen t\u00e2rg, Coana Mare se simte ca la ea acas\u0103. Strig\u0103, cheam\u0103, porunce\u0219te, nu-i convine aia, nu-i place cealalt\u0103, pre\u021bul \u0103sta e o insult\u0103, m\u00e2nca-v-ar ciorile de nesp\u0103la\u021bi, cum vrei, m\u0103, s\u0103-\u021bi cump\u0103r pastrama aia ca \u0219oriciul c\u00e2nd e\u0219ti murdar pe m\u00e2ini de-mi vine s\u0103 bor\u0103sc.
\n\u2013 Nu e murd\u0103rie, Coana Mare, e de la frunze de nuc\u0103, am vopsit l\u00e2na ieri \u0219i a\u0219a e acum, timp de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 sunt m\u00e2inile cam colorate, dar nu sunt murdare, privi\u021bi!
\nSe duce Coana Mare la una cu ceap\u0103. Suspect de ieftin\u0103.
\n\u2013 \u0218i zici c\u0103 nu e degerat\u0103?
\n\u2013 Nu, Coan\u0103 Mare, pe \u00eencercatelea.
\nCoana Mare oche\u0219te o ceap\u0103 mai bombat\u0103 \u0219i o rupe din funie. Str\u00e2nge \u00een m\u00e2na ei puternic\u0103, \u0219i primele cinci-\u0219ase foi sunt moi ca balega. Chiar a\u0219a a zis Coana Mare, moi ca balega.
\n\u2013 Nu, Coan\u0103 Mare, uita\u021bi-v\u0103 bine, miezul e tare, e bun.
\n\u2013 E bun pe dracu\u2019 s\u0103 v\u0103 ia! P\u0103i cum s\u0103 fie bun, f\u0103, proasto, dac\u0103 deasupra e putred\u0103? Miezul a c\u0103p\u0103tat gust r\u0103u \u0219i se stric\u0103 \u0219i el \u00een dou\u0103 zile.
\nCoana Mare arunc\u0103 cu sc\u00e2rb\u0103 ceapa zdrobit\u0103 \u0219i r\u0103m\u00e2ne cu m\u00e2na murdar\u0103. V\u00e2nz\u0103toarea de ceap\u0103 (adic\u0103 proasta) sare iute cu o c\u00e2rp\u0103 alb\u0103, curat\u0103.
\n\u2013 Lua\u021bi asta, doamn\u0103 \u0219i, dac\u0103 vre\u021bi, v\u0103 torn \u0219i ap\u0103 s\u0103 v\u0103 sp\u0103la\u021bi. Coana Mare se spal\u0103 meticulos \u00een timp ce precupea\u021ba \u00eei toarn\u0103 dintr-o mic\u0103 damigean\u0103. Boieroaica se opre\u0219te l\u00e2ng\u0103 un mo\u0219neag cu p\u0103l\u0103riu\u021b\u0103 pe cre\u0219tet care vinde br\u00e2nz\u0103 \u0219i sc\u00e2ndur\u0103 de brad. Se adreseaz\u0103 \u00een francez\u0103 Zinoviei, numai ei, ignor\u00e2ndu-m\u0103 vizibil. Ca \u0219i c\u00e2nd nu m-ar cunoa\u0219te, eu nu a\u0219 fi cu ele, eu sunt Mi\u021ba. Mi\u021ba proasta.
\n\u2013 Voil\u00e0, ma petite, un vrai paysan!1 Apoi, \u021b\u0103ranului: Da\u2019 bradul \u0103sta l-ai crescut \u00een gr\u0103dina ta de sub fereastr\u0103, sau l-ai furat din p\u0103dure?
\n\u2013 Cum s\u0103 fur\u0103m, doamne fere\u0219te! uita\u021bi-v\u0103 la mine c\u0103 am p\u0103rul alb. L-am cump\u0103rat de la proprietar, s\u0103 facem \u0219i noi un ban, c\u0103 s-au scumpit toate.
\n\u2013 Aici ai dreptate mo\u0219ule, s-au scumpit. C\u0103 le-a\u021bi scumpit voi. C\u0103 dac\u0103 voi a\u021bi vinde ieftin, nici ceilal\u021bi n-ar avea \u00eencotro \u0219i ar cobor\u00ee preten\u021biile. Dar a\u0219a, v\u0103 \u00eentrece\u021bi \u00een scumpiri, care pe care. \u0218i pe urm\u0103 v\u0103 pl\u00e2nge\u021bi c\u0103 e pia\u021ba scump\u0103 \u0219i leul nu mai face nici doi bani.
\nApoi se adreseaz\u0103 Zinoviei, pe mine ignor\u00e2ndu-m\u0103 evident:
\n\u2013 Je crois qu\u2019il a de bon fromage.2
\n\u021a\u0103ranului:
\n\u2013 Sc\u00e2ndur\u0103 nu-\u021bi cump\u0103r, dar \u00eempacheteaz\u0103-mi doi calupi de br\u00e2nz\u0103. Ai c\u00e2ntar?
\n\u2013 N\u2019avem, Coan\u0103 Mare, c\u0103 e scump c\u00e2ntarul, dar a\u0219a e tocmeala, o sut\u0103 de lei calupul.
\nZinoviei:
\n\u2013 N\u2019est pas trop cher!3 Zinovia \u00eei face un semn discret \u0219i-i spune ceva \u00een leg\u0103tur\u0103 cu mine, adic\u0103 n-ar trebui s\u0103 m\u0103 ignore, nu e bine s\u0103 fiu exclus\u0103 din conversa\u021bie.
\n\u2013 Ha! Oignez l\u2019\u00e2ne et il vous poindra!!
\nApoi se n\u0103puste\u0219te asupra ciobanului:
\n\u2013 Asta e specul\u0103. Ar trebui s\u0103 v\u0103 umfle poli\u021bia. Nu mai ave\u021bi ru\u0219ine, nu mai ave\u021bi m\u0103sur\u0103!
\nB\u0103tr\u00e2nul cioban suport\u0103 cu supunere dojenile \u0219i bomb\u0103nelile cucoanei, c\u0103 de! e boieroaic\u0103. \u00cencearc\u0103 s\u0103 \u00eempacheteze \u00een ziar br\u00e2nza, dar clienta \u00eel opre\u0219te.
\n\u2013 Stai! Vrei s\u0103-\u021bi m\u0103n\u00e2nc cerneala aia otr\u0103vit\u0103 \u0219i literele \u0103lea mincinoase? Pune-o ici. \u00cei \u00eentinde o traist\u0103 alb\u0103 din p\u00e2nz\u0103 de America. Apoi \u00eei num\u0103r\u0103 180 de lei \u0219i, la protestele b\u0103tr\u00e2nului, mai spune aproape \u0219optit:
\n\u2013 Mucles! \u0218tii ce scrie pe afi\u0219ul \u0103la? Nu, c\u0103 nu \u0219tii s\u0103 cite\u0219ti. E\u0219ti analfabet. Am s\u0103-\u021bi citesc eu cuvintele Mare\u0219alului. Mi\u021bo, unde e\u0219ti? Cite\u0219te-i tu afi\u0219ul \u0103la, zi-i tu c\u0103 el e analfabet. Da\u2019 ai grij\u0103, \u00eendeas\u0103-i bine vorbele \u00een cap s\u0103 nu le uite.
\n\u2013 Aici scrie a\u0219a: \u201eCine limba lung\u0103 are toat\u0103 via\u021ba sap\u0103 sare\u201d.
\n\u2013 Ai auzit? E r\u0103zboi. Speculan\u021bii \u0219i mincino\u0219ii, palavragiii, ho\u021bii, c\u00e2rcota\u0219ii sunt condamna\u021bi pe via\u021b\u0103 la munc\u0103 silnic\u0103, la ocnele de sare. Ai grij\u0103. Apoi, c\u0103tre fiic\u0103-sa:
\n\u2013 C\u2019est une bonne affaire, n\u2019est-ce pas?<\/p>\n

21 martie 1944<\/em><\/p>\n

Azi cred c\u0103 vine r\u00e2ndul \u0219ifonierelor \u0219i dulapurilor burdu\u0219ite cu bl\u0103nuri \u0219i paltoane m\u00e2ncate de molii, cu rochii care n-au fost \u00eembr\u0103cate niciodat\u0103, cu pantofi usca\u021bi ca iasca \u0219i scof\u00e2lci\u021bi nu de purtare, ci de lene\u0219\u0103 \u0219i \u00eendelungat\u0103 \u0219edere.
\nDa, a\u0219a s-a \u0219i \u00eent\u00e2mplat. Timp de trei zile am muncit la boarfe. Averi uria\u0219e s-au cheltuit cu bl\u0103nurile de samur \u0219i de dihor siberian \u0219i de veveri\u021b\u0103 columbian\u0103 care au hr\u0103nit moliile amar de ani! De-ar fi fost ale mele, intram \u00een p\u0103m\u00e2nt de ru\u0219ine. Ele \u00eemi ar\u0103tau cu m\u00e2ndrie:
\n\u2013 Asta am primit-o la logodna noastr\u0103, la Vene\u021bia (\u0219i un roi de molii cu aripile aurite \u00ee\u0219i lua zborul). Tu \u0219tii unde este Vene\u021bia?
\n\u2013 Cred c\u0103 pe undeva prin Italia, r\u0103spundeam cu o timiditate f\u0103cut\u0103.
\n\u2013 A\u0219a, da, \u00een Italia. Asta e de la Paris, mi-a cump\u0103rat-o Calistrat ca recompens\u0103 pentru c\u0103 Leonel a luat bacalaureatul cu Diplom\u0103 de Onoare\u2026.
\nAr fi vrut s\u0103 le admir. Poate c\u0103 toate rochiile alea \u0219i taioarele \u0219i bl\u0103nurile alea ar fi meritat admira\u021bia, dar, \u00een ad\u00e2ncul meu, m\u0103 \u00eencrispa uimirea: ce avere, Dumnezeule mare! \u0218i ce risip\u0103!
\nAm f\u0103cut \u00eens\u0103 \u0219i o treab\u0103 care mi-a pl\u0103cut. N-a trebuit s\u0103-mi spun\u0103 cineva. Timp de \u0219ase-\u0219apte s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, am adunat cenu\u0219\u0103 alb\u0103. Umplusem dou\u0103 ligheane. V\u0103zusem parchetul acela din salon, lemn de trandafir, m\u0103 g\u00e2ndeam ce frumos va fi fost el c\u00e2nd era curat. Acum avea un jeg gros c\u0103 nu se sp\u0103la nici cu s\u0103pun de oase, iar cu sod\u0103 mi-a fost fric\u0103 s\u0103 dau. De asta am adunat cenu\u0219\u0103 alb\u0103. Cred c\u0103 am auzit undeva, sau poate c\u0103 am sim\u021bit, pur \u0219i simplu, dar aveam \u00eencredere c\u0103 voi reu\u0219i. Nu m-am av\u00e2ntat s\u0103 sp\u0103l. Am f\u0103cut mai \u00eent\u00e2i o prob\u0103 pe o suprafa\u021b\u0103 mic\u0103, sub canapea. Am l\u0103sat o c\u00e2rp\u0103 umed\u0103 c\u00e2teva minute \u0219i apoi am frecat. Minune! C\u00e2nd au v\u0103zut holul ca un obraz nou, curat, Calistrat, Leonel \u0219i Zinovia s-au minunat. Coana Mare s-a f\u0103cut c\u0103 nici nu bag\u0103 de seam\u0103. Eu nu cur\u0103\u021basem parchetul ca s\u0103 m\u0103 laude cineva. L-am cur\u0103\u021bat c\u0103 mi-a pl\u0103cut. El, parchetul. \u0218i mi-a fost mil\u0103 de el. \u0218i mi-a fost drag. \u00centr-o zi, c\u00e2nd Caliopii au plecat \u00een vizit\u0103 la un boierna\u0219 de la M\u0103rcu\u021ba, am pus repede la fiert cenu\u0219a alb\u0103 \u0219i m-am apucat de lucru. \u0218i mi-a pl\u0103cut treaba pe care am f\u0103cut-o. I-am redat parchetului ceva ce era al lui. Ceva care i se r\u0103pise: frumuse\u021bea! Un act de dreptate. A doua zi, privind cu aten\u021bie parchetul, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 g\u0103seasc\u0103 \u0219i nu g\u0103sea pete sau zg\u00e2rieturi, Coana Mare, ca \u0219i c\u00e2nd n-ar fi \u0219tiut, m-a \u00eentrebat:
\n\u2013 Tu ai f\u0103cut asta?
\n\u2013 Eu.
\n\u2013 Bine-ai f\u0103cut.<\/p>\n

4 aprilie, 1944<\/em><\/p>\n

Dumnezeule, Doamne, ce-a fost azi! Iadul pe p\u0103m\u00e2nt. Ca stolurile de ciori au n\u0103v\u0103lit avioanele. Mi s-au p\u0103rut frumoase la \u00eenceput, \u00eencolonate pe cerul \u00eenalt, trei c\u00e2te trei, cu motoarele lor puternice duduind, mai mare frumuse\u021bea! \u0218i, deodat\u0103, au \u00eenceput bubuiturile. Nu \u0219tiam \u0219i nu \u00een\u021belegeam ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Sim\u021beam c\u0103-mi pleznesc timpanele.
\n\u2013 Antiaeriana, mi-a explicat Leonel.
\nTremuram varg\u0103. M-a cuprins cu bra\u021bul pe dup\u0103 umeri \u0219i m-a tras l\u00e2ng\u0103 el. \u00cen primul moment m-am sim\u021bit bine. Nu mai tremuram. O c\u0103ldur\u0103 bl\u00e2nd\u0103 \u00eencerca s\u0103-mi alunge spaima. Dar repede am sim\u021bit un miros ciudat, nu puteam s\u0103-l explic. M-am retras \u00eencet.
\nEram \u00een curte \u0219i priveam cerul. Avioanele se dep\u0103rtaser\u0103 pu\u021bin. Explozii \u00eenfundate se auzeau aproape f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere.
\n\u2013 Bombardeaz\u0103 Bucure\u0219tiul, a explicat Leonel.
\nNu-mi venea s\u0103 cred.
\n\u2013 Bucure\u0219tiul este departe, am zis cu o voce sugrumat\u0103 de emo\u021bie.
\n\u2013 A fost. Acum nu mai este departe. Toate distan\u021bele s-au z\u0103p\u0103cit.
\n\u0218i a intrat \u00een cas\u0103.
\nDup\u0103 ce s-au \u00eentors avioanele \u0219i sirenele au sunat din nou, am intrat \u0219i eu, prin spate, \u00een buc\u0103t\u0103rie. Dar u\u0219a era deschis\u0103 spre salon \u0219i am v\u0103zut. Coana Mic\u0103 a strigat la mine:
\n\u2013 Unde-ai fost, f\u0103? Unde-ai umblat?
\nCoana Mare era tr\u00e2ntit\u0103 jos, \u00een sufragerie, \u0219i domni\u0219oara \u00eei plimba flacoanele cu s\u0103ruri pe la nas. Era le\u0219inat\u0103.
\n\u2013 Pune ici m\u00e2na \u0219i ridic\u0103 s-o urc\u0103m pe fotoliu.
\nEra mare \u0219i grea Coana Mare, dar a venit \u0219i Leonel, a\u0219a c\u0103, to\u021bi trei, am izbutit s-o ridic\u0103m \u0219i s-o a\u0219ez\u0103m \u00een fotoliu. Seara s-au adunat din nou juc\u0103torii.
\n\u2013 A\u021bi v\u0103zut? Dorea\u021bi s\u0103 vin\u0103 americanii, s\u0103 vin\u0103 americanii! Iat\u0103 c\u0103 au venit!
\nDomnul Ilfoveanu trecu privirea roat\u0103 asupra celorlal\u021bi, s\u0103 vad\u0103 efectul zisei sale \u0219i, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 mu\u021benia e sor\u0103 cu \u00een\u021bepeneala, continu\u0103:
\n\u2013 Trei mii de avioane au bombardat Bucure\u0219tiul, Ploie\u0219tiul, C\u00e2mpina \u0219i toat\u0103 Valea Prahovei. Petrolul rom\u00e2nesc. S-a \u00eentors Culi\u021b\u0103 Istrate de la Bucure\u0219ti, cu calul \u00een spume. C\u0103ru\u021ba, cu marfa \u00een ea, a r\u0103mas acolo, sub un mald\u0103r de moloz. Zice c\u0103 Bucure\u0219tiul e varz\u0103. E zob. N-a mai r\u0103mas nicio cas\u0103 \u00een picioare.
\nP\u0103rea satisf\u0103cut, \u00eens\u0103 Caliopi, cu voce tremur\u00e2nd\u0103, cutez\u0103 s\u0103 ricaneze:
\n\u2013 Bine, dar noi suntem proamericani.
\n\u2013 Om fi, dar ne batem cu ru\u0219ii.
\n\u2013 Cu ru\u0219ii avem o treab\u0103, cu americanii alt\u0103 treab\u0103.
\nNiciodat\u0103 nu i-am crezut pe Caliopi pro\u0219ti. Sau b\u0103d\u0103rani, sau prost crescu\u021bi. \u0218i nici acum nu-mi vine s\u0103-i cred ignoran\u021bi. S-au t\u00e2mpit de s\u0103r\u0103cie, asta e posibil, s-au jego\u0219it, izola\u021bi de anturajul lor de odinioar\u0103, \u0219i asta e posibil. Dar a\u0219a t\u00e2mpit nu mi se p\u0103ruse a fi Calistrat Caliopi, seniorul Castelului, la care am fost adus\u0103 pentru a-mi \u00eentregi educa\u021bia \u0219i a-mi face intrarea \u00een lumea bun\u0103.<\/p>\n

15 august 1944<\/em><\/p>\n

Unchiul Nicu Suru i-a scris domnului Calistrat Caliopi c\u0103 se \u00eemplinesc \u0219ase luni de la moartea mamei mele, c\u0103 fac parastas \u0219i-l roag\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eeng\u0103duie.
\n\u2013 Ai haine negre? m-a \u00eentrebat Doamna cea Mare.
\n\u2013 Am.
\n\u0218i m-a suit \u00eentr-o c\u0103ru\u021b\u0103 de ocazie, c\u0103ru\u021ba lui Mo\u0219 Filote, peste ni\u0219te saci cu ov\u0103z, care s\u0103 m\u0103 duc\u0103 p\u00e2n\u0103 la P\u0103tl\u0103genari. Dup\u0103 ce am intrat \u00een sat, am trecut pe l\u00e2ng\u0103 casa noastr\u0103 mare \u0219i frumoas\u0103, cu ferestre str\u0103lucitoare, \u0219i tocmai atunci soarelele era \u00eendreptat spre ele \u0219i b\u0103tea de mai mare dragul. Eram cu pl\u00e2nsul \u00een g\u00e2t, \u0219i c\u00e2nd am ajuns la m\u0103tu\u0219a Nilca am izbucnit \u00een hohote \u0219i am c\u0103zut \u00een bra\u021bele ei. To\u021bi au crezut c\u0103 m-a podidit dorul de mama, \u00eens\u0103 pe mine m\u0103 curentase dorul de casa noastr\u0103 cea mare \u0219i frumoas\u0103 \u0219i-mi c\u0103zuse \u00een suflet ca un bolovan uria\u0219 g\u00e2ndul la suferin\u021bele mele din casa Caliopilor.
\n\u2013 De ce m-a\u021bi luat de la pension, de ce? De ce m-a\u021bi dat slug\u0103 la Caliopi, de ce? M\u0103tu\u0219a m-a str\u00e2ns repede la pieptul ei ca s\u0103-mi \u00eenchid\u0103 gura, s\u0103 nu mai vorbesc, s\u0103 nu aud\u0103 celelalte rude repro\u0219uri \u0219i s\u0103 le ias\u0103 vorbe. Dar nu mai aveam nimic de spus. M-am smuls din bra\u021bele ei \u0219i m-am dus \u00een odaia din fa\u021b\u0103 s\u0103 pl\u00e2ng acolo \u00een lini\u0219te \u0219i singur\u0103tate.<\/p>\n

24 august 1944<\/em><\/p>\n

La radioul din sala de mese am auzit ieri vocea crainicului: \u201e\u2026 vom transmite un comunicat important pentru \u021bar\u0103\u201d. N-am dat aten\u021bie. Toate comunicatele sunt importante pentru \u021bar\u0103. Mi-am v\u0103zut de treburile mele, \u00eens\u0103 am recunoscut peste un timp vocea regelui. Domni\u0219oara Zinovia ascultase totul de la bun \u00eenceput \u0219i a s\u0103rit \u00een picioare:
\n\u2013 Pace! Se face pace!
\nAr fi trebuit s\u0103-i spun: \u201eNu e vorba de pace, proasto, e doar un armisti\u021biu. De-acum \u00eencepe alt r\u0103zboi. Cu nem\u021bii. Ce credeai?\u201d
\nM-am g\u00e2ndit mai \u00eent\u00e2i la unchiul Lae. A fost trimis pe front \u0219i a disp\u0103rut. Dac\u0103 e prizonier la ru\u0219i, \u00eenseamn\u0103 c\u0103-i dau drumul. Vine acas\u0103. \u0218i m-a cuprins un dor teribil de unchiul Lae. Om bl\u00e2nd \u0219i generos. De c\u00e2te ori venea la noi \u00eemi aducea bomboane, sau napolitane, sau covrigi. Era o bun\u0103tate de om. El nu m-ar fi dat la Caliopi. Cred c\u0103 este singura mea rud\u0103 care m\u0103 iube\u0219te. Un pic.
\nSun\u0103 sirenele. Alarm\u0103! Alarm\u0103 adev\u0103rat\u0103, asta nu mai este o fantezie a mea. La Bucure\u0219ti, nem\u021bii bombardeaz\u0103 \u00een draci. Dup\u0103 anglo-americani le-a venit r\u00e2ndul lor s\u0103 dea cu bomba. E departe Bucure\u0219tiul? E aproape? A fost departe, spusese Leonel, acum e aproape. Toate distan\u021bele s-au z\u0103p\u0103cit. Avioanele coboar\u0103, \u00eencarc\u0103, urc\u0103, descarc\u0103, \u0219i iar urc\u0103, \u0219i iar descarc\u0103, \u0219i tot a\u0219a.<\/p>\n

29 august 1944<\/em><\/p>\n

R\u0103zboi, r\u0103zboi, dar lumii \u00eei arde de distrac\u021bie. Au sim\u021bit c\u0103 armisti\u021biul miroase pu\u021bin a pace. C\u00e2\u021biva solda\u021bi au venit \u00een sat \u00een permisie. La Leordeni sunt ast\u0103zi trei nun\u021bi. Se gr\u0103besc fetele, care cum apuc\u0103 un b\u0103rbat, c\u0103 e r\u0103nit \u00een r\u0103zboi, c\u0103 e cu ca\u0219 la gur\u0103, c\u0103 a sc\u0103pat de armat\u0103 pentru cine \u0219tie ce bete\u0219uguri, repede \u00eel \u00eenha\u021b\u0103 \u0219i-i pune pirostriile. Tunurile nu se mai aud. Bubuie foarte departe, r\u0103t\u0103cit prin distan\u021bele z\u0103p\u0103cite. Se aud \u00een schimb l\u0103utarii. C\u00e2nt\u0103 de zb\u00e2rn\u00e2ie toate instrumentele. \u0218i, pe c\u00e2mpia lui Laz\u0103r, e b\u00e2lci. Se aud de departe goarna saltimbancului, strig\u0103tele urlicilor de la zidul mor\u021bii, \u00eendemnurile disperate ale celor care cheam\u0103 noroco\u0219ii la \u00eentrecerea cu suflatul din pl\u0103m\u00e2ni. Eram \u00een clasa \u00eent\u00e2i sau a doua primar\u0103 \u0219i locuiam la P\u0103tl\u0103genari, \u00een casa noastr\u0103 mare \u0219i frumoas\u0103, c\u00e2nd m-a dus tata la b\u00e2lciul din Leordeni, \u0219i parc\u0103 v\u0103d \u0219i ast\u0103zi forfota vesel\u0103 a c\u00e2mpiei, culorile pestri\u021be ale fetelor care veniser\u0103 s\u0103 ca\u0219te gura, salturile la trapez, jongleriile \u0219i mai ales comic\u0103riile celor doi saltimbanci. \u0218i simt \u00een n\u0103ri mirosurile de pastram\u0103 de miel. Acum poate c\u0103 circul nu mai e a\u0219a de bogat ca odinioar\u0103, a fost vreme de r\u0103zboi, s-au \u00eempu\u021binat \u0219i m\u0103rfurile, \u0219i oamenii. \u0218i cum s-au \u00eenv\u00e2rtit unii logofani cu h\u00e2rtiu\u021be de pe la doctori, cum s-au milogit \u0219i ploconit pe la grada\u021bi de armat\u0103 s\u0103-i declare inap\u021bi, \u0219i ei s\u0103 se zbenguie \u0219i ziua, \u0219i noaptea \u00een muzicile, mirosurile \u0219i strig\u0103tele de bucurie sau de spaim\u0103 ale celor veni\u021bi s\u0103 se amuze; elevi, m\u0103icu\u021be, meseria\u0219i, invalizi de r\u0103zboi \u2013 zarva pestri\u021b\u0103 \u0219i suspect\u0103 a b\u00e2lciului, o viermuial\u0103 plin\u0103 de mizerii \u0219i de mistere. Este o lume care colc\u0103ie \u0219i fa\u021b\u0103 de care am o vag\u0103 und\u0103 de fric\u0103 \u0219i pl\u0103cere. A\u0219 vrea s\u0103 m\u0103 re\u00eent\u00e2lnesc cu aceast\u0103 lume, s\u0103 m\u0103 uit mai bine la ea, s\u0103 v\u0103d printre ulucile gardului interiorul ascuns \u0219i de bun\u0103 seam\u0103 sordid, deci ispititor. Dar Caliopii nu sunt \u00een zodia marilor dezleg\u0103ri de pung\u0103.
\n\u0218i totu\u0219i, asear\u0103, \u00eenainte de cin\u0103, Doamna cea Mare a lansat invita\u021bia: \u201ePoim\u00e2ine mergem la b\u00e2lci\u201d. A fost o veselie general\u0103, adic\u0103 \u00eentre to\u021bi cei patru membri ai familiei. Eu eram ruda s\u0103rac\u0103 \u0219i smerit\u0103. Nu mi-am permis. M\u0103 a\u0219teptam s\u0103 mi se spun\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n pe loc, s\u0103 p\u0103zesc conacul, s\u0103 fac curat, s\u0103 fac m\u00e2ncare, s\u0103 am grij\u0103 de canarul doamnei ca s\u0103 nu-l m\u0103n\u00e2nce \u0219obolanii sau pisica\u2026
\n\u2013 Fata asta, Mi\u021ba, are ni\u0219te rochii a\u0219a de aiurea, unele sub\u021biri, altele caraghioase, altele i-au r\u0103mas mici\u2026 a zis doamna Filofteea.
\nA g\u0103sit \u00eenc\u0103 un motiv. \u0218i \u00een g\u00e2ndul meu i-am mai dat una cu dosul palmei peste falc\u0103. Japi\u021ba! De luni de zile frec \u0219i cur\u0103\u021b jegul acestei gospod\u0103rii \u0219i nu am nici m\u0103car mul\u021bumirea de a vedea c\u0103 se p\u0103streaz\u0103 o zi m\u0103car, o singur\u0103 zi, cur\u0103\u021benia pe care o fac. Harababura e felul lor de a tr\u0103i. De luni de zile cur\u0103\u021b zarzavaturi, fierb, coc, pr\u0103jesc, pun mur\u0103turi, pun conserve, \u0219i nimeni nu e mul\u021bumit de m\u00e2ncarea pe care o fac. Fiecare vrea altceva, \u0219i c\u00e2nd le fac ce-au zis c\u0103 ar fi fost bine, nu mai au poft\u0103 de \u201ea\u0219a ceva\u201d. M-a\u0219 fi retras la mansard\u0103, \u00een c\u0103m\u0103ru\u021ba mea c\u00e2t un cuib de r\u00e2ndunic\u0103 dac\u0103 n-a\u0219 fi fost datoare s\u0103 str\u00e2ng masa, s\u0103 sp\u0103l vasele, s\u0103 m\u0103tur, s\u0103 pun ordine \u0219i cur\u0103\u021benie \u00een toate. C\u0103 mie \u00eemi place ordinea. Nu suport jegul nici chiar \u00een casa altuia, d\u2019apoi \u00een casa \u00een care dorm \u0219i m\u0103n\u00e2nc.
\n\u2013 Ia s\u0103 te ui\u021bi tu, Zinovio, printre boarfele tale mai vechi, de care nu mai ai pl\u0103cere, poate g\u0103se\u0219ti ceva potrivit pentru Mi\u021ba, s-o lu\u0103m \u0219i pe ea cu noi, c\u0103 \u0219i-a v\u0103zut de treab\u0103 \u0219i poate ne e de folos pe-acolo cu ceva.
\nNu \u0219tiam cu ce le-a\u0219 putea fi de folos la b\u00e2lci, dar c\u0103 mi se preg\u0103te\u0219te o toalet\u0103 (chiar \u0219i la m\u00e2na a doua) mi se p\u0103rea extraordinar. Ultima rochie cusut\u0103 cu m\u00e2na de mama era de la Pa\u0219tele de acum doi ani. \u0218i iat\u0103 c\u0103 poim\u00e2ine voi \u00eembr\u0103ca o rochie din garderoba Zenoviei, care numai lucruri scumpe are \u00een \u0219ifonier! La at\u00e2ta generozitate nu m-a\u0219 fi a\u0219teptat de la B\u0103tr\u00e2na Scorpie. \u00cemi pare r\u0103u pentru dosul de palm\u0103 cu care am pocnit-o mai adineauri \u00een severa mea imagina\u021bie.
\nDup\u0103 un timp, dup\u0103 ce am rumegat mirarea pe toate p\u0103r\u021bile, m-am g\u00e2ndit c\u0103 ar putea s\u0103 mi se \u00eentind\u0103 o curs\u0103. S\u0103 te fere\u0219ti de greci \u0219i atunci c\u00e2nd fac daruri! Ivit din p\u0103\u021bania troienilor, c\u0103rora aheii le-au d\u0103ruit un cal de lemn, acest proverb era repetat de Cuca noastr\u0103, profesoara de literatur\u0103, ori de c\u00e2te ori se g\u0103sea o potrivire. O curs\u0103? Neamul acesta de fanario\u021bi n-ar fi exclus s\u0103 pl\u0103nuiasc\u0103 ceva, chiar \u0219i numai pentru a se amuza pe seama mea, o biat\u0103 slug\u0103 abandonat\u0103 de rudele ei bune \u0219i l\u0103sat\u0103 \u00een gura unui lup f\u0103r\u0103 din\u021bi. \u00cel \u0219i vedeam pe babal\u00e2cul de Calistrat distr\u00e2ndu-se, \u201eha-ha-ha! cu gura \u0219tirb\u0103 p\u00e2n\u0103 la urechi, credeai c\u0103 se suie scroafa \u00een copac?\u201d
\nA\u0219a se face c\u0103 azi-noapte am visat numai b\u00e2lci. Imagini \u00eenfrico\u0219\u0103toare: femeia sp\u00e2n, b\u0103iatul f\u0103r\u0103 gur\u0103, \u0219arpele anaconda \u0219i alte bazaconii de care nu m-am speriat c\u00e2nd le-am v\u0103zut aievea \u0219i c\u00e2nd eram o copili\u021b\u0103 de \u0219ase-\u0219apte ani, dar m\u0103 speriam acum, c\u00e2nd am devenit, pot s\u0103 spun, aproape o femeie! M\u0103 trezeam ud\u0103 de transpira\u021bie, \u00eengrozit\u0103 de ace\u0219ti mon\u0219tri ai s\u0103r\u0103ciei noastre, deschideam fereastra, respiram aer adev\u0103rat, beam o gur\u0103 de ap\u0103 rece \u0219i \u00eencercam s\u0103 adorm din nou. S\u0103reau pe mine copilul cu buricul net\u0103iat, femeia broasc\u0103, pisica cu \u0219ase picioare. Un sp\u00e2n caraghios ne servea cu bomboane. El nu avea gur\u0103 \u0219i ne spunea:
\n\u2013 Eu nu am gur\u0103, m\u00e2nca\u021bi voi.
\n\u0218i ne d\u0103dea bomboane de ciocolat\u0103. Dac\u0103 le b\u0103gai \u00een gur\u0103, bomboanele se transformau \u00een g\u00e2ndaci negri de buc\u0103t\u0103rie\u2026 \u0218i am mai iscat o g\u00e2ndire bun\u0103 de scris pe z\u0103pada unei \u00eentinse c\u00e2mpii dun\u0103rene: \u201eDeschide ochii mari, Mi\u021bo, c\u0103 pentru slugi, c\u00e2nd nici nu te a\u0219tep\u021bi, lupul \u0219tie s\u0103 \u00eembrace blan\u0103 de oaie\u201d. \u0218i \u00eenc\u0103 una: \u201eFii atent\u0103, Mi\u021bo, verific\u0103 bine ce bagi \u00een gur\u0103, s\u0103 n-o p\u0103\u021be\u0219ti!\u201d
\nA fost o spaim\u0103 f\u0103r\u0103 temei \u0219i o b\u0103nuial\u0103 lipsit\u0103 de noim\u0103 c\u0103 ar fi putut fi vorba de o capcan\u0103. Dintre rochiile domni\u0219oarei am ales una bleu ecosez cu vol\u0103na\u0219e. Fusese aruncat\u0103 \u00eentr-un co\u0219 cu zdren\u021be.
\n\u2013 A\u0219a, Zinobio, a\u0219a, s\u0103 nu ne facem de r\u00e2sul t\u00e2rgului la b\u00e2lci, spunea Coana Mare, pun\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 m\u0103 r\u0103sucesc \u00een fa\u021ba ei ca s\u0103 vad\u0103 mai bine, \u0219i m\u0103 gratula cu laude multe. \u00cen tr\u0103sur\u0103, Coana Mare a stat cu domnul Calistrat pe bancheta boierilor, domnul Leonel a stat pe capr\u0103 \u00een locul vizitiului, cu biciul \u00een m\u00e2n\u0103, f\u0103c\u00e2nd \u00een aer funde \u0219i ochiuri cum f\u0103ceam eu cu panglicu\u021bele la ora de gimnastic\u0103. Coana Mic\u0103, Zinovia, \u0219i cu mine am stat pe strapontin\u0103, \u00een fa\u021ba boierilor \u0219i, privindu-ne, Doamna a zis:
\n\u2013 Cine v\u0103 vede ar putea crede c\u0103 sunte\u021bi surori.
\nNoi am chicotit a bucurie, dar Coana Mare a t\u0103iat macaroana:
\n\u2013 Fereasc\u0103 sf\u00e2ntul! Nici prin cap s\u0103 nu v\u0103 treac\u0103 s\u0103 v\u0103 juca\u021bi de-a surioarele. Tu, Zinovia, e\u0219ti fiica noastr\u0103, fiic\u0103 de mari boieri bizantini, iar Mi\u021ba e Mi\u021ba, fata s\u0103rac\u0103 intrat\u0103 slug\u0103 pe patru ani. Zinovia merge \u00eenainte, Mi\u021ba vine pe urma ei \u0219i car\u0103 s\u0103cule\u021bul de voiaj. Ne-am \u00een\u021beles? Am r\u0103spuns am\u00e2ndou\u0103 \u00eentr-un glas c\u0103 a\u0219a va fi, am \u00een\u021beles.
\nTotu\u0219i, eu n-am \u00een\u021beles de ce sunt slug\u0103 \u0219i de ce patru ani? Dar nu puteam s\u0103 \u00eentreb acum, nu era momentul.<\/p>\n

30 august 1944<\/em><\/p>\n

\u00cenc\u0103 \u00eenainte de B\u00e2lci, drumul era str\u0103juit cu mari gr\u0103mezi de pepeni. A fost recolt\u0103 bun\u0103 \u0219i nu s-a l\u0103sat cu v\u00e2nzare. \u00cen vremurile bune, \u021b\u0103ranii de la Dun\u0103re umpleau carele cu pepeni \u0219i porneau spre munte strig\u00e2nd: \u201eHai la pepeni, neamule, hai la pepeni!\u201d \u0218i pepenii se vindeau bine, cu folos mare de bani, c\u0103 prin satele de pe sub munte nu se fac pepeni, dar oamenii r\u00e2mnesc \u0219i ar m\u00e2nca \u0219i ei dac\u0103-ar avea. Cei cu cai mai buni \u0219i cu care mai zdravene se duceau p\u00e2n\u0103 la Bucure\u0219ti, la T\u00e2rgovi\u0219te \u0219i chiar pe Valea Prahovei, p\u00e2n\u0103 la Bra\u0219ov, unde \u0219i pre\u021burile erau mai bune. Erau alte vremuri, \u0219i oamenii aveau c\u0103ru\u021be. Acum nu mai au nici c\u0103ru\u021be, nici cai. Rechizi\u021biile de r\u0103zboi au golit satele. Pepeni din P\u0103tl\u0103genari, din Leordeni, din Suli\u021ba\u0219i se \u00een\u0219ir\u0103 de-a lungul drumului \u00een gr\u0103mezi bombate \u0219i sunt pu\u021bini cei care se \u00eencumet\u0103 s\u0103 cumpere un sfert, o jum\u0103tate \u0219i extrem de rar unul \u00eentreg. Apoi, cump\u0103r\u0103torii se \u00eentind pe iarb\u0103 \u0219i mu\u0219c\u0103 din bucata ro\u0219ie \u0219i zemoas\u0103. A\u0219 fi mu\u0219cat \u0219i eu, dar Coana cea Mare, parc\u0103 auzindu-mi g\u00e2ndul, a zis:
\n\u2013 Vom cump\u0103ra \u0219i noi pepene, dar nu acum. Mai a\u0219tept\u0103m un ceas-dou\u0103, s\u0103 se mai ast\u00e2mpere pre\u021burile, c\u0103 acum \u021b\u0103ranii \u021bin pre\u021bul ridicat. C\u00e2nd or vedea c\u0103 r\u0103m\u00e2ne marfa nev\u00e2ndut\u0103, scad la jum\u0103tate.
\nLeonel a cump\u0103rat dou\u0103 pungi cu floricele de porumb, a adus una mamei sale \u0219i alta a oprit-o la el. Doamna i-a dat \u0219i Zinoviei. Mie mi-a dat Leonel. Calistrat se g\u0103sise cu ni\u0219te oameni din Ro\u0219iori \u0219i porniser\u0103 s\u0103 fac\u0103 politic\u0103 l\u00e2ng\u0103 un gr\u0103tar pe care se p\u00e2rjoleau ni\u0219te zdren\u021be de pastram\u0103 c\u0103 nici la c\u00e2ini nu le-a\u0219 fi dat. A\u021boas\u0103 \u0219i neagr\u0103. Ce fel de pastram\u0103 e asta? Pentru c\u0103 acum toate pot s\u0103 fie cum nu trebuie \u0219i nimeni nu mai \u00eentreab\u0103 nimic, r\u0103spunsul e unic \u0219i universal: e r\u0103zboi, omule, nu vezi? E r\u0103zboi!
\nPlin b\u00e2lciul de ispite ale Satanei: \u201eVino, neamule, la c\u00e2\u0219tigul sigur, dai trei lei \u0219i c\u00e2\u0219tigi o mie!\u201d Licita\u021bii, tombole, trageri la minut, premii peste premii: dac\u0103 tragi cu arcul, dac\u0103 tragi cu pu\u0219ca, dac\u0103 tragi\u2026 B\u00e2lciul era la m\u00e2na celor care \u00eempu\u0219c\u0103 francul, chiar dac\u0103 nici ei nu prea aveau de la cine s\u0103-l \u00eempu\u0219te. \u201eLa circ nu mergem, a zis domnul Calistrat. Sunt tot arti\u0219tii de anul trecut. Nu e nimic nou\u201d. Dar ne-am dus. A\u0219a a vrut Coana Mare. \u0218i, \u00eentr-adev\u0103r, era aproape tot ce v\u0103zusem \u0219i eu cu patru-cinci ani \u00een urm\u0103, c\u00e2nd m-a dus unchiul Lae la b\u00e2lci, eu \u021bin\u00e2ndu-mi respira\u021bia de copil curios \u0219i neumblat \u00een lume.
\nZinovia m-a luat de m\u00e2n\u0103 \u0219i m-a tras s\u0103 fugim undeva. Nu \u0219tiam unde m\u0103 duce. M-am trezit pe policioara leag\u0103nului mare \u0219i o vedeam departe pe Coana Filofteea gesticul\u00e2nd nervos \u0219i rostind vorbe care nu mai puteau ajunge p\u00e2n\u0103 la noi.
\n\u2013 \u021ai-am spus s\u0103 nu v\u0103 duce\u021bi la dulapuri? \u021ai-am spus? Jeap! Jeap! Dou\u0103 palme zdravene Zinoviei peste ceaf\u0103. Jeap! Jeap! dou\u0103 palme zdravene mie dup\u0103 ceaf\u0103. De ce ?
\n\u2013 A\u021bi merita nici s\u0103 nu v\u0103 mai lu\u0103m acas\u0103. S\u0103 v\u0103 l\u0103s\u0103m aici s\u0103 v\u0103 m\u0103n\u00e2nce c\u00e2inii. Dar tocmai atunci v\u0103zui c\u0103 ne d\u0103 ocol afurisitul de Jenic\u0103 \u021aipirig, b\u0103iatul din flori al \u00eenecatei Linca din P\u0103tl\u0103genari, cel care ast\u0103-iarn\u0103 ar fi vrut s\u0103 m\u0103 duc\u0103 la dans pe c\u00e2nd mama abia-abia intrase \u00een morm\u00e2nt \u0219i lutul de deasupra ei era umed \u00eenc\u0103.
\n\u2013 Hai cu mine, mi-a zis Zinovia, \u0219i m-a t\u00e2r\u00e2t l\u00e2ng\u0103 o fla\u0219net\u0103 m\u00e2nuit\u0103 de un \u021big\u0103nu\u0219 cam de clasa a patra, care turuia mai ceva dec\u00e2t mo\u0219neagul cu pantalonii ro\u0219ii de acum trei ani:
\n\u2013 Hai, neamule, s\u0103-\u021bi ghicesc trecutul, prezentul \u0219i viitorul, s\u0103-\u021bi spun care-\u021bi sunt du\u0219manii \u0219i care-\u021bi sunt prietenii, zilele de bine \u0219i zilele de r\u0103u. Hai, neamule, vino s\u0103…
\n\u2013 Nu vreau tablet\u0103, am zis.
\n\u2013 Eu vreau, a ripostat Zinovia. \u0218tiu c\u0103 n-ai bani, \u00ee\u021bi dau eu.
\nPapagalul i-a dat o tablet\u0103 de domni\u0219oar\u0103. Mi-a dat \u0219i mie una.
\n\u2013 Ce scrie, ce scrie? a \u00eentrebat curioas\u0103 Zinovia, dup\u0103 ce a citit tableta ei.
\n\u2013 Vorbe, vorbe, vorbe. Ca la teatru. Cine le-a scris nu mai exist\u0103, cine cite\u0219te se pr\u0103p\u0103de\u0219te.
\n\u2013 Hai, d\u0103-mi s\u0103 v\u0103d.
\n\u0218i i-am dat. Citea: \u201eFere\u0219te-te de ap\u0103. Focul \u00ee\u021bi e prieten. De trei ori te vei cununa \u0219i fericit\u0103 vei fi cu cei \u0219apte copii ai t\u0103i…\u201d
\n\u2013 Prostii. De unde \u0219tie pas\u0103rea aia proast\u0103 c\u0103 voi avea \u0219apte copii? Eu nici nu voi avea copii. Nu m\u0103 m\u0103rit.
\n\u2013 Nu sunt deloc prostii. Cu timpul, ai s\u0103 vezi c\u0103 se potrive\u0219te.
\n\u2013 Se potrive\u0219te la tine, c\u0103 ai ni\u0219te oase de bazin c\u00e2t o paporni\u021b\u0103 olteneasc\u0103. Po\u021bi s\u0103 cre\u0219ti \u00eentre ele patru-cinci puradei deodat\u0103.
\n\u2013 La mine \u0219tii ce scrie? m\u0103 \u00eentreb\u0103 domni\u0219oara pu\u021bin ciupit\u0103 de faptul c\u0103 nu sunt \u0219i eu curioas\u0103 s\u0103 v\u0103d ce scrie despre ea…
\n\u2013 Nu-\u021bi vine s\u0103 crezi. C\u0103 m\u0103 m\u0103rit cu un ofi\u021ber viteaz r\u0103nit la m\u00e2na st\u00e2ng\u0103. Doamne, ce soart\u0103! se mir\u0103 Coana Mic\u0103.
\n\u2013 \u0218i Pitzi e r\u0103nit la m\u00e2na st\u00e2ng\u0103?
\n\u2013 Nu, dar mai este timp
\nAm\u00e2ndou\u0103 tres\u0103rim speriate. \u00centre noi se strecoar\u0103 stafia lui Jenic\u0103 \u021aipirig. Are \u00een m\u00e2n\u0103 dou\u0103 bilu\u021be metalice c\u00e2t oul de pitulice. Le agit\u0103, le schimb\u0103, le \u00eenv\u00e2rte\u0219te. Se opre\u0219te, le admir\u0103 \u0219i, f\u0103c\u00e2nd cu ochiul iar, le pune \u00een mi\u0219care.
\n\u2013 Am v\u0103zut: Jeap! Jeap! a\u0219a da muzic\u0103!
\n\u2013 S\u0103 nu te apropii de noi! i-am strigat.
\n\u2013 Poate-mi faci \u0219i mie cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu prietena ta. I-a\u0219 \u0219opti la ureche o serenad\u0103.
\n\u2013 Serenada e un c\u00e2ntec de sear\u0103, incultule. Are nevoie de lun\u0103, de stele, nu de soarele \u0103sta canicular. Domni\u0219oara Zinovia m-a str\u00e2ns de cot \u00een semn de \u201elas\u0103-l, f\u0103, s\u0103 vin\u0103!\u201d
\nHomunculul scutura nenorocitele lui de bilu\u021be \u0219i \u00eentreba provocator.:
\n\u2013 Nu vre\u021bi s\u0103 pune\u021bi m\u00e2na pe ele, s\u0103 le c\u00e2nt\u0103ri\u021bi un pic? Vin cu ele acolo s\u0103 v\u0103 distra\u021bi.
\n\u2013 Dac\u0103 vii, i-am spus, trebuie \u00eenainte de toate s\u0103-mi r\u0103spunzi la o \u00eentrebare.
\n\u2013 R\u0103spund chiar \u0219i la dou\u0103, accept\u0103 el vesel \u0219i ne ar\u0103t\u0103 din nou, l\u0103ud\u00e2ndu-se, cele dou\u0103 bilu\u021be. V\u0103 plac bilu\u021bele mele? Dac\u0103 nu mai sunte\u021bi a\u0219a de \u00een\u021bepate v\u0103 las s\u0103 v\u0103 fotografia\u021bi cu ele.
\n\u2013 Las\u0103 prostiile alea \u00een pace, nu le mai zdr\u0103ng\u0103ni at\u00e2t \u0219i spune-mi ce amintiri ru\u0219inoase ai tu \u00een leg\u0103tur\u0103 cu r\u0103posata mea mam\u0103.
\n\u2013 R\u0103posata ta mam\u0103 era o femeie \u0219i jum\u0103tate. O femeie adev\u0103rat\u0103, cea mai grozav\u0103 din c\u00e2te am cunoscut. A\u0219a o s\u0103 fii \u0219i tu c\u00e2nd \u021bi-or cre\u0219te s\u00e2nii \u0103ia invizibili \u0219i vei mai pune ceva carne pe buci.
\nNenorocitul p\u0103rea a spune totul \u0219i nimic. Plus obr\u0103znicia cu s\u00e2nii \u0219i alte alea ale mele. I-am spus Zinoviei \u0219i am tras-o de m\u00e2n\u0103:
\n\u2013 Mergem la doamna.
\n\u2013 Doar pentru at\u00e2t? Nu vezi ce fl\u0103c\u0103u chipe\u0219 este? Eu z\u0103u c\u0103 m-a\u0219 t\u0103v\u0103li un pic cu el prin porumb. Fl\u0103c\u0103ul chipe\u0219 ne-a ar\u0103tat iar\u0103\u0219i bilu\u021bele, ne-a f\u0103cut cu ochiul \u0219i a \u00eenceput s\u0103 le zorn\u0103ie harnic.
\nLa vreo dou\u0103 sute de metri de b\u00e2lci se vedea un lan de porumb cu cocenii \u00eenc\u0103 net\u0103ia\u021bi, bun s\u0103 dea ad\u0103post \u00eenamora\u021bilor care se mul\u021bumesc cu pu\u021bin. Ei s-au \u00eendreptat spre porumbi\u0219te, eu m-am \u00eentors la doamna, l\u00e2ng\u0103 tr\u0103sur\u0103, unde se adunaser\u0103 la taclale mai multe femei din satele vecine, preotese, \u00eenv\u0103\u021b\u0103toare, un anturaj de care Coana Mare p\u0103rea a fi foarte fericit\u0103 \u0219i care a f\u0103cut-o s\u0103 uite o clip\u0103 de zburdalnica Zinovia.
\nB\u00e2lciul era \u00een toi. Jocurile se bucurau de afluen\u021b\u0103 maxim\u0103. Peste tot era lume care se \u00eenghesuia s\u0103 vad\u0103, s\u0103 aud\u0103, s\u0103 cumpere. \u00cen fond, o mizerie de la una la alta, nimic adev\u0103rat. Totul fals, inclusiv nenoroci\u021bii cu monstruozit\u0103\u021bi, pruncul cu dou\u0103 capete, omul bestie \u0219i alte anomalii care-\u0219i au locul \u00een institutele de cercet\u0103ri genetice, unde \u0219i sunt g\u0103zdui\u021bi mon\u0219trii ace\u0219tia din noiembrie p\u00e2n\u0103 \u00een martie, c\u00e2nd se face prim\u0103var\u0103. C\u00e2nd d\u0103 firul ierbii, familiile vin s\u0103 recupereze odraslele lor minunate de prin institutele experimentale pentru a porni cu ele prin t\u00e2rguri la cer\u0219it. Afacere bun\u0103. S\u0103 ai \u00een familie un monstrule\u021b e mai rentabil dec\u00e2t s\u0103 ai un doctor \u00een fizica nuclear\u0103 sau un profesora\u0219. Peste tot, l\u0103comie, minciun\u0103, ipocrizie. Dac\u0103 ar fi dup\u0103 mine, a\u0219 desfiin\u021ba din temelie p\u00e2n\u0103 \u0219i ideea de b\u00e2lci. A\u0219 arde simultan, toate circurile de prin b\u00e2lciuri, c\u0103 altfel n-ai cum. Toate circurile care batjocoresc fiin\u021ba uman\u0103. Puse gr\u0103mad\u0103 la un singur loc \u0219i cu o singur\u0103 comand\u0103: foc! Dac\u0103 dup\u0103 dezinsec\u021bia cu flac\u0103r\u0103 (cum f\u0103cea \u021aepe\u0219 cu lighioanele \u021a\u0103rii) ar mai r\u0103m\u00e2ne totu\u0219i chiar \u0219i o singur\u0103 celul\u0103, sc\u0103pat\u0103 vie din neaten\u021bie, acea uria\u0219\u0103 mizerie ar rena\u0219te din celula oribil\u0103. Foc! Foc nemilos!<\/p>\n

31 august 1944<\/p>\n

Nu-mi pare r\u0103u c\u0103 am fost \u201ecu familia\u201d la o… distrac\u021bie rustic\u0103.
\nAm crezut c\u0103 ne vom culca devreme, \u00eens\u0103 Caliopilor le era foame. Le-am f\u0103cut repede un castron cu paste, peste care fiecare \u0219i-a pus br\u00e2nz\u0103, nuc\u0103 sau dulcea\u021b\u0103, dup\u0103 gust. Tocmai c\u00e2nd s\u0103 se ridice de la mas\u0103 \u0219i-au adus aminte de pepene \u0219i repede au zv\u00e2ntat un bost\u0103nel, bine a\u0219ezat \u00een stomac dup\u0103 bulg\u0103rele de paste f\u0103inoase. Eu n-am putut s\u0103 m\u0103n\u00e2nc nimic. Am sp\u0103lat iute vasele \u0219i m-am culcat. Dar nu pot dormi. Zilele trecute, proasta de Zinovia a sc\u0103pat un secret. A luat-o gura pe dinainte \u0219i mi-a spus de un contract. \u00centre tutorele meu \u0219i Caliopi. At\u00e2t. Nimic mai mult. Dar b\u0103nuiesc. \u0218i voi afla \u0219i restul. Dac\u0103 iubitul meu unchi m-a v\u00e2ndut ca pe un sclav domestic, ce mai pot repro\u0219a Caliopilor?
\nUra mea se transfer\u0103 \u00eencet \u0219i c\u0103tre ruda mea haps\u00e2n\u0103, iar Caliopii \u00eemi par acum ni\u0219te st\u0103p\u00e2ni de sclavi one\u0219ti, care tr\u0103iesc \u0219i se poart\u0103 cu unicul lor sclav domestic potrivit cutumelor antice. Ofer\u0103 sclavului \u0219i p\u00e2ine, \u0219i circ. Din partea lor a fost foarte frumos c\u0103 m-au \u00eembr\u0103cat cu rochie ecosez, m-au luat la b\u00e2lci, m-au tratat cu floricele de porumb, cu \u00eenghe\u021bat\u0103 \u0219i \u2013 m\u0103 rog \u2013 toate distrac\u021biile de care \u0219i-au f\u0103cut \u0219i ei parte. Nu m-am sim\u021bit deloc persecutat\u0103. Chiar ar fi trebuit s\u0103 le mul\u021bumesc \u0219i sper c\u0103 nu e t\u00e2rziu s\u0103-mi ar\u0103t recuno\u0219tin\u021ba fa\u021b\u0103 de Coana Mare mai ales, ea e scorpia, ca s\u0103-i \u00eembunez \u0219i s\u0103-mi u\u0219urez via\u021ba pentru timpul c\u00e2t \u00eenc\u0103 voi mai r\u0103m\u00e2ne aici.
\nMor de oboseal\u0103 \u0219i g\u00e2ndurile nu-mi dau pace. Jenic\u0103 \u021aipirig este duhul r\u0103u care m\u0103 urm\u0103re\u0219te. S-a ag\u0103\u021bat de mine ca un scai \u0219i nu izbutesc s\u0103 m\u0103 desprind de imaginea fiin\u021bei lui obraznice \u0219i perverse. El ascunde ceva foarte important pentru mine \u0219i trage n\u0103dejde c\u0103 nu voi afla niciodat\u0103. Se-n\u0219eal\u0103. Chiar dac\u0103 n-a\u0219 mai primi \u0219i alte informa\u021bii, pun\u00e2ndu-le cap la cap pe cele pu\u021bine de care dispun, mi\u0219c\u00e2ndu-le \u00een toate direc\u021biile, c\u0103ut\u00e2nd potrivelile, am s\u0103 rezolv acest joc chiar dac\u0103 acum are mai mult de zece piese lips\u0103.
\nS-o lu\u0103m metodic. Ce \u0219tim despre el? Fapte, nu observa\u021bii de caracter. \u0218tim c\u0103 pe c\u00e2nd eu aveam cinci-\u0219ase ani m\u0103 \u021binea \u00een bra\u021be sau pe genunchi \u0219i se juca cu mine. Venea deseori la noi. Uneori t\u0103ia lemne \u0219i o ajuta pe mama la treab\u0103.
\nEl trebuie s\u0103 fi avut atunci 14-15 ani. Cred c\u0103 tata era la armat\u0103, \u00een concentrare, \u0219i mama \u00eel angajase ca argat, om de curte. Deci ne afl\u0103m \u00een lipsa tatei. Atunci mama i-a spus cu o fermitate t\u0103ioas\u0103: \u201eS\u0103-mi la\u0219i fata \u00een pace. Dac\u0103 aflu c\u0103 te dai la ea, eu cu m\u00e2na mea te omor, s\u0103 \u0219tii!\u201d Nu mai \u0219tiu cum a reac\u021bionat. M\u0103 jucam atunci cu p\u0103pu\u0219ile mele de c\u00e2rp\u0103. Cred c\u0103 a r\u00e2njit. Scena care m-a tulburat mai mult dec\u00e2t tot ce am tr\u0103it eu p\u00e2n\u0103 acum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een vremea aceea. Atelierul mecanic, magaziile, grajdurile, \u0219ura imens\u0103 \u00een care \u00eenc\u0103peau patruzeci de vite mari erau locurile de preferin\u021b\u0103 pentru mine \u0219i prietenii mei, b\u0103ie\u021bi \u0219i fete, copii ai vecinilor. M\u0103 jucam la v\u00e2rsta aceea cu p\u0103pu\u0219i sau chiar cu unele obiecte casnice c\u0103rora le atribuiam diferite func\u021bii \u0219i personalitate. Unele sticle puteau fi jandarmi sau solda\u021bi nem\u021bi sau ru\u0219i, c\u0103 americani nu v\u0103zusem \u0219i nici nu \u0219tiam despre ei mai nimic. Jucam \u0219otronul sau capra, sau leap\u0219a \u2013 depinde \u0219i c\u00e2\u021bi copii erau \u00een momentul acela la joac\u0103. \u00cen ziua despre care vorbesc eram singur\u0103. Animalele erau la c\u00e2mp, la p\u0103\u0219une, \u0219ura era un loc al singur\u0103t\u0103\u021bii, unde puteam s\u0103 stau \u00een f\u00e2n \u0219i chiar s\u0103 m\u0103 \u00eenvelesc cu f\u00e2n p\u0103r\u00e2ndu-mi-se o plapum\u0103 plin\u0103 de surprize. P\u0103pu\u0219ile, dou\u0103, erau cu mine \u0219i le \u00eenv\u0103\u021bam \u0219i pe ele s\u0103 se joace. Am auzit ceva suspect. Mi s-a p\u0103rut c\u0103 pl\u00e2nge cineva. Din compartimentul vecin al \u0219urii se auzeau gemete. M-am apropiat de peretele de sc\u00e2nduri prin care se putea privi u\u0219or \u00een compartimentul acela. N-am z\u0103rit dec\u00e2t dou\u0103 picioare albe ridicate \u00een sus ca o liter\u0103 V \u0219i \u00eentre ele, jos, un cap de b\u0103rbat, capul lui Jenic\u0103. Apoi i-am v\u0103zut spinarea goal\u0103, am v\u0103zut cum se zbate. Gemetele \u0219i strig\u0103tele de suferin\u021b\u0103 ale unei femei m\u0103 \u00eennebuneau\u2026 Am luat-o la fug\u0103. M-am oprit la \u0219ura lui Maz\u0103re, vecinul, unde erau patru copii, am \u00eencercat s\u0103 m\u0103 joc cu ei, dar \u00eemi venea mereu s\u0103 pl\u00e2ng \u0219i s\u0103 tremur. M-am \u00eentors acas\u0103 \u0219i m-am izbit de mama \u00een prag. Venea din gr\u0103din\u0103. Am luat-o \u00een bra\u021be \u0219i am pl\u00e2ns \u00een bra\u021bele ei mult timp. Mi se p\u0103ruse c\u0103 s-a produs un atentat asupra mamei mele, c\u0103 mama cerea ajutor \u0219i eu nu \u0219tiam ce s\u0103 fac. La r\u00e2ndul ei, mama credea c\u0103 m-au bruscat copiii la joac\u0103, poate am fost lovit\u0103, eu pl\u00e2ngeam \u0219i nu puteam s\u0103 spun nimic. P\u00e2n\u0103 seara n-am mai vrut s\u0103 dau ochii cu nimeni \u0219i noaptea am avut numai vise teribile. Se f\u0103cea c\u0103 Jenic\u0103 \u021aipirig, gol, f\u0103r\u0103 nimic pe el, s-a aruncat peste cineva, peste o femeie, \u0219i vrea s-o omoare. \u00cen zbaterea aceea smintit\u0103 \u0219i mai ales \u00een strig\u0103tele ne\u00een\u021belese mi se p\u0103rea c\u0103 se ascund primejdii mari, care au dat peste noi \u0219i care poate c\u0103 n-or s\u0103 mai plece niciodat\u0103.
\nDup\u0103 numai doi ani, probabil \u00een clasa a doua, unele colege mai \u0219tiutoare mi-au spus \u0219i mie ce fac b\u0103rba\u021bii \u0219i femeile c\u00e2nd nu-i vede nimeni, dar tot n-am putut realiza o leg\u0103tur\u0103 cu scena din \u0219ur\u0103. Fetele vorbeau cum se dr\u0103gostesc oamenii, vorbeau de dragoste, \u00eens\u0103 acolo eu v\u0103zusem ceva oribil, v\u0103zusem bestialitate. \u0218i ast\u0103zi c\u00e2nd sunt mult mai mare \u0219i cunosc natura acelui meci ascuns \u00een f\u00e2n, c\u00e2nd \u0219tiu bine ce f\u0103ceau cei doi acolo \u0219i care era sursa gemetelor \u0219i strig\u0103telor, eu tot nu pot s\u0103 identific \u00eent\u00e2mplarea aceea cu dragostea, cu amorul.
\n\u0218i cine s\u0103 fi fost femeia? Mama? A\u0219 da toate bog\u0103\u021biile lumii s\u0103 nu fi fost ea. Dar n-am nicio dovad\u0103. Nici c\u0103 a fost, nici c\u0103 n-a fost. Cump\u0103na aceasta \u021bine de mult timp \u00eentr-un balans sever sentimentele \u0219i convingerile mele. Iar z\u0103pada aceea alb\u0103 ca h\u00e2rtia din visul meu, z\u0103pada pe care trebuie s\u0103 scrii \u00eenv\u0103\u021b\u0103minte, trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 uneori neatins\u0103.<\/p>\n

3 septembrie 1944<\/em><\/p>\n

M-am trezit cu ni\u0219te \u021bipete \u00eenfior\u0103toare. Am crezut c\u0103 arde casa, c\u0103 vin avioanele, c\u0103 ne-au t\u00e2lh\u0103rit bandi\u021bii, nu \u0219tiam ce s\u0103 cred. Fire\u0219te c\u0103 am s\u0103rit \u00een picioare \u0219i am cobor\u00e2t val-v\u00e2rtej sc\u0103rile \u00een salon, unde Coana Mare alerga cu un retevei prin cas\u0103 strig\u00e2nd c\u00e2t putea de tare:
\n\u2013 Unde e\u0219ti, idioata lumii, s\u0103 te omor, unde e\u0219ti \u021b\u0103ranc\u0103-mpu\u021bit\u0103, animal prost crescut \u0219i, v\u0103z\u00e2ndu-m\u0103, strig\u0103tele ei crescur\u0103 \u00een intensitate. \u00ce\u0219i g\u0103siser\u0103 adresantul. Venea cu reteveiul spre mine \u0219i urla din to\u021bi bojogii: Idioatoooooo! M-ai nenorocit. Te omor, idioato, c\u0103 m-ai nenorocit. Am primit numai c\u00e2teva ciomege pe spinare \u0219i am reu\u0219it s\u0103 fug \u00een gr\u0103din\u0103. M-am oprit \u00een lanul de porumb, unde \u0219tiam c\u0103 sunt \u00een avantaj cu terenul, nu m\u0103 va putea g\u0103si, \u0219i chiar de m-ar g\u0103si nu m\u0103 va prinde. Am stat \u00een lanul acela mai mult de dou\u0103 ore. Am ascultat strig\u0103tele \u0219i blestemele ei tot mai lipsite de vlag\u0103, p\u00e2n\u0103 au pierit cu totul \u0219i casa s-a cufundat \u00een lini\u0219te. Am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la ce ar fi putut st\u00e2rni m\u00e2nia scorpiei. Ce-am f\u0103cut r\u0103u? Am dat prin ciur \u0219i prin d\u00e2rmon toate vorbele \u0219i toate faptele din ziua de ieri, c\u0103 numai ieri a\u0219 fi putut face ceva care s-o \u00eenfurie azi, \u0219i m-am oprit la episodul cu Jenic\u0103 \u021aipirig. A\u0219a cum am scris deja, la un anumit moment eram cu Zinovia \u0219i cu el, eu nu-l suportam pe individ, i-am spus Zinoviei s\u0103 plec\u0103m. Zinovia a zis c\u0103 ea, dimpotriv\u0103, \u00eel suport\u0103 pe individ \u0219i chiar au plecat veselindu-se spre lanul cu coceni de porumb. Ce-au f\u0103cut ei pe acolo nu m\u0103 intereseaz\u0103, dar e cu putin\u021b\u0103 ca, azi, Coana Mare s\u0103 fi aflat de mica escapad\u0103 a fiicei sale \u0219i s\u0103 dea vina pe garda de corp. Adic\u0103 eu, ce p\u0103zeam? De ce i-am l\u0103sat? De ce n-am alarmat p\u0103rin\u021bii?
\nP\u0103i nu? Mi se p\u0103rea plauzibil. Ca un sclav domestic ce eram, ar fi trebuit s\u0103 \u0219tiu \u0219i s\u0103 iau asupra mea toate interesele st\u0103p\u00e2nului (st\u0103p\u00e2nei), s\u0103 p\u0103zesc, s\u0103 adulmec, s\u0103 reclam\u2026
\nTocmai c\u00e2nd mi se p\u0103rea c\u0103 am datele necesare dezleg\u0103rii misterului care a cauzat izbucnirea de furie a Coanei Mari, am auzit fo\u0219nind suspect frunzele porumbului. Am ascultat cu respira\u021bia oprit\u0103 \u0219i am \u00een\u021beles c\u0103 se apropie o fiin\u021b\u0103 uman\u0103. Fiin\u021ba a c\u0103p\u0103tat glas \u0219i a \u00eentrebat \u0219optit:
\n\u2013 Maria, unde e\u0219ti? Maria!
\nEra Zinovia. I-am r\u0103spuns \u0219i, venind spre mine, m-a luat \u00een bra\u021be.
\n\u2013 Tu, Zinovia, vezi ce p\u0103\u021besc pentru tine? S\u0103 te ui\u021bi pe spinarea mea, s\u0103 vezi ce urme mi-a l\u0103sat, c\u0103 m\u0103 doare \u0219i m\u0103 ustur\u0103 de-mi vine s\u0103-\u021bi dau \u00eenapoi aceste lovituri \u00eencasate \u00een contul t\u0103u, s\u0103 \u021bi le restitui cu v\u00e2rf \u0219i \u00eendesat.
\n\u2013 Cum, tu crezi c\u0103 din cauza mea s-a sup\u0103rat?
\n\u2013 Crezi c\u0103 i-am spus eu ceva? Sau c\u0103 te-am p\u00e2r\u00e2t de ceva?
\n\u2013 A \u00eenceput s\u0103 urle de cum a v\u0103zut tac\u00e2murile. A aruncat cu ele pe pere\u021bi, strig\u00e2nd c\u0103 ai nenorocit-o, i-ai stricat comoara pe care o p\u0103stra pentru draga ei Zinovia, s\u0103…
\n\u2013 Tac\u00e2murile!
\n\u2013 Da, tac\u00e2murile.
\n\u2013 Mi-a fost \u0219i mie fric\u0103 v\u0103z\u00e2nd c\u0103 nu se lumineaz\u0103 deloc, r\u0103m\u00e2n tot gri, \u00een timp ce alea de inox str\u0103lucesc \u00eentocmai ca lumina soarelui.
\n\u2013 Ce-ai vrut s\u0103 faci, M\u0103rie-M\u0103rioar\u0103?
\n\u2013 Am vrut s\u0103-mi exprim recuno\u0219tin\u021ba. S\u0103 le fac \u0219i pe cele gri s\u0103 semene cu cele de inox, minunate \u0219i str\u0103lucitoare.
\n\u2013 \u0218i le-ai frecat cu sidol. \u0218i cu nisip! Ai lovit-o exact unde o doare mai mult \u0219i mai mult: zestrea mea.
\n\u2013 Zinovia, voi a\u021bi fost a\u0219a de amabili cu mine, mai ales tu: rochia, distrac\u021biile, toat\u0103 ziua aceea\u2026 eram datoare s\u0103 fac un gest. M-am sculat din pat, de\u0219i nu dormisem nicio clip\u0103, m-am sculat moart\u0103 de oboseal\u0103, nici nu vedeam prea bine ce fac, \u0219i am trudit tot restul nop\u021bii. Nu \u0219tiam c\u0103 dac\u0103 sunt de argint trebuie s\u0103 fie a\u0219a, \u00eentunecate. Are dreptate, am f\u0103cut ceva groaznic!
\n\u2013 Ai fript-o un pic la pipot\u0103, asta e bine. Dac\u0103 ai \u0219ti ce bine m-am distrat! Ea alerga dup\u0103 tine cu reteveiul, \u0219i eu, ascuns\u0103 sub scar\u0103, r\u00e2deam \u00een pumni s\u0103 nu m\u0103 aud\u0103, m-am distrat de minune. Las\u0103! Trece. S\u0103-i spui c\u0103-i pl\u0103te\u0219ti prin munc\u0103, las\u0103, o calm\u0103m noi.
\n\u2013 Care noi?
\n\u2013 Eu, tu, Leonel.
\n\u2013 Iat\u0103 o congrega\u021bie. Complotul s-a constituit! Nu, Zinovia. M-a\u0219ez \u00een genunchi \u0219i-i cer iertare. Numai g\u00e2ndul bun m-a \u00eendrumat. \u0218i \u00eei \u00een\u021beleg sup\u0103rarea \u0219i am s\u0103 o desp\u0103gubesc.
\n\u2013 N-ai s\u0103 desp\u0103gube\u0219ti nimic. Erau ale mele. Eu te iert. Te-am iertat de mult. De c\u00e2nd m-ai l\u0103sat s\u0103 merg cu Jenic\u0103 \u00een porumb, ai \u021binut de \u0219ase \u0219i apoi ai \u0219tiut s\u0103-\u021bi \u021bii gura. Afl\u0103 c\u0103 a fost grozav. At\u00e2t l-am frecat \u0219i l-am sucit p\u00e2n\u0103 s-a sc\u0103pat \u00een pantaloni, filfizonul. Apoi i-am zis: car\u0103-te de-aici, m\u0103, neputinciosule. De nimic nu e\u0219ti \u00een stare. A plecat \u00eenjur\u00e2ndu-m\u0103. Dar mie mi-a pl\u0103cut cum m\u0103 \u00eenjura. Ce cuvinte frumoase! Ce imagina\u021bie grozav\u0103. S\u0103 \u0219tii c\u0103 un b\u0103rbat care \u00eenjur\u0103 bine face c\u00e2t doi care te reguleaz\u0103 corespunz\u0103tor. (\u2026)<\/p>\n

\"\"

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Daniel DR\u0102GAN La b\u00e2lci la Leordeni (Fragment din volumul Mi\u021ba \u2013 jurnalul intim secret \u0219i adev\u0103rat al Mariei Suru) 19<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11012"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11012"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11012\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11016,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11012\/revisions\/11016"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11012"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11012"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11012"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}