{"id":10983,"date":"2020-09-28T11:49:02","date_gmt":"2020-09-28T08:49:02","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10983"},"modified":"2020-09-28T11:49:02","modified_gmt":"2020-09-28T08:49:02","slug":"literadura-nr-15-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10983","title":{"rendered":"Literadura nr. 15 (1)"},"content":{"rendered":"

Editorial<\/strong><\/p>\n

Manuela Camelia SAVA<\/strong><\/p>\n

Despre<\/strong> sau Contra<\/strong> direc\u021biei \u00een cultura
\nna\u021bional\u0103<\/p>\n

Fiecare zi e despre ceva. Ziua
\nNa\u021bional\u0103 e despre patriotismul din sufletul
\nnostru, fiecare iubindu-\u0219i \u021bara \u00een mod
\nsubiectiv, Ziua Mamei o a\u0219tept\u0103m de fiecare
\ndat\u0103 pe 8 martie, Ziua Copilului este vara ca
\ns\u0103 ne bucur\u0103m de soare \u0219i s\u0103 ne amintim cum
\ne copil\u0103ria; Ziua Muncii, Ziua \u00cembr\u0103\u021bi\u0219\u0103rilor,
\nZiua onomastic\u0103, ziua de na\u0219tere sunt
\nmomente pe care le marc\u0103m cu bucurie, cu
\nentuziasm sau, unii, din obliga\u021bie, din iner\u021bie.
\nZiua Culturii Na\u021bionale este legalizat\u0103 oficial
\nprin Parlamentul Rom\u00e2niei \u2013 \u0219i nimeni nu
\npoate s\u0103 mai c\u00e2rteasc\u0103, s\u0103 c\u00e2rcoteasc\u0103 de ce,
\ncum \u0219i \u00een ce fel sau s\u0103 fie contra \u2013 to\u021bi avem
\nnevoie de cultur\u0103, de a rememora chiar \u0219i pre\u021b
\nde o clip\u0103 (efemer\u0103!) c\u0103 suntem boga\u021bi prin
\nfolclorul nostru, prin muzica noastr\u0103, prin
\nobiceiurile minunate, prin portul popular pe
\ncare ar trebui s\u0103 nu \u00eel uit\u0103m, prin limba noastr\u0103
\nrom\u00e2n\u0103, de sorginte latin\u0103, suntem boga\u021bi prin
\ntot ce au transmis \u00eenainta\u0219ii no\u0219tri. Suntem
\nrom\u00e2ni \u0219i tot ce e rom\u00e2nesc nu piere<\/strong><\/em> \u2013 era un
\nvers dintr-o melodie!
\n15 ianuarie e o zi despre rom\u00e2nism,
\ndespre NOI to\u021bi, dar, mai ales, despre
\nEminescu \u2013 iubit, hulit, cunoscut, recitit,
\nrecitat, studiat, respins, dezavuat, minimalizat.
\nEMINESCU E LIMBA ROM\u00c2N\u0102, E POEZIA nou\u0103, proasp\u0103t\u0103, romantic\u0103,
\ne ideea de na\u021bie, de iubire, de unitate. Eminescu ne
\n\u021bine sub coviltirul cuv\u00e2ntului s\u0103u poetic, ne
\nadoarme cu melancolia veacurilor, cu armonia
\nstelelor, cu frumuse\u021bea naturii \u0219i a florilor
\nalbastre, cu mireasma florilor de tei. El este
\ngeniul poeziei cu care ne putem m\u00e2ndri, cu
\ncare ne putem eticheta, cu care putem c\u00e2nta,
\ncu care putem tr\u0103i.
\n15 ianuarie este despre cine am fost,
\ncine suntem, cine vom fi \u2013 c\u0103ci genera\u021biile
\nurm\u0103toare trebuie s\u0103 \u0219tie c\u0103 Nichita St\u0103nescu
\nnu a fost la\u0219 (a\u0219a cum un \u00eenv\u0103\u021b\u0103cel \u00een ale
\ncriticii literare \u00eencerca s\u0103 spun\u0103 zilele trecute),
\nCI UN POET MARE, c\u0103 Tudor Arghezi nu
\neste un poet al putregaiului, ci este un
\ninovator, un iubitor al cuvintelor, iar Barbu,
\nBlaga, Pillat, Voiculescu, Bacovia,
\nMinulescu, Sorescu, \u0218tefan Augustin Doina\u0219,
\nGrigore Vieru \u0219i al\u021bii sunt cei care ne-au
\n\u00eembog\u0103\u021bit cultural, literar, dep\u0103\u0219ind grani\u021bele
\ndidacticii manualelor \u0219colare, prozatorii de
\nvaloare ca Ion Creang\u0103, I.L. Caragiale,
\nI. Slavici, Liviu Rebreanu, George C\u0103linescu,
\nCamil Petrescu, Mihail Sebastian, Anton
\nHolban, Marin Preda ne-au dat capodopere \u2013
\nei sunt \u00een mintea noastr\u0103, \u00een inima noastr\u0103, \u00een
\ntot ceea ce \u00eenseamn\u0103 cultur\u0103 na\u021bional\u0103; noi am
\ncrescut cu ei, am devenit ceea ce suntem doar
\nprin cultur\u0103.
\nAvem valori literare, filosofice,
\n\u0219tiin\u021bifice, ne-am f\u0103cut cunoscu\u021bi pe plan
\neuropean \u0219i universal \u2013 nume ca George
\nEnescu, Ciprian Porumbescu, Nicolae
\nGrigorescu, Constantin Br\u00e2ncu\u0219i, Mircea
\nEliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, sau, mai
\nrecente, Mircea C\u0103rt\u0103rescu, Matei Vi\u0219niec,
\nNora Iuga, Gabriela Adame\u0219teanu sau Ana
\nBlandiana sunt repere ale lumii
\ncontemporane.
\nDac\u0103 asi\u0219ti la un recital de poezie, cum
\neste cel oferit de Lamia Beligan, actri\u021ba
\nTeatrului Na\u021bional din Bucure\u0219ti, \u00een\u021belegi c\u0103
\nexist\u0103 salvare, c\u0103 exist\u0103 rezisten\u021ba prin cultur\u0103,
\nc\u0103 sufletul se hr\u0103ne\u0219te cu frumos, cu armonie,
\ncu binele f\u0103cut \u0219i, atunci, chiar cei mai pu\u021bini
\n\u00eenzestra\u021bi, chiar \u0219i cei mai \u00eendep\u0103rta\u021bi de
\npoezie afl\u0103 c\u0103 rom\u00e2nii sunt minuna\u021bi, c\u0103 nu
\navem de ce s\u0103 ne raport\u0103m la cei care
\nminimalizeaz\u0103 importan\u021ba actului cultural \u2013
\neste de bun sim\u021b s\u0103 credem c\u0103 dac\u0103 Eminescu
\nnu ar fi existat, atunci am fi putut s\u0103 ne sim\u021bim
\nmici. Dac\u0103 avem un poet mare cum este Mihai
\nEminescu, atunci \u0219i cultura rom\u00e2n\u0103 este mare!
\nLa Mul\u021bi Ani de Ziua Culturii
\nNa\u021bionale!<\/p>\n

In memoriam Marin Ifrim<\/strong>
\n\"\"

N\u0103scut la 1 Decembrie 1955 \u00een comuna
\nB\u0103l\u0103ceanu, jud. Buz\u0103u.
\nDecedat 14 Martie 2019.<\/p>\n

\u00cen retorica unei foste ve\u0219nicii<\/strong><\/p>\n

(31 decembrie \u2013 1 ianuarie 2019)<\/p>\n

un an \u00eentre paranteze
\ntimpul prin timp ca o umbr\u0103
\nnea\u0219tept\u00e2nd trecerea prin artEre
\nultima zi e prima
\n\u0219i invers
\nsecundele au memoria
\nsec\u0103tuit\u0103 cu gropi centenare
\nrefacerea lumii e
\nutopia concret\u0103
\na lipsei de timp
\nprea t\u00e2rziu
\ncifrele deja
\nsunt sf\u00e2\u0219iate de litere
\ncresc umbre din mor\u021bi
\ntije de p\u0103m\u00e2nt
\ncurcubeie nocturne
\n\u00eentru slava cerului gurii
\n\u00eencle\u0219tate
\n\u00een retorica unei foste
\nve\u0219nicii<\/p>\n


\nSta\u021bia de epurare<\/strong><\/p>\n

ruginite fermoarele cerului
\nscap\u0103 infarcturi
\npeste lucerna cenu\u0219ie
\ncoasa cu omopla\u021bi
\nmai mult h\u00e2r\u0219\u00e2ie
\ndec\u00e2t reteaz\u0103
\ntulpini pline de
\ncucut\u0103 dulce
\npentru turme defazate<\/p>\n

a Ta \u00eemp\u0103r\u0103\u021bie vie
\ncre\u0219te din tine
\ninclusiv din cadavre
\nplacentare
\na cui arip\u0103 e cerul
\n\u00eenchis sub pleoapele
\nlocului din care vezi totul
\ncerul electric de sub
\nlacrima apelor \u00eenc\u0103 ne\u0219tiute?<\/p>\n


\nPrecum \u00eenaltul \u00een sine<\/strong><\/p>\n

p\u0103m\u00e2ntul trecut prin sit\u0103
\n(pen)insule \u0219i arhipelaguri
\ncontinente verzi
\nnisipuri eterne
\n\u00een strea\u0219ina ochilor lui Columb
\ng\u00e2dilat sub c\u0103lc\u00e2ie de
\nstrig\u0103tul marinarilor: p\u0103m\u00e2nt<\/em>!<\/p>\n

peste valuri viermi de m\u0103tase
\nsufl\u0103 cea\u021ba \u00een jungle
\ncu banane de market
\ncu esen\u021be dior<\/em> \u00een s\u0103ge\u021bi
\nmoartea mirosind
\na via\u021b\u0103 etern\u0103
\ncu luna peste piepturile apelor
\nla fel de ad\u00e2nci
\nprecum \u00eenaltul \u00een sine<\/p>\n


\n\u0218i luna pl\u00e2nge<\/strong><\/p>\n

\u00een marsupiul soarelui
\nlicuricii \u00ee\u0219i fac care
\nde foc<\/p>\n

se ridic\u0103 giulgiul
\nde pe pianul nop\u021bii
\n\u0219i luna pl\u00e2nge
\nca o v\u0103duv\u0103 de r\u0103zboi
\n\u00een mun\u021bii ei
\npic\u0103turi de \u00eentuneric<\/p>\n

timpul trece
\nprin c\u0103rnuri de lut
\nfulg de z\u0103pad\u0103
\nsting\u00e2nd meteori\u021bii
\nimperturbabilei linii
\ndrepte \u00eentre
\ndou\u0103 fire de nisip fieros<\/p>\n


\nCancerul a devenit un robot<\/strong><\/p>\n

ape teritoriale \u00een jur
\n\u00een oameni plante
\nviet\u0103\u021bi rou\u0103<\/p>\n

\u021bipari electrici
\npentru reumatice berze
\nde pr\u0103sil\u0103
\ncu icre \u00een cioc<\/p>\n

via\u021b\u0103 umed\u0103
\ndintr-un pumn de
\ncernoziom celest<\/p>\n

la minut
\nuniversul s-a umplut
\nde tabl\u0103 zbur\u0103toare
\nduraluminiu titan seleniu
\nceramic\u0103 etc.<\/p>\n

prin arterele aerului
\ncurg oceane de kerosen
\np\u00e2n\u0103 \u0219i cancerul
\na devenit un robot<\/p>\n


\nLa ruleta ve\u0219niciei<\/strong><\/p>\n

din p\u0103m\u00e2nt cre\u0219te zborul
\nprecum un duh
\npe cer \u0219arpele
\nrostogole\u0219te un m\u0103r
\no m\u00e2\u021b\u0103 hiberneaz\u0103
\npe calorifer
\nalta \u00een jungl\u0103<\/p>\n

toate au chip
\nizvor\u00e2te dintr-un chip
\nmodelat dup\u0103 alt chip<\/p>\n

printre nori
\nprintre subsuorile p\u0103m\u00e2ntului
\n\u0219i strea\u0219ina cerului
\nun b\u0103rbat \u0219i o femeie
\n\u00ee\u0219i num\u0103r\u0103 copiii
\nca \u0219i cum ar fi c\u00e2\u0219tigat
\nla ruleta ve\u0219niciei<\/p>\n

\"\"

din iner\u021bie universal\u0103
\nse respir\u0103 \u0219i \u00een somnul etern<\/p>\n

lumea din vis
\na luat-o \u00eenaintea realit\u0103\u021bii<\/p>\n

corpuri de cea\u021b\u0103 cald\u0103
\nse transform\u0103
\n\u00een lum\u00e2n\u0103ri albe sau negre<\/p>\n

sub aripile \u00eengerului
\nsingurul care
\nnu are nevoie de aer
\nel fiind miezul nev\u0103zutului
\nc\u00e2nd furtunile dorm
\ncu capul pe o coroan\u0103 de spini
\n\u00een s\u00e2ngele ve\u0219tilor
\naduse de un po\u0219ta\u0219
\ncu tolba plin\u0103 de nisip
\n\u00een sensul acelor de ceasornic
\n(1 \u2013 7 ianuarie 2019)<\/strong><\/p>\n


\nLiviu Ioan STOICIU<\/strong><\/p>\n

Marin Ifrim, cine altul<\/strong><\/p>\n

Ce-o mai fi f\u0103c\u00e2nd poetul, publicistul, editorul
\nargint-viu Marin Ifrim, acolo unde o fi ajuns,
\nc\u0103 mai are mult de mers \u00eenainte. Unde o fi
\najuns? C\u0103 de plecat a plecat sigur dintre noi la
\ndrum f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere \u0219i ne-a l\u0103sat ne\u00eemp\u0103ca\u021bi;
\navea suflet bun, de ce s-a dus \u201e\u00eenainte de
\ntimp\u201d? Cui a l\u0103sat talentul, generozitatea
\n\u00eenn\u0103scut\u0103, averea lui spiritual\u0103 la desp\u0103r\u021bire?
\n\u00cen 14 martie 2020 le d\u0103 \u00eent\u00e2lnire celor
\n\u00eennobila\u021bi de el la pomenirea de un an, la
\nBuz\u0103u; poate va fi cineva pe faz\u0103 s\u0103-l \u00eentrebe
\ncum e pe acolo unde a ajuns, de curiozitate,
\nc\u0103zut \u00een extaz. Eu a\u0219a \u00eemi imaginez c\u0103 e
\nposibil un schimb de replici cu cei disp\u0103ru\u021bi,
\n\u201ecare au ceva s\u0103 spun\u0103 \u0219i dup\u0103 moarte\u201d… C\u0103
\nde aceea exist\u0103 literatura, nu? S\u0103 deschid\u0103 larg
\n\u0219i ferestre \u00eentre lumi. Desigur, va afla fiecare
\ncum e pe alt\u0103 lume c\u00e2nd \u00eei vine sorocul.
\nPersonal, m\u0103 bucur c\u0103 n-a fost uitat
\nimediat dup\u0103 moarte Marin Ifrim (cum tot
\np\u0103\u021besc \u00een majoritate scriitorii rom\u00e2ni de la
\nRevolu\u021bie \u00eencoace, considera\u021bi mari sau mai
\npu\u021bin mari \u00een timpul vie\u021bii; nu mai departe la
\nBuz\u0103u, cine-\u0219i mai aminte\u0219te de un autor de
\ndic\u021bionar, buzoianul Gheorghe Ene, poet \u0219i
\nprozator? \u0218tiu c\u0103 Marin Ifrim \u00ee\u0219i amintea de
\nGheorghe Ene \u0219i-l pream\u0103rea dup\u0103 moarte
\nanual; dar Marin Ifrim nu mai e). A avut
\nprieteni (\u0219i mul\u021bi du\u0219mani, natural), a debutat
\n\u0219i sus\u021binut nu numai critic poe\u021bi buzoieni, care
\nazi \u00eei sunt recunosc\u0103tori. Marin Ifrim a crescut
\npe m\u00e2na lui, d\u0103ruit de Dumnezeu.
\nPersonalitatea lui Marin Ifrim n-a l\u0103sat
\nindiferent pe nimeni, a avut norocul s\u0103 fie luat
\n\u00een serios \u00een tot ce scris \u0219i publicat \u00een bine sau
\n\u00een r\u0103u (mai mult nici nu trebuie \u00eentr-o via\u021b\u0103 de
\nscriitor).
\n15 februarie 2020. BV<\/em><\/p>\n


\nOana Camelia \u0218ERBAN<\/strong>
\n\"\"

Eu nu am crezut niciodat\u0103 c\u0103 pot s\u0103 scriu
\nproz\u0103. Aveam ceva versuri la sertar \u0219i Marin
\nIfrim a zis c\u0103 pot mai mult de at\u00e2t. Am scris
\npentru c\u0103 a crezut \u00een mine. \u0218i eu i-am spus c\u0103
\na \u00eenceput s\u0103 cread\u0103 \u00een tot ce \u00ee\u0219i dore\u0219te ca
\noamenii s\u0103 poat\u0103 fi. Mi-a spus c\u0103 despre asta e
\nvorba \u00een via\u021b\u0103 \u0219i cu at\u00e2t mai mult \u00een literatur\u0103.
\nL-am ascultat. Azi, la un an de c\u00e2nd nu mai e,
\na\u0219 vrea s\u0103 \u00eel aud. S\u0103 \u00eemi scrie. S\u0103 ne schimbam
\nnostalgia pentru presa de odinioar\u0103 \u0219i
\nentuziasmul pentru vocile critice din viitor.
\nTo\u021bi \u00eei dator\u0103m ceva lui Marin Ifrim. Un
\ncenaclu. O carte. O lansare. Un curaj. O ie\u0219ire
\ndin \u00eent\u00e2rzierea \u00een propria via\u021b\u0103. O memorie
\nmai atent\u0103 la cele uitate cu voie \u00eentr-un sertar,
\n\u00eentr-un caiet, \u00eentr-o lume exilat\u0103 din timpul \u0219i
\ninima noastr\u0103. Pe mine, Marin Ifrim m-a
\ncrescut ca pe „domni\u021be”. A\u0219a \u00eemi spunea. \u00cen
\nmarele r\u0103sf\u0103\u021b al unui copil care cre\u0219te, dar
\np\u0103streaz\u0103 acelea\u0219i bucurii naive, scrierile;
\naceia\u0219i prieteni serio\u0219i, c\u0103r\u021bile. A trecut un an
\nde c\u00e2nd \u00eel \u021bin minte \u00eentins \u00eentr-o biserica,
\n\u00eemp\u0103r\u021bind debutul ve\u0219niciei cu o artist\u0103,
\ncimitirul cu at\u00e2tea suflete necunoscute, dar
\npoate scrise, \u0219i nemurirea cu Dumnezeu.
\nPrima dat\u0103 c\u00e2nd l-am cunoscut, tata m-a dus
\nla el. \u0218i, mai t\u00e2rziu, a devenit un tat\u0103 pentru
\nmine. Mi-a crescut c\u0103r\u021bile, mi-a citit r\u00e2ndurile,
\nmi-a ascultat dezn\u0103dejdile. Mul\u021bi cred c\u0103 am
\npierdut un editor. Gre\u0219it. Am pierdut cel mai
\nbun prieten care \u00een\u021belegea c\u0103 a pune numele
\nunui om \u00eentr-o carte \u00eenseamn\u0103 a-i da o \u0219ans\u0103 la
\nvia\u021b\u0103. El \u0219i dl. Ovidiu Cameliu Petrescu ne-au
\ndat at\u00e2tea \u0219anse \u00eenc\u00e2t uneori m\u0103 g\u00e2ndesc c\u00e2t\u0103
\nvoin\u021b\u0103 s\u0103 fie \u00een \u00eent\u00e2lnirea a doi oameni a\u0219a
\n\u00eenc\u00e2t, din munca lor, s\u0103 ias\u0103 destinul at\u00e2tor
\nfiin\u021be de h\u00e2rtie? \u00cemi pare r\u0103u c\u0103 nu ne vedeam
\nmai des. E vina mea. C\u0103 nu vorbeam mai des.
\nTot vina mea. Dar ne scriam, despre scrisul
\ncare \u00eei scrie pe to\u021bi cei pe care \u00eei cuprindeam
\n\u00een pagini \u0219i c\u0103rora nu le mai d\u0103deam drumul.
\nUneori, care \u00eei scrie pe to\u021bi cei c\u0103rora ne e fric\u0103
\ns\u0103 le vorbim. Anul acesta, c\u00e2nd am ispr\u0103vit un
\nmanuscris, m-am sim\u021bit complet singur\u0103. Nu
\nam avut cui s\u0103 \u00eel trimit \u0219i pentru prima dat\u0103 \u00een
\ncei 28 de ani ai mei, nimeni nu mi-a mai
\nf\u0103g\u0103duit „domni\u021b\u0103, citesc tot”. De la Marin
\nIfrim am p\u0103strat ceva ce am \u00een minte ori de
\nc\u00e2te ori public un student: gestul acesta
\n\u00eenseamn\u0103 a te \u00eengriji de cel de l\u00e2ng\u0103 tine. Iar
\nMarin Ifrim s-a \u00eengrijit de to\u021bi. Vreau s\u0103 v\u0103
\nspun un lucru: \u00eentr-o lume \u00een care literatura se
\nscrie \u00een comunit\u0103\u021bi elitiste, \u00een cercuri de zmei
\npostrevolu\u021bionari, de disiden\u021bi care au primit
\nedituri \u0219i au f\u0103cut din ele insule de autoritate
\n\u0219i fabrici de putere, Marin Ifrim a reu\u0219it s\u0103
\npublice at\u00e2\u021bia autori, f\u0103r\u0103 vreun interes
\nmeschin sau vreo tocmeal\u0103, cu m\u00e2inile goale
\n\u0219i inima plin\u0103. Asta \u00eenseamn\u0103 s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti din
\nlibertate. \u00centr-o lume \u00een care gazetele se fac de
\nb\u0103ie\u021bi cu stelu\u021be pe umeri sau de luceferii
\nanilor 90 care au ajuns titanii anilor 2000 doar
\npentru c\u0103 au fost la locul potrivit, Marin Ifrim
\na scris dintotdeauna, pe \u00een\u021belesul oricui \u0219i
\npentru noi to\u021bi. Asta \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii demn de
\nnemurire. \u00centr-o lume \u00een care bloggeri,
\nvloggeri \u0219i postaci \u00eemp\u00e2nzesc internetul, Ifrim
\nne-a l\u0103sat biblioteci. \u00centr-o lume \u00een care
\narogan\u021bii se prezint\u0103 ,,poet”, ,,prozator”,
\ndramaturg, dup\u0103 100 de foi scrise \u0219i tot at\u00e2tea
\nciorne, Ifrim \u00ee\u0219i spunea, natural, ,,Marin”, de\u0219i
\na scris mai bine, mai sincer \u0219i mai mult dec\u00e2t
\noricare altul care a stat l\u00e2ng\u0103 el. R\u0103m\u00e2ne
\neditorul meu preferat din toate timpurile
\npentru c\u0103 \u00eentr-ale c\u0103r\u021bilor r\u0103m\u00e2ne cel mai vechi
\nprieten pe care l-am avut. Un an de moartea
\nlui e nimic \u00een lumea de dincolo, \u00een care timpul
\ne cea mai bun\u0103 glum\u0103 a omenirii. O glum\u0103 la
\ncare nu mai putem r\u00e2de cu Marin Ifrim. Nu
\n\u0219tiu cum arat\u0103 lumea de deasupra noastr\u0103, dar
\nsper c\u0103 el, \u0219tiind cum arat\u0103 lumea din care a
\nplecat, s\u0103 \u00ee\u0219i trimit\u0103 binecuv\u00e2nt\u0103rile peste
\nharul \u0219i mintea noastr\u0103. De\u0219i e \u00een alte locuri, e
\ntot sarcina lui s\u0103 ne ajute. \u00cen ve\u0219nicie nu exist\u0103
\nanivers\u0103ri. Numerele sunt pentru cei care
\nadun\u0103 singur\u0103tate cu singur\u0103tate, p\u00e2n\u0103 afl\u0103 c\u00e2t
\nle mai ia p\u00e2n\u0103 \u00ee\u0219i rev\u0103d prietenii care au
\n\u00eembr\u0103\u021bi\u0219at lucrurile f\u0103r\u0103 \u00eenceput \u0219i f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it.
\nTextul meu e unul f\u0103r\u0103 cap \u0219i f\u0103r\u0103 coad\u0103. Dar
\nm-a durut fiecare cuv\u00e2nt.<\/p>\n


\nMihaela Roxana BOBOC<\/strong>
\n\"\"

Primele conexiuni cu lumea literar\u0103 buzoian\u0103
\nle-am avut \u00een 2009. Locuiam \u00een Gala\u021bi \u0219i m\u0103
\nredresam dup\u0103 moartea tatei, prin scris. O
\nterapie r\u0103spl\u0103tit\u0103 \u00een acela\u0219i an cu primele dou\u0103
\npremii, venite de la Sighetu Marma\u021biei \u0219i din
\nR\u00e2mnicu S\u0103rat.
\n\u00cen ora\u0219ul meu natal, doi scriitori m-au sus\u021binut
\n\u00eenc\u0103 de la \u00eenceput necondi\u021bionat: Marin Ifrim
\n\u0219i Tudor Cicu. Prieteni de scris \u0219i de vorb\u0103,
\nvaloro\u0219i m\u00e2nuitori de condei. Dac\u0103 Tudor
\nCicu \u00ee\u0219i continu\u0103 lupta cu sine prin
\nintermediul cuv\u00e2ntului scris, Marin Ifrim
\nscrie, de ceva vreme, \u00een lumea de dincolo.
\nMarin a f\u0103cut ceea ce f\u0103cea de regul\u0103
\nc\u00e2nd sim\u021bea un t\u00e2n\u0103r cu poten\u021bial scriitoricesc.
\nM-a sprijinit, invit\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 public \u00een
\ncotidianul Opinia. Acolo s-au desf\u0103\u0219urat
\npoemele volumului de debut, ap\u0103rut \u00een 2010,
\na c\u0103rui lansare a fost organizat\u0103 de amfitrionul
\nneobosit, a\u0219a cum l-au cunoscut cei din jur.
\nA fost omul care nu accepta nici m\u0103car
\nmul\u021bumiri sim\u021bind c\u0103 era misiunea lui s\u0103 ajute,
\nchemarea lui s\u0103 descopere talente \u0219i s\u0103 le dea
\ndrumul \u00een lume. Tinerii l-au pre\u021buit,
\npercep\u00e2ndu-l ca pe un mentor. Au fost \u00eens\u0103, \u00een
\nurbe, confra\u021bi care au t\u0103cut atunci c\u00e2nd
\ntrebuiau s\u0103 \u00eei fie al\u0103turi. \u0218i el a resim\u021bit
\nputernic lovitura. Au \u00eencercat s\u0103 \u00eel mic\u0219oreze
\nc\u00e2nd sinceritatea lui a devenit de nesuportat.
\n\u00cen ultimii ani, paradoxal, de\u0219i prin
\nnatura conjuncturii familiale am ajuns s\u0103 \u00eel
\ncunosc destul de bine, pentru mul\u021bi a devenit
\no enigm\u0103. Nu mai ie\u0219ea dec\u00e2t rar \u00een mijlocul
\n\u00eent\u00e2lnirilor literare buzoiene, avea pu\u021bine
\nprietenii, dar str\u00e2nse, cu colegi de breasl\u0103.
\nNu era genul s\u0103 \u021bin\u0103 nemul\u021bumirile sub
\nobroc, le afirma, cu t\u0103rie, devenind tran\u0219ant \u0219i
\nderanjant pentru mul\u021bi. Scria cu \u00eenver\u0219unare.
\nTablete politice, acide, incomode. Scria pe
\nblogul lui, \u00een mediul online, publica \u00een reviste
\n\u0219i antologii. \u00cemi era team\u0103, uneori, c\u0103
\nrisipindu-se \u00een direc\u021bia polemicilor,
\nneaccept\u00e2nd sistemul greoi, pe alocuri
\nmacabru, \u00een care ne \u00eenv\u00e2rtim, nu mai l\u0103sa loc
\npentru adev\u0103ratul curent marin, cel poetic.
\nCred cu t\u0103rie c\u0103 Dumnezeu lucreaz\u0103 prin
\noameni. A\u0219a a r\u00e2nduit Cel de Sus s\u0103 \u00eel \u021binem
\nminte mai ales prin prisma poeziei. Iat\u0103 ce
\nscria \u00een februarie 2018:
\ndin \u00eenchipuirea alc\u0103tuirilor
\nMele concrete. \u00cemi \u00eentinde m\u00e2na. Scrie \u00een
\nlocul scrisului meu.\/ Se scrie iubit\u0103. M\u0103 duc
\ncu g\u00e2ndul la maestrul meu fierar de\/ Poeme,
\nla Gic\u0103 Ene, \u0219i simt cum arta \u00eemi face muze pe
\nloc\/ Precum pictorii ad-hoc la col\u021bul str\u0103zilor
\nde odinioar\u0103. Muza\/ Mea \u00ee\u0219i face cruce. E
\ngrea via\u021ba de vie l\u00e2ng\u0103 tine, marine. Mie\/ \u00cemi
\nspui, \u00eemi zic \u00een g\u00e2ndul meu prozaic. Sunt
\npentru c\u0103 am\/ Fost. Sunt pentru c\u0103 sunt. Sunt
\npentru c\u0103 voi fi. Tu e\u0219ti ultima\/
\nMea sta\u021bie de orizont. Dac\u0103 Nichita ar vedea
\ncum pot iubi ar s\u0103ri\/ La b\u0103taie, \u00een glum\u0103, de
\ndragul literelor neliterate. Eu \u00eemi iubesc\/
\nMuza.\/ O las s\u0103 m\u0103 marineasc\u0103. Uneori tot
\nviitorul doarme \u00een\/Suflete de copii. Pur \u0219i
\nsimplu muza mea e numai poezie\/ C\u0103zut\u0103 din
\nceruri (…)\u201d<\/em>
\nIubirea, aceast\u0103 piatr\u0103 de hotar, acest
\nbulg\u0103re de lumin\u0103, schimb\u0103 fa\u021ba lumii \u0219i din
\nur\u00e2te \u0219i terne, face zilele mai u\u0219or de suportat.
\nA fost cazul lui. Retras \u00een litere \u0219i \u00een \u00een\u021belesul
\nlor, bucur\u00e2ndu-se de afec\u021biunea celor pu\u021bini,
\ndar de neclintit, prieteni.
\nRecent am lansat o carte de poezie pe care mia
\nprefa\u021bat-o. Cartea a ie\u0219it la o lun\u0103 dup\u0103
\ntrecerea lui \u00een r\u00e2ndurile drep\u021bilor, \u0219i o perioad\u0103
\ncuvintele au \u021binut doliu al\u0103turi de mine. M-am
\nbucurat, \u00een ziua lans\u0103rii c\u0103r\u021bii, de prezen\u021ba
\nconfra\u021bilor \u0219i \u00eempreun\u0103, i-am adus un omagiu
\ncelui care scrie \u00een cer. S-ar fi bucurat,
\npesemne, c\u0103 nu l-am uitat.
\nAm convingerea c\u0103 oamenii sunt vii,
\nat\u00e2t timp c\u00e2t \u00eei purt\u0103m \u00een suflet. C\u0103 aceast\u0103
\ngrani\u021b\u0103, sub\u021bire dar opac\u0103, \u00eentre cele dou\u0103 lumi
\nse dilueaz\u0103 odat\u0103 cu iubirea \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 \u00een
\nanafura cuvintelor. Poate iubirea este despre
\nceea ce nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103\/ despre durerea luat\u0103
\npe umeri \u0219i niciodat\u0103 \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103,<\/em> scriam.
\nE greu s\u0103 sintetizez memoria unui om
\n\u201egreu \u00eencadrabil\u201d, a\u0219a cum se autointitula.
\nEvoc cuvintele lui Marin Ifrim \u00eentr-unul din
\nmesajele scrise trimise mie: ,,Sunt un
\n,,element\u201d greu \u00eencadrabil. M\u0103 bucur c\u0103
\nrespir, c\u0103 v\u0103d via\u021b\u0103 \u00een jurul meu. At\u00e2t. Restul,
\nca \u0219i \u00eentregul, vine de la voin\u021ba Celui de Sus!
\nScriu \u0219i tr\u0103iesc cu o cruce pe spate. Am numai
\nde pierdut! Pierd ce nu-mi apar\u021bine. Iubesc
\nomenirea \u00een felul meu. Din cauza Irinei, am
\najuns s\u0103 nu mai strivesc nici moliile. M-am
\n\u00eemp\u0103cat cu soarta. Mi s-a deschis sufletul.\u201d<\/em>
\nNu vreau s\u0103 cad \u00een capcana zicalei:
\n\u201edespre mor\u021bi, numai de bine\u201d. Eu nu cred \u00een
\nmoarte, cred \u00een \u00cenviere. Nu cred \u00een oameni
\nperfec\u021bi, f\u0103r\u0103 de vin\u0103. Singur, Dumnezeu, e
\nf\u0103r\u0103 p\u0103cat. Dar cred \u00eentr-o luciditate a scrierii,
\n\u00een momentul acela c\u00e2nd toate tac \u00een jur, \u0219i \u0219tii
\nc\u0103 ai ales bine cuvintele, c\u0103 ai transmis esen\u021ba
\n\u0219i mesajul lor a ajuns \u00een lume, purificate,
\nca-ntr-un altar. Ce r\u0103m\u00e2ne din noi, doar timpul
\npoate discerne \u0219i tria. \u00cen memoria celor
\nr\u0103ma\u0219i, cuvintele prind r\u0103d\u0103cini. \u0218i moartea
\ndevine mai u\u0219or de suportat.
\n\u201eSem\u0103n\u0103m insuportabil\/ cu moartea\/ c\u00e2nd ni
\nse face fric\u0103\/ fric\u0103\/ de noi. …\/ genunchii
\nzdreli\u021bi de iubire s-au vindecat\/ trosnesc la
\ncobor\u00e2re \u0219i doar\/ p\u00e2n\u0103 devine u\u0219or\/ u\u0219or de
\nsuportat\/ sufletul<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Editorial Manuela Camelia SAVA Despre sau Contra direc\u021biei \u00een cultura na\u021bional\u0103 Fiecare zi e despre ceva. Ziua Na\u021bional\u0103 e despre<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":10988,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10983"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10983"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10983\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10989,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10983\/revisions\/10989"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10988"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10983"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10983"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10983"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}