{"id":10921,"date":"2020-09-26T20:21:34","date_gmt":"2020-09-26T17:21:34","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10921"},"modified":"2020-09-26T20:21:34","modified_gmt":"2020-09-26T17:21:34","slug":"de-ai-nostri-razvan-theo-chirac-italia-note-de-calatorie-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10921","title":{"rendered":"De-ai no\u0219tri! &#8211; R\u0103zvan Theo Chirac &#8211; Italia. Note de c\u0103l\u0103torie (6)"},"content":{"rendered":"<p><a href=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/chirac-e1600686261741.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/chirac-300x200.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"200\" class=\"alignnone size-medium wp-image-10816 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 300px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 300\/200;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/chirac-300x200.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"200\" class=\"alignnone size-medium wp-image-10816\" \/><\/noscript><\/a><br \/>\n<strong>GRADIVA<\/strong><\/p>\n<p>Spre deosebire de Roma, Pompeiul timpuriu a traversat secolele rezist\u00e2nd \u00een detalii complete, numai pentru c\u0103 nu a existat un Pompei t\u00e2rziu. Paradoxal, focul vulcanic l-a \u201e\u00eenghe\u021bat\u201d \u00een timp, oferind celor de azi iluzia \u00eentoarcerii \u00een trecut. La fel ca memoriile, relicvele odat\u0103 abandonate \u0219i uitate devin mai pre\u021buite dec\u00e2t acelea \u00een folosin\u021b\u0103 continu\u0103. Ne concentr\u0103m asupra lor, con\u0219tien\u021bi de fragilitatea \u0219i extinc\u021bia iminent\u0103. Ast\u0103zi, principala grij\u0103 a administra\u021biei din Pompei este conservarea care doar \u00eencetine\u0219te inevitabila ruin\u0103.<br \/>\nFreud compar\u0103 memoria cu arheologia, judec\u00e2nd c\u0103 \u00eentocmai cum \u00eengroparea vechilor artefacte le proteja deseori, iar relicvele din Pompei au \u00eenceput s\u0103 se degradeze imediat dup\u0103 ce au fost dezgropate \u0219i expuse, la fel se degradeaz\u0103 \u0219i memoria con\u0219tient\u0103, l\u0103s\u00e2nd numai ceea ce a fost \u00eengropat \u0219i schimbat \u00een mod incon\u0219tient.<br \/>\nStr\u0103b\u0103t\u00e2nd str\u0103zile ora\u0219ului antic, mi-am reamintit p\u0103rerea unora care credeau c\u0103 o or\u0103 \u00een Pompeiul dezgropat de sub cenu\u0219\u0103 valoreaz\u0103 mai mult dec\u00e2t o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103 dedicat\u0103 paginilor lui Titus Livius. Iar Vico, filozoful de pe Via San Biagio dei Librai din Napoli, g\u00e2ndea c\u0103 examinarea monumentelor este o poart\u0103 direct\u0103 spre trecutul omenesc, prefer\u00e2nd-o povestirilor cronicarilor \u0219i istoricilor. Ideea este \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at\u0103 de mul\u021bi g\u00e2nditori pe tot parcursul veacului al XIX-lea, care opinau c\u0103 relicvele simbolizeaz\u0103 identitatea, r\u0103spunz\u00e2nd mai bine diverselor scopuri dec\u00e2t c\u0103r\u021bile.<br \/>\nAm p\u0103\u0219it pe urmele romanilor, dar \u0219i pe cele ale arheologilor de secol XVIII, dintre care se distinge numele lui Winckelmann, cel care a desf\u0103\u0219urat o laborioas\u0103 munc\u0103 de investigare, de \u00eenregistrare \u0219i de triere a obiectelor descoperite la Pompei \u0219i Herculaneum. C\u0103l\u0103toria prin trecutul pompeian mi-a ilustrat tema romanului Gradiva, \u00een care protagonistul, un arheolog german singuratic, respinge prezentul, st\u0103 \u00eenconjurat de zidurile, c\u0103r\u021bile \u0219i tablourile sale, f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 nevoie de alt contact. \u00cen via\u021ba de toate zilele evit\u0103 femeile, \u00eens\u0103 este fascinat de un basorelief clasic al unei fete din Pompeiul \u00eengropat sub p\u0103m\u00e2nt.<br \/>\nDar, oric\u00e2t ne-am \u00eenconjura de relicve \u0219i oric\u00e2t am cutreiera \u0219antiere arheologice, orice pas \u00eenainte pe care-l facem \u00een cunoa\u0219terea trecutului nu ni-l apropie, ba dimpotriv\u0103, ni-l face mai \u00eendep\u0103rtat, mai pu\u021bin cognoscibil. Con\u0219tien\u021ba crescut\u0103 a anacronismului ne-a deta\u0219at de trecut. Cu c\u00e2t cunoa\u0219tem mai bine trecutul, cu at\u00e2t mai mult ne d\u0103m seama c\u0103 l-am dep\u0103\u0219it. <\/p>\n<p><strong><br \/>\nLUMINA SUDULUI<\/strong><\/p>\n<p>Lumina des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 a M\u0103rii Tireniene scald\u0103 \u021binutul Neapolelui, r\u00e2vnit \u00eenc\u0103 din antichitate de greci \u0219i romani, Vergiliu, Tiberiu \u0219i Nero petrec\u00e2ndu-\u0219i aici iernile. Protipendada roman\u0103 descoperise \u00een a\u0219ez\u0103rile din jurul golfului noi oportunit\u0103\u021bi de a-\u0219i diversifica dulcea pierdere de vreme. Lumina a fost umbrit\u0103 atunci c\u00e2nd Vezuviu s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 nimiceasc\u0103 aceast\u0103 geografie mediteraneean\u0103, \u00een care Pliniu cel B\u0103tr\u00e2n credea ne\u021b\u0103rmurit, fiind at\u00e2t de p\u0103truns de sentimentul infailibilit\u0103\u021bii \u021binutului \u00eenc\u00e2t, contrar direc\u021biei de fug\u0103 pe care o impunea erup\u021bia, p\u0103r\u0103se\u0219te Misena \u00eendrept\u00e2nd galera spre poalele vulcanului. Respinge fatalitatea deznod\u0103m\u00e2ntului \u0219i, de dragul \u0219tiin\u021bei, vrea s\u0103 cerceteze \u00eendeaproape norul ca un copac r\u0103muros pe care vulcanul \u00eel trimitea \u00een \u00eenaltul cerului \u0219i din care se scutura deja cenu\u0219a uciga\u0219\u0103. Vaporii de sulf \u0219i acid clorhidric, cenu\u0219a fierbinte care pref\u0103cuse ziua \u00een noapte, \u00eel vor sufoca pe plaja de la Stabia, a\u0219a cum \u00eel vor ucide pe ultimul locuitor al ora\u0219elor Herculaneum \u0219i Pompei.<br \/>\nUn alt fel de lumin\u0103 am descoperit \u00een muzeele ora\u0219ului, \u00een expresia caravaggesc\u0103 reluat\u0103 \u0219i \u00eembog\u0103\u021bit\u0103 de \u0219coala meridional\u0103 de pictur\u0103 care, \u00een veacurile XVII \u0219i XVIII, gravita \u00een jurul Neapolelui. \u201eSecolul de aur al picturii napolitane\u201d a fost favorizat de apari\u021bia prealabil\u0103 a lui Caravaggio, cu viziunea sa patetic\u0103, materializat\u0103 sub tortura luminii sudului. <\/p>\n<p><strong><br \/>\nSICILIA <\/strong><\/p>\n<p>Precum Goethe, \u00een urm\u0103 cu mai bine de dou\u0103 veacuri, am pornit spre Sicilia \u00eentr-o zi de aprilie, dar spre deosebire de aristocratul din Weimar, care a debarcat la Palermo, am abordat Sicilia din Catania, al doilea ora\u0219 ca m\u0103rime, aflat de milenii \u00een umbra celui mai neast\u00e2mp\u0103rat vulcan mediteraneean, Etna.<br \/>\nDe aici, cu mijloace de transport exclusiv auto, am str\u0103b\u0103tut p\u0103m\u00e2ntul binecuv\u00e2ntat al acestei \u201erealit\u0103\u021bi fantastice\u201d cum o nume\u0219te Leonardo Sciascia. Am descoperit un orizont al miturilor, \u00een care dac\u0103 nu pui pre\u021b pe imagina\u021bie e mai bine s\u0103 r\u0103m\u00e2i acas\u0103. Geografia fascinant\u0103 trece de la marea transparent\u0103, cu lagune verzi, la de\u0219ertul negru p\u00e2rjolit de fl\u0103c\u0103rile ad\u00e2ncurilor din zona somital\u0103 a Etnei.<br \/>\nSituat\u0103 \u00een inima Mediteranei, la \u00eentret\u0103ierea drumurilor care leag\u0103 Europa de Africa \u0219i Levantul de Gibraltar, Sicilia a fost atacat\u0103 ne\u00eentrerupt \u0219i de pretutindeni, ocupat\u0103 succesiv de fenicieni, greci, romani, bizantini, arabi, normanzi, aragonezi, francezi, habsburgi \u0219.a. Mai to\u021bi puternicii Mediteranei au trecut pe aici, au oprimat \u0219i batjocorit urma\u0219ii vechilor siculi, ace\u0219tia din urm\u0103 obi\u0219nuindu-se s\u0103-\u0219i fac\u0103 singuri dreptate \u00een fa\u021ba umilin\u021belor \u00eendurate, mafia zilelor noastre fiind o reac\u021bie la frustrarea resim\u021bit\u0103 \u00eenaintea jefuitorilor de ocazie. Vendetta presupune iu\u021beal\u0103, d\u00e2rzenie \u0219i ne\u00eendurare. T\u0103cerea \u0219i conspira\u021bia sunt apanajul sicilienilor. Aici se vorbe\u0219te mai pu\u021bin dec\u00e2t \u00een alte p\u0103r\u021bi ale Italiei. Sunt suficiente anumite gesturi, o simpl\u0103 privire \u0219i&#8230; nimic nu mai e de f\u0103cut. \u00cenc\u0103 din antichitate, tiranul Dionisos \u0219i-a obi\u0219nuit spionii s\u0103 comunice prin semne \u0219i s\u0103 tac\u0103, istoria ulterioar\u0103 perpetu\u00e2nd acest obicei. Inflexibilitatea \u0219i cruzimea insularilor caracterizeaz\u0103 o istorie zbuciumat\u0103, \u00een care suferin\u021ba e marcat\u0103 \u00een permanen\u021b\u0103 de doliu, v\u0103rsarea de s\u00e2nge alimenteaz\u0103 ura, potolit\u0103 la r\u00e2ndul ei tot printr-o v\u0103rsare de s\u00e2nge. De c\u00e2nd e lumea, aici au curs ne\u00eentrerupt lava \u0219i s\u00e2ngele. Ro\u0219ii, fierbin\u021bi, n\u0103valnice, de neoprit. Nu-\u0219i domolesc iure\u0219ul dec\u00e2t departe, \u00een talazurile Mediteranei.<br \/>\nAm privit aceste talazuri la Catania, Taormina, Agrigento, Siracusa, Palermo ori de pe Etna, acolo unde, pe fundul craterelor, sticlesc ne\u00eencetat ochii \u00eenfl\u0103c\u0103ra\u021bi \u0219i \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tori ai zeului ascuns \u00een m\u0103runtaiele p\u0103m\u00e2ntului. De cele mai  multe ori, priveli\u0219tea era \u00eencadrat\u0103 de ruine antice, r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele unor temple, teatre, altare de sacrificiu, pe care le foloseam pentru a da \u201ead\u00e2ncime\u201d fotografiilor. Sicilia \u2013 s-a spus \u2013 e \u201eun p\u0103m\u00e2nt str\u0103vechi deasupra c\u0103ruia alearg\u0103 norii \u0219i str\u0103lucesc apusurile\u201d. Un p\u0103m\u00e2nt al contrastelor. \u00cen ziua c\u00e2nd am urcat pe Etna, norii alergau la altitudine joas\u0103, \u00eempiedic\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 v\u0103d mare lucru. Doar contraste. \u00centre negrul pietrei vulcanice calcinate \u0219i albul inefabil al z\u0103pezii, \u00eentre albastrul cerului ghicit printr-o sp\u0103rtur\u0103 a norilor \u0219i ro\u0219ul incandescent rev\u0103rsat din str\u0103fundurile lui, acesta de pe urm\u0103 \u201ev\u0103zut\u201d doar cu puterea imagina\u021biei. \u201e\u00centreaga Sicilie este o realitate fantastic\u0103. Cum po\u021bi s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti acolo f\u0103r\u0103 imagina\u021bie?\u201d se \u00eentreab\u0103 Leonardo Sciascia. Bobi\u021be de ghea\u021b\u0103-mi biciuiau fa\u021ba \u0219i, neav\u00e2nd o constitu\u021bie solid\u0103 a\u0219a cum au insularii obi\u0219nui\u021bi s\u0103 colinde \u021binuturile aspre din interior, v\u00e2ntul puternic m\u0103 cl\u0103tina serios. O geografie traumatizat\u0103 de lav\u0103, cu pl\u0103gi ad\u00e2nci pansate de vegeta\u021bie luxuriant\u0103. Prim\u0103vara, \u00eemprejurimile vulcanului sunt colorate de tot soiul de flori, hr\u0103nite cu o deosebit\u0103 generozitate de s\u0103rurile magmei. Solurile vulcanice au fost permanent re\u00eemprosp\u0103tate, rupte \u0219i t\u00e2r\u00e2te de alunec\u0103rile de teren declan\u0219ate de cutremure. Catanezii aproape au pierdut \u0219irul erup\u021biilor \u0219i cutremurelor care le-au devastat ora\u0219ul. Arhitectura imaginat\u0103 \u00een piatr\u0103 vulcanic\u0103 este omniprezent\u0103, \u00een centrul pie\u021bei baroce unde se afl\u0103 catedrala g\u0103sindu-se un elefant din piatr\u0103 eruptiv\u0103 neagr\u0103, ce rezum\u0103 dou\u0103 milenii de istorie, deasupra c\u0103ruia \u00een settecento, \u00een plin\u0103 fervoare a reconstruc\u021biei, arhitectul Vaccarini, inspirat de Bernini, amplaseaz\u0103 un obelisc egiptean din granit, o alt\u0103 roc\u0103 magmatic\u0103. A\u0219adar, o geologie magmatic\u0103 fraterniz\u00e2nd cu arhitectura baroc\u0103, spre gloria unui ora\u0219 aflat pe lista UNESCO a Patrimoniului Mondial, ca parte a ora\u0219elor apar\u021bin\u00e2nd barocului t\u00e2rziu de la Val di Noto. De fapt, ca \u0219i mafia \u2013 \u00een sensul ei larg \u2013 barocul este o stare de spirit \u00een Sicilia. Pentru unul venit dintr-o \u021bar\u0103 f\u0103r\u0103 arhitectur\u0103, spa\u021biul urban mediteranean e cople\u0219itor, de\u0219i nu admir \u00een mod deosebit arhitectura baroc\u0103, prefer\u00e2nd-o pe cea clasic\u0103 greco-roman\u0103 \u0219i pe cea renascentist\u0103. La Agrigento, \u00een Vale dei Templi, m-am sim\u021bit ca un barbar printre colosalele ruine grece\u0219ti, prea mic pentru somptuozitatea \u0219i megalomania insulei unde grecii au debarcat cu mai bine de \u0219apte secole \u00eenainte de Hristos. Palermo e dezinvolt \u0219i capricios, strada fiind un decor teatral ce te transform\u0103 numaidec\u00e2t \u00een spectator. O imagine atemporal\u0103 m-a marcat: o familie palermitan\u0103 \u00eenghesuit\u0103 \u00eentr-un Fiat 500 (Cinquecento) de acum jum\u0103tate de veac, str\u0103b\u0103t\u00e2nd \u00een vitez\u0103 Via Vittorio Emanuele, pasagera din dreapta f\u0103c\u00e2ndu-mi cu m\u00e2na; pe fundal un vechi chio\u0219c de tutun cu reclama la Giornale della Sicilia. La Taormina, am surprins c\u00e2\u021biva localnici \u00een Villa Comunale, oameni \u00een v\u00e2rst\u0103 profila\u021bi \u00een decorul M\u0103rii Ionice, ap\u0103ra\u021bi de soare de vestita coppola, \u0219apca specific\u0103 b\u0103rba\u021bilor. Cartierul Ortigia, grotele \u0219i teatrul grec unde se jucau tragediile lui Eschil \u0219i de unde spectatorii vedeau marea, ca \u0219i la Taormina, m-au impresionat la Siracusa.<br \/>\nSintetiz\u00e2nd, a\u0219 spune c\u0103 Sicilia e un amestec de lumin\u0103 \u0219i culoare, ve\u0219mintele populare, ceramica, \u021bes\u0103turile oglindind aceast\u0103 varietate. Soarele nemilos \u00ee\u021bi d\u0103 o sete delirant\u0103, albe\u0219te p\u0103m\u00e2ntul br\u0103zdat de cr\u0103p\u0103turi, p\u00e2rjole\u0219te vegeta\u021bia p\u00e2n\u0103 o preface \u00een scrum, seac\u0103 albiile r\u00e2urilor scurte \u0219i-i trimite la odihn\u0103 pe insulari. <\/p>\n<p><strong><br \/>\nTRINACRIA<\/strong><\/p>\n<p>Emblema Siciliei este o Gorgon\u0103 numit\u0103 \u201eTrinacria\u201d. Nu o zeitate marin\u0103, ca Proteu, Triton ori Glaucos. Nu. Un chip de gorgon\u0103 \u00eenconjurat de trei picioare flexate care \u00eemi sugereaz\u0103 pa\u0219ii civiliza\u021biilor succedate pe acest p\u0103m\u00e2nt din inima Mediteranei. Picioare ce alearg\u0103 ca o mori\u0219c\u0103 frenetic\u0103, neobosit\u0103, juc\u0103u\u0219\u0103, la cheremul Sirocco-ului, v\u00e2ntul cald, uscat \u0219i furios care m-a \u00eent\u00e2mpinat \u00een prima sear\u0103 pe insul\u0103.<br \/>\nAl\u0103turi de m\u0103\u0219tile baroce, gorgona, care dateaz\u0103 din Antichitate, e omniprezent\u0103, complet\u00e2nd decorul teatral al farsei care braveaz\u0103 (sau mascheaz\u0103?) destinul tragic al insulei. S\u0103 fie Gorgona masca hilar\u0103 a unei geografii aflate perpetuu la cheremul jocului pl\u0103cilor tectonice, al cutremurelor \u0219i erup\u021biilor vulcanice ale Etnei, \u201ezeul\u201d geologic al bazinului mediteraneean, un adev\u0103rat c\u0103l\u0103u al istoriei acestor meleaguri? Sau poate c\u0103, a\u0219a cum \u00een mitologia greac\u0103 aceste creaturi feminine amenin\u021b\u0103toare aveau rolul de a-i transforma \u00een stan\u0103 de piatr\u0103 pe cei ce le priveau, ele au \u00eempietrit lava, cre\u00e2nd relieful vulcanic r\u00e2vnit de om din cele mai vechi timpuri gra\u021bie solurilor fertile. Dintotdeauna, aceste creaturi au avut grij\u0103 s\u0103 sting\u0103 focul ad\u00e2ncurilor, m\u00e2nia lui Hefaistos \u0219i a ciclopilor.<br \/>\nObi\u0219nuit de acas\u0103 cu gorgonele pentru c\u0103 pe fa\u021bada \u0219colii unde-mi desf\u0103\u0219or activitatea, pentru protec\u021bie,  me\u0219terii de alt\u0103dat\u0103 au modelat aceste chipuri groaznice, n-am r\u0103mas \u00eempietrit odat\u0103 ce am c\u0103lcat pe p\u0103m\u00e2nt sicilian. Ba, dimpotriv\u0103, am privit cu aten\u021bie aceste chipuri ce exprim\u0103 imaginea sinelui deformat de vicii \u0219i \u2013 ca orice muritor \u2013 m-am \u00eentrebat \u00een ce m\u0103sur\u0103 viciul meu de a v\u00e2na himere m\u0103 transform\u0103, m\u0103 deformeaz\u0103, m\u0103 \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de realitate. \u00cen preajma craterelor Etnei, nu-mi dau seama dac\u0103 am fost mai aproape de locurile pe unde erupe materia topit\u0103 sau de atelierul \u00een care Hefaistos f\u0103urea arme pentru zei. <\/p>\n<p><strong><br \/>\nETNA<\/strong><\/p>\n<p>Dup\u0103 ce am urcat pe Vezuviu, a venit r\u00e2ndul Etnei, casa lui Hefaistos, cel mai \u00eenalt \u0219i neast\u00e2mp\u0103rat vulcan european. Escalada mi-a amintit gluma preferat\u0103 a catanezilor, cei ce tr\u0103iesc de milenii la poalele sale: \u201ee un vulcan Vezuviu?\u201d. Etna fumeg\u0103 \u00eencontinuu, pentru localnici fuiorul de fum fiind un indice al sensului din care bate v\u00e2ntul, un soi de giruet\u0103 natural\u0103. Apropo de v\u00e2nt, m-a speriat furia cu care Sirocco m\u0103tura str\u0103zile Cataniei \u00eentr-o sear\u0103 de aprilie, spulber\u00e2nd scaunele \u0219i mesele teraselor de pe Via Etnea. M-am ad\u0103postit \u00een odaia \u00eenchiriat\u0103, unde am \u00eendurat zgomotul produs de z\u0103ng\u0103nitul obloanelor.<br \/>\nAm urcat cu un autobuz local p\u00e2n\u0103 la un refugiu alpin situat aproape de dou\u0103 mii de metri, dup\u0103 care un funicular m-a l\u0103sat la 2500 de metri. De aici, pe jos p\u00e2n\u0103 la 3000 de metri, unde am trecut linea giala, ce interzicea accesul. Poalele sunt acoperite de pomi fructiferi, citrice \u0219i vi\u021b\u0103-de-vie, dup\u0103 care urmeaz\u0103 castani, stejari \u0219i goruni, fagi \u0219i mesteceni. La altitudini mari cresc s\u0103punari\u021ba \u0219i mu\u0219e\u021belul. Dup\u0103 care, muntele se ridic\u0103 brun-ro\u0219cat, gol, ars, mai sus roca eruptiv\u0103 neagr\u0103 fiind omniprezent\u0103, un adev\u0103rat de\u0219ert p\u00e2rjolit de fl\u0103c\u0103rile ad\u00e2ncului. Am avut parte de frig \u0219i v\u00e2nt puternice, bobi\u021be de ghea\u021b\u0103 care-mi biciuiau fa\u021ba \u0219i vizibilitate redus\u0103 aproape la zero din pricina plafonului de nori cobor\u00e2t.<br \/>\nInsula s-a aflat perpetuu la discre\u021bia vulcanului uciga\u0219, expus\u0103 capriciilor sale, zguduit\u0103 de jocul pl\u0103cilor tectonice. Dar nimic nu-i urne\u0219te din loc pe catanezi, \u0219i m\u0103 g\u00e2ndesc la locuitorii \u00eentregii provincii (nu doar ai ora\u0219ului), care izbutesc de fiecare dat\u0103 s\u0103 se sustrag\u0103 distrugerilor, s\u0103 subziste, s\u0103 \u00eenfrunte moartea.<br \/>\nC\u0103l\u0103tor prin Sicilia, Octavian Paler se-ntreba cum de \u00een ciuda pericolelor, insularii iubesc vulcanul \u0219i r\u0103m\u00e2n pe loc. Dup\u0103 p\u0103reri ce oscileaz\u0103 \u00eentre fatalismul tipic sicilenilor, aspect reflectat de dialect, care nu are timpul viitor, neglijarea primejdiei \u0219i speran\u021ba c\u0103 cea mai recent\u0103 erup\u021bie a fost ultima, autorul \u201eDrumurilor prin memorie\u201d \u00eencheie \u00eencredin\u021bat c\u0103 leg\u0103tura dintre vulcan \u0219i localnici scap\u0103 prejudec\u0103\u021bilor noastre.<br \/>\nAjuns \u00een v\u00e2rf, mi-am amintit de Empedocle, extravagantul filozof ce a cutreierat \u00eentreaga Sicilie pentru a sf\u00e2r\u0219i &#8211; spun adversarii s\u0103i &#8211; \u00een craterul Etnei, de unde fl\u0103c\u0103rile i-au zv\u00e2rlit afar\u0103 doar o sandal\u0103. Crunt destin pentru un g\u00e2nditor ce dorea s\u0103 \u00eempace materia cu spiritul.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nTAORMINA<\/strong><\/p>\n<p>Am avut norocul s\u0103 vizitez sta\u021biunea \u00een afara sezonului, c\u00e2nd hoardele de turi\u0219ti v\u0103ratici atra\u0219i de festivalurile artistice erau \u00eenc\u0103 departe. Am intrat \u00een teatrul grec \u0219i m-am bucurat de peisajul ce i se-nf\u0103\u021bi\u0219a unui spectator antic, privirea oscil\u00e2nd \u00eentre conul Etnei, livezile de citrice \u0219i valurile M\u0103rii Ionice. Walter Starkie spunea c\u0103 a v\u0103zut tot felul de turi\u0219ti la Taormina, \u00eenfumura\u021bi, \u00eeng\u00e2mfa\u021bi, m\u00e2ndri, ar\u021b\u0103go\u0219i, plictisi\u021bi ori mincino\u0219i. \u00cendat\u0103 ce urcau la teatru, defectele \u0219i excentricit\u0103\u021bile se risipeau \u0219i cu to\u021bii deveneau vis\u0103tori, lucru ce mi se-nt\u00e2mpl\u0103 \u0219i mie \u00een preajma unor ruine antice. A\u0219ezarea a fost colonie a Siracusei, ora\u0219 pe care aveam s\u0103-l v\u0103d ulterior.<br \/>\nPe Corso Umberto I, am intrat \u00eentr-o libr\u0103rie s\u0103 caut vreun album cu fotografiile decadente ale baronului Wilhelm von Gloeden, atras de adolescen\u021bi sicilieni \u00een chip de divinit\u0103\u021bi pastorale \u0219i personaje mitologice precre\u0219tine. Contrar a\u0219tept\u0103rilor, popula\u021bia ora\u0219ului a acceptat activitatea fotografic\u0103 a germanului, desf\u0103\u0219urat\u0103 \u00een exterior, \u00een locuri publice. Am r\u0103sfoit o bro\u0219ur\u0103 doar pentru c\u0103 albumul era ambalat spre a fi ferit probabil de priviri indiscrete. Nu m\u0103 atrag efebii lui von Gloeden, ce ilustreaz\u0103 decadentismul sf\u00e2r\u0219itului de secol XIX \u0219i a perioadei care a produs opera lui Oscar Wilde.<br \/>\n\u00cen Piazza Vittorio Emanuele al II-lea, pe locul vechii agore grece\u0219ti,  am imortalizat c\u00e2\u021biva localnici \u00een fa\u021ba bisericii Santa Caterina d&#8217;Alessandria, apoi austerul \u0219i crenelatul Palat Corvaja. Simbolul Taorminei, o figur\u0103 mitic\u0103, jum\u0103tate femeie, jum\u0103tate taur, troneaz\u0103 \u00een Pia\u021ba Domului.<br \/>\nAm z\u0103bovit \u00een Villa Comunale, o gr\u0103din\u0103 magnific\u0103 donat\u0103 de o englezoaic\u0103 bogat\u0103, printre plante tropicale \u0219i mediteraneene, st\u00e2nd pe o banc\u0103 \u0219i urm\u0103rind localnicii av\u00e2nd albastrul m\u0103rii pe fundal. \u00centr-un col\u021b al gr\u0103dinii, un gu\u0219ter impasibil mi-a pozat cu prietenie \u00een lumina str\u0103lucitoare. Confra\u021bii s\u0103i \u00eemi \u021bin companie ori de c\u00e2te ori str\u0103bat str\u0103vechi a\u0219ez\u0103ri grece\u0219ti ori romane, de la Roma la Pompei \u0219i de la Siracusa la Agrigento. Ei sunt st\u0103p\u00e2nii necontesta\u021bi ai pietrelor antice, str\u0103jerii m\u0103rturiilor trecutului \u0219i c\u0103l\u0103uzele visului pe care-l tr\u0103ie\u0219ti undeva \u00een umbra unor relicve colosale pe \u021b\u0103rmul unei \u00eendep\u0103rtate m\u0103ri subtropicale.<br \/>\nCiteam c\u00e2ndva p\u0103rerea unui fotograf despre cele ce ne-nconjoar\u0103&#8230; Sugera s\u0103 l\u0103s\u0103m aparatul deoparte, s\u0103 uit\u0103m de dorin\u021ba de a fi arti\u0219ti, de p\u0103rerile celor din jur, de expozi\u021bii, detalii tehnice \u0219.a. S\u0103 privim, s\u0103 vedem, s\u0103 d\u0103m importan\u021b\u0103 lucrurilor aparent m\u0103runte. \u00cen drumurile mele, m\u0103rturisesc, am c\u0103utat s\u0103-i urmez pilda, s\u0103 uit de aparat \u0219i s\u0103 nu fiu c\u0103l\u0103uzit de ideea de a trage c\u00e2t mai multe cadre. Uneori uit \u0219i de hart\u0103, de\u0219i meseria (sunt dasc\u0103l de geografie) \u00eemi impune s\u0103 am una la-ndem\u00e2n\u0103. Uit de mine, de ideea de a face bani din imagine \u0219i m\u0103 concentrez la maximum asupra locului \u00een care m\u0103 aflu&#8230; M\u0103 \u201efocalizez\u201d, ca s\u0103 folosesc un termen de specialitate, asupra unor detalii \u201eneimportante\u201d precum acest gu\u0219ter de la Marea Ionic\u0103. Bucuria momentului survine c\u00e2nt nu te mai iei a\u0219a \u00een serios \u0219i te la\u0219i purtat pe aripile visului. Suspendat deasupra m\u0103rii, la umbra unor plante mediteraneene, f\u0103r\u0103 alte lentile dec\u00e2t cele ale ochelarilor, privesc, v\u0103d, \u00een\u021beleg \u0219i simt bucuria acestei geografii a sudului, fascinant\u0103 pentru cele mai vechi civiliza\u021bii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>GRADIVA Spre deosebire de Roma, Pompeiul timpuriu a traversat secolele rezist\u00e2nd \u00een detalii complete, numai pentru c\u0103 nu a existat<\/p>\n","protected":false},"author":13,"featured_media":10817,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10921"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/13"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10921"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10921\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10922,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10921\/revisions\/10922"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10817"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10921"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10921"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10921"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}