{"id":10885,"date":"2020-09-24T10:00:04","date_gmt":"2020-09-24T07:00:04","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10885"},"modified":"2020-09-24T10:00:04","modified_gmt":"2020-09-24T07:00:04","slug":"de-ai-nostri-razvan-theo-chirac-italia-note-de-calatorie-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10885","title":{"rendered":"De-ai no\u0219tri! – R\u0103zvan Theo Chirac – Italia. Note de c\u0103l\u0103torie (4)"},"content":{"rendered":"

\"\"

Am vizitat ora\u0219ul \u00een anul \u00een care era programat s\u0103 se \u00eencheie controversatul proiectul \u201eMose\u201d, menit s\u0103 st\u0103vileasc\u0103 mareele mai \u00eenalte dec\u00e2t de obicei (acqua alta), ce ud\u0103 periodic picioarele vene\u021bienilor. Ace\u0219tia s-au obi\u0219nuit \u00eens\u0103, iar eforturile de a reduce efectele pe termen lung fac parte din cotidian. Le e mai greu s\u0103 lupte \u00eempotriva potopului de turi\u0219ti, ce n\u0103v\u0103lesc asupra ora\u0219ului ca l\u0103custele pe c\u00e2mpiile egiptene. La Serenissima (\u201ecea mai lini\u0219tit\u0103\u201d) e oricum altcumva, numai lini\u0219tit\u0103 nu.
\nN-am plutit, ci m-am l\u0103sat prins de \u0219uvoiul uman ce se-ndrepta spre epicentrul turismului vene\u021bian \u2013 Piazza San Marco. Pe drum, am m\u00e2ng\u00e2iat cu privirea fa\u021badele de marmur\u0103 ale palatelor nelocuite, culoarea prelins\u0103 pe ziduri \u00een zilele ploioase, rondelele de piatr\u0103 sculptat\u0103, numite patera, care \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 o bestie fantastic\u0103, t\u00e2r\u00e2toare, umbl\u0103toare ori zbur\u0103toare.
\nGoticul s-a dovedit aici mai tenace dec\u00e2t \u00een restul peninsulei, fiind combinat cu tradi\u021bia bizantin\u0103, ce aminte\u0219te monopolul comer\u021bului cu Orientul, prosperitatea de alt\u0103dat\u0103 a republicii, bazat\u0103 pe flot\u0103 \u0219i exploatarea domeniului colonial. Arhitectura vene\u021bian\u0103 e mai aerian\u0103 \u0219i mai gra\u021bioas\u0103 dec\u00e2t a Floren\u021bei. Palatele ei, cl\u0103dite pe st\u00e2lpi de lemn \u0219i de piatr\u0103, nu puteau avea nici masivitatea nici m\u0103rimea celor florentine. Geografia str\u00e2mt\u0103 \u0219i pre\u021bioas\u0103 a impus palatelor din lagun\u0103 un plan compact, iar apa, aerul \u0219i lumina le-au dat expresia urban\u0103 caracteristic\u0103. Palatele aliniate pe marginea canalelor formeaz\u0103 o fa\u021bad\u0103 continu\u0103, c\u0103reia stabilitatea politic\u0103 i-a permis s\u0103 se desf\u0103\u0219oare \u00een afar\u0103. Combin\u00e2nd tradi\u021bia exotic\u0103 a Orientului cu formele goticului \u00eenflorit, arhitectura vene\u021bian\u0103 a realizat un stil pitoresc \u0219i elegant. Pere\u021bii trafora\u021bi dau cl\u0103dirilor aspectul aerian al unor dantele de marmur\u0103, prin care lumina p\u0103trunde provoc\u00e2nd un joc de umbr\u0103 \u0219i lumin\u0103 nemai\u00eent\u00e2lnit \u00een alt\u0103 parte. Luciul apei accentueaz\u0103 acest efect, reflect\u00e2nd lumina proiectat\u0103 de pere\u021bii de marmur\u0103 \u00een m\u0103nunchiuri de raze str\u0103lucitoare care \u201eaprind\u201d fiecare detaliu de arhitectur\u0103. Din loc \u00een loc, printre aceste podoabe, c\u00e2te un gol deschis ca un golf ori un fiord, un campo \u00een fa\u021ba unei biserici din c\u0103r\u0103mid\u0103 brun\u0103, unde se \u00eenal\u021b\u0103 direct din caldar\u00e2mul pietruit leandrul roz ori vi\u021ba \u00eempletit\u0103 pe o pergol\u0103, l\u00e2ng\u0103 sta\u021bia cu st\u00e2lpi v\u0103rga\u021bi a gondolierului. Ici \u0219i colo, mici \u0219i tainice gr\u0103dini, flutur\u00e2ndu-\u0219i peste ziduri vechi v\u00e2rful unei magnolii.
\nVene\u021bia arat\u0103 la fel ca \u00een vedutele lui Canaletto, pictorul care \u2013 prin folosirea camerei obscure \u2013 anticipeaz\u0103 primele lucr\u0103ri fotografice din secolul al XIX-lea. Cum ar putea ar\u0103ta altfel at\u00e2t timp c\u00e2t \u00een ora\u0219 nu se mai construie\u0219te nimic, doar se restaureaz\u0103, \u00eentocmai ca \u00eentr-un muzeu? Dup\u0103 p\u0103ienjeni\u0219ul de str\u0103du\u021be, pe Podul Rialto, te sim\u021bi ca \u00eentr-un decor de teatru somptuos, martor al unei istorii prestigioase \u0219i scena unui spectacol continuu. Canaletto \u00eentocmea crochiuri precise, un fel de relevee topografice, \u00eenso\u021bite de note care s\u0103-l ajute \u00een pictarea tabloului. Camera obscur\u0103 era pentru \u00eendem\u00e2naticul pictor vene\u021bian un punct de plecare pentru construirea luminii, culorii, texturilor, volumelor, umbrelor, perspectivei unificatoare a tabloului. Pentru opozan\u021bii s\u0103i, camera neagr\u0103, ce proiecta imaginea prin intermediul unei lentile \u0219i a unei oglinzi, era un instrument ce copia mecanic peisajul \u0219i, \u00een consecin\u021b\u0103, vedutele ob\u021binute cu ajutorul ei nu \u021bineau de art\u0103.
\nFa\u021badele extrovertite ale palatelor, reflectate de apa canalelor, vorbesc despre vremurile bune de alt\u0103dat\u0103, c\u00e2nd cetatea dogilor domina Mediterana oriental\u0103. Suprema\u021bia naval\u0103 a Serenissimei este ilustrat\u0103 de acela\u0219i Canaletto \u00een \u201eNunta Vene\u021biei cu marea\u201d, o metafor\u0103 pictural\u0103 ce glorific\u0103 geografia grandioas\u0103 \u0219i simbolic\u0103 a ora\u0219ului. Celebr\u00e2nd victoria Vene\u021biei asupra \u00eemp\u0103ratului german Frederic Barbarossa, artistul \u00eel \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 pe doge la bordul \u201eBucentaurului\u201d, \u00een compania sutelor de v\u00e2sla\u0219i, arunc\u00e2nd inelul \u00een apa lagunei.
\nPia\u021ba San Marco este un alt subiect imortalizat de veduti\u0219ti. Am descoperit-o \u00eentr-o zi \u00eensorit\u0103 de iunie, venind dinspre Rialto. \u00cen mijlocul pie\u021bei mi-am amintit din nou de artistul ce a folosit din plin valen\u021bele artistice ale luminii \u00een peisajele urbane. Stabilit pentru o bucat\u0103 de vreme \u00een Anglia, i s-au repro\u0219at folosirea unei lumini prea puternice pentru peisajele engleze \u0219i perspectivele exagerat de deschise. Vene\u021bianul s-a \u00eentors \u00een ora\u0219ul de ba\u0219tin\u0103, definitiv.
\nDac\u0103 odinioar\u0103, gondola era st\u0103p\u00e2na absolut\u0103, azi se circul\u0103 cu motoscafo, vaporetto ori traghetto, toate ambarca\u021biuni cu motor. Numai romanticii incorigibili \u0219i cu buzunarele pline se mai plimb\u0103 cu gondolele.
\nPalazzo Ducale, Muzeul Correr, Muzeul Arheologic \u0219i Biblioteca Marciana (sala monumental\u0103) au fost muzeele vizitate \u00een San Marco. O avalan\u0219\u0103 de impresii, dintre care cele mai puternice \u021bi le las\u0103 patrulaterul gotic, Palazzo Ducale, de unde timp de o mie de ani, dogii au c\u00e2rmuit republica de la Marea Adriatic\u0103. Ne\u00eencrez\u0103tor, criticul de art\u0103 John Ruskin scria la jum\u0103tatea lui ottocento c\u0103 palatul nu va mai r\u0103m\u00e2ne \u00een picioare cinci ani. S-a \u00een\u0219elat. Dup\u0103 un secol \u0219i jum\u0103tate, acesta \u00ee\u0219i \u00eent\u00e2mpin\u0103 vizitatorii ce str\u0103bat apele verzi \u0219i \u00eentunecate ale lagunei, cu ochii a\u021binti\u021bi la arcele gotice \u0219i modelele geometrice ale fa\u021badelor trandafirii-albicioase. Odinioar\u0103, palatul a\u0219tepta dogii \u00eentrona\u021bi pe o ambarca\u021biune aurit\u0103 ce juca pe valuri, cu v\u00e2sle ce urcau \u0219i coborau ritmic \u0219i steaguri flutur\u00e2nd \u00een v\u00e2nt.
\nPalazzo Ducale, ai c\u0103rui pere\u021bi au fost acoperi\u021bi cu picturi ce prosl\u0103vesc faptele mari ale republicii, mi-a prilejuit \u00eent\u00e2lnirea cu Tintoretto, supranumit Il furioso din pricina energiei fenomenale demonstrate \u00een execu\u021bia picturilor. C\u0103l\u0103uzit de desenul lui Michelangelo \u0219i culoarea lui Ti\u021bian, d\u0103 trupurilor din \u201eParadis\u201d opulen\u021be pe care nu le vom \u00eent\u00e2lni dec\u00e2t la Rubens. \u00cen penumbra marii s\u0103li de consiliu, am st\u0103ruit \u00een fa\u021ba picturii dind\u0103r\u0103tul podiumului de unde dogele \u0219i patricienii \u00eemp\u0103r\u021beau dreptatea. Punctul central al compozi\u021biei este alc\u0103tuit din Hristos \u0219i Maria, ca autorit\u0103\u021bi supreme. De jur-\u00eemprejur, clocote\u0219te mul\u021bimea de sfin\u021bi \u0219i \u00eengeri, suger\u00e2nd Judecata de Apoi, reamintind membrilor consiliului r\u0103spunderea ce le apas\u0103 pe umeri.
\nCondi\u021biile geografice ale Vene\u021biei au condus la o particularitate \u00een pictur\u0103. Dac\u0103 pentru florentini, desenul era totul, iar culoarea constituia un adaos ulterior \u0219i secundar, vene\u021bienii au f\u0103cut din colorit o armonie de concep\u021bie \u0219i execu\u021bie, \u00een care g\u0103seau satisfac\u021bia deplin\u0103. \u00cen Toscana, unde cerul e limpede \u0219i aerul uscat, linia e precis\u0103 \u0219i clar\u0103. La Adriatica, \u00eentr-o lume \u201eacvatic\u0103\u201d, cu ce\u021buri, conturul e \u0219ters \u0219i lumina variaz\u0103 cu infinite grada\u021bii de ton.
\nAzi, laguna e br\u0103zdat\u0103 de tot soiul de b\u0103rci, de la gondole la vase de croazier\u0103 cu zece etaje. Turi\u0219tii contribuie la exodul vene\u021bienilor. Nu-i u\u0219or s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti \u00eentr-un ora\u0219 anacronic \u00een care memoria e singurul viitor. Nu-i u\u0219or s\u0103 vie\u021buie\u0219ti \u00eentr-un muzeu. Poate c\u0103 migra\u021bia vene\u021bienilor \u021bine \u0219i de preferin\u021ba unora pentru terra ferma. Sau poate c\u0103 s-au s\u0103turat, atunci c\u00e2nd ies la promenad\u0103 \u00een Pia\u021ba San Marco, s\u0103 fie fotografia\u021bi ca ni\u0219te aborigeni de milioanele de turi\u0219ti. Declinul demografic este inexorabil, mul\u021bii fiind de p\u0103rere c\u0103 ora\u0219ul va sf\u00e2r\u0219i pur \u0219i simplu ca parc tematic pentru boga\u021bi. C\u00e2nd exodul se va fi \u00eencheiat, \u201eCine va fi ultimul vene\u021bian?\u201d \u2013 a fost \u00eentrebat\u0103 o femeie ce tr\u0103ie\u0219te aici de genera\u021bii. \u201eNu \u0219tiu \u2013 a r\u0103spuns \u2013 dar cu siguran\u021b\u0103 ultimul vene\u021bian va dori s\u0103 fie pl\u0103tit pentru asta\u201d. Cinismul este unul dintre lucrurile pe care locuitorii lagunei nu l-au abandonat.
\n\u00cen Pia\u021ba San Marco, un pesc\u0103ru\u0219 impertinent alung\u0103 porumbeii, \u00een speran\u021ba unui pr\u00e2nz pe cinste. Nep\u0103s\u0103toare la spectacolul str\u0103zii, p\u0103s\u0103rile \u00ee\u0219i urmeaz\u0103 ritmurile, fiind probabil sincer mul\u021bumite de num\u0103rul exagerat al vizitatorilor.
\nRefac drumul spre gar\u0103 \u00eentr-o lumin\u0103 potolit\u0103 de orele \u00eent\u00e2rziate, \u00een decorul somptuos \u0219i seduc\u0103tor al palatelor \u00een care odinioar\u0103 umani\u0219tii vene\u021bieni, ignor\u00e2nd aspectele cele mai austere ale neoplatonismului, stabileau c\u0103 dragostea pentru frumos este inseparabil\u0103 de dragostea pentru divin. Ora\u0219ul dogilor este de altfel locul privilegiat al dezbaterilor asupra amorului. S\u0103 ne amintim tabloul lui Tizian, \u201eAmorul sacru \u0219i amorul profan\u201d.
\nP\u0103r\u0103sesc laguna pe-nserat, ca dup\u0103 un spectacol de teatru \u00een care Vene\u021bia joac\u0103 un dublu rol. Vene\u021bia, ora\u0219ul \u00een care locuiesc oameni, \u0219i Vene\u021bia, ora\u0219ul vizitat de turi\u0219ti. Luminile, decorurile, costumele sunt frumoase, intriga e ni\u021bel confuz\u0103, iar finalul incert: se va scufunda ori ba acest ora\u0219 pe care Thomas Mann l-a numit \u201ejum\u0103tate basm, jum\u0103tate capcan\u0103 pentru turi\u0219ti\u201d? \u00cen ciuda finalului, un lucru e cert: spectatorii, fie ei localnici fie turi\u0219ti, sunt \u00eendr\u0103gosti\u021bi nebune\u0219te de eroina principal\u0103.<\/p>\n


\nMILANO<\/strong><\/p>\n

Capitala Lombardiei m-a primit cu o vreme umed\u0103 \u0219i mohor\u00e2t\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 lase s\u0103 v\u0103d spre nord Alpii \u0219i f\u0103r\u0103 ca razele soarelui s\u0103 \u201eaprind\u0103\u201d vitraliile Domului, catedrala pe care Oscar Wilde o vedea ca pe un e\u0219ec arhitectural teribil, din pricina miilor de statui \u0219i ornamente a\u0219ezate at\u00e2t de sus \u00eenc\u00e2t nu le vede nimeni. \u00cen urma voiajurilor \u00een peninsul\u0103, am b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103 printre arhitec\u021bii italieni, goticul nu se bucur\u0103 de o apreciere foarte c\u0103lduroas\u0103. Al\u0103turi de Dom, se g\u0103se\u0219te Galleria Vittorio Emanuele II, unde m-am ad\u0103postit de ploaie urm\u0103rit de privirile femeilor de la baza cupolei centrale, personific\u0103ri \u00een mozaic ale celor patru continente, Europa, Asia, Africa \u0219i America. Am intrat doar la libr\u0103riile Rizzoli \u0219i Feltrinelli, celelalte magazine intimid\u00e2ndu-m\u0103 prin vitrinele opulente, nepotrivite pentru sentimentali cu buzunarele mai degrab\u0103 goale, afla\u021bi \u00een vacan\u021b\u0103. Mi-am amintit de Octavian Paler, care eticheta ora\u0219ul drept unul pragmatic, dispre\u021buitor cu altele, mai pu\u021bin privilegiate de soart\u0103. Cu mult \u00eenaintea lui, Leonardo s-a sim\u021bit str\u0103in \u00een mijlocul moravurilor grosolane, pl\u0103cerilor zgomotoase \u0219i preocup\u0103rilor banale ce se-nv\u00e2rteau \u00een jurul \u201e\u00een\u021belepciunii\u201d materialiste: \u201ePo\u021bi s\u0103 umbli rupt, numai burta s\u0103 fie plin\u0103\u201d. Resping\u0103tor cu str\u0103inii, prin cel de-al XV-lea veac ora\u0219ul era zg\u00e2rcit \u0219i c\u0103rp\u0103nos c\u00e2nd era vorba s\u0103-\u0219i pl\u0103teasc\u0103 arti\u0219tii. Mie, Milano mi s-a p\u0103rut suficient de arogant \u0219i mai pu\u021bin \u00eenc\u0103rcat de istorie dec\u00e2t Napoli. Ba, acesta din urm\u0103 \u201ebate\u201d capitala Lombardiei \u0219i la capitolul geografie, \u00een sensul c\u0103 nimic nu se compar\u0103 cu cadrul natural dominat de Vezuviu \u0219i golful omonim de la Marea Tirenian\u0103. La Milano, nici m\u0103car un fir de ap\u0103 nu str\u0103bate cetatea, terenul e plat \u0219i niciun \u0219ofer de autobuz n-o s\u0103-\u021bi fredoneze vreodat\u0103 o can\u021bonet\u0103. Au \u00een schimb opera… Galeriile sunt \u0219i centrul artistic al ora\u0219ului, unde se pune totul la cale, se colporteaz\u0103 cea mai ne\u00eensemnat\u0103 \u0219tire referitoare la arti\u0219ti, bun\u0103 sau rea, propag\u00e2ndu-se cu iu\u021beala fulgerului.
\nAm traversat patrulaterul modei \u0219i am ajuns \u00een Piazza della Scala, l-am salutat pe Leonardo, imortalizat \u00een mijloc, \u00een fa\u021ba Palatului Marino ce ad\u0103poste\u0219te azi municipalitatea, \u0219i-am intrat \u00een cel mai renumit teatru de oper\u0103 din lume, Scala. Am v\u0103zut lojele, scena, candelabrul, ambientul de care au parte iubitorii muzicii. Teatrul e salonul ora\u0219ului. Stendhal, italian dup\u0103 mam\u0103, \u00ee\u0219i spunea milanez \u0219i poate s-ar fi stabilit pentru totdeauna la Milano, dac\u0103 poli\u021bia austriac\u0103 nu l-ar fi redat cu for\u021ba patriei sale. Pentru el, inconvenientul unei c\u0103l\u0103torii \u00een Italia consta \u00een dezgustul \u201eetern\u201d pe care Scala \u00eel f\u0103cea s\u0103-l simt\u0103 pentru teatrele din Fran\u021ba. \u00cen muzeul teatrului, portrete ale compozitorilor \u0219i interpre\u021bilor, de la Rossini la Wagner \u0219i de la Caruso la Mario Del Monaco. Dar parc\u0103 peste toate plute\u0219te spiritul lui Verdi. Am v\u0103zut inclusiv meniul ultimei mese a celui care muncea \u201eca un ocna\u0219\u201d pentru a satisface cerin\u021bele diverselor teatre de oper\u0103. Printre instrumente muzicale \u0219i partituri, mi-am amintit de Florica Cristoforeanu, n\u0103scut\u0103 \u00een acela\u0219i ora\u0219 cu mine, care cu mai bine de un secol \u00een urm\u0103 termina conservatorul milanez, dup\u0103 dou\u0103 decenii debut\u00e2nd la Scala cu \u201eSalomea\u201d, sub conducerea muzical\u0103 a compozitorului, Richard Strauss. Dup\u0103 ce mi-am luat la revedere de la fa\u021bada lui Piermarini, despre care se spune c\u0103 a introdus la Milano \u201ebunul gust\u201d, adic\u0103 sobrietatea, ra\u021bionalismul \u0219i fine\u021bea neoclasic\u0103, mi-am \u00eendreptat pa\u0219ii spre un palat baroc, cu fa\u021bada auster\u0103 din c\u0103r\u0103mid\u0103, Palazzo Brera, construit pentru iezui\u021bi, care au locuit aici p\u00e2n\u0103 la 1772, anul desfiin\u021b\u0103rii ordinului.
\nLa Pinacoteca di Brera m-am re\u00eent\u00e2lnit cu Rafael, unde tabloul pictat la doar dou\u0103zeci de ani, \u201eLogodna Fecioarei\u201d, este principala atrac\u021bie. Scena se petrece \u00eentr-o pia\u021b\u0103 \u00eenchis\u0103 \u00een fundal de o construc\u021bie clasic\u0103, personajele fiind a\u0219ezate la limita de jos, cea mai apropiat\u0103 de observator. Inspirat de Perugino, Rafael \u00eel surclaseaz\u0103 pe maestrul din Umbria \u0219i picteaz\u0103 o Fecioar\u0103 de o frumuse\u021be nemaiv\u0103zut\u0103 \u0219i un Sf\u00e2nt Iosif incredibil de t\u00e2n\u0103r. O emo\u021bie profund\u0103 transmit chipurile celor doi protagoni\u0219ti, con\u0219tien\u021bi de solemnitatea ceremoniei. Modul \u00een care artistul \u201econstruie\u0219te\u201d decorul urban dovede\u0219te talentul precoce de arhitect, amintindu-mi c\u0103 la Floren\u021ba am stat c\u00e2teva zile pe o strad\u0103 \u00een cap\u0103tul c\u0103reia se g\u0103se\u0219te Palatul Pandolfini, desenat de Rafael. \u00cen \u201eLogodna Fecioarei\u201d edificiul gra\u021bios, cu un corp central \u00eenconjurat de un portic cu coloane, are sub strea\u0219in\u0103 isc\u0103litura executorului: Raphael Urbinas (Rafael din Urbino), pus\u0103 de unii pe seama confrunt\u0103rii cu b\u0103tr\u00e2nul maestru din Perugia, pe care junele l-ar fi \u00eenjosit, dovedindu-se mai bun. Am z\u0103bovit asupra tabloului pictat pentru un t\u00e2rgu\u0219or din Umbria, nu departe de Arezzo, g\u00e2ndindu-m\u0103 la destinul tragic al acestui titan, disp\u0103rut la doar 37 de ani, dobor\u00e2t de o sexualitate nest\u0103vilit\u0103, de un erotism liber \u0219i fericit, \u201ecalit\u0103\u021bi\u201d pe care critica, \u00een lipsa unor documente biografice, le trece sub obroc. Se folosesc filtre \u00eendulcitoare \u0219i lentile care s\u0103 focalizeze \u201ecorect\u201d via\u021ba \u0219i opera neast\u00e2mp\u0103ratului pictor \u201edumnezeiesc\u201d.
\n\u00cen aceea\u0219i sal\u0103 cu pictura lui Rafael, se g\u0103se\u0219te \u201eAltarul\u201d lui Piero della Francesca, renascentist care m-a sedus \u00eenc\u0103 de la primul contact, de c\u00e2nd am v\u0103zut frescele din biserica franciscan\u0103 de la Arezzo, \u201eLegenda crucii\u201d. De ast\u0103 dat\u0103 am admirat o pictur\u0103 pe lemn ce \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 Madona cu pruncul, \u0219ase sfin\u021bi, patru \u00eengeri \u0219i ducele Federico da Montefeltro, pe acesta din urm\u0103 amintindu-mi c\u0103 l-am v\u0103zut la Uffizi, imortalizat de acela\u0219i artist din Borgo San Sepolcro. I-am remarcat nasul t\u0103iat pe c\u00e2mpul de lupt\u0103. Aveam s\u0103 aflu c\u0103 r\u0103m\u0103sese \u0219i chior \u00een acelea\u0219i \u00eemprejur\u0103ri, motiv pentru care \u00een toate portretele apare doar din profil. \u00cen fa\u021ba \u201eAltarului\u201d, privitorul remarc\u0103 oul suspendat \u00een semicalota absidei, simbol al p\u0103s\u0103rii supranaturale, al Crea\u021biei \u00eens\u0103\u0219i. El este \u00eenceputul \u0219i sf\u00e2r\u0219itul, simbolul celor patru elemente, perfec\u021biunea \u00eentruchipat\u0103.
\nMantegna are la Brera un vestit racursi ce-l \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 pe Hristos mort, jelit de Fecioar\u0103 \u0219i Sf\u00e2ntul Ioan. Premeditat, culoarea este sumar\u0103, s\u0103r\u0103cia cromatic\u0103 suger\u00e2nd cum nu se poate mai bine \u00eenfrico\u0219\u0103toarea natur\u0103 a mor\u021bii. Racursiul presupune deformarea unei figuri ori a unui obiect datorit\u0103 perspectivei, artistul c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 dea iluzia de tridimensionalitate pe un suport bidimensional.
\nTot aici, prin mijlocirea lucr\u0103rii \u201eB\u0103taie \u00een galerie\u201d de Umberto Boccioni, dar \u0219i ale altor opere, m-am \u00eent\u00e2lnit cu futurismul, acea concep\u021bie despre lume cu totul nou\u0103 \u0219i autonom\u0103 fa\u021b\u0103 de vechile concep\u021bii catolice, neorenascentiste, neoeleniste \u0219i neopozitiviste. Semnat de un italian, manifestul-program al mi\u0219c\u0103rii descoper\u0103 o nou\u0103 frumuse\u021be: frumuse\u021bea vitezei. Fascina\u021bi de tehnologie, copii ai marilor ora\u0219e maturiza\u021bi \u00eentr-o societate supraaglomerat\u0103, futuri\u0219tii descompun mi\u0219carea, relu\u00e2nd ceea ce cronofotografia f\u0103cuse vizibil prin studiile fotografice asupra mi\u0219c\u0103rii.
\nLa plecare, \u00een curtea interioar\u0103, Napoleon imaginat \u00een bronz de Canova, gol, \u00een atitudine \u201eeroic\u0103\u201d, cu globul \u0219i victoria \u00een m\u00e2na dreapt\u0103, aminte\u0219te spusele corsicanului: \u201eDac\u0103 n-a\u0219 fi fost cuceritor, a\u0219 fi vrut s\u0103 fiu sculptor\u201d.
\nDorul de Michelangelo m-a \u00eempins spre Castello Sforzesco, m\u00e2nat de dorin\u021ba de a vedea Piet\u00e0 Rondanini, sculptur\u0103 la care divinul, \u00een ciuda febrei, \u00eenc\u0103 lucra (ancora imparo) c\u00e2nd sf\u00e2r\u0219itul l-a g\u0103sit \u00eentr-o iarn\u0103, pe malurile Tibrului, la Roma, ora\u0219ul pe care l-a slujit jum\u0103tate de secol f\u0103r\u0103 s\u0103-l iubeasc\u0103 niciodat\u0103 cu adev\u0103rat. Cu excep\u021bia Piet\u00e0 Bandini, am v\u0103zut toate celelalte opere michelangiole\u0219ti \u00eenf\u0103\u021bis\u00e2nd-o pe Fecioara Maria sprijinindu-l pe Iisus, dup\u0103 cobor\u00e2rea de pe cruce. De la des\u0103v\u00e2r\u0219irea \u0219i muzicalitatea faimoasei sculpturi de la San Pietro p\u00e2n\u0103 la nonfinitul celei de la Castello Sforzesco, mut\u0103 \u0219i aspr\u0103, artistul abandoneaz\u0103 frumuse\u021bea v\u0103dit\u0103 ochiului \u00een favoarea viziunii interioare. Drumul parcurs de Michelangelo este cel de la platonism la credin\u021b\u0103, drumul de la m\u00e2ntuirea prin iubirea \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u0103rilor frumoase la renun\u021barea la vremelnicia pe care o constituie frumuse\u021bea. Tulburarea savonarolian\u0103 din tinere\u021be explic\u0103 tumultoasele experien\u021be suflete\u0219ti ale r\u0103zvr\u0103titului care scrie: \u201ecel ce nu \u0219tie s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 din nelini\u0219te \u0219i moarte, s\u0103 vin\u0103 \u00een focul \u00een care ard eu\u201d. \u00centreaga via\u021b\u0103, acest foc l\u0103untric i-a \u00eentre\u021binut conflictul dintre idee \u0219i materializarea ei, conflict subliniat de biografii s\u0103i, Condivi \u0219i Vasari. Zbaterea necontenit\u0103 pentru ca operele sale s\u0103 ating\u0103 des\u0103v\u00e2r\u0219irea \u00eel mistuia.
\n\u00cen fa\u021ba operei milaneze, \u00eemi trec pe dinaintea ochilor celelalte sculpturi neterminate, l\u0103sate a\u0219a nu pentru c\u0103 i-ar fi devenit indiferente celui obi\u0219nuit s\u0103 lucreze ca un damnat, ci pentru c\u0103 \u00ee\u0219i pierdea speran\u021ba \u00een posibilitatea des\u0103v\u00e2r\u0219irii lor. O dureroas\u0103 resemnare se poate citi pe fiecare dintre aceste sculpturi ne\u00eemplinite. Imagina\u021bia creatoare n-a putut fi \u00eencorsetat\u0103 de niciuna dintre operele sale dec\u00e2t \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 infim\u0103, m\u00e2na supun\u00e2ndu-se min\u021bii at\u00e2t c\u00e2t i-a permis natura omeneasc\u0103.
\nDan H\u0103ulic\u0103 crede c\u0103 suntem datori s\u0103 facem din culmile artei lui Michelangelo \u021binta unui pelerinaj. Accesibil\u0103 odinioar\u0103 doar capetelor \u00eencoronate, arta florentinului a p\u0103truns de mult \u00een via\u021ba mul\u021bimilor.
\nDup\u0103 un espresso la castel, am traversat Parcul Sempione spre Arcul P\u0103cii, proiectat pe la \u00eenceputul lui ottocento \u0219i menit s\u0103 omagieze victoria lui Napoleon. Numai c\u0103 \u00eenceperea lucr\u0103rilor a fost am\u00e2nat\u0103 \u0219i reluat\u0103 dup\u0103 \u00eentoarcerea austriecilor, arcul fiind inaugurat \u00een 1838, drept omagiu (ironia sor\u021bii) adus lui Francisc I de Austria.
\nSeara, dup\u0103 o felie de pizza, \u00een timp ce se aprindeau luminile \u00een Pia\u021ba Domului, am p\u0103r\u0103sit ora\u0219ul familiilor Visconti \u0219i Sforza, activ \u0219i eficient, unde prea pu\u021bini au timp de pierdut \u0219i unde, dac\u0103 nu te numeri printre aristocra\u021bii cu abonament la Scala, te sim\u021bi comp\u0103timit de o geografie rece, orgolioas\u0103, calculat\u0103 \u0219i opulent\u0103. La \u00eentoarcere, \u00een trenul ce str\u0103b\u0103tea C\u00e2mpia Padului printre pic\u0103turile de ploaie, mi se f\u0103cuse parc\u0103 dor de acel dolce far niente din sud. <\/p>\n


\nROMA<\/strong><\/p>\n

\u00cemi plac pesc\u0103ru\u0219ii Romei. Str\u0103lucitori \u00een lumina soarelui mediteraneean, planeaz\u0103 deasupra cet\u0103\u021bii lui Romulus \u0219i Remus, prieteno\u0219i \u0219i placizi, nep\u0103s\u0103tori \u00een fa\u021ba istoriei. Aceste p\u0103s\u0103ri acvatice mi-au reamintit c\u0103 romanii au cucerit lumea prin intermediul m\u0103rii, iar la apogeul puterii lor, Marea Mediteran\u0103 era un lac roman. I-am admirat pe Palatin, locul unde, potrivit legendei, cei doi fra\u021bi pomeni\u021bi mai sus au fost crescu\u021bi \u00eentr-o grot\u0103 de o lupoaic\u0103. I-am re\u00eent\u00e2lnit \u00een for, printre ruinele ce nu \u0219i-au pierdut aerul imperial, sfid\u00e2nd geografia \u00eencremenit\u0103 a Cet\u0103\u021bii Eterne. Macii singuratici \u0219i sp\u0103\u0219i\u021bi, r\u0103s\u0103ri\u021bi din pavaj, m-au dus cu g\u00e2ndul la ro\u0219ul pompeian, pigmentul ob\u021binut din oxid de fier, la s\u00e2ngeriul \u00eent\u00e2lnit \u0219i pe fa\u021badele caselor medievale ale ora\u0219ului de pe Tibru.
\n\u00centr-o sear\u0103, dup\u0103 furnicarul de peste zi din for, iat\u0103-m\u0103 \u00eentr-un loc retras de unde Via Sacra (Calea Sacr\u0103), cu amestecul derutant de temple \u0219i bazilici \u00een ruin\u0103, conduce privirea p\u00e2n\u0103 la amfiteatrul flavian din fundal, cunoscut drept Colosseum. Soarele a apus, pe bolt\u0103 au ap\u0103rut stelele, \u0219op\u00e2rlele s-au ascuns sub pietre, zidurile \u0219i-au rec\u0103p\u0103tat austeritatea \u0219i r\u0103ceala. O t\u0103cere ad\u00e2nc\u0103 \u00eenv\u0103luie drumul pe care odinioar\u0103 se desf\u0103\u0219urau procesiunile religioase \u0219i triumfale spre Capitoliu, singur\u0103tatea \u00ee\u0219i reia locul cu resemnare. \u00centunericul se las\u0103 tot mai compact peste istorie, memorie \u0219i relicve. E amurgul unei zile de prier \u00een care, naiv, visez la recuperarea unui cr\u00e2mpei dintr-un trecut imaginat, niciodat\u0103 tr\u0103it. O nostalgie nest\u0103p\u00e2nit\u0103 \u0219i o obsedant\u0103 c\u0103utare a originilor, instinctul de conservare \u0219i puternicul apel al mo\u0219tenirii, ne arat\u0103 c\u00e2t de intens este \u00eenc\u0103 sim\u021bit trecutul \u00eentr-un astfel de loc, \u00een inima Romei republicane \u0219i imperiale. Nu trebuie s\u0103 fii arheolog ca s\u0103-\u021bi dai seama c\u0103 trecutul nu este mort. Nici m\u0103car nu doarme. Amintiri \u0219i \u00eenregistr\u0103ri, relicve autentice \u0219i replici, tr\u0103iesc \u00een centrul fiin\u021bei noastre. Pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eel refacem, trecutul ne reface pe noi.
\nUn prieten m-a \u00eentrebat ce mi-a pl\u0103cut cel mai mult la Roma. Mi-a pl\u0103cut s\u0103 intru \u00een pielea pictorilor din veacurile trecute care-\u0219i puneau \u0219evaletul \u00eenaintea peisajului cu Tibrul \u00een prim-plan, Ponte Sant\u2019Angelo \u00een plan secund \u0219i Catedrala Sf\u00e2ntul Petru pe fundal. O imagine emblematic\u0103 a Romei, cu v\u00e2rste succesive unde istoria se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00eentr-o geografie restr\u00e2ns\u0103, acolo unde fluviul face un meandru \u00eentre colinele Aventin, Vatican \u0219i Ianiculum. O experien\u021b\u0103 frumoas\u0103, pe care a\u0219 repeta-o ori de c\u00e2te ori a\u0219 avea prilejul.
\nLa 450 de ani de la moartea lui Michelangelo, am b\u0103tut drumul p\u00e2n\u0103 la Roma, s\u0103-l v\u0103d pe \u201eMoise\u201d, despre care Antonio Forcellino spune c\u0103 este \u201ecea mai privit\u0103 statuie a lui\u201d. E diminea\u021b\u0103 \u00een Biserica San Pietro in Vincoli \u0219i, fascinat de marmura divinului florentin, nu m\u0103 mai satur s\u0103-mi iau ochii de la profetul cu privire r\u0103zvr\u0103tit\u0103 \u0219i barba care, dup\u0103 expresia lui Vasari, pare mai mult aranjat\u0103 cu pensula dec\u00e2t sculptat\u0103. Marmura supus\u0103 naturale\u021bei c\u0103rnii \u0219i stofei, sculptat\u0103 dup\u0103 un desen de propor\u021bii des\u0103v\u00e2r\u0219ite, evoc\u0103 o prezen\u021b\u0103 divin\u0103 a c\u0103rei energie, dup\u0103 ce curge liber prin \u00eentreaga figur\u0103, se concentreaz\u0103 \u0219i izbucne\u0219te \u00een sf\u00e2r\u0219it \u00een ochi. Nu pot s\u0103 m\u0103 simt dec\u00e2t subjugat \u00een fa\u021ba for\u021bei spirituale pe care \u201eMoise\u201d o r\u0103sp\u00e2nde\u0219te \u00een \u00eentreaga biseric\u0103, \u00een fa\u021ba luminii din ochii lui deschi\u0219i, lumin\u0103 ce veste\u0219te m\u00e2ntuirea.
\nPatruzeci de ani a lucrat Michelangelo la morm\u00e2ntul papei Iuliu al II-lea. O comand\u0103 glorioas\u0103, promisiune a unei cariere str\u0103lucite, dar \u0219i chinuitoare, marcat\u0103 de conflicte cu comanditarul \u0219i mo\u0219tenitorii. Dar, la final, p\u0103rerea unanim\u0103, exprimat\u0103 de cardinalul Ercole Gonzaga, a fost c\u0103 \u201eAcest Moise e de ajuns pentru a face cinste papei Iulius. Nimeni nu \u0219i-ar dori un monument mai m\u0103re\u021b\u201d. Mai t\u00e2rziu, Freud a citit pe chipul profetului, sub aparen\u021ba de calm maiestuos, tumultul reprimat \u0219i zbuciumul interior al sculptorului. Energia sa mistuitoare \u2013 scrie Condivi \u2013 \u00eel desp\u0103r\u021bi aproape \u00een \u00eentregime de lume. A fost singur. G\u0103sea pl\u0103cere \u00een melancolie \u0219i nu d\u0103dea mii de pl\u0103ceri pe o zbuciumare.
\nPiet\u00e0, sculptura t\u00e2n\u0103rului Michelangelo din Bazilca San Pietro, e triste\u021be \u00een marmur\u0103. Pe chipul Mariei se cite\u0219te mila fa\u021b\u0103 de fiii tuturor oamenilor. De\u0219i destinul personajelor e tragic, sculptorul cufund\u0103 cele dou\u0103 siluete \u00eentr-o lini\u0219te profund\u0103, \u00eenl\u0103tur\u00e2nd mimica de durere r\u0103scolitoare a mor\u021bii, specific\u0103 primelor Piet\u00e0. Lini\u0219te am sim\u021bit \u0219i eu p\u0103\u0219ind \u00een cea mai mare biseric\u0103 a cre\u0219tin\u0103t\u0103\u021bii, \u00eenaintea arhitecturii triunghiulare a compozi\u021biei sculpturii, a echilibrului liniilor \u0219i maselor. Iradiind luminozitate, cele dou\u0103 siluete, Maria \u0219i Iisus ce doarme \u00eemp\u0103cat \u00een bra\u021bele mamei sale, se \u00eengem\u0103neaz\u0103 \u00eentr-o triste\u021be blajin\u0103 \u0219i tainic\u0103. Chinuit \u00eenc\u0103 de imaginea p\u0103g\u00e2nului Bacchus, d\u0103ltuit mai \u00eenainte, Michelangelo atinge cu mare greutate starea sufleteasc\u0103 necesar\u0103 unui subiect religios. Truda min\u021bii sale e ilustrat\u0103 de desenele premerg\u0103toare grupului statuar (aruncate ulterior \u00een foc), de modelele din p\u0103m\u00e2nt \u0219i cear\u0103 \u00een trei dimensiuni. Spirit inovator \u0219i revolu\u021bionar, sculptorul imagineaz\u0103 un om \u00een toat\u0103 firea \u00een poala unei femei, \u00een m\u0103rime natural\u0103, izbutind s\u0103 \u00eempleteasc\u0103 frumuse\u021bea clasic\u0103 greac\u0103 \u0219i roman\u0103 cu idealul cre\u0219tin al m\u00e2ntuirii sufletului. A\u0219a ceva nu se mai pomenise p\u00e2n\u0103 la el. Piet\u00e0 reveleaz\u0103 frumuse\u021bea, durerea \u0219i sfin\u021benia. Oricine prive\u0219te marmura de la San Pietro simte imboldul creator al \u201edivinului\u201d. Hristos e profund uman, iar chipul florentin delicat al Fecioarei demonstreaz\u0103 st\u0103p\u00e2nire de sine chiar \u0219i \u00een acest moment de agonie. Mi-am luat cu greu privirea de la aceast\u0103 oper\u0103 de tinere\u021be a toscanului care-i m\u0103rturisea prietenului s\u0103u (aretin la r\u00e2ndul lui) Giorgio Vasari: \u201eDac\u0103 e ceva bun \u00een mine, acest lucru se datoreaz\u0103 faptului c\u0103 m-am n\u0103scut \u00een atmosfera subtil\u0103 a \u021binutului Arezzo, iar odat\u0103 cu laptele doicii mele am primit ciocanul \u0219i dalta pe care le folosesc la statuile mele\u201d. Dup\u0103 desp\u0103r\u021birea de unica oper\u0103 semnat\u0103 de artist (Michael Angelus Bonarotus Florentinus Faciebat), mi-am \u00eendreptat pa\u0219ii spre cupola maiestuoas\u0103 a catedralei, inspirat\u0103 de Brunelleschi, la care aretinul \u00eenc\u0103 lucra \u00een momentul mor\u021bii. De acolo, de sus, aveam s\u0103 admir Cetatea Etern\u0103, ora\u0219ul \u00een care de fapt Michelangelo nu se sim\u021bise niciodat\u0103 dorit \u0219i integrat cu adev\u0103rat, vreme de zeci de ani fiind un pribeag florentin. Cuno\u0219tea, vezi bine, concep\u021bia romanilor care spuneau c\u0103… mai bine s\u0103 ai un hoit \u00een cas\u0103 dec\u00e2t un florentin la u\u0219\u0103.
\nAm intrat \u00een Biserica Il Ges\u00f9 la momentul potrivit, tocmai c\u00e2nd soarele, aflat la crepuscul, p\u0103trundea prin fereastra frontal\u0103, ilumin\u00e2nd \u00eentreaga bolt\u0103 pictat\u0103 \u00een veacul al XVII de Baciccia (Giovanni Battista Gaulli). Un adev\u0103rat \u201etriumf\u201d cromatic ce se insinueaz\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een cele mai intime cute \u0219i drapaje. Lumina str\u0103lucitoare subliniaz\u0103 culorile vii, iar fresca sparge cadrul pentru a se pierde \u00een mijlocul bronzurilor \u0219i stucaturilor. Bolta m-a f\u0103cut s\u0103 \u00eenclin capul mult pe spate \u0219i s\u0103 m\u0103 las sedus de emo\u021bia provocat\u0103 de compozi\u021bia aerian\u0103, \u00een care personajele plutesc spre apoteoz\u0103 printre spa\u021bii arhitecturale \u00een perspectiv\u0103. Un decor teatral, de s\u0103rb\u0103toare, specific barocului ce va r\u0103m\u00e2ne pentru posteritate arta punerii \u00een scen\u0103. La ie\u0219ire, \u00een total contrast cu opulen\u021ba iezui\u021bilor, prozaic, un cer\u0219etor dormea lungit cu un bra\u021b sub cap, dezgolit p\u00e2n\u0103 la br\u00e2u. L-am fotografiat, cu g\u00e2ndul la Goya, convins c\u0103 somnul este adesea singura fericire a celui nenorocit.
\n\u00cencins \u0219i totodat\u0103 obosit de c\u00e2t ai umblat, te po\u021bi odihni \u0219i r\u0103cori l\u00e2ng\u0103 una dintre f\u00e2nt\u00e2nile Romei, de la cele mai simple, prin care apa se prelinge dintr-un orificiu al fa\u021badei unui imobil \u00eentr-un c\u0103u\u0219 de piatr\u0103, p\u00e2n\u0103 la cele elaborate, cu un joc neprev\u0103zut al \u0219uvoaielor. La Fontana di Trevi am ajuns seara, venind dinspre Vatican. Mi-am f\u0103cut cu greu loc prin mul\u021bimea de turi\u0219ti \u0219i prin ploaia de monede menit\u0103 s\u0103 cumpere certitudinea re\u00eentoarcerii \u00een Cetatea Etern\u0103. Neptun, figura central\u0103, e flancat de doi tritoni. \u00cen timp ce tritonul din st\u00e2nga zeului m\u00e2n\u0103 un cal docil, cel\u0103lalt se c\u0103zne\u0219te s\u0103 \u00eembl\u00e2nzeasc\u0103 un cal de mare n\u0103b\u0103d\u0103ios. Animalele simbolizeaz\u0103 cele dou\u0103 st\u0103ri de spirit opuse ale m\u0103rii.
\nGeografia peste care biserica \u0219i-a extins puterea poate fi \u201ecitit\u0103\u201d \u00een opera lui Bernini din Piazza Navona unde, cele patru fluvii, Dun\u0103re, Gange, Nil \u0219i Rio de la Plata, simbolizeaz\u0103 continentele cucerite de catolicism. Sculptura secolului al XVII este arta ce red\u0103 cel mai bine puterea absolut\u0103. Tocmai de aceea, pentru a proclama imperiul universal al bisericii, papa Urban al VIII-lea comand\u0103 aceast\u0103 oper\u0103 simbolic\u0103, Fontana dei Quattro Fiumi. \u00cen fa\u021ba f\u00e2nt\u00e2nii, imagina\u021bia e stimulat\u0103 de siluetele surprinse \u00eentr-un echilibru fragil, personific\u0103rile apelor mai sus amintite. Bernini imagineaz\u0103 o piramid\u0103 zvelt\u0103 pe care a\u0219az\u0103 o cruce, asemenea unui semnal c\u0103tre cer.
\nMulte sunt de spus despre Roma. \u0218ansa pe care acest ora\u0219 \u021bi-o ofer\u0103 este aceea de a face istorie \u00een spa\u021biu. Aici, mai mult dec\u00e2t \u00een orice alt\u0103 parte, geografia supune istoria. Sau poate invers? Iar acest lucru se \u00eent\u00e2mpl\u0103 uneori pe aceea\u0219i strad\u0103 ori \u00een aceea\u0219i piazza. Geografia restr\u00e2ns\u0103 a unei pie\u021be reveleaz\u0103 v\u00e2rstele unui ora\u0219 \u00een care oriunde te \u00eentorci, te afli \u00een\u0103untrul istoriei.
\n\u201eAmintirea Romei, afirm\u0103 cu drept cuv\u00e2nt Al. Balaci, \u00ee\u021bi va fi \u00eentotdeauna ca o ran\u0103 deschis\u0103… O sete mistuitoare te va arde toat\u0103 via\u021ba \u0219i nu va putea fi potolit\u0103 dec\u00e2t dec\u00e2t la o nou\u0103 \u00eentoarcere \u00een ora\u0219ul Eternit\u0103\u021bii\u201d. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

VENE\u021aIA Am vizitat ora\u0219ul \u00een anul \u00een care era programat s\u0103 se \u00eencheie controversatul proiectul \u201eMose\u201d, menit s\u0103 st\u0103vileasc\u0103 mareele<\/p>\n","protected":false},"author":13,"featured_media":10817,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10885"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/13"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10885"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10885\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10886,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10885\/revisions\/10886"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10817"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10885"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10885"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10885"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}