{"id":10795,"date":"2020-09-20T21:27:03","date_gmt":"2020-09-20T18:27:03","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10795"},"modified":"2020-09-20T21:30:19","modified_gmt":"2020-09-20T18:30:19","slug":"de-ai-nostri-petronela-coman-salut-sunt-cineva-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10795","title":{"rendered":"De-ai no\u0219tri! – Petronela Coman – Salut! Sunt cineva… (7)"},"content":{"rendered":"

\"\"

C\u00e2nd orele nu sunt t\u00e2rzii \u00een noapte, \u00een aceea\u0219i t\u0103cere plictisitoare, ating din nou tastele reci, alc\u0103tuind cuvinte care m\u0103 exprim\u0103. Simt nevoia ast\u0103zi s\u0103 m\u0103 adresez vou\u0103, nevoind a v\u0103 plictisi, simt nevoia de a fi ascultat\u0103. De aceea sper c\u0103, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, \u00eemi ve\u021bi citi aceste pu\u021bine r\u00e2nduri scrise… Este \u00eenceput de toamn\u0103 afar\u0103, dar interiorul meu este deja plin de ea. \u00eencerc s\u0103 tot trag de inima mea, spun\u00e2ndu-i s\u0103 nu renun\u021be, s\u0103 nu m\u0103 lase c\u00e2nd am nevoie de sus\u021binere. M\u0103 opresc f\u0103r\u0103 r\u0103spuns \u0219i m\u0103 g\u00e2ndesc la ceea ce vreau a v\u0103 m\u0103rturisi, dar nu \u00eemi g\u0103sesc cuvintele. Poate nu sunt potrivite pentru a-mi reflecta sentimentele. Tot ceea ce g\u00e2ndesc acum este c\u00e2t de repede zboar\u0103 timpul \u0219i la faptul c\u0103 nu ne d\u0103m seama de tic\u0103itul pe care \u00eel purt\u0103m la s\u00e2n.
\nM\u0103 g\u00e2ndesc adesea la \u00eentors\u0103turile vie\u021bii. Atunci c\u00e2nd nici nu te a\u0219tep\u021bi, o mare surpriz\u0103 \u021bi se preg\u0103te\u0219te. Realizezi pe parcursul tuturor zilelor ce se scurg din c\u0103mara ta c\u0103 via\u021ba este doar un joc. Unul \u00een care p\u0103\u0219e\u0219ti f\u0103r\u0103 voie. Sunt hot\u0103r\u00e2t\u0103 s\u0103 fac orice pentru a-i rezista, dar ea nu \u00eenceteaz\u0103 a m\u0103 surprinde, a-mi trimite stoluri de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri la care simt nevoia s\u0103 rezist. Uneori m\u0103 simt un suflet pierdut \u00eentr-o umbr\u0103 at\u00e2t de ad\u00e2nc\u0103, \u00eenc\u00e2t cred c\u0103 nici la cap\u0103tul vie\u021bii nu voi reu\u0219i s\u0103 evadez din ea. Via\u021ba mea este un r\u0103zboi. Atunci c\u00e2nd am impresia c\u0103 am izb\u0103vit, realizez c\u0103 doar o lupt\u0103 din multele ce vor urma am c\u00e2\u0219tigat. \u00cemi tot repet c\u0103 omul este menit s\u0103 sufere, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd are impresia c\u0103 este fericit \u0219i c\u0103 nimic nu poate schimba acest fapt. Sufer\u0103 \u0219i c\u00e2nd z\u00e2mbe\u0219te, deoarece \u00een ad\u00e2ncul inimii sale \u0219tie c\u0103 aceast\u0103 fericire este pasager\u0103. M\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 cel mai apropiat mod de a te sim\u021bi \u00eemplinit este s\u0103 ui\u021bi c\u0103 exist\u0103 o clepsidr\u0103 neobosit\u0103 \u00een a m\u0103sura timpul f\u0103r\u0103 margini, \u00een care ne g\u0103sim prizonieri colaterali.
\nNu totul se rezum\u0103 la v\u0103z \u0219i auz. Miezul e alc\u0103tuit din ceea ce sim\u021bi, de libertatea acordat\u0103 acestora. Monotonia devine din ce \u00een ce mai gl\u0103suitoare. Te transform\u0103 clip\u0103 de clip\u0103 \u00eentr-o adiere greoaie. \u00eencerci s\u0103 spui lucrurilor pe nume. S\u0103 le dai un sens. Reu\u0219e\u0219ti doar s\u0103 cape\u021bi o mare dezam\u0103gire c\u00e2nd \u00ee\u021bi dai seama de faptul c\u0103 toate acestea persist\u0103, tu vr\u00e2nd s\u0103 le dai o nou\u0103 denumire. Privind \u00eenspre acea u\u0219\u0103 cu trei geamuri prinse de un cui ruginit \u0219i v\u0103z\u00e2nd ramurile copacilor, iar frunzele juc\u00e2ndu-se de-a prinselea, \u00een minte \u0219i \u00een suflet se trezesc acele clipe de neuitat de l\u00e2ng\u0103 gura sobei la care ascultam pove\u0219ti \u0219i sim\u021beam c\u0103ldura mocnitoare. A\u0219 vrea \u0219i ast\u0103zi s\u0103 plou\u0103 cu acele pic\u0103turi de fericire, m\u0103car pentru o secund\u0103. Mi-ar fi de ajuns pentru a rezista valurilor care se lupt\u0103 pentru a ajunge la \u021b\u0103rmul fiin\u021bei mele. De ar exista o persoan\u0103 pe acest mare t\u0103r\u00e2m, care s\u0103 accepte pentru o or\u0103 s\u0103 simt\u0103 ceea ce simt, s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 \u00een locul meu, s\u0103 r\u00e2d\u0103 c\u00e2nd va putea, s\u0103 spun\u0103 ceea ce g\u00e2nde\u0219te \u00een fa\u021ba mul\u021bimii nev\u0103z\u0103toare de chipuri care pl\u00e2ng f\u0103r\u0103 oprire \u00eentr-un glas \u00eenecat de g\u00e2nduri cople\u0219itoare, m- a\u0219 sim\u021bi nu cea mai fericit\u0103 persoan\u0103 din lume, a\u0219a cum spun to\u021bi cei ce cred c\u0103 sunt atotputernici, ci eliberat\u0103 de o povar\u0103 pe care o tot car de vreme bun\u0103. Se spune c\u0103 ceea ce sim\u021bi nu se poate exprima \u00een cuvinte. Dau dreptate aceluia ce a \u00een\u0219irat acele litere. \u00cen acest moment a\u0219 vrea s\u0103 v\u0103rs tot ceea ce se afl\u0103 \u00een sufletul meu \u00eentr-un vas care nu are cap\u0103t, \u00eens\u0103 din p\u0103cate acest fenomen nu are \u00eenf\u0103ptuire. Mi-a\u0219 l\u0103sa ochii s\u0103 vorbeasc\u0103 pentru mine, dar nu au ce mai spune, c\u0103ci atunci c\u00e2nd voiau s\u0103 \u0219opteasc\u0103, nu i-ar privit nimeni \u0219i s-au resemnat la t\u0103cere. Visez s\u0103 fiu o r\u00e2ndunic\u0103 \u0219i s\u0103 pot zbura o singur\u0103 noapte sub cerul plin de stele, c\u0103l\u0103torind p\u00e2n\u0103 la infinit \u0219i \u00eenapoi. Poate mai mult ml s-ar potrivi rolul unui fluture. Aripi viu colorate de z\u00e2mbetele celor iubi\u021bi. Mi-a \u0219optit cineva c\u00e2ndva c\u0103 fluturii tr\u0103iesc doar o zi pe p\u0103m\u00e2nt, iar pentru mine ar fi \u00eendeajuns de mult, \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu mai vreau s\u0103 aud clapele unui pian sau corzile unei viori c\u00e2nt\u00e2nd lin un imn de desp\u0103r\u021bire… \u0218i un r\u00e2u de a\u0219 fi, a\u0219 curge at\u00e2t de lin prin toate luncile, f\u0103r\u0103 griji \u0219i f\u0103r\u0103 triste\u021be, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00een calea-mi se va ivi acel munte pe care nu l-a\u0219 \u00eeneca \u00een apa-mi rece \u0219i dens\u0103, acel munte ce sigur ar reprezenta dragostea. Ar fi singurul doritor a-mi vedea chipul \u0219i z\u00e2mbetul. Mi l-ar d\u0103rui pe al s\u0103u, iar atunci a\u0219 sim\u021bi dulcea adierea a clipei ce se trece necer\u00e2nd iertare…
\n\u00cemi dau seama c\u0103 tot ce am p\u0103\u021bit p\u00e2n\u0103 acum este o simpl\u0103 prob\u0103 pentru o pies\u0103 de teatru. Nu am de ce s\u0103 m\u0103 las prad\u0103 decorului. Totodat\u0103 aflu ce este nepotrivit la mine. Spun cu u\u0219urin\u021b\u0103 ceea ce sufletul meu ad\u0103poste\u0219te, dezv\u0103lui celor de l\u00e2ng\u0103 mine ceea ce m\u0103 doare. Cred c\u0103 nu m\u0103 satur s\u0103 r\u00e2d la dob\u00e2ndirea e\u0219ecului. M\u0103 prefac oarb\u0103 \u00een fa\u021ba faptului c\u0103 nu ob\u021bin nimic pe aceast\u0103 cale, c\u0103 oric\u00e2t de mult a\u0219 \u00eencerca, glasul meu nu va r\u0103zbate destul de tare pentru a fi \u00een\u021beles. Probabil am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 renun\u021b prea u\u0219or.
\nNiciodat\u0103 nu am v\u0103zut, p\u00e2n\u0103 acum, ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii o fiin\u021b\u0103 puternic\u0103. Lovit\u0103 fiind de cineva peste un obraz, \u00eel \u00eentorci \u0219i pe cel\u0103lalt. Nici nu am realizat c\u00e2t de zbucium\u0103tor e g\u00e2ndul care te \u00eendeamn\u0103 spre o cale de unde nu ai \u0219anse s\u0103 revii fericit. Nicic\u00e2nd nu am a\u0219teptat s\u0103 treac\u0103 timpul iute, ca s\u0103 pot privi iar\u0103\u0219i acele chipuri minunate, s\u0103 simt din nou adierea dulce a v\u00e2ntului \u00eempodobit cu raze de c\u0103ldur\u0103. Nici m\u0103car o singur\u0103 dat\u0103 nu am iertat cum am f\u0103cut acum.
\nAm obosit! \u0218tiu c\u0103 r\u0103sun\u0103 destul de bizar ecoul acestor cuvinte, dar ce pot spune oare c\u00e2nd simt c\u0103 r\u0103d\u0103cinile \u00eemi sunt roase zi de zi de castorii lumii? Simt nevoia ajutorului. Firesc, vreau s\u0103 m\u0103 descarc, s\u0103 m\u0103 eliberez, \u00eenc\u00e2t s\u0103 pot z\u00e2mbi din nou. Corpul meu devine pe zi ce trece o epav\u0103. Fizic\u0103 \u0219i moral\u0103. M\u0103 simt \u00een plus acolo unde c\u00e2ndva eram totul. S\u0103tul\u0103 de falsele clipe de bucurie. Am enorm de multe motive pentru a z\u00e2mbi \u00een fiecare zi, \u0219i cu toate acestea, nu o fac. Uneori simt nevoia s\u0103 m\u0103 \u00eenchid, s\u0103 fiu uitat\u0103 pentru c\u00e2teva clipe \u00eentr-un loc pustiu, unde \u00eemi pot auzi g\u00e2ndurile. Mul\u021bi spun c\u0103 s\u0103desc nimicuri, c\u0103 mai bine r\u0103m\u00e2n \u00een repaus.
\nDintr-un om simplu po\u021bi modela mii de f\u0103pturi cu aceea\u0219i \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are, cu un suflet divizat \u00een enorm de multe piese, \u00eens\u0103 o persoan\u0103 ferm\u0103 pe deciziile sale nu o vei putea corupe la fapte improprii. M\u0103 consider o fiin\u021b\u0103 u\u0219or de interpretat \u00een exterior de ceilal\u021bi, dar nicic\u00e2nd nu voi fi \u00een\u021beleas\u0103 \u00een plan spiritual. Naivitatea mea uneori sub\u021bire, ie\u0219it\u0103 din comun, m\u0103 face s\u0103 cred c\u0103 \u00eenc\u0103 mai exist\u0103 lucruri adev\u0103rate, cu strop de lumin\u0103 \u00een ele, de care s\u0103 m\u0103 pot lega \u00een c\u0103l\u0103toria spre nori \u0219i \u00eenapoi \u00een abis. Se spune c\u0103 este mai bine cu r\u0103u dec\u00e2t f\u0103r\u0103 r\u0103u, oare chiar a\u0219a este?
\nDe ce atunci c\u00e2nd cei dragi ne sunt departe, ne sim\u021bim neajutora\u021bi \u0219i lipsi\u021bi de sprijin? Nu ne d\u0103m seama c\u0103 al\u0103turi \u00eel avem pe Domnul. M\u0103 \u00eentristez c\u00e2nd p\u0103\u0219esc pe tocul bisericii, iar \u00een loc s\u0103 dezertez \u00een glasurile minunate ale c\u00e2nt\u0103re\u021bilor, cad \u00een plasa triste\u021bii reflectat\u0103 de cei pu\u021bini prezen\u021bi \u00een sf\u00e2ntul loca\u0219. Mi se pare c\u0103 lumea se schimb\u0103 radical. C\u0103 nu ne mai g\u0103sim sprijinul moral, c\u0103 l\u0103s\u0103m lucrurile prea frumoase pe care le avem \u00een jurul nostru pentru cioara cea ur\u00e2t\u0103 de pe gardul pr\u0103bu\u0219it.
\nNimic nu este ceea ce pare. Totul de la o zi la alta se schimb\u0103. \u00een orice moment te po\u021bi trezi str\u0103in de propria fiin\u021b\u0103, de rugina sentimentelor, ne\u0219tiind cine e\u0219ti. De aceea este important s\u0103 men\u021binem vie, ascuns\u0103 bine, o flac\u0103r\u0103 arz\u00e2nd \u00een ne\u0219tire. Continui a m\u0103 \u00eentreba de ce nu recunosc c\u0103 \u00een majoritatea timpului simt furnic\u0103turile unui mu\u0219uroi de team\u0103, p\u0103trunz\u00e2ndu-mi prin toate celulele corpului. O fric\u0103 de aceast\u0103 lume mult prea mare \u0219i str\u0103in\u0103 pentru bie\u021bi naivi.
\nCotidianul este plin de at\u00e2ta viclenie, \u00eenc\u00e2t nu mai \u0219tii dac\u0103 cel ce \u00ee\u021bi este prieten are \u0219i o a treia fa\u021b\u0103. To\u021bi sunt preocupa\u021bi doar pentru un anumit lucru, \u0219inele, nicic\u00e2nd pentru un frate sau o sor\u0103. Declinul total provine din unica surs\u0103 \u0219i parte neatins\u0103 de om, sufletul. Tr\u0103iesc \u00eentr-o lume lipsit\u0103 de moralitate, de nevoia de a da \u0219i celui din jur o firimitur\u0103 de p\u00e2ine.
\nDoare.
\nVin apoi acele momente c\u00e2nd te sim\u021bi \u00eemplinit\u0103, \u00eenconjurat\u0103 de cei dragi. Ai impresia c\u0103 totul este fabulos. La \u00eentoarcerea capului, brusc, vezi \u00een st\u00e2nga, \u00een dreapta acelea\u0219i lucruri pe care le vedeai ieri, \u00eentrist\u00e2ndu-te la g\u00e2ndul c\u0103 \u0219tii c\u0103 aceast\u0103 lume e plin\u0103 de curbe. \u00cemi doresc s\u0103 retr\u0103iesc acele clipe minunate pe care le-am gustat c\u00e2ndva pe o alee pavat\u0103 cu soare. Pentru prima dat\u0103 \u00een via\u021b\u0103 am sim\u021bit unde m\u0103 simt primit\u0103, locul \u00een care respir fericirea. Ceea ce regret este c\u0103 poate nu am \u0219tiut s\u0103 profit at\u00e2t c\u00e2t trebuia de ceea ce mi s-a dat. A\u0219 putea spune c\u0103 mintea limitat\u0103 a omului nu poale percepe sentimentele. De\u0219i sun\u0103 absurd ceea ce scriu, \u0219tiu c\u0103 nu este a\u0219a \u0219i sper c\u0103 voi primi o aprobare. Prefer t\u0103cerea, c\u0103ci doar a\u0219a cuvintele nu m\u0103 mai pot r\u0103ni.
\nAlternan\u021ba zilei cu noaptea are grij\u0103 s\u0103 ne ridice \u0219i s\u0103 ne coboare. Suntem meni\u021bi a trece prin at\u00e2t de multe evenimente, \u00eenc\u00e2t nu mai \u0219tim ce pove\u021be s\u0103 desprindem. Suntem, \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u00e2nd realismul, prizonierii propriului destin. Cei mai mul\u021bi nu facem ceea ce ne dorim, ci doar ceea ce trebuie sau ce este necesar. Nu punem planul vie\u021bii noastre pe masa deciziilor \u0219i nu spunem c\u0103 vrem s\u0103 tr\u0103im. Nici nu arunc\u0103m \u00een uitare nevoile, banala grij\u0103 de ce vom face m\u00e2ine. Recunosc, m-am al\u0103turat acestei categorii de oameni cu pu\u021bin timp \u00een urm\u0103, c\u00e2nd am \u00eencetat s\u0103 fac ceva frumos \u0219i util, nu doar pentru mine, ci \u0219i pentru cel ce m\u0103 prive\u0219te. M-am trezit apoi. Continui \u00eenc\u0103. Ast\u0103zi nu mai tr\u0103iesc cu falsa impresie c\u0103 totul se decide \u00een timp. Deznod\u0103m\u00e2ntul e cuprins \u00eentr-un moment. \u00een acela \u00een care sim\u021bi c\u0103 po\u021bi, c\u0103 vrei s\u0103 \u00ee\u021bi ridici ochii din p\u0103m\u00e2ntul \u00een care \u00eei \u00eengropi, spun\u00e2nd c\u0103 ast\u0103zi vreau s\u0103 fac ceva pentru mine. S\u0103 dau na\u0219tere unor lucruri care s\u0103 m\u0103 lini\u0219teasc\u0103 interior.
\nAm \u00eenv\u0103\u021bat cu to\u021bii s\u0103 generaliz\u0103m. S\u0103 le punem \u201eeticheta\u201d celor care nu merit\u0103. Nu \u0219tim s\u0103 iert\u0103m, l\u0103s\u00e2nd totul uit\u0103rii. Lumea, o certitudine plin\u0103 de f\u0103pturi ce zi de zi str\u0103bat un drum anume f\u0103c\u00e2nd pa\u0219i \u00een zig-zag. Se strecoar\u0103 nevoia afirm\u0103rii totului unitar care ne \u00eenconjoar\u0103, ca fiind divizat \u00eentr-o parte bun\u0103, una rea, \u00een \u00eentuneric \u0219i lumin\u0103. Fiecare dintre noi posed\u0103m aceste laturi, \u00eens\u0103 ajung\u00e2nd la suprafa\u021b\u0103 prin nu \u0219tiu ce mijloace, ne acapareaz\u0103. Acest fenomen nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 reprezint\u0103 unica noastr\u0103 \u00eensu\u0219ire. L\u0103s\u00e2ndu-ne prad\u0103 propriei noastre firi, nu vom reu\u0219i vreodat\u0103 s\u0103 p\u0103\u0219im drept \u0219i cu onoare.
\nNimic nu dureaz\u0103 o ve\u0219nicie. Fiecare clip\u0103 se trece \u00een neant. Depinde doar de noi cum o apreciem. De cele mai multe ori regret\u0103m ceea ce facem. Ar trebui s\u0103 facem asta deloc, c\u0103ci nimic nu este de regretat. Altfel am sim\u021bi c\u0103 tr\u0103im \u00een van. S\u0103 regret\u0103m ceea ce nu am f\u0103cut, nu viceversa.
\nZic s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103m a accepta ajutorul care ni se ofer\u0103 rareori. Nu e necesar a dezv\u0103lui c\u0103 suferim, \u00eei vom \u00eentrista pe cei care ne privesc. E \u00eendeajuns s\u0103 iubim. Chiar \u0219i pe cei care ne gre\u0219esc, niciodat\u0103 uit\u00e2nd c\u0103 \u00een piept se trec secundele c\u0103tre boom-ul dragostei. Omul are menirea s\u0103 sufere, c\u0103ci doar a\u0219a nu uit\u0103 cine este, ceea ce are de f\u0103cut. Cum poate suferi un om dac\u0103 nu iube\u0219te?
\n\u0218i, de aceea…
\nAm fost \u00eentrebat\u0103 de ce scriu. Dac\u0103 fac asta de dragul de a ,,p\u0103l\u0103vr\u0103gi\u201d pe h\u00e2rtie sau pentru c\u0103 vreau s\u0103 transmit un mesaj.
\nCu toate c\u0103 aveam preg\u0103tit \u00een minte r\u0103spunsul la aceast\u0103 \u00eentrebare, am considerat c\u0103 \u00eenainte s\u0103 \u00eei dau viu grai, s\u0103 reflectez asupra lui.
\nPot s\u0103 \u00eencep prin a m\u0103rturisi c\u0103 nu scriu, pentru c\u0103 am prea mult timp liber \u0219i nu \u0219tiu cum s\u0103 \u00eel fructific sau, deoarece m\u0103 plictisesc \u00eengrozitor \u0219i simt nevoia s\u0103 ies din aceast\u0103 stare.
\nScriu, fiindc\u0103 acesta este singurul mod \u00een care m\u0103 pot exprima f\u0103r\u0103 re\u021binere, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eemi pese c\u0103 \u00een secunda urm\u0103toare cuvintele \u00eemi vor fi contestate. De asemenea, a\u0219tern \u00een\u0219iruiri de litere pe h\u00e2rtia electronic\u0103, pentru c\u0103 doar a\u0219a m\u0103 pot elibera de priviri \u00eendoielnice, gesturi ne\u00een\u021belese \u0219i vorbe cu dublu sens, atunci c\u00e2nd vreau s\u0103 \u00eemi exprim opinia.
\nMul\u021bumesc Constitu\u021biei Rom\u00e2niei c\u0103 ad\u0103poste\u0219te \u00eentr-un paragraf ideea despre libera exprimare.
\nOpiniile ne apar\u021bin, dreptul de a fi contestate este inutil \u0219i nefolositor. Nu po\u021bi schimba mentalitatea unui om din clipa \u00een care acesta \u0219i-a definit clar concep\u021biile \u0219i modul de a ac\u021biona \u0219i de a g\u00e2ndi. E ca \u0219i cum ai \u00eencerca s\u0103 aduci lumin\u0103 \u00eentr-o pe\u0219ter\u0103 \u00een care nu p\u0103trunde nimic. Omul se adapteaz\u0103 oric\u0103rui mediu \u0219i oric\u0103rei posturi \u00een care l-ai a\u0219eza. \u00cenva\u021b\u0103 s\u0103 aprecieze pu\u021binul \u0219i s\u0103 ignore inutilul.
\nEu \u00eenv\u0103\u021b \u00een fiecare zi c\u0103 alegerile ne apar\u021bin. Acestea devin impenetrabile atunci c\u00e2nd pornim c\u0103tre destina\u021bia propus\u0103. Suntem con\u0219tien\u021bi de ceea ce ne dorim, de riscurile care pot surveni \u0219i de sublimul sim\u021bit \u00een momentul \u00eemplinirii \u021belului propus. Consider c\u0103 o idee transmis\u0103 prin scris, cu o \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 sentimental\u0103 puternic\u0103, poate conduce la minimum un minut de reflec\u021bie \u0219i introspec\u021bie.
\nNu am \u00eencercat niciodat\u0103 s\u0103 atrag aten\u021bia nim\u0103nui prin gesturi \u0219i activit\u0103\u021bi pompoase. Mereu am vrut s\u0103 fiu eu \u00eens\u0103mi \u0219i s\u0103 fiu sincer\u0103 cu cei ce m\u0103 \u00eenconjoar\u0103. Dac\u0103 am fost perceput\u0103 altfel \u0219i modul de a ac\u021biona mi-a fost \u00een\u021beles gre\u0219it, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 m-am str\u0103duit prea mult s\u0103 fiu eu \u00eens\u0103mi ori prea pu\u021bin.
\nVia\u021ba e un bol plin cu alegeri. Fie gre\u0219ite care ne conduc c\u0103tre o u\u0219\u0103 \u00eenchis\u0103, fie la fel de gre\u0219ite, dar care ne direc\u021bioneaz\u0103 c\u0103tre o u\u0219\u0103 \u00eenchis\u0103 cu o cheie sub pre\u0219. Depinde de starea momentului \u0219i de principiul sincerit\u0103\u021bii ce vrem s\u0103 facem. Dac\u0103 scutur\u0103m pre\u0219ul \u0219i lu\u0103m cheia sau ne \u00eentoarcem \u00eenapoi.
\nFrumosul st\u0103 \u00een faptul c\u0103 avem oportunitatea unei secunde \u0219anse. P\u0103cat c\u0103 ne \u00eemb\u0103t\u0103m cu visuri \u0219i o irosim aiurea.
\nAm fost \u00eentrebat\u0103 dac\u0103 scriu cu scopul de a r\u0103v\u0103\u0219i min\u021bi \u0219i a induce idei. La ce m-ar ajuta s\u0103 fac asta? Abia dac\u0103 m\u0103 pot conduce, dar s\u0103 \u0219i p\u0103trund \u00een min\u021bi \u00eenchise cu lac\u0103te de complexitate.
\nPercep omul ca o floare \u00eembobocit\u0103, dar care cuprins de bruma dimine\u021bii, o brum\u0103 asociat\u0103 cu frica de a crede \u00een vis \u0219i a face visul posibil, prefer\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 ne\u00eenflorit\u0103, dac\u0103 asta \u00eenseamn\u0103 siguran\u021ba proprie.
\n\u00ce\u021bi dep\u0103\u0219e\u0219ti limitele atunci c\u00e2nd \u00ee\u021bi accep\u021bi punctele slabe. Devii puternic atunci c\u00e2nd crezi \u00een materialul t\u0103u genetic. Visezi iubind \u0219i tr\u0103ie\u0219ti vis\u00e2nd atunci c\u00e2nd realizezi c\u0103 via\u021ba este o alegere. Nu una care apar\u021bine prietenului din dreapta ori du\u0219manului din st\u00e2nga. 0 alegere care revine doar \u021bie. Faptul c\u0103 te la\u0219i influen\u021bat de opiniile celorlal\u021bi, nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 e\u0219ti slab \u0219i c\u0103 renun\u021bi la ceea ce vrei pentru tine, ci reflect\u0103 faptul c\u0103 \u00eenc\u0103 nu ai \u00eenv\u0103\u021bat cum s\u0103 fii st\u0103p\u00e2n pe ceea ce \u00ee\u021bi dore\u0219ti \u0219i pe drumul pe care \u021bi-l cl\u0103de\u0219ti \u00een fa\u021ba ochilor.
\nDe aceea, scriu.
\nPentru c\u0103 m\u0103 reg\u0103sesc \u00een to\u021bi \u0219i \u00een nimeni. Nu sunt individual compus\u0103 din materie permanent\u0103, ci dintr-o confuzie de sinapse efemere. M\u0103 identific cu omul pe care \u00eel v\u0103d zilnic, dar mereu diferit. M\u0103 asem\u0103n cu cel care renun\u021b\u0103, cade \u0219i se ridic\u0103. Sunt la fel cu cel care e \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat \u0219i pierdut pe c\u0103i cu sens unic.
\nAm o mul\u021bime de g\u00e2nduri pe care le-a\u0219 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219i, am \u0219i aer \u00een pl\u0103m\u00e2ni \u0219i o inim\u0103 care bate. O familie \u0219i o lume greu de \u00een\u021beles oriunde a\u0219 privi. Poate c\u0103 nu am exact ceea ce vreau, dar am strict ceea ce \u00eemi trebuie. Posibil c\u0103 m\u0103 pierd \u00een idei, dar m\u0103 reg\u0103sesc \u00een cuvinte.
\n\u0218i, de aceea scriu.<\/p>\n

 <\/p>\n

Editor<\/em>: Constantin Marafet<\/strong>
\nRedactor<\/em>: Manuela Camelia Sava<\/strong>
\nLectori<\/em>: Nicu Bratu, \u0218tefan Teodor Cabel<\/strong>
\nEditura RAFET 2015<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Confesiune C\u00e2nd orele nu sunt t\u00e2rzii \u00een noapte, \u00een aceea\u0219i t\u0103cere plictisitoare, ating din nou tastele reci, alc\u0103tuind cuvinte care<\/p>\n","protected":false},"author":13,"featured_media":10664,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10795"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/13"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10795"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10795\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10798,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10795\/revisions\/10798"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10664"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10795"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10795"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10795"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}