{"id":10541,"date":"2020-09-08T16:25:51","date_gmt":"2020-09-08T13:25:51","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10541"},"modified":"2020-09-08T16:25:51","modified_gmt":"2020-09-08T13:25:51","slug":"literadura-nr-17-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10541","title":{"rendered":"Literadura nr. 17 (2)"},"content":{"rendered":"

\u015eerban CODRIN<\/strong>
\n\"\"

OMAGIU PIETRICELEI DIN PANTOF<\/strong><\/p>\n

Nicio aluzie la Malraux, sunt pe calea regal\u0103 s\u0103 m\u0103 iubeasc\u0103 o fat\u0103, cea mai frumoas\u0103 fat\u0103
\ndin lumea cea mai frumoas\u0103, \u00eens\u0103 din vina unei pietricele \u00een pantof, \u00eentotdeauna apare
\nun potrivnic al gesturilor generoase, m\u0103 poticnesc \u015fi-mi t\u00e2r\u00e2i cu \u00eengrijorare piciorul,
\nprilej s\u0103-i par celei mai frumoase fete din lumea frumoas\u0103 un jalnic, cel mai jalnic,
\nneajutoratul neajutora\u0163ilor, dec\u0103zutul dec\u0103zu\u0163ilor \u015fi al \u015fchiopilor.
\nMerg pe o strad\u0103 f\u0103r\u0103 nume \u00eentr-un ora\u015f str\u0103in, c\u00e2nd o pietricic\u0103 \u00eemi atrage aten\u0163ia c\u0103 strada
\nare nume binecunoscut \u015fi ora\u015ful mi-e foarte familiar, o \u00eempletitur\u0103 de C\u0103u\u015fului, Lavi\u0163ei,
\nMatca-veche, Clopotarului, Fund\u0103tura-liliacului, c\u00e2t\u0103 vreme intrusa din pantof \u00eemi
\n\u00eencearc\u0103 r\u0103bdarea cu aceea\u015fi intensitate a scr\u00e2\u015fnetelor de acas\u0103 sau cu aceea\u015fi lips\u0103 de
\n\u00een\u0163elegere \u00eentre via\u0163a de zi cu zi \u015fi ziua de via\u0163\u0103 cu via\u0163\u0103.
\nNu vreau s\u0103 \u015ftiu de unde m\u0103 \u00eentorc, nici Dante nu s-a gr\u0103bit s\u0103-\u015fi recunoasc\u0103 revenirea din
\nInfern \u015fi mai departe, oric\u00e2t i-or fi fost obrajii de afuma\u0163i, ori \u00eencotro m\u0103 \u00eendrept, c\u00e2nd o
\npietricic\u0103 m\u0103 treze\u015fte la realitatea din pantof; f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleg, ridic din umeri, fac pe
\ninocentul, m\u0103 prefac nedumerit ce censuri \u015fi contrasensuri o fi av\u00e2nd astfel numitul
\nconcept filozofic \u00een vremuri din cale afar\u0103 de ireale.
\n\u00cen drumul prea lung spre casa de rug\u0103ciuni, o pietricic\u0103 m\u0103 \u00eendeamn\u0103 s\u0103 meditez la pantofi, ce
\nalt\u0103 bun\u0103 treab\u0103 are Dumnezeu: chiar nu simte nevoia de prezen\u0163a mea \u00eentr-un loc
\nanume, p\u00e2n\u0103 unde r\u0103zbat babele dup\u0103 aghiazm\u0103, t\u0103m\u00e2ie \u015fi lumina \u00eenvierii, sau ahtia\u0163ii
\nbine \u00eenc\u0103l\u0163a\u0163i \u015fi \u00eennoda\u0163i la \u015fireturi, s\u0103 se remarce c\u00e2t mai personal, cu \u00eengenuncheri \u015fi
\nt\u00e2r\u00e2\u015furi \u015fi m\u0103t\u0103nii, dinaintea od\u0103jdiilor pe umerii c\u00e2torva m\u0103run\u0163i func\u0163ionari p\u0103m\u00e2nte\u015fti,
\ncu mitre \u015fi icoane \u015fi moa\u015fte, \u00een dependin\u0163ele unui Tron peste sori \u015fi stele.<\/p>\n

OMAGIU LUI CARL SANDBURG<\/p>\n

Locuitor al m\u0103rii, te \u00eent\u00e2lne\u015fti cu mun\u0163ii de mai multe ori
\n\u00een via\u0163\u0103, sau niciodat\u0103, ceea ce conteaz\u0103 este dilema
\ndac\u0103 mun\u0163ii s-or fi bucur\u00e2nd s\u0103 te primeasc\u0103,
\nIar marea, marea nervoas\u0103, marea prosl\u0103vit\u0103, dac\u0103 s-o fi
\nsim\u0163ind ofensat\u0103 de posibilul refuz, marea niciodat\u0103
\nhuiduit\u0103;
\nMigra\u0163ia marilor nouri albi se repet\u0103 noapte \u015fi zi, numai
\npribegia turmelor de bizoni pe \u00eenfloritele ori numai
\nnisipoasele prerii s-a \u00eentrerupt din vina celor mai
\nlacomi, \u00een costume de c\u0103l\u0103torie
\n\u015ei vanitate, purt\u0103tori de revolvere la \u015fold, ochitori
\n\u015fi m\u0103celari de pompoas\u0103 elit\u0103;
\nR\u00e2sul m\u00e2ndru, s\u0103n\u0103tos \u015fi grosolan, cu \u00eenjur\u0103turi la fel
\nde grosolane \u015fi m\u00e2ndre, al t\u0103ietorilor de porci,
\nstrig\u0103tele \u00eempletitorilor de c\u0103i ferate, \u00eend\u00e2rjirea
\nmecanicilor de locomotive lustruite \u015fi \u00eenecate
\n\u00een fum \u015fi aburi, scr\u00e2\u015fnetul din din\u0163i al asuda\u0163ilor
\nlupt\u0103tori \u00een fabrici cu barosul, pumnii puternici
\n\u015fi sudorile \u00eenving\u0103torilor \u015fi \u00eenvin\u015filor, la box
\n\u015fi tr\u00e2nt\u0103, la poker, la golit pahare cu wisky, zguduie
\nora\u015fele cu vitrine sulemenite, \u00eencuiatele por\u0163i
\nde \u00eenchisori, \u00eend\u0103r\u0103tul c\u0103rora se oculteaz\u0103 rituri
\nAle noului altar democratic de sacrificiu, scaunul
\nelectric;
\nLini\u015ftea vilei de piatr\u0103 se \u00eenconjoar\u0103 preventiv
\ncu cele mai \u00eempletite suli\u0163e de o\u0163el, dincolo
\nde grilaje s\u0103 nu r\u0103zbeasc\u0103 niciun co\u015fmar;
\nnicio r\u0103suflare ie\u015fit\u0103 din \u0163\u00e2\u0163\u00e2ni a viscolului;
\nnici mor\u0163ii r\u0103zboaielor mondiale; nici
\nbandi\u0163ii nestingheri\u0163i; nici spectrele foamei;
\nnici iarba, st\u0103p\u00e2nitoarea, omnipotenta
\n\u015ei uzurpatoarea fiin\u0163\u0103 suprem\u0103;
\nM\u00e2ndri de c\u00e2te f\u0103r\u0103delegi au cl\u0103dit \u015fi de c\u00e2t
\n\u00eentuneric au ad\u00e2ncit, \u00een ajun de nelegiuiri
\nmai cuprinz\u0103toare \u015fi de \u00eentuneric mai pustiitor,
\nbravii oameni cu m\u00e2inile muncite agit\u0103 cozi
\nflutur\u00e2ndu-\u015fi \u00een pumnii mici, t\u0103cu\u0163i, \u00eend\u00e2rji\u0163i,
\nDrapelele cu agita\u0163ia rufelor \u00eentinse la uscat, imaculate;
\nC\u00e2ntecul P\u0103m\u00e2ntului nu-i pentru gura barzilor \u015fi al
\nchitarelor de lemn; dup\u0103 ce roua dimine\u0163ilor
\n\u015fi n\u0103du\u015felile se \u00eenal\u0163\u0103 la ceruri, ale m\u0103rilor
\n\u015fi oceanelor, \u00eel psalmodiaz\u0103 ploi puse pe treab\u0103,
\ngravita\u0163ional, s\u0103 o ia la vale, astfel se alin\u0103 durerile
\nmarilor \u00eenseta\u0163i; se purific\u0103 oboselile planetei;
\nizvoarele se mo\u015fesc de unele singure \u00een p\u0103duri,
\n\u00een f\u00e2nt\u00e2ni, \u015fi felurile de semin\u0163e pentru alte
\n\u015ei alte mereu roditoare, mereu dramatice \u00eenceputuri;
\nLocuitor al mun\u0163ilor, te \u00eent\u00e2lne\u015fti cu marea de mai
\nmulte ori \u00een via\u0163\u0103, sau niciodat\u0103, ceea ce d\u0103inuie
\ncu d\u0103rnicie este \u00eendoiala
\nDac\u0103 marea se \u00eenvoie\u015fte s\u0103 te \u00eent\u00e2mpine.
\n(10 mai 2020)<\/p>\n

Florentin POPESCU<\/strong>
\n\"\"

Oameni \u0219i locuri din Buz\u0103ul de
\nalt\u0103dat\u0103 (XIII)<\/strong><\/p>\n

Profesorii de la Liceul \u201eB.P. Hasdeu\u201d (VIII)
\nrin anii 1963-1964 Buz\u0103ul era \u00eenc\u0103 un
\nt\u00e2rg de provincie, cu industrie pu\u0163in\u0103 \u015fi
\n\u00een general cu o pondere mic\u0103 \u00een
\neconomia regiunii Ploie\u015fti, din care f\u0103cea parte
\ndin punct de vedere administrativ.
\nPoate c\u0103 de aceea (\u015fi nu numai de aceea)
\ncele c\u00e2teva mari licee din ora\u015f (\u201eEminescu\u201d,
\n\u201eHasdeu\u201d, \u015ecoala pedagogic\u0103) erau puncte de
\nreper \u00een via\u0163a localit\u0103\u0163ii. M\u0103 g\u00e2ndesc la o
\ntradi\u0163ie care mai t\u00e2rziu s-a pierdut pentru
\ntotdeauna: aceea ca \u00een var\u0103, dup\u0103 examenele
\nde absolvire proaspe\u0163ii \u015fi ferici\u0163ii posesori de
\ndiplome de maturitate (echivalentele celor de
\nbacalaureat de azi) s\u0103 se fotografieze cu
\ndirectorul \u015fcolii \u015fi cu dirigin\u0163ii lor, mai apoi
\nfotografiile, fiind or\u00e2nduite pe un mare panou,
\ns\u0103 se expun\u0103 \u00eentr-una din vitrinele magazinelor
\ndin centrul urbei.
\nSe \u00een\u0163elege aproape de la sine c\u00e2t de
\nm\u00e2ndri eram noi absolven\u0163ii de c\u00e2te ori
\npoposeam \u00een fa\u0163a vitrinelor cu pricina, dar mai
\nales ce bucuro\u015fi erau p\u0103rin\u0163ii c\u00e2nd \u00ee\u015fi priveau
\nodraslele, cu poz\u0103, cu nume \u015fi cu indica\u0163ia
\nclasei \u00een care au \u00eenv\u0103\u0163at.
\nExistau, cred, toate motivele ca \u015fi
\nprofesorii care-\u015fi irosiser\u0103 nervii, r\u0103bdarea \u015fi
\npriceperea lor de dasc\u0103li cu elevii s\u0103 tr\u0103iasc\u0103
\nmomente de satisfac\u0163ie. \u015ei le tr\u0103iau, chiar dac\u0103
\n\u015fi asta le intrase de mult\u0103 vreme \u00een rutin\u0103.
\nPe atunci nu realizam c\u00e2t de bine, de
\nfrumos \u015fi de important ar fi fost s\u0103-mi procur o
\nfotografie cu panoul promo\u0163iei mele. Dac\u0103 a\u015f
\nfi avut-o, azi mi-ar fi fost mult mai lesne s\u0103-mi
\namintesc figurile profesorilor \u015fi colegilor pe
\ncare \u00eencerc s\u0103 le luminez evoc\u00e2ndu-le dup\u0103
\nmai bine de jum\u0103tate de secol.
\nAu existat (\u015fi exist\u0103 \u00eenc\u0103, cel pu\u0163in \u00een
\nmemoria mea) figuri de profesori care \u015fi-au
\nl\u0103sat o amprent\u0103 de neuitat \u00een minte \u015fi \u00een
\nsuflet.
\nUna din ele este d-na Victoria Moisoiu,
\nprofesoar\u0103 de biologie, pe care am avut-o \u015fi
\ndirigint\u0103 \u2013 dac\u0103 nu cumva m\u0103 \u00een\u015fel, prin clasa
\na IX-a sau a X-a, o persoan\u0103 cu o
\nindividualitate pregnant\u0103, apreciat\u0103 de colegii
\nde cancelarie \u015fi a\u015f spune, f\u0103r\u0103 teama exager\u0103rii,
\niubit\u0103 de elevi.
\nLec\u0163iile pe care ni le preda erau a\u015fteptate
\ncu pl\u0103cere de noi to\u0163i, pentru c\u0103 erau
\n\u201epigmentate\u201d, cu scheme, desene, grafice \u015fi
\nmulte alte elemente, \u201ea\u015fezate\u201d cu grij\u0103 pe tabl\u0103
\n\u015fi prezentate cu pasiune, ca \u015fi cum ar fi fost
\npentru prima oar\u0103 c\u00e2nd o f\u0103cea, de\u015fi preda la
\n\u201eHasdeu\u201d de c\u00e2\u0163iva ani buni.
\nAm crezut \u00eentotdeauna (\u015fi mai cred \u015fi
\nazi!) c\u0103 un bun diriginte de clas\u0103 trebuie s\u0103
\nmanifeste, pe c\u00e2t poate, o empatie fa\u0163\u0103 de
\nelevii ei. Cu alte cuvinte s\u0103-i \u00een\u0163eleag\u0103, s\u0103
\n\u00eencerce s\u0103 prind\u0103 lungimea de und\u0103 a
\ng\u00e2ndurilor \u015fi sentimentelor \u00eenv\u0103\u0163\u0103ceilor. Lucru
\nnecesar \u00een mod special \u00een cazul elevilor mai
\nmari, din clasele terminale ale liceului, c\u00e2nd
\nadolescen\u0163a \u015fi tinere\u0163ea ridic\u0103 probleme specifice,
\nnu totdeauna simple \u015fi u\u015foare, cum de
\naltfel o spun to\u0163i psihologii \u015fi pedagogii de
\nprofesie.
\nD-na Victoria Moisoiu \u00eentrunea toate
\ncalit\u0103\u0163ile astea \u015fi altele \u00eenc\u0103, fapt pentru care
\nne devenise nu numai un simplu profesor \u015fi o
\ndirigint\u0103 oarecare, ci \u015fi un confident, c\u0103ruia te
\nputeai adresa f\u0103r\u0103 teama c\u0103 \u201esecretele\u201d tale vor
\nfi aflate \u015fi de al\u0163ii.
\nPe scurt, de\u0163inea ceea ce putem numi
\ntalentul \u201elucrului\u201d cu elevii, dincolo de catalog
\n\u015fi de obliga\u0163iile didactice, cotidiene ori
\ns\u0103pt\u0103m\u00e2nale.
\nHabar n-aveam pe atunci c\u0103 diriginta
\nnoastr\u0103 avusese p\u00e2n\u0103 la venirea \u00een Liceul \u201eB.P.
\nHasdeu\u201d o via\u0163\u0103 nu tocmai u\u015foar\u0103. Am aflat
\nasta mult mai t\u00e2rziu, abia \u00een 2007, c\u00e2nd,
\nparticip\u00e2nd la festivit\u0103\u0163ile legate de aniversarea
\na 140 de ani de la \u00eenfiin\u0163area \u015fcolii dl. profesor
\nRadu M. Calcan mi-a d\u0103ruit monografia liceului,
\ndin care desprind aci scurtul portret f\u0103cut
\nfostei \u015fi dragei noastre diriginte de odinioar\u0103.
\n\u201eS-a n\u0103scut la Soroca, \u00een Republica
\nMoldova, \u00een 1924, de unde s-a refugiat \u00een anul
\n1940, \u00een urma raptului sovietic. A absolvit
\nFacultatea de \u015etiin\u0163e Naturale din cadru
\nUniversit\u0103\u0163ii Cluj-Napoca \u00een anul 1948. Dup\u0103
\nabsolvirea facult\u0103\u0163ii \u00ee\u015fi urmeaz\u0103 so\u0163ul,
\nGheorghe Moisoiu, de profesie inginer
\nagronom, lucr\u00e2nd ca tehnician hortiviticol la
\nSec\u0163ia Agricol\u0103 a fostului raion Beceni, din
\nfosta regiune Ploie\u015fti. Func\u0163ioneaz\u0103 apoi ca
\nprofesoar\u0103 de biologie la Grupul \u015ecolar
\nAgricol din \u015eimleu Silvaniei, unde so\u0163ul a fost
\ntransferat cu serviciul. Aici a func\u0163ionat \u00een
\nperioada 1952-1958. Din anul 1958 se
\ntransfer\u0103 cu familia la Buz\u0103u \u015fi este \u00eencadrat\u0103
\nprofesoar\u0103 de biologie la Liceul \u201eB.P.
\nHasdeu\u201d, unde va func\u0163iona p\u00e2n\u0103 la pensionare,
\n\u00een anul 1981. A fost un cadru didactic
\npasionat de profesia sa, bine preg\u0103tit profesional
\n\u015fi foarte apropiat\u0103 de elevi.\u201d.
\nPerfect adev\u0103rat! o confirm\u0103, dup\u0103 at\u00e2ta
\nvreme \u015fi subsemnatul.
\nDac\u0103 pe d-na Victoria Moisoiu, femeie
\nenergic\u0103, apropiat\u0103 de elevi \u015fi \u00een\u0163eleg\u0103toare cu
\nei p\u00e2n\u0103 la Dumnezeu, o puteai considera, cu
\npu\u0163ine \u015fi ne\u00eensemnate amendamente, o
\nadolescent\u0103 oarecum \u00eent\u00e2rziat\u0103 (poate de aici \u015fi
\nliantul sufletesc dintre ea \u015fi liceeni), pe o alt\u0103
\ndoamn\u0103, dirigint\u0103 \u015fi d-sa, pare-mi-se \u00een chiar
\nultima clas\u0103 a umani\u015ftilor (am prins perioada
\n\u00een care liceul avea clase de \u201ereal\u201d \u015fi clase de
\n\u201eumanistic\u0103\u201d),Virginia Paraschiv a\u015f considerao
\nacum, din perspectiva amintirii, o bunicu\u0163\u0103
\ngrijulie p\u00e2n\u0103 la am\u0103nunt cu fiecare dintre noi.
\nVenise \u00een Buz\u0103u din Moldova \u015fi avea toate
\ndatele comportamentale ale unui cona\u0163ional
\ndin aceast\u0103 parte de \u0163ar\u0103: calm, r\u0103bdare,
\n\u00een\u0163elegere, predispozi\u0163ie la dialog, un anume
\n\u00eemp\u0103ciuitorism etc. etc.
\nAbsolvise sec\u0163ia de Geografie a
\nFacult\u0103\u0163ii de \u015etiin\u0163e din Cluj-Napoca \u015fi, zice
\ndl. Radu M. Calcan \u00een cartea amintit\u0103 \u201ea
\nfunc\u0163ionat ca profesoar\u0103 de geografie la Liceul
\nnr. 2 din Bac\u0103u, \u015ecoala Urban\u0103 de Gospod\u0103rie
\nBac\u0103u, \u015ecoala Profesional\u0103 de Fete din
\nR\u00e2mnicu S\u0103rat, iar din anul 1950 s-a transferat
\nla Buz\u0103u. Aici a func\u0163ionat la diferite \u015fcoli
\nelementare, p\u00e2n\u0103 \u00een 1960, c\u00e2nd s-a fixat la
\nLiceul \u201eB.P. Hasdeu\u201d, unde a func\u0163ionat p\u00e2n\u0103
\n\u00een 1965, c\u00e2nd s-a pensionat. A contat ca bun\u0103
\nprofesoar\u0103, posed\u00e2nd o profund\u0103 sensibilitate,
\n\u00eenc\u00e2t \u00een fiecare clip\u0103 realele sale \u00eensu\u015firi de
\npedagog, \u00eembinate cu o bogat\u0103 cultur\u0103
\ngeneral\u0103 \u015fi cu o exemplar\u0103 con\u015ftiinciozitate,
\nerau puse \u00een valoare. Lec\u0163iile sale erau
\nminu\u0163ios documentate, exemplificate cu descrieri
\nimpresionante. Avea \u015fi un talent
\ndeosebit \u00een organizarea unor activit\u0103\u0163i
\nculturale.\u201d.
\nM\u0103 opresc la aceast\u0103 din urm\u0103 afirma\u0163ie
\n\u015fi m\u0103 simt chemat s-o argumentez \u015fi eu cu un
\nexemplu.
\nD-na Virginia Paraschiv avea, probabil,
\nnostalgia unei profesii ceva mai aparte \u2013 aceea
\nde regizor, pe care cred c\u0103 mai demult, \u00een
\ntinere\u0163e, o visase, f\u0103r\u0103 a \u00eendr\u0103zni s\u0103 fac\u0103 ceva
\ns\u0103 \u015fi-o apropie. Altfel nu-mi pot explica
\npasiunea \u015fi pl\u0103cerea cu care a alc\u0103tuit o
\nforma\u0163ie de teatru de amatori, format\u0103 la
\n\u00eenceput din elevi de la \u201eHasdeu\u201d \u015fi mai apoi
\ncuprinz\u00e2nd, dac\u0103 nu cumva m\u0103 \u00een\u015feal\u0103
\nmemoria, \u015fi unul sau doi colegi de la cel\u0103lalt
\nmare liceu buzoian \u201eEminescu\u201d.
\nAvea sim\u0163ul m\u0103surii \u015fi al realit\u0103\u0163ii \u015fi nu
\nse hazarda s\u0103 \u201epun\u0103 \u00een scen\u0103\u201d, cum se zice \u00een
\nlimbajul teatral, piese mari, cu texte
\npreten\u0163ioase din clasici ai geniului de la noi
\nsau de aiurea. Nu. Alegea piese de lungime
\nmedie, de actualitate (actualitatea socialpolitic\u0103
\nde atunci, fiindc\u0103 probabil a\u015fa i se
\ncerea), descoperite prin revistele culturale cu
\ntiraje de mas\u0103, adresate forma\u0163iilor de amatori
\n(parc\u0103 \u201e\u00cendrum\u0103torul cultural\u201d se numea o
\npublica\u0163ie din acea vreme), texte scrise \u201ela
\ncomand\u0103 social\u0103\u201d de Nicu\u0163\u0103 T\u0103nase, Octav
\nPancu-Ia\u015fi, Nicolae T\u0103utu \u015fi al\u0163i autori la
\nmod\u0103. Aten\u0163ia cu care ne sf\u0103tuia s\u0103 rostim o
\nreplic\u0103 sau alta, mi\u015fcarea de scen\u0103 \u015fi toate
\ncelelalte urm\u0103rite \u00eendeaproape, corectate pe
\nalocuri, o recomandau pe diriginta noastr\u0103 \u015fi
\nca pe un om de teatru remarcabil. A fost o
\nfericire \u015fi pentru d-sa \u015fi pentru noi c\u00e2nd am
\nprezentat o astfel de pies\u0103 pe o scen\u0103
\nor\u0103\u015feneasc\u0103 (parc\u0103 \u00een cl\u0103direa din spatele
\nBibliotecii jude\u0163ene de azi, acolo unde era o
\nsal\u0103 de spectacol mai nou\u0103; toate celelalte, de
\nazi, nu existau la acea or\u0103 nici m\u0103car \u00een
\nproiect).
\n\u00cen toamna lui 2019, c\u00e2nd am fost rugat
\ns\u0103 prezint, la T\u00e2rgul de carte Gaudeamus un
\nvolum de teatru pentru copii, scris de o
\nprofesoar\u0103, mi-am amintit de \u201eregizoarea\u201d
\nnoastr\u0103 din liceu \u015fi de o replic\u0103, nu mai \u015ftiu
\ndin ce pies\u0103 \u00een care \u201eun coleg de platou\u201d, cum
\nse zice azi, rostea o replic\u0103 ce suna cam a\u015fa:
\n\u201eMi-e o foame de lup. Hai copii la mas\u0103!\u201d. Am
\nrepetat-o cu voce tare \u015fi \u00een fa\u0163a elevilor
\nprezen\u0163i la lansarea cu pricina \u015fi cu to\u0163ii s-au
\namuzat.
\nOare ast\u0103zi vor mai fi fiind profesori at\u00e2t
\nde entuzia\u015fti ca d-na Virginia Paraschiv?
\n\u015ei dac\u0103 vor fi exist\u00e2nd oare cel fel de
\npiese pun ei \u00een scen\u0103 \u00een epoca tabletelor \u015fi a
\nInternetului?<\/p>\n

Mihaela Roxana Boboc<\/strong><\/p>\n

l\u0103sa\u021bi-mi copila s\u0103 doarm\u0103<\/strong><\/p>\n

\u00cen toiul verii
\ncopila mea tremur\u0103 necontrolat
\no iau \u00een bra\u021be \u00eentr-o singur\u0103 suflare
\nl\u0103sa\u021bi-mi copila s\u0103 doarm\u0103
\nc\u00e2t timp scriu \u0219i golesc pl\u0103m\u00e2nii de ultima
\nurm\u0103 de fric\u0103
\ne noapte
\nmaica st\u0103 \u00een genunchi \u0219i pl\u00e2nge
\ncopacii privesc \u00een\u0103untru cu g\u00e2turile str\u00e2mbe
\n\u00eentorc ceasul,
\nDoamne,
\n\u00eenspre propria nebunie –
\nIart\u0103-m\u0103 c\u0103 merg descul\u021b\u0103
\nprin cioburi de poem
\nc\u00e2nd plou\u0103 pe obraz
\n\u00eengerul \u0219terge vina
\nde a te iubi \u00eenainte
\nl\u0103sa\u021bi-mi copila s\u0103 doarm\u0103
\n\u00een toiul verii
\nplou\u0103
\ncu cioburi de poem.<\/p>\n

\"\"

Tudor CICU<\/strong><\/p>\n

ne-am scris o vreme sub ghilotina ploilor<\/strong><\/p>\n

c\u00e2t de asem\u0103n\u0103toare ne erau cuvintele
\nca ni\u0219te n\u0103luci chem\u00e2nd bezna de plumb
\ns\u0103 ne scriem povestea spuneai –
\ntu la umbra mestecenilor care aveau ceva
\ndin ochi, p\u0103rul \u0219i gura ta…
\ndar uite aici,
\neu sunt cu p\u0103s\u0103rile \u00een\u0219irate pe s\u00e2rm\u0103
\ncu doi cai s\u0103lbatici abia ie\u0219i\u021bi din mare
\nce pasc pe o mare felie de cer albastru
\nscrisorile tale
\n\u0219i a\u0219 putea s\u0103 cutreier ca un \u0219oim r\u0103nit
\ndistan\u021bele
\ncare m\u0103 despart de tine
\nsub acest e\u0219afod al ploii, viclean \u0219i luminos.
\nspune-mi doar c\u0103 e\u0219ti bine
\nc\u0103 dialogul cu cerul
\npresupune \u0219i larma care a st\u00e2rnit aceast\u0103
\nv\u00e2n\u0103toare
\npeste v\u00e2sla\u0219ii prizonieri \u00een cor\u0103bii,
\npeste turnul de far unde stau \u00eenchis
\nde unul singur \u0219i m\u0103 tem
\nc\u0103 m\u0103 va acoperi cu iarb\u0103 de mare poemul
\nacesta
\nmereu \u00een a\u0219teptare;
\nc\u00e2t s\u0103 nu trezeasc\u0103 din somn meduzele abia
\nscoase la mal
\nasemeni unei cobre aflate la p\u00e2nd\u0103
\n\u00een labirintul multor umbre
\n\u0219i e de-ajuns s\u0103 prive\u0219ti prin fereastr\u0103
\ncum marea nu-\u0219i g\u0103se\u0219te lini\u0219tea s\u0103-\u021bi r\u0103spund<\/p>\n

Ion CALOT\u0102<\/strong><\/p>\n

the pets of the poets<\/strong><\/p>\n

.mi-am luat \u015fi eu
\no plant\u0103 de companie
\nun ficus atent
\nla tot ce-i spun
\n.azi diminea\u0163\u0103
\nl-am plimbat
\nprin garnizoana poeziei
\nprintre cl\u0103diri \u00een carantin\u0103
\ncu pere\u0163i \u00een depresie
\n.mergeam pe strad\u0103
\n\u00een r\u00e2nd cu norii
\nm\u0103 scufundam \u00een asfaltul \u00eencins
\n)p\u00e2n\u0103 la buric
\n)p\u00e2n\u0103 la g\u00e2t
\nm\u0103 purtam ca un v\u00e2n\u0103tor alungat
\nl\u0103s\u00e2nd semne ++
\npe fiecare gard
\nca un suspect
\nde poemovirus<\/p>\n

mi-am \u00eemp\u0103iat singur\u0103tatea<\/strong><\/p>\n

.am trecut prin ziua asta
\n{{prin teritoriul molimei}}
\nca printr-un tunel
\ncare m\u0103 izoleaz\u0103
\nde toate amintirile
\nca printr-o r\u0103z\u0103toare
\n.am sim\u0163it c\u0103 timpul
\n]este singur[
\n.imagineaz\u0103-\u0163i lumea
\nv\u0103zut\u0103 prin interiorul ei
\n\u00een miezurile ei de vise
\n\u00een apa coronacronic\u0103<\/em>
\nprin care se evapor\u0103
\np\u0103pu\u015file fluturilor
\n.c\u00e2ndva lumea era mult mai mic\u0103
\nlipit\u0103 de microscoape
\nprecum \u00eenaltpreapoetica mea
\nsinceritate transpirat\u0103
\n.mi-am \u00eemp\u0103iat singur\u0103tatea
\n\u015fi acum o pot admira
\nde la distan\u0163\u0103
\nca pe un suvenir
\n.\u015fi citesc \u015fi stau \u015fi ascult
\n\u015fi \u00eemb\u0103tr\u00e2nesc^^<\/p>\n

lumea s\u0103lbatic\u0103 urban\u0103<\/strong><\/p>\n

.melancoliile acoper\u0103 fotografia ta
\n#online
\ncu o membran\u0103 febril\u0103
\ncu lini\u015ftea agoniz\u00e2nd pe pere\u0163i
\n.deposedat\u0103 de voci
\npulbere transparent\u0103
\nprelungind inutilitatea pielii
\nprins\u0103 \u00een capcana vizetei
\na aerului halucinogen
\n.toate privirile se scurg prin ochiul
\ncare volatilizeaz\u0103
\ntrupurile noastre de sticl\u0103
\nprin papilele care se desfac
\nprin lini\u015ftea care sap\u0103 \u015fan\u0163uri
\nparaliz\u00e2nd z\u0103pezile sinuciga\u015fe
\n.creierul nostru golit
\nduce \u00een m\u00e2ini sacrificiul
\ncu absen\u0163a orientat\u0103
\nc\u0103tre fiecare cuib de cicatrice
\ndin lumea s\u0103lbatic\u0103
\nurban\u0103<\/p>\n

lini\u015ftea amplificat\u0103<\/strong><\/p>\n

.te simt ca pe un bombardament subteran
\nte v\u0103d \u00een cana din care \u00eemi gu\u015fti cafeaua
\n\u00een e\u015farfa pe care o m\u00e2ng\u00e2i diminea\u0163a
\nd\u00e2ndu-i un nume
\n\u00een r\u00e2ndunicile care ciugulesc din vinul
\npe care \u00eel \u00eemp\u0103r\u0163im \u00een dou\u0103sprezece p\u0103r\u0163i
\n\u00een somnul lung al soarelui
\n\u015fi \u00een cire\u015fele uciga\u015fe
\n.tu nu mai e\u015fti doar un fragment
\nci \u00eentregul acestei vie\u0163i
\n.trupul gol al cafetierei
\nare mirosul t\u0103u sub\u0163iat
\nde ochiul confiscat al dimine\u0163ii
\n.scheletul ei discret
\ne legat la mecanismul coapselor
\no pl\u0103cere dizgra\u0163ioas\u0103
\n@sfixiat\u0103
\n.degetele tremur\u0103
\n\u015fop\u00e2rle pe tr\u0103gaciul pl\u0103cerilor
\n.a\u015fa se deruleaz\u0103 mi\u015fc\u0103rile za\u0163ului
\nprin lini\u015ftea amplificat\u0103
\ninvestit\u0103 \u00een t\u00e2mple
\n\u00een maxilare suprapuse
\npeste corpurile noastre
\ndezizolate<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u015eerban CODRIN OMAGIU PIETRICELEI DIN PANTOF Nicio aluzie la Malraux, sunt pe calea regal\u0103 s\u0103 m\u0103 iubeasc\u0103 o fat\u0103, cea<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":10522,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10541"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10541"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10541\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10544,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10541\/revisions\/10544"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10522"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10541"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10541"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10541"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}