{"id":10457,"date":"2020-09-03T23:38:12","date_gmt":"2020-09-03T20:38:12","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10457"},"modified":"2020-09-03T23:38:12","modified_gmt":"2020-09-03T20:38:12","slug":"de-ai-nostri-anca-lascu-jocuri-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10457","title":{"rendered":"De-ai no\u0219tri! – Anca Lascu – Jocuri (4)"},"content":{"rendered":"

\"\"

Dac\u0103 ar ninge \u00een iulie ai fi surprins \u0219i probabil te-ai refugia l\u00e2ng\u0103 o amintire…
\n\u00ee\u021bi vibreaz\u0103 un sunet \u00een timpan…Ceva ascu\u021bit \u0219i f\u0103r\u0103 putere, un pl\u00e2nset \u0219i-un r\u00e2set \u00een acela\u0219i timp… Deschizi ochii repede \u0219i izbe\u0219ti violent privirea de tavan. De parc\u0103 cerul de dincolo ar fi vinovat cu ceva. Nu e !
\nTe rostogole\u0219ti pe panta abrupt\u0103 a disper\u0103rii, \u00een care singurul fir spre realitate mai pare a fi \u021biuitul diform. Ai vrea s\u0103-l apuci cu m\u00e2na, dar dispare \u00eentr-o clip\u0103.
\nTe pr\u0103bu\u0219e\u0219ti apoi pe un p\u0103m\u00e2nt de z\u0103pad\u0103… \u00eenchizi ochii \u0219i numeri : copaci, m\u0103rgele, scoici \u0219i oameni !?…. \u0218i totul parc\u0103 ar c\u0103p\u0103t\u0103 sens acum…
\nAuzi un clopot \u0219i te-nv\u0103lui \u00eentr-o m\u0103tase s\u00e2ngerie ce se aga\u021b\u0103 \u00een mod ciudat de undeva de sus.
\n\u00centinzi palmele… Cerul e ro\u0219iatic spre purpuriu, asemenea unei inimi imense a lumii ce tremur\u0103 sub picioarele tale.
\nOh! Arunc\u0103-\u021bi g\u00e2ndurile \u00een marea palmelor mele…. Las\u0103 \u00een spate tumultul ora\u0219ului \u0219i ascunde-te l\u00e2ng\u0103 b\u0103taia unei lumi purpurii, a unui soare \u00eembibat \u00een ceai… a…
\nR\u0103sufli \u00eencet. P\u00e2n\u0103 \u0219i r\u0103suflarea ta pic\u0103 greu, a contemplare, pe p\u0103m\u00e2ntul umed.
\nCine ?
\nNimeni…
\nE bine. Mai bine.
\n\u00ee\u021bi acoperi ochii cu palmele.
\nVrei s\u0103 p\u0103\u0219e\u0219ti mai repede prin cele patru anotimpuri… S\u0103 calci ad\u00e2nc \u0219i ap\u0103sat, pe ele, ca s\u0103 fii sigur c\u0103 nu te mai \u00eentorci asupra lor. Speri ca a\u0219a o s\u0103 ajungi \u00eentr-o alt\u0103 lume…. O alt\u0103 dimensiune a sufletului t\u0103u… O nou\u0103 versiune \u00een care totul s\u0103 fie mecanic, digital, \u00een bi\u021bi \u0219i km\/secund\u0103. Iar \u00een cazul unei erori de calcul s\u0103 po\u021bi da imediat un restart sistemului de la ultimul punct salvat.
\nMai e\u0219ti ?
\nNu…
\nE bine… M\u0103 a\u0219teptam… Ar fi fost prea ciudat s\u0103 se \u00eent\u00e2mple ceva ce nu era \u00een scenariu.
\n\u00een palma mare \u0219i acoperit\u0103 de r\u0103ni str\u00e2ngi ceva. Nici tu nu \u0219ti ce e, dar ai vrea s\u0103 nu fie acolo. S\u0103 po\u021bi s\u0103-\u021bi str\u00e2ngi \u00een palm\u0103 propriul suflet p\u00e2n\u0103 s\u0103 explodeze \u00een mii de a\u0219chii. Iar apoi s\u0103 aduni \u00eencet buc\u0103\u021bile din jurul t\u0103u \u0219i s\u0103 le \u00eenf\u0103\u0219ori dup\u0103 fiecare deget. Dar nu po\u021bi, ceva te \u021bine, ceva-ul din propria palm\u0103, ceva-ul care nici m\u0103car nu are nume.. .Ceva-ul care e probabil parte din tine…
\n\u00cenchizi ochii \u0219i adormi.
\nA\u0219a te-au g\u0103sit: \u00eentins \u00een z\u0103pada de iulie, cu pleoapele \u00eenghe\u021bate \u0219i palmele arse de un soare ce p\u0103rea a fi \u00eembibat cu ceai.
\nAlice
\n\u00een ochiul t\u0103u albastru timpul se scurgea, \u00een tritonuri, sub genele care tremurau aproape speriate.
\nEa st\u0103tea cuminte cu papuceii ei prea mari. Avea \u00een palme luna. \u00een cea\u0219ca de ceai – un biscuit, din meteori\u021bi sf\u0103r\u00e2ma\u021bi, sub t\u0103lpile mici, \u00een dansul argintiu.
\nAlice avea \u0219i ea ochii alba\u0219trii. Degetele ei de cerneal\u0103 l\u0103sau pete ad\u00e2nci \u00een carcasa viitorului.
\nEra absurd \u0219i dureros… soarta \u00eentregii lumi s\u0103 fie \u00een m\u00e2inile ei de copil\u0103. M\u00e2inile ci… c\u00e2ntau o melodie disonant\u0103 la un pian nem\u0103rginit. \u00ee\u021bi doreai de multe ori ca m\u00e2inile s\u0103 i se sparg\u0103, \u00een mii de buc\u0103\u021bi, s\u0103 sar\u0103 c\u00e2t mai departe pentru a nu mai fi g\u0103site \u00eentregi, ci asemenea unor cioburi de sticl\u0103, dac\u0103 a\u0219a putea s\u0103 se opreasc\u0103 melodia s\u00e2c\u00e2itoare, s\u0103 opreasc\u0103 soarta tuturor. Dar nu puteai. \u00ee\u021bi era ciud\u0103. Te pr\u0103bu\u0219eai la p\u0103m\u00e2nt, apoi \u00eencepeai s\u0103 pl\u00e2ngi \u00een hohote… De ciud\u0103 pentru propria-\u021bi persoan\u0103… pentru propria existen\u021b\u0103 prea scurt\u0103 \u0219i nefast\u0103… De ciud\u0103 pentru c\u0103 ai putut s\u0103 g\u00e2nde\u0219ti asemenea…
\n\u00centr-un mod ne\u00een\u021beles nici m\u0103car de tine, o iubeai pe Alice… O admirai ca pe o zeitate despre care e interzis s\u0103 se vorbeasc\u0103, dintr-o lege nescris\u0103 a firii umane… Ai fi vrut s\u0103 dispar\u0103, dar s\u0103-\u0219i continue existen\u021ba \u00een acela\u0219i timp.
\nToate g\u00e2ndurile astea erau ca o ghear\u0103 pe din\u0103untru-\u021bi. \u00eencercau s\u0103 scape \u00een afar\u0103 cu ideile-\u021bi nebune\u0219ti. Te l\u0103sa pentru un moment f\u0103r\u0103 aer, te \u00een\u0103l\u021ba c\u00e2\u021biva centimetri deasupra p\u0103m\u00e2ntului, apoi… nimic. Urmau zile c\u00e2nd nu era acolo \u0219i nici g\u00e2ndurile tale parc\u0103 nu se aruncau \u00een golul lumii iar\u0103\u0219i. St\u0103teai pur \u0219i simplu \u00eentr-un con de lumin\u0103 \u00eenconjurat de umbre ale nemuririlor ei \u0219i… te bucurai. Iar mai apoi \u00ee\u021bi rupeai singur bucata de fericire pentru c\u0103 realizai c\u0103 totul era o pies\u0103 de teatru prost jucat\u0103; tu, singurul actor, cu tonul monoton, cu decorul rupt de timp – aproape inexistent pe schele, cu tine… singurul spectator cu adev\u0103rat atent.
\nIar Alice…. Alice st\u0103tea nemi\u0219cat\u0103 \u00eentre nemuriri, cu privirea a\u021bintit\u0103 \u00eentr-un punct nedefinit… \u00eenc\u0103.
\nDura pu\u021bin, se rezuma la un \u021bip\u0103t, un pl\u00e2ns \u0219i un suspin \u00eenfundat de undeva din mul\u021bime.
\nEa se \u00eentorcea z\u00e2mbind, continua melodia la pian.
\nO iubeai pe Alice pentru c\u0103 reu\u0219ea s\u0103 existe \u00eentr-o t\u0103cere \u021bip\u0103toare, \u00eentre umbre ale nemuririlor mult prea cunoscute, pentru capriciile ei care te scoteau din s\u0103rite uneori. Nu o \u00een\u021belegeai \u0219i nici nu era nevoie. Sim\u021beai doar c\u0103 trebuie s\u0103 o iubeasc\u0103 cineva \u0219i pe ea… pe ultima din \u0219irul zeit\u0103\u021bilor.
\nO iubeai… \u0218i cu toate astea…. De ce nu se putea numi Alice ? Parc\u0103 ar fi fost totul mai simplu… poate.. .\u0219i poate ar fi iubit-o mai mul\u021bi.<\/p>\n

 <\/p>\n

Aveai fraze \u00een p\u0103r<\/strong><\/p>\n

Degete \u00eenghe\u021bate. Fulgi de z\u0103pad\u0103 \u00een p\u0103r… \u0218i acel z\u00e2mbet aproape sarcastic pe chip.
\nSt\u0103teai \u00een mijlocul str\u0103zii acoperit\u0103 de cea\u021b\u0103. Pentru prima dat\u0103 sim\u021beai c\u00e2t de rece e v\u00e2ntul. Pentru prima dat\u0103 \u00een\u021belegeai ce \u00eenseamn\u0103 z\u0103pada \u0219i, pentru prima dat\u0103, erai r\u0103t\u0103cit, de\u0219i locuiai \u00een acela\u0219i ora\u0219 de at\u00e2\u021bia ani.
\nAi fi vrut s\u0103 spui ceva, dar nu \u0219tiai ce sau cum s\u0103 te exprimi. De c\u00e2teva ori ai dus chiar m\u00e2na la gur\u0103 parc\u0103 vr\u00e2nd s\u0103 sco\u021bi cuvintele \u00een palm\u0103 pentru ca apoi s\u0103 le tapetezi pe pere\u021bii blocurilor, asemenea unor picturi \u00een grafitti.
\nDar nu ai putut… Erai \u00eenl\u0103n\u021buit \u00een propozi\u021bii \u0219i fraze adunate gr\u0103mad\u0103 \u00eentr-un col\u021b de lume. Erai ghemuit \u00een jurul unui ghem de cuvinte \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u021bi g\u0103se\u0219ti libertatea pe str\u0103zile pustii… Sperai s\u0103 g\u0103se\u0219ti un col\u021b liber unde s\u0103 arunci mormanul de fraze tar\u0103 sens \u0219i apoi s\u0103 fugi c\u00e2t mai departe.
\nPentru o clip\u0103 aproape reu\u0219ise\u0219i asta \u0219i atunci ai sim\u021bit pentru pu\u021bin timp gustul s\u0103rat al m\u0103rii, v\u00e2ntul juc\u00e2ndu-se printre degetele tale \u0219i fulgii de z\u0103pad\u0103 c\u0103z\u00e2ndu-\u021bi \u00een p\u0103r… Dar apoi totul a revenit…
\nCa un blestem… Ca o boal\u0103 incurabil\u0103 de care nu scapi dec\u00e2t dac\u0103 ie\u0219i pentru totdeauna din lumea asta.. ..Sau poate c\u0103 \u0219i acolo te va urm\u0103ri.
\n\u021ai-ai cuprins sufletul \u00een bra\u021be. Ai fi vrut s\u0103 te \u00eentorci pe dos, s\u0103 po\u021bi s\u0103 te ghemuie\u0219ti \u00een jurul t\u0103u, apoi s\u0103 stai a\u0219a clipe \u00een \u0219ir. Era necru\u021b\u0103tor… De ce tu?
\nAmalgamul de cuvinte aiurite avea o logic\u0103 stupid\u0103, dar era singura raz\u0103 de ra\u021biune posibil\u0103 pentru tine. Deschideai gura \u0219i rosteai ne\u00een\u021belesul logic \u00een col\u021burile \u00eentunecate ale str\u0103zilor… ca nu cumva s\u0103 molipse\u0219ti pe cineva. \u00ee\u021bi era fric\u0103 de lume, te temeai pentru binele lor \u0219i \u00een acela\u0219i timp ai fi vrut ca nimeni s\u0103 nu intre \u00een non-ra\u021biunea ta.
\nCu toate astea, se \u00eent\u00e2mplase. Venise o dat\u0103 cineva \u0219i atunci \u021bi-ai iubit pentru prima dat\u0103 gr\u0103mada dezordonat\u0103. Devenise parc\u0103 cea mai frumoas\u0103 gr\u0103mad\u0103 din toat\u0103 lumea. Dar apoi… Dac\u0103 a fost doar o \u00eenchipuire f\u0103cut\u0103 din cuvinte \u0219i culori? Dac\u0103 ai fost singur \u0219i atunci, doar tu \u0219i iluziile tale arz\u00e2nd ca focurile colorate ale unor \u0219amani?
\n\u00ce\u021bi era ciud\u0103 pe tine, pe nisipul ce \u021bi se lipea pe t\u0103lpi, pe ploaia care c\u0103dea peste tine, pe lumea care era cu un pas \u00eenaintea ta… Iar tu… tu p\u0103reai a fi doar un urma\u0219 al lor ce aduna g\u00e2nduri, idei, sentimente \u0219i le ad\u0103uga \u00eentr-o cutie cu lucruri f\u0103r\u0103 sens. \u00ee\u021bi era ciud\u0103 c\u0103 pumnul t\u0103u nu putea distruge zidurile pe care \u021bi le-ai construit ani de-a r\u00e2ndul \u00een jurul gr\u0103mezii ciudate… izbucneai \u00eentr-un r\u00e2s straniu ce te t\u0103cea \u0219i pe tine s\u0103 te cutremuri, la sf\u00e2r\u0219it.
\nEra totul prea absurd… \u00een unele zile \u00ee\u021bi puneai \u00eentrebarea dac\u0103 nu cumva erai o alt\u0103 specie ce are doar sim\u021b\u0103mintele planetei pe unde a aterizat \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. Iar noaptea, oh ! Atunci te sim\u021beai \u00een siguran\u021b\u0103, atunci era bine… .doar atunci erai de aici. Nu erai str\u0103puns de priviri iscoditoare nu era nevoie s\u0103 stai departe de nimeni… Erai doar tu \u00een mijlocul str\u0103zilor… \u0218i… doar atunci sim\u021beai un zbucium \u00een piept, gata s\u0103 se reverse, gata s\u0103 atace ziua cu pete de cerneal\u0103. Doar atunci erai tu… \u0219i foarte rar erai lumea \u00eentreag\u0103 \u00eentr-un cuv\u00e2nt ce simte tot.<\/p>\n

 <\/p>\n

Disperare \u00eentr-un univers paralel<\/strong><\/p>\n

\u00centr-o zi totul se va scurge invers. Vom \u021bine palmele \u00eentinse. Ploaia va c\u0103dea dintre degetele noastre, iar deasupra noastr\u0103 va fi un cer portocaliu ce va pulsa cu putere dinspre exterior pentru a ne men\u021bine \u00een via\u021b\u0103…
\n\u0219i m\u00e2ine…
\n\u0219i poim\u00e2ine…
\nsi…
\nP\u00e2n\u0103 c\u00e2nd mecanismul din interiorul inimii se va scurtcircuita \u0219i cineva va trebui s\u0103-l \u00eenlocuiasc\u0103… Apoi, neav\u00e2nd cine, se va \u00eenlocui singur prin reducere de unu. \u0218i dup\u0103 un scurt timp al\u021bii vor ad\u0103uga altul \u0219i lucrurile \u00ee\u0219i vor relua cursul normal… Nimic deosebit \u00een societatea contemporan\u0103 a con\u0219tiin\u021bei umane.
\nDoar \u00eenc\u0103 o zi \u00een care am l\u0103sat cerul s\u0103 pulseze pentru noi. \u0218i apoi… asta s-ar numi c\u0103 este o: Personificare… Personi… Per… Persoan\u0103 pierdut\u0103 de fiin\u021b\u0103 \u00een stratosfera de grafit ori de cerneal\u0103. Cam asta am devenit \u00een timp ce eram cu to\u021bii pierdu\u021bi \u00een c\u0103utarea a ceva. Aproape c\u0103 visele noastre s-au dispersat \u0219i au ajuns s\u0103 nu se mai vad\u0103, a\u0219a c\u0103 reconstruim altele din buc\u0103\u021bi ale trecutului.
\nM\u0103 \u00eentreb… \u00een tot amalgamul acesta… tu unde mai e\u0219ti? Unde mai e umbra ta care se \u00eentindea pe p\u0103m\u00e2ntul gol, \u00eenc\u0103lzindu-1? Spre ce loc va trebui s\u0103 alerg atunci c\u00e2nd toate cuvintele acestea se vor destr\u0103ma, c\u00e2nd tot imperiul va c\u0103dea \u0219i va ap\u0103rea lumea asta \u00eentoars\u0103 pe dos?
\n\u00centors. Ah! Da! Deci vei fi \u00een locul opus dec\u00e2t celui obi\u0219nuit poate?
\n\u00cemi scot un calculator din buzunar \u0219i \u00eencep s\u0103 fac c\u00e2teva calcule. Ciudat, \u00een final nu g\u0103sesc niciun rezultat. Cad \u00een genunchi c\u0103ut\u00e2nd undeva, pe podea, r\u0103spunsul r\u0103t\u0103citor.
\nTu, te aflai \u00eentr-un spa\u021biu ce se opunea oric\u0103rei reguli… Tr\u0103iai mai viu ca nimeni din jurul t\u0103u, \u00eentr-un timp ce aproape c\u0103 nu mai exista.
\n\u0218i nu ar fi o problem\u0103 dac\u0103 eu nu voi putea s\u0103 te g\u0103sesc. \u0218tiu c\u0103 poate \u00een toat\u0103 avalan\u0219a asta par disperat\u0103… Doar c\u0103… nu e vorba de mine aici. Vezi tu… Dac\u0103 \u00eentr-o zi \u0219i ceilal\u021bi vor vrea s\u0103 te g\u0103seasc\u0103? Va trebui s\u0103-\u0219i \u00eentind\u0103 g\u00e2turile spre cer, cu ochii sticlo\u0219i \u0219i cu m\u00e2inile alungite, \u0219i se vor \u00een\u0103l\u021ba pe v\u00e2rfuri spre a te c\u0103uta…
\n\u0218i… unde te vor g\u0103si p\u00e2n\u0103 la urm\u0103? Oare te vei ascunde sub carcasa metalic\u0103 a unei vizuini de plumb dintr-un c\u00e2mp oarecare? Vei mai exista m\u0103car?
\nSe aude o \u0219oapt\u0103 tremurat\u0103. \u00eemi \u00eentind m\u00e2na spre un \u00eentuneric ce se sparge \u00een culori.
\nTe voi g\u0103si acolo?
\nPromite-mi c\u0103 o s\u0103 faci din lumea viitoare propriul ascunzi\u0219… E egoist ce-\u021bi cer… Dar f\u0103 asta! Altfel, o s\u0103 fie pustiu \u00eenjur… O s\u0103 fie sec \u0219i f\u0103r\u0103 sens…. \u0218i-mi va lua iar mii de ani s\u0103 te g\u0103sesc.
\nTu, suflet pierdut… Nu \u0219tii c\u00e2t de greu e s\u0103 fii gol pe din\u0103untru… Nu \u00een\u021belegi ce-nseamn\u0103 o lume f\u0103r\u0103 suflet…<\/p>\n

 <\/p>\n

Nebuni<\/strong><\/p>\n

\u00eentr-un r\u0103zboi f\u0103r\u0103 nume, \u00eeneca\u021bi \u00eentr-un fum gri, am ajuns s\u0103 murim \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a\u021bi, ag\u0103\u021b\u00e2ndu-ne unul de altul ca de o bucat\u0103 pre\u021bioas\u0103 din lumea pe care am vrut s\u0103 o l\u0103s\u0103m dincolo pentru totdeauna.
\nCe ironie! Propriile noastre frici. Respirai deasupra sufletului meu \u0219i puteam s\u0103-\u021bi simt sufletul zb\u0103t\u00e2ndu-se sacadat \u00eentre fascina\u021bie \u0219i groaz\u0103. \u00eentre noi era o urm\u0103 vie a unei r\u0103ni l\u0103sate de r\u0103zboi, asemenea unei fl\u0103c\u0103ri din nord. Cum s\u0103 fii at\u00e2t de nebun \u00eenc\u00e2t s\u0103-\u021bi legi \u00eencheieturile m\u00e2inilor de ce-\u021bi e fric\u0103 cel mai tare ? Cum s\u0103 ajungi s\u0103 o mai \u0219i iube\u0219ti ? S\u0103 mai \u0219i re\u00eenvia\u021bi \u00eempreun\u0103 !? Ca \u0219i cum te-ai sufoca pentru o mie de ani, iar apoi pentru \u00eenc\u0103 o mie \u021bi-ai \u00eenlocui aerul respirabil cu dorin\u021ba aprins\u0103 de a-\u021bi vedea frica l\u00e2ng\u0103 tine. M\u0103car ea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pentru totdeauna acolo.
\nOriunde, pe ea, o vezi mai mult dec\u00e2t pe oricine. \u021ai-a studiat fiecare gest \u0219i fiecare suflare \u0219i \u0219tie c\u00e2nd s\u0103 atace, c\u00e2nd s\u0103-\u021bi acopere ochii s\u0103 nu mai vezi nimic ca s\u0103 te pierzi \u00eentr-un \u00eentuneric diform, f\u0103r\u0103 sunet ori culoare. Te cunoa\u0219te mai bine dec\u00e2t proprii alia\u021bi, iar \u00een final, c\u00e2nd va ajunge s\u0103 te prind\u0103 de um\u0103r, te va l\u0103sa \u00een via\u021b\u0103, \u021bin\u00e2ndu-te \u00een bra\u021bele-i reci pentru totdeauna. Chiar \u0219i cu riscul de a muri, \u00een timp ce st\u0103 s\u0103-\u021bi numere b\u0103t\u0103ile inimii, fascinat de minunea de a tr\u0103i.
\nNoaptea ar \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a dintr-o dat\u0103 ziua. Ar fi fascinat\u0103 de soare at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t l-ar prinde \u00een palmele negre \u0219i ar \u00eencerca s\u0103-l \u00eenghit\u0103 \u00een timp ce ziua ar fura stelele \u0219i-ar acoperi ochii cu ele. Ar muri orbi\u021bi de ur\u0103, fascina\u021bi, cu o dorin\u021b\u0103 inexplicabil\u0103 de a fi mai mult \u0219i \u00een acela\u0219i timp mai pu\u021bin… Pentru a l\u0103sa loc \u0219i celuilalt pe scen\u0103…. Pentru c\u0103 dintr-o dat\u0103 n-ar mai fi un c\u00e2mp de lupt\u0103 cu garoafe pr\u0103fuite. Ar fi o imens\u0103 scen\u0103 \u00een care bra\u021bele se caut\u0103 unele pe altele, se prind \u0219i se \u00eencurc\u0103, \u00ee\u0219i acoper\u0103 sim\u021burile \u0219i alunec\u0103 \u00eempreun\u0103 pe o pant\u0103 necunoscut\u0103.
\n\u00censetat de pulsul lumii… reu\u0219e\u0219ti s\u0103 la\u0219i \u00een final lumea f\u0103r\u0103 zgomot…. O lini\u0219te etern\u0103, incomparabil\u0103 \u0219i aproape de necrezut pentru fiin\u021ba uman\u0103. Ai vrea s\u0103 \u00ee\u021bi arunci tr\u0103irile asupra lumii \u0219i apoi s\u0103 vezi reac\u021bia oamenilor asupra lor. Dar faci asta deja, f\u0103r\u0103 ca m\u0103car s\u0103-\u021bi dai seama.
\nNebun \u00eensetat de necunoscutul ascuns \u00een propriile palme…! Nu realizezi c\u0103 e\u0219ti doar un zeu f\u0103r\u0103 ochi… Ai doar o inim\u0103 ce caut\u0103 ne\u00eencetat compasiune \u0219i dou\u0103 m\u00e2ini ce se \u00eentind la nesf\u00e2r\u0219it pentru a g\u0103si \u00een \u00eentuneric un tic\u0103it care s\u0103 se sincronizeze cu mecanismul t\u0103u ciudat.
\nNebun! M\u0103car de ai \u00een\u021belege pu\u021bin oamenii… Dar tu nu \u00een\u021belegi \u0219i… Tu ai chip de st\u00e2nc\u0103 \u0219i bra\u021be de marmur\u0103. Iar inima e o imens\u0103 aglomerare de lav\u0103, toate legate de un spirit c\u0103prui, mirat c\u0103 a ajuns printre oameni \u0219i \u00eentr-o lupt\u0103 ce nu era a lui de la \u00eenceputul lucrurilor.
\nNebunule, \u00een\u021belege \u00een sf\u00e2r\u0219it c\u0103 nu e\u0219ti de aici \u0219i c\u0103 nu ne po\u021bi cunoa\u0219te cu adev\u0103rat….
\nNu m\u0103 ascul\u021bi \u0219i-mi cazi \u00een genunchi pentru prima oar\u0103 de c\u00e2nd v\u00e2nezi. Te la\u0219i v\u00e2nat pentru o secund\u0103. Vrei s\u0103 ajungi om. Te ag\u0103\u021bi de mine \u0219i c\u0103dem am\u00e2ndoi \u00een disperare.
\nDa, poate oamenii sunt f\u0103cu\u021bi \u00een primul r\u00e2nd dintr-un strat de disperare pentru a tr\u0103i. \u0218i poate c\u0103 \u0219i eu ar trebui s\u0103 m\u0103 reconstruiesc din elemente de baz\u0103. Poate c\u0103 de fapt suntem cu to\u021bii nebuni \u0219i nu a mai r\u0103mas nimic de reparat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Z\u0103pad\u0103 de iulie Dac\u0103 ar ninge \u00een iulie ai fi surprins \u0219i probabil te-ai refugia l\u00e2ng\u0103 o amintire… \u00ee\u021bi vibreaz\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":13,"featured_media":10397,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10457"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/13"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10457"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10457\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10458,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10457\/revisions\/10458"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10397"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10457"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10457"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10457"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}