{"id":10437,"date":"2020-09-02T13:27:27","date_gmt":"2020-09-02T10:27:27","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10437"},"modified":"2020-09-02T13:28:47","modified_gmt":"2020-09-02T10:28:47","slug":"de-ai-nostri-anca-lascu-jocuri-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10437","title":{"rendered":"De-ai no\u0219tri! – Anca Lascu – Jocuri (3)"},"content":{"rendered":"

\"\"

Printre st\u00e2ncile ascu\u021bite \u021bi-ai ascuns sufletul fragil, departe de lumea cu inim\u0103 de piatr\u0103… Tu, fiin\u021b\u0103 fragil\u0103, \u021bi-ai ascuns m\u00e2inile \u00een nisip albastru, iar umbra \u021bi-ai l\u0103sat-o tremur\u00e2nd pe scoicile maronii cu amintirea verii trecute \u00een bra\u021be… \u021ai-e fric\u0103 s\u0103 te atingi de amintiri, \u00ee\u021bi e team\u0103 ca nu cumva v\u00e2rfurile degetelor tale s\u0103 nu devin\u0103 verzui asemenea lor. Ar fi imposibil… tu fiin\u021b\u0103 fragil\u0103, s\u0103 cape\u021bi culoare… ar fi ca o mantie ce s-ar l\u0103sa peste umeri. Te-ar \u00eempunge din toate p\u0103r\u021bile oric\u00e2nd, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eentrebe… f\u0103r\u0103 s\u0103 anun\u021be. Tu nu po\u021bi avea form\u0103. Tu e\u0219ti de abia sunet ce se r\u0103sfr\u00e2nge \u00een v\u0103zduh…
\n\u0218opte\u0219te… Distruge lumea prin dou\u0103 cuvinte… \u00eempr\u0103\u0219tie r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele ei \u00een v\u00e2nt \u0219i scald\u0103-te \u00een soare… \u00een universul \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een dou\u0103, atinge steaua infinitului \u0219i str\u00e2nge-o la pieptu-\u021bi de por\u021belan, ce pare a nu mai putea suporta aerul \u00eenc\u0103rcat de cuvinte.
\nTe sufoci \u00een propria-\u021bi nemurire \u0219i lumin\u0103? \u00eentinz\u00e2ndu-\u021bi aripile peste p\u0103m\u00e2nt \u0219i ating\u00e2nd cu degetele picioarelor apa m\u0103rii, \u00ee\u021bi la\u0219i g\u00e2ndurile s\u0103 se \u00eempr\u0103\u0219tie \u00een patru v\u00e2nturi…
\nAduni lumea \u00een palme \u0219i o prive\u0219ti la microscop, \u00eentr-un laborator, de undeva de sus… O treci dintr-o m\u00e2n\u0103 \u00een alta, ca pe un ghem de l\u00e2n\u0103… Sur\u00e2zi, apoi \u00eei dai drumul pe podeaua de fier… Dar cazi \u0219i tu l\u00e2ng\u0103 ele, l\u0103s\u00e2nd-\u021bi lacrimile s\u0103 \u00eenece cioburile.
\nAi r\u0103mas doar tu, \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere veche, cu m\u0103\u0219tile ciobite ale altora \u00een m\u00e2inile tale… Ezi\u021bi. Le probezi pe r\u00e2nd… Le arunci… Le aduni, le lipe\u0219ti \u0219i le str\u00e2ngi la piept. Le legi cu firul timpului, le ag\u0103\u021bi de pere\u021bii scoroji\u021bi. \u021aie nu-\u021bi este dat s\u0103 ai nici m\u0103\u0219ti, av\u00e2nd o existen\u021b\u0103 prea firav\u0103 \u00een toat\u0103 esen\u021ba lumii ce te apas\u0103, te r\u0103scole\u0219te \u0219i te \u00eempinge din toate p\u0103r\u021bile.
\nAici e singurul t\u0103u refugiu, \u00een nematerial \u0219i \u00een inexistent, \u00eentre dou\u0103 lumi ce de abia? abia se ating. Deschizi fereastra… Dintre miile de m\u00e2ini \u0219i chipuri, o alegi pe una… O iei \u00een zborul t\u0103u \u00eencet…
\nDin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd v\u0103 opri\u021bi pe crengile copacilor solitari \u0219i-i \u0219opte\u0219ti ceva. Ceva nedeslu\u0219it, poate o vraj\u0103, poate un c\u00e2ntec, poate un vers. Nimeni nu \u0219tie. Nimeni nu va \u0219ti. Doar vor privi zborul vostru ce \u00eencepe a se contura \u00eentr-un curcubeu palid.<\/p>\n

 <\/p>\n

Continuul tremur<\/strong><\/p>\n

Oameni gr\u0103bi\u021bi pe str\u0103zi parc\u0103 \u0219i ele gr\u0103bite… Parc\u0103 toate trec pe l\u00e2ng\u0103 tot \u0219i nimic.
\nAi v\u0103zut femeia aceea? Nu? Uite… Las\u0103… a plecat deja, e at\u00e2t de departe acum, doar cu un binoclu o mai po\u021bi vedea probabil.
\nStr\u0103zi nelini\u0219tite fream\u0103t\u0103 sub picioarele noastre gr\u0103bite. Uneori te g\u00e2nde\u0219ti s\u0103 arunci ceva \u00een mijlocul mul\u021bimii pentru a-i opri din tremurul necontrolat. Din continua nelini\u0219te pe care o ascund sub jachetele \u00een culori cenu\u0219ii. Poate, dac\u0103 cineva ar arunca \u00eentr-o zi \u00een mijlocul lor, clepsidrele propriilor timpi \u00een care fiecare se zbate at\u00e2t de necru\u021b\u0103tor… Poate i-ar opri pentru o clip\u0103. Dar…
\nE o cruzime s\u0103 arunci \u00een oameni cu bulg\u0103ri de sticl\u0103 spart\u0103. E \u0219i mai crud faptul c\u0103 ei se apleac\u0103, le caut\u0103 \u0219i le adun\u0103, apoi le str\u00e2ng la piept. \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 buc\u0103\u021bi de sticl\u0103 colorat\u0103 \u0219i sper\u0103 c\u0103 m\u0103car dou\u0103-trei culori din micile buc\u0103\u021bi s\u0103 le bucure sufletul… s\u0103 \u00eel \u00eempodobeasc\u0103.
\nS-ar arunca de pe st\u00e2nci \u00een valuri curcubeiatice pentru a-\u0219i \u00eenfige \u021b\u0103ru\u0219i de fericire \u00een inimile lor gri.
\nS\u0103rmanii… V\u0103 rog! Nu-i judeca\u021bi! \u0218i-au cules inimile de pe asfaltul negru din ora\u0219e. Asfaltul nu a avut ce s\u0103 le dea… dec\u00e2t ceva… negru, iar alb au mai luat ei, probabil, din tencuiala pere\u021bilor scoroji\u021bi. Sunt \u00eenseta\u021bi de fericire! Dac\u0103 ar g\u0103si-o undeva, probabil ar devora-o!
\nDar p\u00e2n\u0103 atunci, ei o g\u0103sesc \u00een culori aruncate de al\u021bii, \u00ee\u0219i tapeteaz\u0103 inima cu iarb\u0103 \u0219i cu cer, ori \u00eei lipesc frunze, ca s\u0103 fie mai colorat\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

Nefertiti<\/strong><\/p>\n

Sclipiri \u00eentr-o raz\u0103 din ochi… Alerg \u0219i m\u0103 pr\u0103bu\u0219esc. Cad \u00een genunchi la picioarele tale \u00eenv\u0103luite \u00een praf \u0219i fum. Ridic o rug\u0103… o rug\u0103minte din puterea fiin\u021bei de a fi sub singurul cer… sub un cer multiplu, \u00eenv\u0103luit \u00een cea\u021b\u0103… de a sta l\u00e2ng\u0103 t\u0103cute statui din marmur\u0103. O rug\u0103 \u00een glas sc\u0103zut, ascuns\u0103 \u00een maluri de r\u00e2u \u00eenecate \u00een indigo.
\nDar m\u0103 cutremur deodat\u0103 sub puterea vocii tale, iar lumea se \u00eenchide dincolo de cer \u0219i de coloanele infinitului… iar eu renasc dintr-o dorin\u021b\u0103 ascuns\u0103, ne\u00een\u021beleas\u0103, din voin\u021ba de a fi… de a opri un murmur violet ce scurm\u0103 t\u0103cerea \u00een mijlocul nop\u021bii… Renasc asemenea p\u0103s\u0103rii phoenix f\u0103r\u0103 s\u0103 mai cer nimic. Nu mai am nevoie de nimic. Nu te mai v\u0103d \u00een urma mea, iar lumea, construit\u0103 de tine, pe cl\u0103diri de calcar alb\u0103strui, se tope\u0219te \u00een marea de cuvinte, ce mi se aga\u021b\u0103 de obrajii palizi…
\n\u00cemi str\u00e2ng propria fiin\u021b\u0103 la piept \u0219i m\u0103 av\u00e2nt spre trapeze colorate ce at\u00e2rn\u0103 din soarele ce pare a-\u0219i \u00eentinde… De acolo de jos, tumultul f\u0103cut de pr\u0103bu\u0219irea buc\u0103\u021bii de galaxie pare mai mic… Sur\u00e2d… Totul e asemenea unui joc de p\u0103pu\u0219i legate cu a\u021b\u0103 \u0219i m\u0103rgele la sf\u00e2r\u0219itul c\u0103ruia scena dispare \u00een fum colorat, scrum de zah\u0103r ars…
\nFugi. La\u0219i soarele \u00een urm\u0103, la\u0219i \u00een urma-\u021bi clepsidre de nisip sparte \u00een mii de ani dejoac\u0103 printre stele.
\n\u00eenchid ochii alene. Mai ai curaj s\u0103 jucam \u00eenc\u0103 un joc \u00een care eu sa fiu regina? Iar tu s\u0103 \u021bii soarele nelini\u0219tit \u00een degetele-\u021bi str\u0103vezii?
\nC\u00e2ntecul cu ritm ciudat se aude din nou din alte lumi… de parc\u0103 nu s-ar fi oprit niciodat\u0103… de parc\u0103 niciodat\u0103 nu am fi uitat s\u0103-l ascult\u0103m ca mai devreme. Oare dac\u0103 \u00eencepem alt joc… o s\u0103 se piard\u0103 iar printre v\u0103luri albe de m\u0103tase?
\nDe data asta mu\u021bi tu prima pies\u0103, poate reu\u0219e\u0219ti s\u0103 legi de m\u00e2na ta melodia neobi\u0219nuit\u0103… Poate o co\u0219i de m\u00e2neca ta… \u00een infinitul nemilos… poate vom avea de data asta un sunet…<\/p>\n

 <\/p>\n

Din col\u021bul negru<\/strong><\/p>\n

Vreau timp… Vreau s\u0103 str\u00e2ng timpul \u00een palme, s\u0103-l privesc, s\u0103-l analizez… \u0219i fragmente din el s\u0103 mi le pun \u00een p\u0103r, s\u0103-mi sf\u00e2\u0219ii buc\u0103\u021bi din sufletul bolnav… E prea bolnav s\u0103 mai priveasc\u0103 lumea \u00een ochi, e prea rece pentru a mai iubi… nici m\u0103car timpul nu-1 mai \u00eenc\u0103lze\u0219te, iar cuvintele se \u00eempr\u0103\u0219tie \u00een jurul lui asemenea gloan\u021belor ce lovesc invincibilul pe c\u00e2mpul de lupt\u0103.
\nSe las\u0103 str\u0103puns, pentru o clip\u0103 doar, apoi se uit\u0103 \u00een urm\u0103 nedumerit, ne\u00een\u021beleg\u00e2nd cuv\u00e2ntul ce-1 perforase din secunda unu p\u00e2n\u0103 \u00een doi. Dar de ce doi ? \u0218i ce e unu… ce e doar unu \u0219i nu tot ? Uit\u00e2ndu-se \u00een oglind\u0103, cu siguran\u021b\u0103 va vedea doar unu \u0219i nu tot… dar doi ? Ce e doi mai mult dec\u00e2t un alt cuv\u00e2nt risipit \u00een junii picioarelor sale, asemenea altor milioane ?
\n\u00ee\u0219i lipe\u0219te urechea, ca de o scoic\u0103, de \u201edoi \u201d. Nu are cuvinte s\u0103 dea \u00eenapoi, s\u0103 \u00eentrebe… a\u0219a c\u0103 st\u0103 nemi\u0219cat ore \u00eentregi, lipit de \u201edoi\u201d; din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd mai d\u0103 din cap aprobator, apoi se ridic\u0103 deodat\u0103 \u0219i fuge \u00een cel mai \u00eentunecat col\u021b al lumii, precum o fantasm\u0103 portocalie. Era portocaliu… dintr-un motiv ne\u0219tiut \u0219i ne\u00een\u021beles nici m\u0103car de el. \u0218i, chiar dac\u0103 ar fi \u0219tiut, ar fi putut spune? Cu ce cuvinte? Probabil, o explica\u021bie ar fi fost c\u0103 era \u00eentre sentiment galben \u0219i ro\u0219u… dar el nu \u0219tia asta… nu \u0219tia ce culoare e… Nu credea ce auzea ori vedea… Era surd, \u0219i mut, \u0219i chior, \u0219i \u0219chiop \u00een fa\u021ba lumii… Pentru c\u0103 nu voia a fi… ori nu putea…
\nDoar \u00een fa\u021ba col\u021bului negru era… Doar era. At\u00e2t.
\nPlutea lini\u0219tit, ori pu\u021bin mai energic \u00een jurul col\u021bului, care nici m\u0103car nu mai era col\u021b… Era un punct de \u00eendoial\u0103… Pentru c\u0103 se \u00eendoia asupra lui. Se uita mai bine ori mai r\u0103u la cuvintele din jurul s\u0103u. Plutea u\u0219or \u0219i atunci, \u0219i ieri, \u0219i azi… \u0219i… \u0219i… nu… M\u00e2ine nu se \u0219tie… Nu vine cu programare… are abonament. Vine c\u00e2nd vrea, pleac\u0103 atunci c\u00e2nd poate.
\nDar nu! Sub nici o form\u0103 nu poate fi vizitat! Atunci c\u00e2nd e deranjat din plutirea-i ne\u00een\u021beleas\u0103, se face albastru mov, verde, maro… totul se cutremur\u0103 \u00een ritm de vals, iar vasul \u00eencepe s\u0103 c\u00e2nte… iar oamenii \u021bip\u0103 \u0219i fug… p\u00e2n\u0103 \u00een camera al\u0103turat\u0103, paralel\u0103 \u0219i paralelipipedic\u0103 cu aceasta… atunci vei r\u0103m\u00e2ne singur cu el… va \u00eencepe s\u0103 tremure… s\u0103 pl\u00e2ng\u0103… s\u0103 fug\u0103… Se t\u00e2r\u0103\u0219te sub punctul negru al lumii noi \u0219i acolo \u00ee\u0219i vars\u0103 bocetul. Dac\u0103 stai destul de mult, e posibil s\u0103 ias\u0103 afar\u0103, s\u0103-\u0219i adune cuvintele roat\u0103, apoi s\u0103-\u021bi spun\u0103, printre pic\u0103turi gri \u0219i albastre, poveste de stele. Pentru c\u0103 e rupt de acolo. Acolo \u0219tie, acolo e dor, acolo e vis, acolo e zbor… acolo e mult… mult prea departe…. \u0218i astfel el nu \u0219tie de lume, de oameni, cuvinte primite \u0219i d\u0103ruite, frumos ambalate \u00een dungi \u0219i buline…. El \u0219tie de vis \u0219i de sim\u021b… de lun\u0103 \u0219i de-un crez dintr-o lume nebun\u0103…<\/p>\n

 <\/p>\n

Amalgam…<\/strong><\/p>\n

\u0218i, c\u00e2nd o s\u0103 m\u0103 dezintegrez \u00een palmele tale, o s\u0103 apuc grabnic de firul vocii tale pentru ca, apoi, mai grabnic, s\u0103 mi-o \u00eenf\u0103\u0219or \u00een jurul bra\u021bului st\u00e2ng… Ca un pesc\u0103ru\u0219 r\u0103nit… S\u0103 dansez nebun\u0103 pe luciul razelor, legat\u0103 de firul albastru… Da! Vocea ta e albastr\u0103, iar aerul ro\u0219iatic prin care trece \u00eel face s\u0103 lase urme mov pe degete, pe ochi, \u00een par… nu… pe urechi nu – tu ai nevoie s\u0103 auzi sunete galbene! Pentru c\u0103 vocea ta se materializeaz\u0103 \u00een fiecare cuv\u00e2nt, iar eu m\u0103 \u00eenal\u021b pe ele ca pe un trapez.
\nM\u0103 pierd apoi \u00een cerul purpuriu, \u0219i acolo, uite, o clip\u0103 de zbor. M\u0103 \u00eenec \u00een propriul vis pentru a-mi atinge g\u00e2ndul f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u0219it, dar brusc, m\u0103 trezesc la umbra firelor de iarb\u0103, iar de gene mi se prind stele ag\u0103\u021bate, \u00een univers, de p\u00e2nze de p\u0103ianjen.
\nEmit sunete g\u0103lbui prinse din cerul purpuriu \u0219i prefabricate \u00een carcas\u0103 \u00eensufle\u021bit\u0103 de nelini\u0219te \u0219i sim\u021buri; la auzul lor orizontul se \u00eentinde mai mult \u00eentre genele tale. Atunci te ridici pe v\u00e2rfuri s\u0103 le prinzi. \u00eemi pari mai vesel sub ploaie de raze de soare, iar eu \u00eemi deschid ochii mai curio\u0219i spre lume.
\nDac\u0103 \u00eentind degetul c\u0103tre \u00eenalt… \u021bes\u0103tura universului se va aduna \u00een jurul m\u00e2inii mele asemenea unei m\u0103nu\u0219i? P\u0103s\u0103rile nop\u021bii, tremur\u0103toare \u0219i zgribulite, s-ar aduna pe inelar, pietre nepre\u021buite suflate de v\u00e2nt?
\nVoi str\u00e2nge la piept cerul, iar r\u0103suflarea mi se va \u00eentret\u0103ia pentru un ceas. \u00eemi voi deschide apoi aripile pentru a \u00eenv\u0103\u021ba iar s\u0103 zbor, s\u0103 \u0219optesc v\u00e2ntului poem t\u0103cut. Voi s\u0103ri peste visul deluros \u00eenc\u00e2lcit \u00een fire de trandafir.
\nDar de c\u00e2nd sunt visele deluroase? De ieri, de acum un suflu… de acum o sclipire, dintr-o stea \u00eendep\u0103rtat\u0103… de c\u00e2nd mi-ai pus \u00een palm\u0103 aripi colorate de fluture \u0219i ai c\u0103utat de\u0219ertul pierdut…
\n\u00eentind m\u00e2na spre soare \u0219i realizez c\u0103-mi e plin\u0103 de vise, plin\u0103 de g\u00e2ndurile tale rupte din f\u00e2\u0219ia sub\u021bire a realit\u0103\u021bii. Ah! \u0218i realitatea…<\/p>\n

 <\/p>\n

Joc de culori – Indigo<\/strong><\/p>\n

Aud vuietul ora\u0219ului… iar tu… Tu te \u00eempiedici iar \u00een cuvintele de pe podea, \u0219i cazi. \u00ee\u021bi spargi m\u00e2inile \u00een p\u0103rul meu, iar ochii \u021bi se topesc \u00een petele de indigo de pe pere\u021bi…
\nAcelea\u0219i pete ca ale unui leopard, fug\u0103rindu-\u0219i prada, pe care tu le-ai \u00eempr\u0103\u0219tiat, acum c\u00e2teva zile, c\u00e2nd c\u0103utai o nou\u0103 poart\u0103 spre infinit, \u0219i… neg\u0103sind-o… ai creat una. Iar acum… uite! Uite doar! E\u0219ti una cu infinitul!
\n\u00eemi desfac palmele \u0219i ating peretele murdar. Dac\u0103… dac\u0103 ating raza asta… \u00ee\u021bi voi atinge oare v\u00e2rfurile degetelor tale \u00eenmuiate \u00een vopsea galben\u0103?… \u0218i vocea ta?
\nM\u0103 opresc brusc \u00een mijlocul camerei, ascult. Vuietul ora\u0219ului se stinge \u00eentr-un ecou, parc\u0103 ar pl\u00e2nge, ar \u00eeng\u00e2na ceva… sau… nu! \u00eel doare!
\nSe las\u0103 noaptea… Oh! Nenorocitul! Nu suport\u0103 \u00eentunericul! \u00eel chinuie… \u00ee\u0219i \u00eeng\u00e2n\u0103 \u00eencet durerea… Dar las\u0103! De diminea\u021b\u0103 va \u00eencepe s\u0103 \u021bipe iar… \u0219i atunci… vocea ta se va pierde \u00een pere\u021bii cu pete de indigo, dincolo de c\u0103r\u0103mizi, undeva dincolo de amprentele tale de vopsea. Amprentele tale vor deveni acelea\u0219i cu ale vocii mele… Se vor sparge \u00eencet sub fiecare \u0219oapt\u0103 a ora\u0219ului, c\u0103z\u00e2nd \u0219i dizolv\u00e2ndu-se \u00een petele de culoare de pe pardoseal\u0103.
\nPrivind ora\u0219ul \u00een fl\u0103c\u0103ri, m\u00e2inile mele vor deveni ale tale, iar vocea ta va fi a mea… Ne vom dizolva \u00eencet \u00een form\u0103 \u0219i materie… \u00een sunet \u0219i minut… \u0218i am putea cuprinde \u00eentreg ora\u0219ul astfel… Sau am putea sa-1 chem\u0103m, s\u0103-l pict\u0103m pe pere\u021bii din camera veche, s\u0103 l\u0103s\u0103m d\u00e2re de culori \u0219i voci… am putea….
\nAmprentele s\u0103 ni se uneasc\u0103 \u00eentr-un t\u0103cut decor de culori \u021bip\u0103toare. Am putea s\u0103 ne pierdem \u00eentre galaxiile unor pete indigo…<\/p>\n

 <\/p>\n

Tu nu ai avut z\u0103ri albastre…<\/strong><\/p>\n

Ai avut mov \u0219i ro\u0219u \u0219i verde… Ai avut toate curcubeiele posibile, dar toate f\u0103r\u0103 albastru.
\nTe-ai ag\u0103\u021bat atunci de d\u00e2ra sub\u021bire de albastru, asemenea unei pantere. O panter\u0103 fumurie… de cenu\u0219\u0103 cernut\u0103 printre degete firave de por\u021belan… cu din\u021bii \u0219i ghearele de o\u021bel \u00eencheiat cu filde\u0219…
\nAi rupt albastrul! Presupun c\u0103 nu ai \u0219tiut, vei \u0219ti vreodat\u0103?… \u00een ziua aceea, c\u00e2nd ai reu\u0219it s\u0103 prinzi \u00eentre degete f\u00e2\u0219ia sub\u021bire de vis, a fost o rupere de albastru…
\nSe manifest\u0103 cu totul diferit de o rupere de nori. C\u00e2nd se produce o rupere de nori, se aude un \u021bip\u0103t continuu a dou\u0103 buc\u0103\u021bi de stratosfer\u0103 ce se despart f\u0103r\u0103 s\u0103 apuce s\u0103-\u0219i ia r\u0103mas bun \u0219i apoi se revars\u0103 buc\u0103\u021bi de univers indigo peste lume. Dar o rupere de albastru e diferit\u0103… E un zbucium a doua universuri \u00eent\u00e2lnite accidental, ca o zbatere puternic\u0103 \u00eentre doi pere\u021bi unde lumina nu a p\u0103truns niciodat\u0103…. \u0218i e lini\u0219te totu\u0219i! O lini\u0219te singur\u0103 ce se ghemuie\u0219te apoi \u00eencet l\u00e2ng\u0103 buc\u0103\u021bile r\u0103mase din lumea-i… Realizeaz\u0103 c\u0103 e neputincioas\u0103 \u0219i se face mic\u0103… \u0219i mai mica…p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd aproape dispare, apoi se retrage \u00eentr-un col\u021b, acoperit\u0103 de un cer gri. Astfel, st\u0103 zile \u00eentregi, scurm\u00e2nd, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, cu un be\u021biga\u0219 nisipul mar\u021bian, care… \u0219i acela se stinge \u00een ro\u0219u.
\nTotul e un \u201ebum\u201d imens \u0219optit de o sticl\u0103 ce se sparge \u00eentr-o camer\u0103 vidat\u0103…. Un \u201ebum\u201d dezintegrat \u00een prisme purpurii….Un \u201ebum\u201d stins \u00een pl\u00e2nsetul p\u0103s\u0103rilor ce pleac\u0103 spre nord atunci c\u00e2nd sudul devine r\u0103coros \u0219i prea aglomerat.
\nDeschizi ochii pentru o clip\u0103 \u0219i \u00eencerci s\u0103 prinzi totul \u00een palme, ca pe o ploaie. Speri s\u0103 reu\u0219e\u0219ti s\u0103 sco\u021bi la timp un ac \u0219i s\u0103 co\u0219i repede buc\u0103\u021bile sparte, la loc… \u00eentinzi palmele \u0219i te r\u0103ne\u0219ti la deget. E sticl\u0103. Dar uneori mai pic\u0103 buc\u0103\u021bi de scoici… \u00ee\u021bi vine s\u0103 te retragi al\u0103turi de lini\u0219tea universului, \u00eentr-un col\u021b \u00eentunecat, s\u0103-\u021bi strigi \u00eentr-un r\u0103suflet toat\u0103 m\u00e2hnirea…
\nDe ce buc\u0103\u021bile de sticl\u0103 nu se repar\u0103 cu a\u021b\u0103 colorat\u0103?
\nDe ce scoicile purpurii r\u0103sar doar la malul m\u0103rii tale albastre?<\/em>
\n\u0218i c\u00e2nd te-ai oprit din a construi castele de nisip?
\nStr\u00e2ngi \u00eencet pumnul, a ciud\u0103, \u0219i realizezi c\u0103 totul e zadarnic. Ai r\u0103mas singur; nu \u021bi se va r\u0103spunde niciodat\u0103. E\u0219ti, probabil, ultimul pasager al universului ce avea albastru, scoici purpurii \u0219i o inim\u0103 din castele de nisip. \u00ee\u021bi str\u00e2ngi jacheta veche pe l\u00e2ng\u0103 tine \u0219i ie\u0219i de pe scen\u0103.
\n\u00een final, dup\u0103 at\u00e2ta lupt\u0103, curcubeiele tale tot nu au albastru… Ai r\u0103t\u0103cit f\u00e2\u0219ia \u00eentr-o b\u0103ltoac\u0103 \u00een timp ce fugeai s\u0103 nu fii prins din urm\u0103 de singur\u0103tate.. .sau de lini\u0219te…
\nCine \u0219tie pentru ce str\u00e2ngi tu at\u00e2tea curcubeie!?…<\/p>\n

 <\/p>\n

Imagina\u021bie cu ochii \u00eenchi\u0219i<\/strong><\/p>\n

\u0218i las\u0103 s\u0103 plou\u0103, mam\u0103, cu galaxii! Las\u0103-i s\u0103 plou\u0103!
\nLas\u0103-i s\u0103 \u0219tearg\u0103 amintirile noastre \u0219i s\u0103 \u00eencerce s\u0103 ne dea altele… Las\u0103-i s\u0103 cearn\u0103 r\u00e2uri deasupra mun\u021bilor, iar cerul s\u0103 fie poleit cu explozie de aur.
\nNoi ne vom \u00eenfige ad\u00e2nc degetele picioarelor \u00een p\u0103m\u00e2nt \u0219i vom respira aerul de m\u00e2ine \u00een continuare…
\n\u0218i las\u0103-i, s\u0103 sufle asupra noastr\u0103 praf negru de pu\u0219c\u0103 \u00eembibat cu o\u021bet… Ne vom \u00eenchide ochii, vom str\u00e2nge din din\u021bi pentru c\u0103 ne avem unii pe al\u021bii, iar la sf\u00e2r\u0219it vom pl\u00e2nge \u00eempreun\u0103 c\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul de sub noi nu ne va mai \u021bine.
\n\u0218i ei sunt ca noi de\u0219i \u00ee\u0219i fac aripi \u00eenalte s\u0103 zboare mai sus, dar \u00een fapt au r\u0103d\u0103cinile \u00eenfipte-n p\u0103m\u00e2nt \u0219i strig\u0103 asemeni nou\u0103 c\u00e2nd se lovesc de soare, c\u00e2nd se taie \u00een ascu\u021bi\u0219ul s\u0103biilor create pentru noi \u0219i c\u00e2nd r\u0103m\u00e2n singuri \u0219i nimeni nu se uit\u0103 la ei.
\nLas\u0103-i s\u0103 schimbe timpul a\u0219a cum vor ei. Nisipul curge \u00een palmele noastre; ne putem face clepsidre noi ori\u0219ic\u00e2nd. Putem avea un timp secret \u00een care doar noi vom tr\u0103i si ne vom bucura de soare, iar ei atunci vor dormi si doar vor visa la el.
\nLas\u0103-i s\u0103 \u021bipe unii la al\u021bii… Vor r\u0103m\u00e2ne f\u0103r\u0103 glas la final, cuvintele \u00ee\u0219i vor pierde din sens \u0219i noi vom avea spa\u021biu s\u0103 ne c\u00e2nt\u0103m vechiul c\u00e2nt.
\nLas\u0103-i s\u0103 ne ia tot… pentru c\u0103 ei nu mai au nimic. Le-a fost luat totul de la na\u0219tere, iar nou\u0103 ne-a fost dat orice, ba chiar mai presus de toate noi avem ceva ce ei nu pot lua….
\nDa… Las\u0103-m\u0103 s\u0103-\u021bi acop\u0103r urechile! \u00cenchide-\u021bi ochii pentru o clip\u0103! Avem de creat un \u00eentreg univers din buc\u0103\u021bi rupte din cer \u0219i soare, din puf de p\u0103p\u0103dii suflat de stele \u0219i voci care mai sur\u00e2d sincer prin col\u021burile camerelor.
\nLas\u0103-i, s-arunce cu tuburi de culori \u0219i cu buc\u0103\u021bi de sticl\u0103 colorat\u0103 \u00een noi. Noi nu ne r\u0103nim at\u00e2t de u\u0219or. Le lu\u0103m \u00eencet de pe jos, ne scoatem a\u0219chiile din palme, apoi ne strig\u0103m copiii \u0219i \u00eei l\u0103s\u0103m s\u0103 murd\u0103reasc\u0103 pere\u021bii de culori. Ne facem cer \u0219i soare \u0219i c\u00e2mpii….
\nEi se vor \u00eenchide la final \u00eentre pere\u021bi reci \u0219i goi, iar \u00eentre palmele noastre se va zbate sufletul unei \u00eentregi lumi noi zidite cu migal\u0103 \u0219i pe furi\u0219. Atunci ne vom str\u00e2nge to\u021bi, iar fiecare va pune \u00een mijloc bucata construit\u0103 de el… Vor veni \u0219i ei \u00een lini\u0219tea pere\u021bilor no\u0219tri \u0219i vor \u00een\u021belege c\u0103 deasupra noastr\u0103 plou\u0103 cu vise, cu stele, cu z\u00e2mbet \u0219i culoare. Vom fi \u00eentr-un final to\u021bi captivi ai unor pere\u021bi colora\u021bi de m\u00e2ini mici.
\nLas\u0103-i s\u0103 plou\u0103 asupra noastr\u0103 cu galaxii… Vor \u00een\u021belege c\u00e2nd nu vor mai avea cu ce s\u0103 arunce unii \u00een al\u021bii…
\nLas\u0103-i…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dincolo de tine… Printre st\u00e2ncile ascu\u021bite \u021bi-ai ascuns sufletul fragil, departe de lumea cu inim\u0103 de piatr\u0103… Tu, fiin\u021b\u0103 fragil\u0103,<\/p>\n","protected":false},"author":13,"featured_media":10397,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10437"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/13"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10437"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10437\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10439,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10437\/revisions\/10439"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10397"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10437"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10437"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10437"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}