{"id":10412,"date":"2020-09-01T13:01:11","date_gmt":"2020-09-01T10:01:11","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10412"},"modified":"2020-09-01T13:01:11","modified_gmt":"2020-09-01T10:01:11","slug":"de-ai-nostri-anca-lascu-jocuri-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10412","title":{"rendered":"De-ai no\u0219tri! &#8211; Anca Lascu &#8211; Jocuri (2)"},"content":{"rendered":"<p><a href=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/11.jpeg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"alignnone size-full wp-image-10395 lazyload\" data-src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/11.jpeg\" alt=\"\" width=\"255\" height=\"298\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 255px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 255\/298;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"alignnone size-full wp-image-10395\" src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/11.jpeg\" alt=\"\" width=\"255\" height=\"298\" \/><\/noscript><\/a><br \/>\n<strong>Alerg\u00e2nd<\/strong><\/p>\n<p>Printre oameni \u0219i umbre, s\u0103 prindem vise, sub ferestrele deschise ale cerurilor&#8230; Ne \u00een\u0103l\u021b\u0103m spre ideal cu aripi ce ating irealul zilelor de m\u00e2ine&#8230; Ne prindem de m\u00e2ini \u0219i ne arunc\u0103m \u00een marea de cuvinte ce ne vine \u00een minte, apoi ne desp\u0103r\u021bim \u00een culmile semnelor de \u00eentrebare din sufletul nostru.<br \/>\nPustiu \u00eentre noi&#8230;<br \/>\nCineva m\u0103 prinde \u0219i m\u0103 trage de m\u00e2n\u0103, apoi, \u00eemi d\u0103 drumul din \u00eenalt. Speran\u021b\u0103 de o secund\u0103 cuprins\u0103 \u00eentre dou\u0103 spa\u021bii. Era probabil un alt eu ce voia s\u0103 par\u0103 mai vesel.<br \/>\nR\u0103m\u00e2n singur\u0103&#8230; R\u0103m\u00e2i singur&#8230; R\u0103m\u00e2nem singuri&#8230;<br \/>\nNe uit\u0103m la cerul \u00eenstelat din p\u0103r\u021bi opuse ale lumii create de noi&#8230;<br \/>\nM\u0103 prind de un fir invizibil \u0219i \u00eencep s\u0103 urc pe el, asemenea unui num\u0103r de circ&#8230; De undeva din \u00eentuneric \u00ee\u021bi aud r\u0103suflarea grea, dinspre trapezul pe care te-ai urcat&#8230;<br \/>\nZbur\u0103m unul pe l\u00e2ng\u0103 cel\u0103lalt asemenea unor n\u0103luci&#8230;<br \/>\nCa ni\u0219te nebuni.<br \/>\nAsemenea celor de pe tabla de \u0219ah&#8230; \u00eenaint\u0103m \u00eentr-un vals simplu \u0219i f\u0103r\u0103 noim\u0103&#8230; Cineva de sus ne dirijeaz\u0103 ca un p\u0103pu\u0219ar priceput. Se sparge totul \u00een jur cu un r\u0103sunet puternic. Am descoperit glume\u021bul t\u0103cut din spatele lumii ce se destram\u0103. Apuc\u0103m sforile cu putere \u0219i \u00eencerc\u0103m s\u0103 le rupem&#8230;<br \/>\nC\u0103dem&#8230;<br \/>\nAparent.<br \/>\nPrintre copacii cenu\u0219ii ne ascundem apoi ca la un joc ne\u00een\u021beles, neauzit, nemaiv\u0103zut&#8230; \u0218optind din r\u0103stimp, o vraj\u0103 veche scoas\u0103 din c\u0103r\u021bi cu file de mucegai&#8230; Juc\u0103m un joc ascuns de vreme, de flori liliachii \u0219i m\u00e2ini de copii&#8230;<br \/>\nSub ramuri de cire\u0219 b\u0103tr\u00e2n ne prindem m\u00e2inile cu fire de m\u0103tase \u0219i alerg\u0103m descul\u021bi sub ploaie m\u0103runt\u0103.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><strong>Doar tu&#8230;<\/strong><\/p>\n<p>Tr\u0103ie\u0219ti \u00eentr-o lume nebun\u0103. Umbli printre oameni ca o fantasm\u0103. Umbre printre umbre, vise \u00een vise. Te pierzi \u00een lume. Te asfixiezi \u0219i vrei s\u0103 scapi, s\u0103 fugi \u00eentr-un loc unde e\u0219ti doar tu cu tine.<br \/>\n\u00ce\u021bi \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ezi propria persoan\u0103, \u00ee\u021bi desplete\u0219ti p\u0103rul din g\u00e2nduri \u00eenc\u00e2lcite \u0219i te la\u0219i purtat de v\u00e2nt.<br \/>\n\u00ce\u021bi duce g\u00e2ndurile, visele, amintirile, speran\u021bele \u0219i emo\u021biile \u00eentr-un loc pe care doar tu \u00eel \u0219tii&#8230; Ai vrea s\u0103 te duci \u0219i tu acolo, dar nu po\u021bi.<br \/>\nJoci pe o scen\u0103 a unei lumi nebune. E\u0219ti personajul principal, \u00eel joci pe nebunul de l\u00e2ng\u0103 regin\u0103, \u00ee\u021bi pui o masc\u0103, te \u00eenchini pe tabla de \u0219ah \u00een fa\u021ba ei. Te la\u0219i purtat de val&#8230;<br \/>\nAi vrea s\u0103 ie\u0219i de pe tabla de \u0219ah, de pe scen\u0103, de pe tot, s\u0103 te duci \u00een locul t\u0103u din spatele cortinei la o cea\u0219c\u0103 de ceai, la o vorb\u0103 cu tine&#8230; Dar nu po\u021bi&#8230; Respiri ad\u00e2nc. \u0218i azi te arunci \u00een valul de nebuni&#8230; Ai vrea s\u0103 fii regele, s\u0103 mu\u021bi tu pionii, to\u021bi, de pe tabla de \u0219ah, s\u0103 \u00eei sco\u021bi afar\u0103 de pe ea. S\u0103 r\u0103m\u00e2i doar tu, pe un fundal monocrom, cu tine. In muzic\u0103 singur\u0103t\u0103\u021bii s\u0103-\u021bi c\u00e2n\u021bi o od\u0103 \u021bie, s\u0103 te \u00eembe\u021bi \u00een propria melodie \u0219i dans&#8230; apoi&#8230; s\u0103 \u00ee\u021bi dai seama c\u0103 ai nevoie de un nebun al\u0103turi&#8230; S\u0103-1 iei pe tabla ta de \u0219ah \u0219i s\u0103 dansa\u021bi am\u00e2ndoi&#8230; Tu regina neagr\u0103, el nebunul cel alb.<br \/>\nDar cazi&#8230; Te treze\u0219ti \u0219i \u00ee\u021bi aduci aminte c\u0103 e\u0219ti tot nebunul ei&#8230; E\u0219ti un bufon printre al\u021bii care joac\u0103 \u00een jurul reginei pe o melodie vesel\u0103&#8230; Te str\u00e2mbi, dansezi, jonglezi, \u00ee\u021bi faci jocul \u00een fa\u021ba reginei melancolice. Por\u021bi o masc\u0103 sub care \u00ee\u021bi ascunzi remu\u0219c\u0103rile, e\u0219ecurile, regretele, visele \u0219i speran\u021bele. Ai vrea s\u0103 o arunci pe podeaua de por\u021belan, s\u0103 o spargi. S\u0103 auzi cum cioburile cad nervoase pe podea \u0219i cum nebunii se \u00een\u021beap\u0103 \u0219i fug de pe placa ta de joc, cum s\u00e2ngele curge prin r\u0103nile deschise \u0219i urme de pa\u0219i r\u0103m\u00e2n \u00een urma lor. Ins\u0103 r\u0103m\u00e2i doar tu, regina \u0219i el, nebunul cel alb. B\u0103t\u0103lia \u00eentre tine \u0219i regina pe acordurile \u00een\u021bepate ale unei melodii de vioar\u0103&#8230; F\u0103r\u0103 m\u0103\u0219ti, f\u0103r\u0103 iluzii, f\u0103r\u0103 g\u00e2nduri spulberate, f\u0103r\u0103 minciuni \u0219i aluzii la o lume mai bun\u0103 \u00eentr-un castel d\u0103r\u0103p\u0103nat&#8230; F\u0103r\u0103 arme \u00een plus. Cu m\u00e2inile goale sta\u021bi am\u00e2ndou\u0103 la un cap\u0103t \u0219i altul al tablei de \u0219ah, al scenei imense, al totului f\u0103r\u0103 form\u0103, cu nebunul alb care st\u0103 pe margine a\u0219tept\u00e2ndu-te. Te arunci \u00een v\u00e2ltoarea fl\u0103c\u0103rii. Se despic\u0103 p\u0103m\u00e2ntul, fulgerele tr\u0103snesc \u0219i totul se sf\u0103r\u00e2m\u0103, doar st\u00e2ncile r\u0103m\u00e2n. Cu toate astea lup\u021bi \u00een continuare, te-ai trezit la realitate. Aparent&#8230;<br \/>\nDe fapt, e\u0219ti \u00eenc\u0103 \u00eentr-un somn ad\u00e2nc, \u00eenc\u0103 joci \u00een jurul mesei rotunde la care st\u0103 regina cu regele ei. O fla\u0219net\u0103 se aude din spate, decorul se schimb\u0103, dar r\u0103m\u00e2ne aceea\u0219i scen\u0103, aceea\u0219i regin\u0103, acela\u0219i tu; tu \u0219i el, tu \u0219i ei&#8230; Aceea\u0219i nebuni care joac\u0103 \u00een jurul reginei cu lacrimi ascunse \u00een fard \u0219i machiaj, \u00een m\u0103\u0219ti \u0219i costume, \u00een jocuri \u0219i dans.<br \/>\nTe treze\u0219ti pentru o clip\u0103&#8230; \u00eentr-o r\u0103sucire te duci la regin\u0103 cu sabia-n m\u00e2n\u0103&#8230; s\u00e2ngele curge&#8230; parc\u0103 e al t\u0103u&#8230; Decorul dispare \u0219i-\u021bi aminte\u0219ti c\u0103 rolul t\u0103u era doar de bufon st\u00e2ngaci ce nu are voie s\u0103 pun\u0103 m\u00e2na pe arme, iar r\u0103scoal\u0103 \u00ee\u021bi era interzis\u0103, la fel \u0219i lacrimile \u0219i regretele.<br \/>\n\u00cenchizi ochii \u0219i cazi \u00eentr-un monocrom singuratic. Jos undeva, nebunul t\u0103u a prins aripi, te a\u0219teapt\u0103 cu bra\u021bele deschise s\u0103-i cazi la piept, s\u0103 parcurge\u021bi \u00eempreun\u0103 ultima scen\u0103 dans\u00e2nd un ultim dans. Doar tu \u0219i nebunia ta&#8230; Un alb \u0219i un negru pe un vals vienez, v\u0103 balansa\u021bi am\u00e2ndoi \u0219i deveni\u021bi unul. \u00een sf\u00e2r\u0219it z\u00e2mbe\u0219ti cu-adev\u0103rat c\u00e2nd te g\u00e2nde\u0219ti c\u0103 nebunii care au r\u0103mas or s\u0103 fac\u0103 aceea\u0219i gre\u0219eal\u0103 ca \u0219i tine&#8230;<br \/>\nTe pr\u0103bu\u0219e\u0219ti \u00een mijlocul dansului \u0219i r\u00e2zi nebune\u0219te&#8230; Te \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ezi pe \u021binem te spulberi \u00een visul unei piese de teatru infantile.<br \/>\n\u0218i-\u021bi continui dansul monocrom \u00een eternitate.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><strong>De dincolo, spre necunoscut<\/strong><\/p>\n<p>\u00cel a\u0219teptai \u00een acea sear\u0103 ca de fiecare dat\u0103. In ploaie, f\u0103r\u0103 umbrela ta ro\u0219ie deasupra capului, f\u0103r\u0103 pantofi, f\u0103r\u0103 nimic. Nu trebuia s\u0103 ai multe ca s\u0103-l \u00eent\u00e2lne\u0219ti, ca s\u0103-\u021bi apar\u0103 \u00een cale.<br \/>\nEra de ajuns ploaia. C\u0103dea asupra ta imprim\u00e2ndu-\u0219i pic\u0103turile \u00een sufletul t\u0103u, asemenea unor degete delicate \u00eentr-o plimbare melancolic\u0103 peste corzile unei viori, \u00eentr-o noapte f\u0103r\u0103 lun\u0103, sub un felinar mic, de pe o veche str\u0103du\u021b\u0103.<br \/>\nTe sim\u021beai asemenea unei viori mute. Ai fi vrut s\u0103 le spui&#8230; S\u0103 le spui tuturor ce se ascunde \u00een sufletul t\u0103u, dincolo de cortina dup\u0103 care nimeni nu a putut s\u0103 intre, dincolo de masca pe care nimeni nu a putut s\u0103 o dea jos, dincolo de m\u00e2inile acoperite cu m\u0103nu\u0219i de dantel\u0103, dar nu puteai. Te-ai pr\u0103bu\u0219it \u00een mijlocul str\u0103zii, \u00een ploaie. Te izbeai de fiecare dat\u0103 de ceva&#8230; Probabil era propria-\u021bi cortin\u0103.<br \/>\nPoate c\u0103 nici tu nu \u0219tiai de fapt ce se afla cu adev\u0103rat dincolo de ea. Ai intrat acolo de zeci, de sute&#8230; de mii de ori&#8230; dar de fiecare dat\u0103 \u00ee\u021bi l\u0103sai felinarul \u00een fa\u021ba cortinei. Nu l\u0103sai nici m\u0103car o raz\u0103 de lumin\u0103 s\u0103 cad\u0103 \u00een spatele scenei. Era un ritual ciudat impus de tine \u00een propriul imperiu deluzoriu.<br \/>\n\u00een fa\u021ba ta, ploaia formase o mic\u0103 balt\u0103. Te-ai aplecat pu\u021bin s\u0103-\u021bi prive\u0219ti chipul, dar te-ai retras repede. Firele de p\u0103r \u00ee\u021bi c\u0103deau peste ochii ce nu mai aveau nici un lic\u0103r \u00een ei. Erau goi. \u00ee\u021bi era fric\u0103 de tine. Ar\u0103tai ca o fantasm\u0103 chiar \u0219i pentru tine, ai fi vrut s\u0103 fugi departe&#8230; de umbra ta, de lumea din jur, de zgomotul ma\u0219inilor, de vorbele oamenilor, de vorbele tale.<br \/>\nTe-ai l\u0103sat u\u0219or, cu spatele, l\u00e2ng\u0103 un perete umed \u0219i rece. Ai fi vrut s\u0103-l \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ezi&#8230; \u00ee\u021bi era asemenea unui geam\u0103n pierdut. Era la fel ca tine. Rece, f\u0103r\u0103 nimic \u00een el.<br \/>\nNoaptea devenea din ce \u00een ce mai lung\u0103 parc\u0103, iar acel ceva sau cineva, nu mai ap\u0103rea. \u00ee\u021bi venea s\u0103 pl\u00e2ngi de necaz, pentru nimic&#8230; Ai fi vrut s\u0103 fugi de tot ce era \u00eenjur f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tii de ce&#8230; \u00ee\u021bi lipsea ceva \u0219i nu \u0219tiai ce&#8230; Parc\u0103 \u0219i peretele de care te rezemai \u00eencepuse s\u0103 se \u00eenc\u0103lzeasc\u0103, s\u0103 te tr\u0103deze, la fel cum au f\u0103cut-o to\u021bi.<br \/>\nTe-ai ridicat repede de l\u00e2ng\u0103; ai \u00eenceput s\u0103 te apropii cu pa\u0219i len\u021bi spre felinarul ce \u00eencepea s\u0103 se sting\u0103. Ceva din tine se stingea la fel ca felinarul&#8230; Sclipind u\u0219or, u\u0219or, de c\u00e2teva ori, p\u00e2n\u0103 nu mai r\u0103m\u00e2nea nici un pic de lumin\u0103.<br \/>\nTe-ai pr\u0103bu\u0219it iar\u0103\u0219i pe trotuarul plin de b\u0103l\u021bi. Pa\u0219ii oamenilor au \u00eenceput s\u0103 se \u00eenmul\u021beasc\u0103, la fel zgomotele ma\u0219inilor, dorind parc\u0103 s\u0103 te apese toate pe caldar\u00e2mul umed cu g\u0103l\u0103gia lor \u0219i s\u0103 te umileasc\u0103 f\u0103r\u0103 explica\u021bii.<br \/>\nSoarele se ridica \u00eencet de dincolo de blocurile cenu\u0219ii, m\u00e2ng\u00e2indu-te u\u0219or pe obrazul murdar. \u00eencepea s\u0103-\u021bi plac\u0103 m\u00e2ng\u00e2ierea sa cald\u0103. Ai \u00eenchis ochii \u0219i, pentru o clip\u0103, ai l\u0103sat o raz\u0103 de lumin\u0103 dincolo de cortin\u0103.<br \/>\nC\u00e2nd i-ai deschis, m\u00e2na ce \u00ee\u021bi m\u00e2ng\u00e2iase chipul te a\u0219tepta \u00eentins\u0103 \u00een fa\u021ba ta, s\u0103 o prinzi, s\u0103 continua\u021bi am\u00e2ndoi drumul.<br \/>\nTe-ai uitat nedumerit\u0103 la ea, iar mai apoi \u021bi-ai adus aminte c\u0103 mai era cineva care nu uita nici o dat\u0103, nu te tr\u0103da \u0219i te a\u0219tepta mereu s\u0103-i prinzi m\u00e2na ori de c\u00e2te ori c\u0103deai, pentru a parcurge drumul \u00eempreun\u0103&#8230;<br \/>\nTe-ai ag\u0103\u021bat \u0219i acum de ea \u0219i a\u021bi continuat drumul spre necunoscut&#8230;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><strong>Singur<\/strong><\/p>\n<p>Te-ai ascuns printre umbrele felinarelor pentru a te g\u0103si pe tine.<br \/>\nTe uitai cu team\u0103 la trotuarul plin de oameni, la \u0219oseaua plin\u0103 de ma\u0219ini. \u00eentr-un fel ai fi vrut s\u0103 te arunci \u00een mijlocul lor, s\u0103 \u021bipi, s\u0103 pl\u00e2ngi, s\u0103 r\u00e2zi \u0219i s\u0103 \u00eencepi s\u0103 dansezi apoi un dans neobi\u0219nuit care i-ar fi \u0219ocat pe to\u021bi \u0219i i-ar fi oprit din rutina lor enervant\u0103&#8230; m\u0103car pentru o clip\u0103.<br \/>\nDar \u00ee\u021bi era team\u0103 s\u0103 p\u0103r\u0103se\u0219ti felinarul ce lic\u0103rea prea frumos \u00een noaptea aceea ploioas\u0103. Te sprijineai de metalul rece ca un copil c\u0103ruia \u00eei era fric\u0103 de \u00eentuneric&#8230; De fapt, chiar asta erai undeva acolo. Dincolo de carcasa metalic\u0103 a sufletului t\u0103u.<br \/>\nUltima ta \u0219ans\u0103 de a tr\u0103i depindea de tine. Depindea c\u00e2t de tare, c\u00e2t de mult te \u021bineai tu de ultimul fir de p\u0103ianjen, de oaza aceea mic\u0103 de lumin\u0103&#8230; Mereu cu el, pentru totdeauna, sub lumina lui, nep\u0103\u0219ind niciodat\u0103 \u00een \u00eentunericul fioros. Urma s\u0103 fie un torent, de\u0219i nu se anun\u021base nic\u0103ieri la radio, dar tu \u0219tiai c\u0103 se va \u00eent\u00e2mpla, \u00eentre pere\u021bii lumii tale, \u00eentre o oaz\u0103 de lumin\u0103 \u0219i un m\u0103nunchi de fulgere \u00eentunecate.<br \/>\n\u00eencepuse s\u0103 plou\u0103&#8230; sau nu. Erau lacrimile tale, \u00ee\u021bi cur\u0103\u021bau nisipul m\u0103rii de pe fa\u021b\u0103&#8230; De fapt, ploaia dorea s\u0103 te ajute s\u0103 treci peste asta mai repede, s\u0103 ie\u0219i sub soare \u0219i s\u0103 dansezi \u00een continuare al\u0103turi de ceilal\u021bi. Dar tu nu voiai.<br \/>\nTe obi\u0219nuise\u0219i s\u0103 te refugiezi noaptea l\u00e2ng\u0103 vechiul felinar \u0219i s\u0103 pl\u00e2ngi c\u00e2nd nici o umbr\u0103 nu se vedea \u00een jur&#8230; L\u0103s\u00e2ndu-te pe trotuarul rece, la baza lui, \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u00e2nd metalul rece cu bra\u021bele calde. St\u0103teai mereu c\u00e2teva ore astfel, f\u0103r\u0103 s\u0103 spui nimic nim\u0103nui, f\u0103r\u0103 ca nimeni s\u0103-\u021bi spun\u0103 nimic. Erai un copil mare&#8230; prea mare pentru un astfel de joc, dar din moment ce nimeni nu \u0219tia, putea r\u0103m\u00e2ne pentru totdeauna un secret \u00eentre tine \u0219i tot ora\u0219ul adormit. Uneori \u00eencercai sa jupoi vopseaua neagr\u0103 de pe felinar \u0219i \u0219opteai \u00eencet ceva, \u00eentr-o limb\u0103 cunoscut\u0103 doar \u021bie&#8230;<br \/>\nApoi soarele r\u0103s\u0103rea \u0219i te sim\u021beai mai bine parc\u0103<br \/>\nNu \u00een\u021belegeai de ce sau cum&#8230;<br \/>\nDoar noaptea acel sentiment de goliciune a sufletului, de singur\u0103tate \u0219i de dor de tine \u021bi se a\u0219eza pe umeri purt\u00e2ndu-te iar\u0103\u0219i pe vechea strad\u0103. Era ciudat s\u0103-\u021bi fie dor de tine&#8230; dar c\u00e2nd ai rupt multora prea mult din sufletul t\u0103u firav&#8230; Nu-\u021bi mai r\u0103m\u00e2n multe&#8230; &#8216;\u021bi-e dor de tine pentru c\u0103 nici m\u0103car nu te mai recuno\u0219ti c\u00e2nd ajungi s\u0103-\u021bi vezi chipul.<br \/>\nTe refugiai \u00een oaza de lumin\u0103, l\u00e2ng\u0103 el, asemenea unui bun prieten, nevr\u00e2nd parc\u0103 s\u0103-l p\u0103r\u0103se\u0219ti niciodat\u0103.<br \/>\nDar \u00een noaptea aceea era ceva diferit. Inima \u00ee\u021bi b\u0103tea mai tare, pulsul voia parc\u0103 s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 grani\u021bele trupului acoperit cu nisip, lacrimile \u021bi se uscaser\u0103 pe obraji.<br \/>\nZgomotul ma\u0219inilor te atr\u0103gea, lumea \u00eens\u0103\u0219i parc\u0103 te tr\u0103gea de haine din mica ta cu\u0219c\u0103 f\u0103r\u0103 gratii&#8230;<br \/>\nUn pas. Doar de at\u00e2t a fost nevoie ca s\u0103-\u021bi \u00eemp\u0103r\u021bi pulsul t\u0103u nest\u0103vilit cu cel al lumii, \u0219oapta ta s\u0103 devin\u0103 a lor.<br \/>\nUn \u021bip\u0103t \u00een mul\u021bime. Undeva.<br \/>\nUn felinar singur pe o strad\u0103 veche&#8230; \u00een alt\u0103 parte&#8230;.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><strong>P\u0103s\u0103ri c\u0103zute \u00een amurg<\/strong><\/p>\n<p>Poate lacrimile \u021bi se vor opri c\u00e2nd ruga p\u0103s\u0103rilor c\u0103zute va fi strigat\u0103 c\u0103tre cerul ro\u0219u.<br \/>\nPoate atunci sc\u0103rile din ramuri se vor deschide, iar noi vom avea to\u021bi acela\u0219i suflu, aceea\u0219i \u0219oapt\u0103. Poate ne vom uni sub acela\u0219i g\u00e2nd d\u0103ruit de inima copacului ancestral.<br \/>\nUn gong \u00een fl\u0103c\u0103ri va r\u0103suna \u00een dep\u0103rtare, iar ruga \u0219optit\u0103 va striga \u00eendurare c\u0103ut\u00e2nd lini\u0219tea nop\u021bilor f\u0103r\u0103 lun\u0103 sub pecetea unor cuvinte sacre, \u00een\u0103l\u021bate spre dep\u0103rt\u0103ri. Aripile p\u0103s\u0103rilor vor tremura, lacrimi albastre vor c\u0103dea peste noi \u00eentr-un semn de \u00eemp\u0103care cu tot ceea ce am distrus \u00een oarba noastr\u0103 goan\u0103 spre un \u021bel inexact.<br \/>\n\u00cen lini\u0219tea unui anotimp f\u0103r\u0103 nume vom a\u0219tepta to\u021bi revenirea lor&#8230; Pete de cerneal\u0103 \u00eempr\u0103\u0219tiate pe iarba ve\u0219tejit\u0103 de sub t\u0103lpile noastre goale.<br \/>\nSc\u00e2ncetul lor \u00eencet \u00eel vom auzi din dep\u0103rtare, asemenea unui ecou gol ce va trezi amintirea faptelor noastre. Vom ridica m\u00e2inile spre cerul&#8230; odat\u0103 albastru, vom vrea s\u0103 sper\u0103m, dar neg\u0103sind viitorul din palmele lor, vom alerga s\u0103 le c\u0103utam suflarea \u0219i b\u0103taia inimii, spre copacul sub care au adormit acum mii de ani c\u00e2nd le-am promis ca ne \u00eentoarcem cur\u00e2nd. Am uitat s\u0103 ne mai \u00eentoarcem \u00een trecut s\u0103 ne repar\u0103m gre\u0219elile f\u0103cute \u00een numele unei a\u0219a zise drept\u0103\u021bi solitare crunte.<br \/>\nDin oglinda infinitului vom \u00eencerca s\u0103 rupem buc\u0103\u021bi pe care s\u0103 le sufl\u0103m asupra lor, dar neputincio\u0219i ne vom pr\u0103v\u0103li pe p\u0103m\u00e2ntul cald. Oh! Din secretele lumii acesteia noi nu cuno\u0219team sf\u00e2r\u0219itul&#8230; nu \u00eel vedeam&#8230; nu voiam&#8230; Am \u00eenv\u0103\u021bat \u00een timp s\u0103 refuz\u0103m adev\u0103rul ce ne-ar fi putut salva \u00eenainte&#8230; Oh! Biete fiin\u021be!<br \/>\nCuprin\u0219i de bra\u021bele disper\u0103rii ne vom deschide ochii pentru o clip\u0103, s\u0103 auzim un tremur&#8230; Dar pleoapele grele se vor l\u0103sa repede peste lumini. Vom \u00eencepe a alerga spre aripile lor pentru alinarea r\u0103nilor, pentru iertarea faptelor nes\u0103v\u00e2r\u0219ite din ochii lor mult prea cinsti\u021bi, de prea mult timp \u00eenchi\u0219i.<br \/>\nTremur\u00e2nd, ne vom a\u0219eza apoi, cumin\u021bi sub aripile lor mici, c\u0103ut\u00e2nd locul cel cald, \u00een a\u0219teptarea trezirii&#8230; Ve\u0219m\u00e2ntul lor din aur \u0219i argint, purtat \u00een sfera globului de sticl\u0103, de v\u00e2nt de noapte \u0219i de zi, va c\u0103dea peste s\u0103rmanii no\u0219tri umeri, \u00eencredin\u021b\u00e2ndu-ne tuturor o ultim\u0103 iluzie a unor aripi \u00eentinse spre speran\u021b\u0103 vie&#8230; \u0218i poate ultimul lor suflu&#8230; Ori doar a\u0219teptarea noastr\u0103 ne va \u00eensufle\u021bi mirajul zadarnic al clipelor prelungite.<br \/>\nPumnii no\u0219tri vor c\u0103uta s\u0103 \u021bin\u0103 ascun\u0219i \u00een ei lumina ce odat\u0103 palmele-au v\u0103zut-o \u00een locul ochilor orbi. Apoi c\u00e2nd vor obosii, vor lua p\u0103m\u00e2ntul cald \u00een ei \u0219i tremurul stins demult vor \u00eencerca s\u0103-l simt\u0103 iar. Precum p\u0103ianjenul, ce se-aga\u021b\u0103-n v\u00e2nt de ultimul s\u0103u fir, vom \u021bine str\u00e2ns \u00een m\u00e2ini zbuciumul lor cel cald, din alte timpuri adormit sub pleoapa grea a cerului bolnav.<br \/>\nIar ochii no\u0219tri vor a\u0219tepta privirea lor \u0219i cerul \u00eens\u00e2ngerat va a\u0219tepta aripi albastre s\u0103 bat\u0103 iar spre el.<br \/>\nVom a\u0219tepta, to\u021bi, sub copacul c\u0103zut \u00een amurgul nop\u021bilor tar\u0103 sf\u00e2r\u0219it&#8230; \u00eentr-un de\u0219ert nem\u0103rginit, al tuturor, vom a\u0219tepta r\u0103spunsul rugii strigate p\u0103s\u0103rilor, c\u0103zute \u00eentr-un deceniu al iluziilor.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><strong>Curiozitate \u00eentr-un timp ne\u0219tiut<\/strong><\/p>\n<p>A atins con\u0219tiin\u021ba trecutului \u0219i s-a trezit \u00een viitor&#8230;<br \/>\nNecunoscutul s-a trezit \u00eentr-o clip\u0103 printre cunoscu\u021bi. O mare de cunoscu\u021bi.<br \/>\n\u00eei \u0219tia pe to\u021bi; cu defecte \u0219i calit\u0103\u021bi, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri vesele \u0219i triste. Nimeni nu avea un mister pentru el. A \u00eenceput s\u0103 alerge \u00een c\u0103utarea unei fiin\u021be necunoscute. S\u0103 o g\u0103seasc\u0103. De ce nu, \u00een cel mai mic loc al lumii stranii \u00een care a ajuns?<br \/>\nDar peste tot se \u00eempiedica de locuri v\u0103zute, locuri \u0219tiute, persoane cunoscute, persoane \u0219tiute&#8230; Ce rost mai avea lumea? S\u0103 ie\u0219i din cas\u0103, ori de sub acoperi\u0219ul t\u0103u de orice fel f\u0103r\u0103 s\u0103 te \u00eentrebi ce mistere \u00ee\u021bi vor aduce azi oamenii pe care-i vei \u00eent\u00e2lni? Ce pove\u0219ti ascund ori ce-i fr\u0103m\u00e2nt\u0103? Buni sau r\u0103i?<br \/>\nNu. Necunoscutul nu mai putea face acest lucru&#8230; \u0219tia tot despre to\u021bi&#8230;<br \/>\nVia\u021ba cobora \u00eencet pe panta monotoniei \u0219i chiar sub ea.<br \/>\nChiar anotimpurile care au mereu ceva surprinz\u0103tor \u00een ele, erau la fel. \u0218i animalele.<br \/>\nNecunoscutul \u0219tia tot. Era, asemeni unui filozof absolut, ajuns la b\u0103tr\u00e2ne\u021be, cu munca sa de cercetare \u00eencheiat\u0103&#8230; ceva imposibil pentru lumea \u00een care tr\u0103im. Dar, el \u00eensu\u0219i reprezenta imposibilitatea.<br \/>\nAstfel, cum el era aproape imposibilul, \u00eencepuse s\u0103-\u0219i pun\u0103 problema unei prefaceri \u00een alt\u0103 form\u0103&#8230; De-ar fi fost f\u0103cut din scrum, ori m\u0103car din fum s\u0103 fi fost&#8230; S-ar fi risipit \u00een v\u0103zduh doar prin simpla-i respira\u021bie. Ar fi fost liber&#8230; Liber spre o lume nou\u0103, poate&#8230; Ori m\u0103car, spulber\u00e2ndu-se, nu ar fi mai \u0219tiut de el&#8230; S-ar fi pierdut de sine \u00een mul\u021bimea de aburi, de curente \u0219i de nori.<br \/>\nDar e legat de p\u0103m\u00e2nt. Cu m\u00e2inile ad\u00e2nc \u00eenfipte \u00een buzunare, st\u00e2nd drept, nemi\u0219cat, \u00een mul\u021bimea de cunoscu\u021bi, asemeni unui copac&#8230; Ba nu&#8230; Copacilor le dau \u00een fiecare zi o alt\u0103 ml\u0103di\u021b\u0103&#8230; Pe c\u00e2nd el&#8230;<br \/>\nDe c\u00e2nd st\u0103tea acolo, \u00een acea lume? De o or\u0103? De o zi? De un an? Un secol? Cine \u0219tia? Asta nu o \u0219tia nimeni, nici m\u0103car el. Oh! Fascina\u021bia timpului&#8230; S-a legat de ea, pentru o clip\u0103 doar, apoi a g\u0103sit un calendar zburat de v\u00e2nt pe trotuar \u0219i misterul s-a risipit&#8230;<br \/>\nNu se putea metamorfoza p\u00e2n\u0103 la urm\u0103&#8230; Avea s\u0103 duc\u0103 o via\u021b\u0103 trist\u0103, monoton\u0103 de atunci \u00eenainte.<br \/>\nAcum, se sim\u021bea foarte singur&#8230; In marea de oameni&#8230; Sufocant de singur. Nu cunoscuse p\u00e2n\u0103 atunci semnifica\u021bia cuv\u00e2ntului singur \u00een adev\u0103ratul sens al sim\u021birii. Se \u00eensufle\u021bi \u00een mod straniu, deschise ochii; sim\u021bi un alt sentiment, ciudat.<br \/>\n\u00een adierea v\u00e2ntului, o \u0219oapt\u0103 din prezent spre viitor trimis\u0103 de ea. Str\u0103ina&#8230; venit\u0103 din trecutul mult prea cunoscut \u0219i vis\u00e2nd spre prezent, sper\u00e2nd la viitor&#8230;<br \/>\nDe-o \u0219oapt\u0103 \u0219i de-un sur\u00e2s a avut nevoie el, Necunoscutul. S\u0103 \u00eendr\u0103zneasc\u0103 s\u0103-\u0219i ridice capul spre firul de p\u0103ianjen \u00eentins de ea \u00een b\u0103taia v\u00e2ntului deasupra anilor.<br \/>\nS-au lipit apoi am\u00e2ndoi de peretele de sticl\u0103 al timpului, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 toat\u0103 lumea. S-au oprit pentru o secund\u0103, o or\u0103, o zi, ori un secol. Nimeni nu \u0219tie. Nici ei nu \u0219tiu&#8230; Prefer\u0103 s\u0103 nu mai \u0219tie nimic&#8230;<br \/>\nT\u0103cerea ce sparge zidul \u0219i cunoa\u0219terea \u00eei leag\u0103 pe am\u00e2ndoi \u00eentr-o plas\u0103 nev\u0103zut\u0103&#8230; \u00centr-un cocon auriu al timpului, \u0219i&#8230; ceva ne\u0219tiut&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Alerg\u00e2nd Printre oameni \u0219i umbre, s\u0103 prindem vise, sub ferestrele deschise ale cerurilor&#8230; Ne \u00een\u0103l\u021b\u0103m spre ideal cu aripi ce<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":10397,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10412"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10412"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10412\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10419,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10412\/revisions\/10419"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10397"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10412"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10412"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10412"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}