{"id":10394,"date":"2020-08-31T14:25:53","date_gmt":"2020-08-31T11:25:53","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10394"},"modified":"2020-08-31T14:27:09","modified_gmt":"2020-08-31T11:27:09","slug":"de-ai-nostri-anca-lascu-jocuri-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10394","title":{"rendered":"De-ai no\u0219tri! – Anca Lascu – Jocuri (1)"},"content":{"rendered":"

\"\"

Ai \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at ploaia \u0219i ai l\u0103sat-o s\u0103 cad\u0103 \u00eencet peste pielea ta. Ai \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at frunzele ce c\u0103deau \u00een jurul t\u0103u, le-ai l\u0103sat s\u0103-\u021bi acopere ochii pentru o clip\u0103, apoi ai trimis un s\u0103rut infantil soarelui ce se pierdea \u00eentre ramuri sf\u00e2\u0219iate… Ai \u00eenceput s\u0103 fugi, s\u0103 te love\u0219ti de pietre pe care c\u00e2ndva desenase-\u0219i cu genele prea lungi, poeme suspinate.
\nAi \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at umbrele copacilor prea goi \u0219i \u021bi-ai ascuns fa\u021ba \u00een frunzele de pe p\u0103m\u00e2nt, apoi ai l\u0103sat luna s\u0103 te m\u00e2ng\u00e2ie pe cre\u0219tet… Iar la urm\u0103, t\u0103cere.
\nTresari.
\n\u021ai-ai adus aminte!
\nAi \u00eenceput s\u0103 fugi precum o nebun\u0103, sf\u00e2\u0219iindu-\u021bi hainele printre \u021bepi \u0219i ramuri rupte, ne\u0219tiind \u00eencotro te \u00eendreptai.
\nG\u00e2ndurile lumii se adunau \u0219i deveneau un strig\u0103t sub copacii scheletici. Noaptea prea \u00eentunecat\u0103 cu prea multe bra\u021be \u00eentinse spre tine, cu prea multe vise aruncate pe marginea unui deal, cu prea multe strig\u0103te… te urm\u0103rea.
\nNu ai de ales, \u00een final te acoperi cu noaptea pe umeri a\u0219tep\u021bi ca o martir\u0103, cu steaua nemuririi str\u00e2ns\u0103 la piept, un semn. Cu buzele tremur\u00e2nd, s\u0103ru\u021bi ultima margaret\u0103 c\u0103zut\u0103 pe rochia-\u021bi acoperit\u0103 cu felinare, cu oglinzi din vise \u0219i speran\u021be.
\nTe ridici u\u0219or de la p\u0103m\u00e2nt, de parc\u0103 ai fi o p\u0103pu\u0219\u0103 pe raze de lumin\u0103, sub o cortin\u0103 de purpur\u0103 aruncat\u0103 aiurea peste un glob luminos. Se cutremur\u0103 cadrul pove\u0219tii tale, pentru pu\u021bin, te dezechilibrezi \u0219i te prinzi \u00een grab\u0103 de ceva…
\nO m\u00e2n\u0103 mic\u0103 \u00ee\u0219i \u00eentinde degetele r\u0103sfirate spre tine, rug\u00e2ndu-te s\u0103 mai stai pe imensa scen\u0103. Dar \u0219oapta timpului nu cru\u021b\u0103.
\n\u00ee\u021bi str\u00e2ngi la piept margareta, o acoperi cu lacrimi \u0219i o arunci ochilor rug\u0103tori… Tu nu ai timp, nu mai ai. S-a hot\u0103r\u00e2t deja c\u0103-\u021bi este interzis s\u0103 mai am\u00e2ni… To\u021bi cei din jurul t\u0103u vor avea mereu, vor putea s\u0103-1 admire, s\u0103-l scuture-n clepsidre… dar tu… Tu trebuie s\u0103 pleci \u0219i nu po\u021bi s\u0103 te la\u0219i prad\u0103 unor rug\u0103min\u021bi sf\u00e2\u0219ietoare. Ai fost acuzat\u0103 c\u0103 \u00eei iube\u0219ti prea mult, dar acum nu po\u021bi dec\u00e2t s\u0103 le la\u0219i pe chipuri doar un sur\u00e2s, ars de soare \u00een col\u021buri.
\nTe \u00eenal\u021bi \u00een zbor spre cu\u0219ca-\u021bi rupt\u0103 din seninul infinit \u00een timp ce \u00eentorci spatele umbrelor de fum \u0219i cea\u021b\u0103…
\nCu ultimele puteri, soarele \u00ee\u021bi pune sigiliul pe care doar el \u00eel va putea rupe c\u00e2nd se va \u00eendura s\u0103-\u021bi redea libertatea \u00eenapoi.<\/p>\n

Un cuv\u00e2nt at\u00e2t de simplu…<\/strong><\/p>\n

Tu \u0219i cu mine… St\u0103m pe o banc\u0103 \u00een apusul soarelui… Ne leag\u0103 o \u0219oapt\u0103. Ne leag\u0103 un g\u00e2nd. Ne leag\u0103 ceva ce nimeni nu ar putea rupe ori dezlega… Dar ce? Ce ne leag\u0103 pe noi \u00een lumea asta nebun\u0103?
\nNe g\u0103sim unul pe altul \u00een \u00eentunericul de nep\u0103truns, \u00een nebunia ora\u0219ului din miezul zilei, ne g\u0103sim acolo unde doar noi \u0219tim \u0219i doar cuvinte \u0219optite ne cheam\u0103 unul spre altul ca un strig\u0103t ce se \u00eenal\u021b\u0103 peste capetele celorlal\u021bi…
\nNe leag\u0103 ceva…
\nNe c\u0103ut\u0103m \u00eembr\u0103\u021bi\u0219area \u0219i cuvintele celuilalt c\u00e2nd lumea ne ignor\u0103 \u0219i e \u00eempotriva noastr\u0103, c\u00e2nd cerul se despic\u0103 iar p\u0103m\u00e2ntul se cutremur\u0103… Ne arunc\u0103m \u00een bra\u021bele celuilalt dup\u0103 o lung\u0103 revedere, cu toate c\u0103 suntem mereu aproape unul de altul, ca dou\u0103 pagini de carte ce \u00eempart aceea\u0219i fil\u0103.
\nTu \u0219i cu mine… departe unul de cel\u0103lalt. Cu toate acestea, ne leag\u0103 ceva… Cum frumo\u0219ii pesc\u0103ru\u0219i sunt lega\u021bi de cer pentru eternitate, de\u0219i mai coboar\u0103 pe plaja nisipoas\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, lor tot le e dor de azur \u0219i se \u00eentorc, plutesc pe el, pentru c\u0103 acolo le st\u0103 mai bine. Suntem lega\u021bi unul de cel\u0103lalt pentru eternitate, oric\u00e2t de c\u00e2t de lung\u0103 ne-ar fi desp\u0103r\u021birea, pentru c\u0103 nou\u0103 ne st\u0103 cel mai bine \u00eempreun\u0103.
\nAlerg\u0103m prin ploaie f\u0103r\u0103 s\u0103 ne pese. Ne trezim la orice or\u0103 din noapte \u0219i str\u0103batem \u00eentunericul cu furtuni ori cu fulgere pentru a fi aproape unul de cel\u0103lalt.
\nTu pictezi r\u0103s\u0103ritul meu, eu \u00ee\u021bi pictez apusul. Pict\u0103m am\u00e2ndoi un cer \u00eenstelat ce ne e doar nou\u0103 cunoscut. Suntem dou\u0103 suflete albastre din \u00eendep\u0103rtata galaxie necunoscut\u0103 ochiului omenirii. Vorbim prin cuvinte \u00een\u021belese doar de noi p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ajungem s\u0103 nu le mai \u0219tim sensul \u0219i s\u0103 ne cert\u0103m, s\u0103 ne desp\u0103r\u021bim pentru o vreme, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd astfel doar suflete albastre \u0219i pustii.
\nNe uit\u0103m la crengi cum se l\u0103s\u0103 \u00een voia v\u00e2ntului \u0219i ni se face un dor nebun de cel\u0103lalt… Ne e dor de acea parte din noi pe care am vrut s\u0103 o d\u0103m la o parte… Alerg\u0103m pe c\u00e2mpul argintiu unul c\u0103tre altul. Ce prostie! Ce arogan\u021b\u0103! Aproape sinucidere. Pumnal \u00een suflet fragil \u00eentr-o zi ploioas\u0103 de mai… S\u0103 te p\u0103r\u0103sesc… S\u0103 m\u0103 p\u0103r\u0103se\u0219ti… Ne leag\u0103 ceva pentru vecie, nici noi nu \u0219tim \u00eenc\u0103 ce e acel ceva… Ne uit\u0103m \u00een ochii celuilalt \u0219i \u00eencepem s\u0103 r\u00e2dem… \u0218i cerul ne a\u0219teapt\u0103 iar\u0103\u0219i s\u0103-1 pict\u0103m \u00eempreun\u0103 \u0219i cuvintele au iar\u0103\u0219i rezonan\u021ba lor unic\u0103 \u00een timpanul nostru.
\n\u0218i tu \u00eemb\u0103tr\u00e2ne\u0219ti… \u0219i eu \u00eemb\u0103tr\u00e2nesc… \u00een ochii celuilalt ne vedem la fel de tineri \u0219i neschimba\u021bi \u0219i am cutreiera iar mun\u021bii \u0219i am sta iar\u0103\u0219i noaptea s\u0103 aprindem artificii pe cerul \u00eenstelat \u00een speran\u021ba c\u0103 extratere\u0219trii vor veni s\u0103 vorbeasc\u0103 cu noi dac\u0103 le v\u0103d. \u0218i am fugi iar\u0103\u0219i unul dup\u0103 cel\u0103lalt ca \u00een filmele cu spioni sau cu gangsteri, ne-am urca \u00een copacii din gr\u0103din\u0103 \u00een speran\u021ba c\u0103 vom cuceri Everestul \u00eentr-o zi. Dar singura fiin\u021b\u0103 extraterestr\u0103 pe care am \u00eent\u00e2lnit-o erai tu, cel de l\u00e2ng\u0103 mine, c\u00e2nd te prindeam c\u0103 ai tr\u0103dat mica noastr\u0103 mafie, spionule, ne aruncam \u00eempreun\u0103 de pe deal \u00een iarba cea verde \u0219i r\u0103m\u00e2neam am\u00e2ndoi \u00eenchi\u0219i \u00een temni\u021ba r\u00e2sului; nu conta c\u0103 dup\u0103 fiecare cucerire a \u201eEverestului\u201d din gr\u0103din\u0103 ne alegeam cu julituri ori c\u00e2teodat\u0103 chiar \u0219i cu o m\u00e2n\u0103 ori un picior rupt, eram \u00eempreun\u0103 \u0219i asta conta cel mai mult.
\nNe leag\u0103 ceva mai puternic dec\u00e2t fularul cel lung de la bunica pe care l-am \u00eemp\u0103r\u021bit prima dat\u0103 c\u00e2nd ne-am cunoscut \u00eentr-o dup\u0103 amiaz\u0103 de decembrie t\u00e2rziu \u00eentr-un autobuz. Ce ar fi fost dac\u0103 atunci ai fi r\u0103mas doar un str\u0103in pentru mine? Ce ar fi fost dac\u0103 atunci nu ne-am fi salutat niciodat\u0103? Ce ar fi fost via\u021ba noastr\u0103 f\u0103r\u0103 compania celuilalt? M\u0103 cutremur de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la a\u0219a ceva \u0219i \u00eencep s\u0103 \u021bip, m\u0103 ascund \u00een cel mai ascuns col\u021b al casei ca dup\u0103 un co\u0219mar, ori ca \u0219i cum m-ar fi apucat cine \u0219tie ce boal\u0103 ciudat\u0103. Dar tu ai fost aici mereu \u0219i \u00eenc\u0103 e\u0219ti, probabil vei mai fi… De fiecare dat\u0103 te a\u0219ezi cu un pachet de \u0219erve\u021bele \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 \u0219i cu o cutie cu bomboane de ciocolat\u0103 \u00een cealalt\u0103. \u00eemi vorbe\u0219ti bl\u00e2nd, m\u0103 iei \u00een bra\u021be \u00eemi promi\u021bi c\u0103 o s\u0103 fii cu mine pentru totdeauna: \u201ePentru c\u0103 suntem prieteni pentru totdeauna… pentru c\u0103 ne-am promis \u00een spatele copacului mare c\u00e2nd eram mici.\u201d M\u0103 iei de m\u00e2n\u0103 \u0219i m\u0103 ridici spre soare, m\u0103 ridici mai sus, a\u0219a cum o faci mereu. Ie\u0219im la o plimbare iar\u0103\u0219i prin parcul neschimbat, ne plimb\u0103m pe acelea\u0219i alei \u0219i ne a\u0219ez\u0103m pe aceea\u0219i banc\u0103. Cineva ar zice c\u0103 e plictisitor c\u0103 ne plimb\u0103m prin acela\u0219i loc de at\u00e2\u021bia ani, dar pentru mine nu e a\u0219a. Cu tine a\u0219 putea s\u0103 recitesc aceea\u0219i carte toat\u0103 via\u021ba, nu m-a\u0219 plictisi. Cu tine a\u0219 putea s\u0103 m\u0103n\u00e2nc aceea\u0219i m\u00e2ncare \u00een fiecare zi \u0219i de fiecare dat\u0103 ar avea alt gust, ar fi chiar mai bun\u0103. Cu tine a\u0219 putea s\u0103 fac acela\u0219i lucru toat\u0103 via\u021ba mea \u0219i \u00een nici o clip\u0103 nu m-a\u0219 g\u00e2ndi c\u0103 m\u0103 plictisesc… At\u00e2t timp c\u00e2t tu e\u0219ti cu mine \u0219i ne leag\u0103 acel ceva.
\nSt\u0103m pe aceea\u0219i banc\u0103 de at\u00e2\u021bia ani… Ea ne cunoa\u0219te at\u00e2tea pove\u0219ti… Pe aceea\u0219i banc\u0103 ne a\u0219teptam c\u00e2nd chiuleam de la orele din var\u0103 pentru ca s\u0103 juc\u0103m \u0219otron, ori s\u0103 m\u00e2nc\u0103m \u00eenghe\u021bat\u0103… Pe aceea\u0219i banc\u0103 veneam \u0219i \u00ee\u021bi spuneam cum cineva mi-a fr\u00e2nt inima, iar tu jurai c\u0103 o s\u0103 \u201eai grija\u2019 \u2019 de el a doua zi, dar \u00eencepeam s\u0103 pl\u00e2ng \u0219i nu te mai duceai nic\u0103ieri apoi continuam s\u0103 ne juc\u0103m, \u0219i s\u0103 vis\u0103m la palate \u0219i z\u00e2ne. Pe aceea\u0219i banc\u0103 veneam \u0219i ne f\u0103ceam planuri s\u0103 fugim de acas\u0103 c\u00e2nd ne certam cu p\u0103rin\u021bii, \u0219i de fiecare dat\u0103 ajungeam s\u0103 st\u0103m \u00een cort \u00een gr\u0103dina din fa\u021ba casei, noaptea, spun\u00e2nd pove\u0219ti de groaz\u0103. Pe aceea\u0219i banc\u0103 st\u0103m \u0219i acum… doi b\u0103tr\u00e2nei cu ochii \u00eence\u021bo\u0219a\u021bi, dar veseli.
\nDoi b\u0103tr\u00e2nei cu un pumn de pastile pentru inim\u0103, dup\u0103 ei, dar cu sufletul plin de amintiri frumoase, tres\u0103rind de fericire… Unul l\u00e2ng\u0103 altul, am arunca pastilele, c\u00e2rjele. Am pomi iar\u0103\u0219i \u00een aventuri nemaiv\u0103zute \u0219i nemaiauzite vreodat\u0103. Dar avem sufletul plin… plin de fericire, pentru c\u0103 \u00een ochii no\u0219tri nepo\u021bii se apuc\u0103 se lege ceva… Nu… ceva \u00eei leag\u0103 pe ei… Poate ei vor descoperi ce este acel ceva care ne-a legat \u0219i pe noi \u0219i \u00eei leag\u0103 pe ei acum… Noi nu mai avem prea mult timp…
\n\u00cenchidem ochii am\u00e2ndoi, \u0219i respira\u021bia c din ce \u00een ce mai grea… O lacrim\u0103 \u00eemi curge pe obraz \u0219i m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 \u00ee\u021bi vei respecta promisiunea, dragul meu.
\nTotul se \u00eentunec\u0103 pentru o clip\u0103… \u00ee\u021bi simt m\u00e2na deasupra capului meu… Ai venit iar\u0103\u0219i cu \u0219erve\u021bele \u0219i ciocolat\u0103? Deschid ochii \u0219i te v\u0103d \u00eenc\u0103 l\u00e2ng\u0103 mine… Suntem umbre deasupra tuturor, dar suntem \u00eempreun\u0103, asta m\u0103 bucur\u0103.
\nNe leag\u0103 ceva… Ne leag\u0103 ceva at\u00e2t de puternic, c\u0103ruia oamenii i-au dat un nume banal… parc\u0103 era… prietenie…. Ne-a legat \u0219i \u00eenc\u0103 ne \u021bine \u00eempreun\u0103.
\nE ciudat s\u0103 te lege un cuv\u00e2nt… dar poate c\u0103 nu e doar un cuv\u00e2nt, poate e o \u00eentreag\u0103 lupt\u0103 ce a trebuit s\u0103 stea sub un monument, sub un simbol… Poate suntem doar noi acoperi\u021bi de vreme \u00een timp ce cuvinte \u0219i mai banale cad, \u00een ploaie, peste noi.<\/p>\n

 <\/p>\n

Pastel<\/strong><\/p>\n

P\u0103\u0219ea prin gr\u0103din\u0103, parc\u0103 vr\u00e2nd s\u0103 uite de lumea din jur, asemenea unei pantere \u00een c\u0103utarea unei oaze. Se ascundea dup\u0103 tufe de lilieci, dup\u0103 copaci ori flori \u00eenalte… Era asemeni unei umbre, ori poate c\u0103 voia s\u0103 fie o umbr\u0103 dup\u0103 ce-a fost lumin\u0103 deasupra tuturor. \u00eei era mai bine \u00een \u00eentuneric, sc\u0103ld\u00e2nduse-n colb \u0219i r\u0103coare.
\nEra asemenea unui fluture care dup\u0103 ce s-a s\u0103turat de pastelurile aripilor sale sau de parfumul \u00een care a stat o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103, s-a \u00een\u0103l\u021bat mai sus, mai sus, tot mai sus… Deasupra tuturor, printre stele. S-a transformat apoi \u00een luni pentru a traversa mai u\u0219or, mai repede distan\u021bele… pentru a ii pretutindeni… pentru a putea, \u00een final, s\u0103 devin\u0103 orice \u00ee\u0219i dorea, oric\u00e2nd.
\nS-a a\u0219ezat apoi pe o stea, pentru un timp, \u0219i urm\u0103rea de acolo furnicarul de sub picioarele sale. Se amuza teribil de cei care \u00eencercau s\u0103-l ajung\u0103 \u0219i se \u00eempiedicau, alunecau ori r\u0103m\u00e2neau acolo jos, cu sufletul arz\u00e2nd \u00een dorin\u021b\u0103 pueril\u0103.
\nSe \u00eentindea pe o parte \u0219i se privea \u00een cioburi de sticl\u0103 pe el \u00eensu\u0219i. Da… Ar\u0103ta superb \u00een lumin\u0103, \u00eenconjurat de \u00eentuneric, deasupra tuturor, put\u00e2nd avea orice… aproape orice. Dar era singur… El, fluturele pastelat, se sim\u021bea monocrom… Sau nici m\u0103car at\u00e2t, pentru c\u0103 albul \u00eel are pe negru. Se sim\u021bea contrazis de lumea din\u0103untrul s\u0103u \u0219i tr\u0103dat de propriile sim\u021biri… Nu putea avea tot!
\nA \u00eenceput s\u0103 l\u0103crimeze, \u00eengrozit de singur\u0103tatea cl\u0103dit\u0103 cu trud\u0103… Era \u00eengrozit de propria fiin\u021b\u0103, \u00eenc\u0103 necoapt\u0103 la minte, prea m\u0103rginit pentru a fi \u00een stare s\u0103 vad\u0103 dincolo de zidurile lui. II furnicau palmele \u0219i picioarele; \u00eencepuse s\u0103 urasc\u0103 stelele, \u00eentunericul, oamenii \u0219i propriul lor vis ne\u00een\u021beles de el, soarele \u0219i p\u0103m\u00e2ntul \u00eendep\u0103rtat. Se aveau unul pe altul… To\u021bi aveau ceva… El…nu era dec\u00e2t un biet fluture pastelat ce se pierduse \u00een imensitatea cosmosului, singur, \u00eemb\u0103tat de ideea c\u0103 putea fi pur \u0219i simplu, doar el \u0219i at\u00e2t.
\nEra mai groaznic dec\u00e2t \u00eentr-o cu\u0219c\u0103. Acolo erau m\u0103car el \u0219i cu\u0219ca… El… \u0219i ea, care \u00eei alina aripile r\u0103nite \u00een gratiile cu\u0219tii, \u00een visele prea mari pentru el, cu degetele ei delicate.
\n\u0218i-a luat aripile pe l\u00e2ng\u0103 el pentru a se alina pe sine \u00eenc\u0103 o dat\u0103 cu pastelul lor. Cu toate c\u0103 el \u00eensu\u0219i era un pastel ne\u00een\u021beles, un zbucium singuratic ce exploda \u00een miliarde de nuan\u021be ce se r\u0103sfirau \u00een aripi. Dar p\u00e2n\u0103 \u0219i aripile lui l-au tr\u0103dat \u00een final. Nu mai aveau strop de culoare, erau \u0219i ele un monocrom ce se stingea sub soarele de mai. S-a \u00eentristat mai tare. \u0218i-a rupt aripile \u0219i s-a aruncat \u00een furnicarul ce \u00eel ironiza acum.
\nApoi \u0219i-a adus aminte c\u0103 din nebunia lui nu mai putea zbura.
\nCredea c\u0103 o s\u0103 moar\u0103, c\u0103 o s\u0103 cad\u0103 pe p\u0103m\u00e2ntul rece, iar acesta \u00eel va prinde \u00eentr-o palm\u0103 cc-1 va strivi \u0219i totul se va sf\u00e2r\u0219i. C\u0103dea printre petale de cire\u0219i \u0219i \u00ee\u0219i a\u0219tepta sf\u00e2r\u0219itul… Atunci a v\u0103zut-o pe ea… \u0219i-a adus aminte c\u0103 el era fum, putea fi orice voia… S-a preschimbat \u00eentr-o vioar\u0103 din lemn negru \u0219i a c\u0103zut \u00een bra\u021bele ei firave, acoperite \u00een dantel\u0103 alb\u0103.
\nSe reuniser\u0103 \u00eentr-un monocrom vesel p\u00e2n\u0103 la urm\u0103… dou\u0103 fiin\u021be r\u0103t\u0103cite \u00een lume.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cempreun\u0103<\/strong><\/p>\n

\u00cembr\u0103\u021bi\u0219\u00e2ndu-te pe tine… G\u0103sindu-m\u0103 pe mine… Sub cerul prea mic pentru doi… Sub cerul prea mare pentru unul…
\nDevenim o pat\u0103 de culoare a\u0219ternut\u0103 \u00een v\u00e2ntul de var\u0103, uscat, trecut printre st\u00e2ncile goale…
\nG\u00e2ndul devine o \u0219oapt\u0103. Alin\u0103 r\u0103nile f\u0103cute de cioburi, de amintiri l\u0103sate la fereastr\u0103 \u00eentr-o noapte.
\nIar \u0219oapta devine un \u021bip\u0103t, lumea se str\u00e2nge parc\u0103 dintr-o dat\u0103, la picioarele noastre, la picioarele tale, la picioarele mele, la picioarele nim\u0103nui…
\nLumea-i prea mic\u0103… Prea mic\u0103 pentru noi. Ar trebui, poate, s\u0103 o \u00eemp\u0103r\u021bim, iar atunci ni s-ar p\u0103rea mai mult… Dar ar fi un lucru necugetat s\u0103 \u00eemp\u0103r\u021bim un cer \u00een dou\u0103. Suspin\u0103m u\u0219or la unison \u0219i ne pierdem \u00een galaxii.
\nLa mii… La miliarde de ani lumin\u0103 unul de altul… Cu toate acestea… \u00eempreun\u0103.
\nAuzim \u0219oapta unuia celuilalt \u00een ploaia ce cade m\u0103runt \u00een noapte…
\nDeparte… Totu\u0219i \u00eempreun\u0103…
\n\u00centindem m\u00e2inile spre soare \u0219i ne sim\u021bim chipul reciproc asemenea unui miraj fantastic g\u0103sit doar \u00eentre v\u00e2rfurile degetelor noastre.
\nUite! \u00ee\u021bi trimit un fluture din galaxia mea… Dar e prea t\u00e2rziu. Tu mi-ai trimis deja o stea care s\u0103-mi lumineze jum\u0103tatea de galaxie. Adormim sub cerul liber… Sub un cer albastru.
\nNu conteaz\u0103 dac\u0103 aici, ori acolo, cerul are alt\u0103 culoare… Noi \u00eel vom vedea mereu albastru… Pentru c\u0103 \u00eentr-o zi noi eram singura pat\u0103 de culoare de pe el.
\n\u00centr-o zi ne vom pierde iar \u00een galaxii… \u0218i atunci ne vom reuni… \u00eentr-un g\u00e2nd… \u00eentr-un suflet… \u00eentr-o pat\u0103 de culoare… Sub un cer din fr\u00e2nturi de speran\u021be \u0219i z\u00e2mbete.<\/p>\n

 <\/p>\n

Ecou<\/strong><\/p>\n

Captiv \u00eentr-un destin multicolor, te-ai apucat s\u0103-l repictezi cu pensule g\u0103site pe str\u0103zi \u0219i cenu\u0219iu de nori. Pentru ce? Pentru ce ai dat curcubeul pentru cenu\u0219iu? Pentru ce ai dat melodia pentru t\u0103cere, iar libertatea pentru a fi captiv?
\nCu toate acestea… Era acolo… \u0218tiai \u0219i tu asta. Dar nu voiai s\u0103 recuno\u0219ti c\u0103 te-ai ascuns pe tine cu tot ce aveai… Undeva departe… \u00een de\u0219ertul str\u0103zilor… Voiai s\u0103 auzi mai bine tic\u0103itul inimii \u0219i scurgerea timpului din propria clepsidr\u0103 f\u0103urit\u0103 din g\u00e2ndurile altora, poate…
\nPentru ce…?
\nTu care m-ai \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 zbor, acum \u00ee\u021bi \u00eenchizi aripile pentru eternitate? Oare se vor mai putea deschide st\u00e2ncile dup\u0103 \u00eenchiderea lor sute de ani? Nu… nu avem sute de ani, poate aripile-\u021bi nu vor reu\u0219i s\u0103 se transforme \u00een st\u00e2nci ve\u0219nic statornicite, ve\u0219nic legate de p\u0103m\u00e2nt \u0219i de ape, vis\u00e2nd la orizontul c\u00e2ndva deschis.
\nCu toate acestea… Pentru ce…?
\nSuspinul pe care-1 ascunzi dincolo de pere\u021bii globului cenu\u0219iu… Nu! Nu vrei asta! Doar eu \u00eel aud…. \u00eel aud pentru tine, precum \u00een fiecare zi tu mi-ai auzit strigarea \u0219i te-ai \u00eentors de fiecare dat\u0103 s\u0103 m\u0103 ridici.
\n\u00ee\u021bi aud suspinul… Vreau s\u0103 te i-au \u00een bra\u021be, s\u0103-mi deschid aripile firave, s\u0103 te \u00eenal\u021b mai sus de norul negru, deasupra tuturor. S\u0103-\u021bi recuno\u0219ti curcubeul. Tu, o raz\u0103 de lumin\u0103. Dar m\u00e2inile-mi sunt zg\u00e2riate de cenu\u0219iu… De tine.
\nSingur… Uitat \u00een de\u0219ertul de oameni \u0219i str\u0103zi spiralate… Te-ai oprit \u00een mijlocul drumului vr\u00e2nd s\u0103 nu recuno\u0219ti trecutul, ori viitorul.
\nRefuz\u00e2nd totul… Ai refuzat lumea… Pentru ca dup\u0103 mult timp s\u0103 te \u00eentorci \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u00e2nd tot ce \u00een trecut ai negat \u0219i s\u0103 ur\u0103\u0219ti lucruri ce le iubeai c\u00e2ndva.
\n\u021ai-ai \u00eentors oglinda, \u021bi-ai deschis aripile din nou, dar nu mai zbori. R\u0103t\u0103ce\u0219ti cu ele prin ocean. R\u0103t\u0103ce\u0219ti cu ele printre st\u00e2ncile goale ale lumii, \u00een speran\u021ba de a-\u021bi umple sufletul cu sentimente.
\nPierdut…
\nPrivirile ni se \u00eent\u00e2lnesc str\u0103ine, pe str\u0103zile pustii. Alergi dup\u0103 m\u00e2na mea prin ploaia ce cade m\u0103runt. Nu… Nu vreau s\u0103 te recunosc. \u021ai-ai \u00eennegrit aripile t\u00e2r\u00e2ndu-le prin noroi, de dragul singur\u0103t\u0103\u021bii, dar nu te las \u00een urm\u0103.
\n\u00ce\u021bi aud ecoul… Se stinge… Alerg c\u0103tre tine \u0219i te ridic.
\nPlou\u0103 m\u0103runt…. In zare se vede uneori un curcubeu…
\nPlutim \u00eempreun\u0103 pe o mare albastr\u0103… Liberi…<\/p>\n

 <\/p>\n

Acolo…<\/strong><\/p>\n

Ne ascundem dup\u0103 umbrele \u00eenghe\u021bate de pe pere\u021bi… Ne atingem \u00een fug\u0103 m\u00e2inile, ca la un joc de-a v-a\u021bi ascunselea, iar apoi alerg\u0103m spre col\u021buri opuse, unde privim \u00een urm\u0103 spre d\u00e2re de lacrimi \u00eenmuiate \u00een cerneal\u0103.
\n\u0218optim ceva \u00eempreun\u0103, dar sunetul se sparge \u00een peretele de h\u00e2rtie creponat\u0103… \u00eentindem m\u00e2inile s\u0103 astup\u0103m golurile, dar ceva ne trage dincolo… Spre etern sau infinit… Spre nic\u0103ieri sau niciunde… O dung\u0103 ro\u0219ie se materializeaz\u0103 \u00eentre noi…
\nLa linia dintre t\u0103cere \u0219i absurd… Ne afl\u0103m am\u00e2ndoi cu m\u00e2inile \u00eencruci\u0219ate… Sun\u0103 stupid… Parc\u0103 suntem la un fel de r\u0103zboi… Dar unde am l\u0103sat armata \u0219i armele? Muni\u021bia \u0219i zgomotul?
\nR\u0103zboiul t\u0103cerii \u00een \u00eentuneric. Ne ag\u0103\u021b\u0103m de raze de lumin\u0103, dar alunec\u0103m \u0219i c\u0103dem precum marionetele la spectacolele de comedie…
\nNimic…
\nApoi…
\nCeva se aude nedeslu\u0219it.
\nParc\u0103-i un ceas,
\nNu…
\nCineva r\u00e2de?
\nBa nu, pl\u00e2nge.
\nDin neant, sc\u0103ri absurd colorate apar \u00een fa\u021ba noastr\u0103. M\u0103 iei de m\u00e2n\u0103 \u0219i \u00eencepem s\u0103 urc\u0103m treptele \u00een fug\u0103. Alunec.
\nTe \u00eentorci s\u0103 m\u0103 ridici, dar imaginea ta se \u00eendep\u0103rteaz\u0103.
\nExplozie de lumin\u0103, apoi, iar\u0103\u0219i… Nimic.
\nDeparte se aude un circ, mai \u00eencolo \u00eencepe o operet\u0103. Ceva mai aproape, cineva spune glume iar al\u021bii r\u00e2d… Peste tot voci…
\n\u00cemi \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ez genunchii \u0219i a\u0219tept…
\nDeschid ochii \u0219i-i v\u0103d doar z\u00e2mbetul sarcastic \u00een timp ce fuge…
\nSunt iar aici…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pl\u00e2nset de anotimp Ai \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at ploaia \u0219i ai l\u0103sat-o s\u0103 cad\u0103 \u00eencet peste pielea ta. Ai \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at frunzele ce c\u0103deau<\/p>\n","protected":false},"author":13,"featured_media":10397,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10394"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/13"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10394"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10394\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10399,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10394\/revisions\/10399"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10397"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10394"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10394"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10394"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}