{"id":10325,"date":"2020-08-27T14:23:39","date_gmt":"2020-08-27T11:23:39","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10325"},"modified":"2020-08-27T14:26:09","modified_gmt":"2020-08-27T11:26:09","slug":"spatii-culturale-nr-71-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10325","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 71 (11)"},"content":{"rendered":"

Petre ISACHI<\/strong><\/p>\n

Anatomia exilului interior
\nsau
\ncum se poate plagia sufletul*<\/strong><\/p>\n

Manuscrisul P\u00e2nze prin zborul de g\u00e2\u015fte albastre<\/em>
\nprimit spre lectur\u0103, de la poeta Gabriela ANTON,
\nprofesoar\u0103 de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 \u015fi limbi str\u0103ine, \u00een
\nMaliuc, Tulcea, pe care Istoria, ca mitologie personal\u0103,
\no oblig\u0103 s\u0103 locuiasc\u0103 \u015fi s\u0103 spiritualizeze spa\u0163iile natale,
\n\u00eemi sugereaz\u0103 ideea c\u0103 talentata autoare nu ar fi putut
\nscrie\/ face poezie, f\u0103r\u0103 o cantitate important\u0103 de
\nsingur\u0103tate \u2013 de g\u00e2\u015fte albastre<\/em> \u2013 pe care o asigur\u0103 Delta
\nDun\u0103rii, un topos poetic unic \u015fi inconfundabil, ce
\ntreze\u015fte \u00een omul cu sentimentul naturii \u015fi voca\u0163ia
\ncuget\u0103rii, acel \u201eapetit de demiurgie\u201d, \u00een stare s\u0103-i
\nconfere Eului liric, o nou\u0103 identitate \u00een planul crea\u0163iei de
\nvalori poetico-mitice.
\nPoeta care a debutat cu vol. Profesorul de
\nsingur\u0103tate <\/em>figureaz\u0103 cazul special (dac\u0103 nu chiar
\nspecios) al a\u015fa-numitului exil interior. Sintagma indic\u0103
\nsitua\u0163ia scriitorului\/ artistului, ce refuz\u0103 dintr-un motiv
\nsau altul pactul compromi\u0163\u0103tor cu evenimentele
\nimediate, cu realitatea absurd\u0103, derizorie, agresiv\u0103, \u015fi se
\nretrage \u00eentr-o izolare orgolioas\u0103, de factur\u0103 estetic\u0103.
\n\u201eTurnul de filde\u015f\u201d al tinerei scriitoare este Poezia auzit\u0103
\nsimfonic \u00eentr-un elixir invizibil al ideilor, \u201epictur\u0103
\noarb\u0103\u201d pe care autoarea o simte enorm \u015fi o vede
\nexpresionisto-suprarealist, configurat\u0103 \u00een \u201ep\u00e2nze\u201d
\nlabirintice, \u0163esute de zborul \u201eg\u00e2\u015ftelor albastre\u201d\/
\nlebedelor negre.
\nAct de revolt\u0103 romantic\u0103, tacit\u0103, exilul interior
\nal poetei din Deltei Dun\u0103rii, nu implic\u0103 tragicul pierderii
\nidentit\u0103\u0163ii, ci doar dramatismul sublim al unei existen\u0163e
\n\u00een care spiritul poetic se salveaz\u0103 \u015fi se perpetueaz\u0103 prin
\nabstragere \u015fi prin exacerbarea g\u00e2ndirii poetice \u015fi al
\ncon\u015ftiin\u0163ei de sine. (Auto)exilul o oblig\u0103 pe Gabriela
\nAnton, la permanente exerci\u0163ii de luciditate, la
\n\u00eensingurare \u015fi la \u00eenstr\u0103inare de sine. Scriitura v\u0103 permite
\ns\u0103 examina\u0163i ideea, strict literar\u0103, c\u0103 poezia \u00eens\u0103\u015fi a
\nGabrielei ar fi un fel de exil. Scriitorul a fost
\ndintotdeauna, prin voca\u0163ie, un exclus din comunitatea
\npragmatic\u0103, un evadat din temni\u0163a comun\u0103 a limbii
\ncotidiene, spre a fi un auto-exilat, un prizonier al
\npropriei Opere, din care nu va mai putea evada
\nniciodat\u0103.
\nPoeta pare s\u0103 transfigureze \u015fi \u00een cel de-al doilea
\nvolum, celebrul vers eminescian: \u201eAjung pe mine
\n\u00eensumi a nu m\u0103 mai cunoa\u015fte\u201d. Leg\u0103m\u00e2ntul de
\nsingur\u0103tate cu sine explic\u0103 \u015fi preferin\u0163ele scriitoarei,
\npentru anumite arte poetice\/ curente, personalit\u0103\u0163i ale
\npoeziei contemporane: Lucian Blaga, Gelu Naum,
\nNichita St\u0103nescu, Emil Botta, Nichita Danilov,
\nEminescu etc. \u015fi \u00eenclina\u0163ia \u00eenn\u0103scut\u0103 de a intui esen\u0163a
\nexisten\u0163ei. Elanul de iubire universal\u0103, con\u015ftiin\u0163a
\n(ne)fericit\u0103 \u00een izolare \u2013 paradoxal, cu mijloacele oferite
\nde Internet, singur\u0103tatea a c\u0103p\u0103tat propor\u0163ii globale – \u00eei
\nimpune s\u0103 nu considere poezia doar un joc gratuit, sau –
\no delectare aristocrat\u0103, ci experien\u0163\u0103 nemijlocit\u0103 a
\nexprim\u0103rii de sine. Sensibilitatea expresionistsuprarealist\u0103,
\ncu r\u0103d\u0103cini \u00een romantismul considerat tip
\nestetic permanent \u015fi \u00een simbolismul autohton, justific\u0103
\npoetica atmosferei, patosul, extaza, oniricul, fantasticul,
\nstrig\u0103tul, evadarea \u00een oniric, mit, fantastic, poetica tainei
\n\u2013 expresie a evoc\u0103rii\/ invoc\u0103rii, durerii sau volupt\u0103\u0163ii:
\n\u201eCopil\u0103rie-strig\u0103t al \u00eent\u00e2mpl\u0103rii de a exista\/ cu zborul
\nzmeului din aripi\/ de vultur.\/ Iubire-neant cu ciuperci pe
\nlimb\u0103,\/ nu po\u0163i nicic\u00e2nd s\u0103 vorbe\u015fti\/ \u00cen\u0163elepciune-b\u0103tr\u00e2n
\ncu ochi \u00een f\u00e2nt\u00e2n\u0103\/ s\u0103p\u00e2ndu-i ne\u00een\u0163elesul\/\/ negrele
\nad\u00e2ncuri \u00eenc\u0103tu\u015fatu-m-au, adun\u0103-mi r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele!
\n(Copil\u0103rie).
\nPoeta \u201e\u00eendeajuns\u0103\u201d st\u0103p\u00e2ne\u015fte elementele de
\ncompozi\u0163ie \u00een textul poetic, de la imaginar, titlu
\n(\u00cendeajuns\u0103; R\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele dintr-o chilie, Plecarea
\nstr\u0103in\u0103, Strig\u0103t c\u0103tre ad\u00e2ncuri, Merg\u00e2nd pe valuri, Spre
\npor\u0163ile albastre, Prin mersul <\/em> etc.), la incipit,
\nrela\u0163ii de opozi\u0163ie \u015fi simetrie, elemente de recuren\u0163\u0103,
\nlimbaj poetic inconfundabil (sugestie, expresivitate,
\nambiguitate, muzicalitate, simbol, tensiune, interoga\u0163ie
\netc.), procedee artistice, versifica\u0163ie modern\u0103, poetica
\nt\u0103cerii etc. V\u0103 rog s\u0103 observa\u0163i limbajul poetic, ce
\nconfirm\u0103 un talent poetic autentic, cu nimic mai prejos
\ndec\u00e2t al modelelor ei estetice: \u201et\u00e2rziu, c\u00e2nd noapteangrozit\u0103
\na dat m\u00e2na\/ \u00een dansul cu ursitoarele.\/ mi s-au
\nauzit pa\u015fii \u00een sus zdrobind st\u00e2nci,\/ l\u0103ca\u015furi de furtun\u0103;\/\/
\nt\u00e2rziu, c\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul \u00een deschiderea-i ascuns\u0103\/ chema
\npoe\u0163ii la sfat,\/ \u00eemi s\u0103lb\u0103ticeam zborul\/ prin flori de mac,\/
\n\u00eemi fr\u00e2ngeam ochii\/ prin spuma ar\u0103mie \u00een urma ploilor
\ntomnatice.\u201d (T\u00e2rziu<\/em>). De observat cum lumea
\nfenomenal\u0103 se estompeaz\u0103 (Cine mai recunoa\u015fte Delta
\nDun\u0103rii sau Rom\u00e2nia, \u00een transfigurarea de mai sus?),
\nuniversul devine o deschidere ascuns\u0103<\/em> invadat\u0103 de
\ninteroga\u0163ii insolubile, misterioase.
\nLirica Gabrielei are drept fundal o stare de
\nnelini\u015fte \u015fi de triste\u0163e metafizic\u0103 blagian\u0103, care formeaz\u0103
\nsubstan\u0163a a ceea ce s-ar putea numi poezia lamenta\u0163iei.
\nPuterea de seduc\u0163ie, omniprezent\u0103, poten\u0163eaz\u0103
\na\u015fteptarea, sentimentul marii treceri, minus-cunoa\u015fterea,
\nopozi\u0163ia existen\u0163ei \u2013 inexisten\u0163ei, sugereaz\u0103
\nmetamorfozele destinului \u015fi singur\u0103tatea ca lips\u0103 a
\nCeluilalt. Izvorul cel mai ad\u00e2nc al lirismului se afl\u0103 \u00een
\nsentimentul solitudinii cosmice, al curgerii predestinate
\n\u015fi al (in)comunic\u0103rii cu fondul vital al lumii: \u201ecurgeam
\nca o umbr\u0103 g\u00e2lg\u00e2itoare,\/ ca-ntr-o \u00eentunecime p\u00e2r\u00e2ul;\/
\ncurgeam ca un sunet \u00een ad\u00e2ncul f\u00e2nt\u00e2nii;\/ cu vocea
\nbolnav\u0103\/ un trec\u0103tor\/ \u00eemi cerea ap\u0103.\u201d (Curgeam<\/em>). Poeta
\nreu\u015fe\u015fte s\u0103 fie un adev\u0103rat mag al (ne)cuvintelor
\ncontinu\u00e2ndu-i (nu pasti\u015f\u00e2ndu-i) str\u0103lucit pe Lucian
\nBlaga, Nichita St\u0103nescu, Emil Botta.
\nExpresionismul, suprarealismul \u015fi
\nexperimentalismul \u00ee\u015fi dau m\u00e2na \u015fi se al\u0103tur\u0103, c\u00e2nd
\nproblematica o cere, firesc, conceptualismului realiz\u00e2nd
\nfericit, credem noi, motivul comunic\u0103rii dincolo de
\ncuvinte: \u201ede ce plecarea str\u0103in\u0103, ne\u015ftiut\u0103 de nimeni,\/ de
\nce ai rupt frunza \u00een patru? De ce?\/ S\u0103 te risipe\u015fti spre
\ncele patru puncte cardinale,\/ s\u0103 te aduni cu v\u00e2nturile?\/\/
\nadun\u0103-\u0163i lini\u015ftea din ad\u00e2ncuri,\/ la pagina-\u0163i preferat\u0103
\nBiblia singur\u0103\/ se deschide,\/ de parc\u0103 viforul mi-ar citi
\n\u00een lipsa Ochilor\u201d (Plecarea str\u0103in\u0103<\/em>). Gabriela Anton
\ndesemneaz\u0103 condi\u0163ia poetului neo-expresionist (condi\u0163ie
\nce se dizolv\u0103 pe sine) care tr\u0103ie\u015fte poetic o experien\u0163\u0103
\ntipic\u0103, \u00een singur\u0103tatea con\u015ftiin\u0163ei (ne)fericite \u015fi \u00een
\nizolarea Maliucului, reper terestru, unde Dun\u0103rea se
\nlas\u0103 cucerit\u0103 de Marea Neagr\u0103.
\nTranscendentalismul topit \u00een scriitura volumului
\nP\u00e2nze prin zborul de g\u00e2\u015fte albastre<\/em> tr\u0103deaz\u0103 simultan:
\nrelativismul axiologic impresionist, o cert\u0103 apeten\u0163\u0103
\npentru absolut, g\u00e2nduri estompate din pesimismul
\nschpoenhauerian, idei teosofice de circula\u0163ie, felurite
\ntendin\u0163e neoromantice, o perpetu\u0103 pasiune pentru
\nlibertate, o promovare a tr\u0103irilor c\u00e2t mai subiective, pe
\nde o parte iar, pe de alt\u0103 parte, c\u00e2t mai obiective valoric
\nabsolutist: \u201eturn str\u00e2ns \u00eentre ce\u0163uri pare b\u0103tr\u00e2nul v\u0103zut
\nieri\/ merg\u00e2nd pe lac.\/ coco\u015ful c\u00e2nt\u0103 a treia oar\u0103!\/ o,
\npulberi, da\u0163i na\u015ftere statuii,\/ v\u00e2ntule, \u015flefuie\u015fte-i ochii \u015fi
\nbuzele, \u00een singur\u0103tate\/ s\u0103 o v\u0103d mim\u00e2nd!\/\/ lac str\u00e2ns
\n\u00eentre secunda primei priviri \u015fi clipa\/ ultimei plec\u0103ri,\/ de
\nce n-am avea o carapace c\u00e2nd sim\u0163im v\u00e2rful coasei?\/\/ pe
\nziduri r\u00e2njea m\u0103rginirea,\/ pa\u015fi \u00eenfior\u0103tori apropia\u0163i de
\nv\u00e2rsta lini\u015ftii.\/\/ acela\u015fi sim\u0163, acelea\u015fi zaruri,\/ aceia\u015fi
\nb\u0103rba\u0163i veni\u0163i din de\u015fert\/ cu glugi negre, m\u0103nu\u015fi albe,\/
\ncu ochi \u00een\u0163ep\u0103tori, cu obraji negri\/ se risipeau \u00een mine:
\n\u201ebun\u0103 seara, bun\u0103 seara,\/ mai vrem ni\u015fte frunze!\/ doar
\nturnul st\u0103tea str\u00e2ns ca un b\u0103tr\u00e2n merg\u00e2nd\/ pe valuri\/ \u015fi
\nm\u0103 amesteca \u00eentre cheile cu care s\u0103 deschid\u0103 Universul\u201d
\n(Turn<\/em>). Absolutul ca reverie \u2013 pentru disolu\u0163ia
\nconcretului \u015fi a derizoriului – este starea visat\u0103 de G. A.
\nScriitoarea se vrea o \u201evoce absolut\u0103\u201d. O cheie
\ncapabil\u0103 s\u0103 deschid\u0103 Universul \u015fi s\u0103 g\u0103seasc\u0103 solu\u0163ii la
\ndilemele lumii. Un \u201epoet-st\u00e2nc\u0103\u201d, un \u201epoet-c\u00e2ntare\u201d (v.
\nChemare<\/em>) gata s\u0103 retr\u0103iasc\u0103 avatarii lui Ovidiu, adic\u0103 s\u0103
\ntransfigureze nelini\u015ftile, ontologia singur\u0103t\u0103\u0163ii, dar \u015fi a
\n(auto)exilului ca op\u0163iune, ca destin, ca reg\u0103sire, ca
\nsalvare, ca revolt\u0103, ca fug\u0103 de presiunea realului etc. Se
\n\u015ftie, (auto)exilul este provocat de oameni, niciodat\u0103 de
\nlocuri. Poeta \u00een personalitatea c\u0103reia talentul nu intr\u0103 \u00een
\ndisjunc\u0163ie cu \u00een\u0163elepciunea \u015ftie c\u0103 exilul absolut este
\nvia\u0163a \u2013 ca o evadare din nefiin\u0163a \u00een care ne vom \u00eentoarce
\nnegre\u015fit \u2013, \u015ftie c\u0103 exilatul absolut este Dumnezeul
\nfiec\u0103ruia, mai \u015ftie c\u0103 nu po\u0163i fugi niciodat\u0103 de tine
\n\u00eensu\u0163i, de\u015fi\u2026
\nF\u0103c\u00e2nd din poezie o form\u0103 de exil interior,
\nGabriela Anton poten\u0163eaz\u0103 tensiunea liric\u0103, prin opozi\u0163ia
\na dou\u0103 puteri, purt\u00e2nd fiecare m\u0103\u015ftile duble ale binelui
\n\u015fi ale r\u0103ului. Autoexilul nu este o c\u0103l\u0103torie, ci un drum
\nireversibil spre nic\u0103ieri: \u201emai e scris\u0103, Doamne; pe
\npaginile noastre risipa?\/\/ f\u0103r\u0103 de ochi te ui\u0163i la mine, f\u0103r\u0103
\nde urechi\/ \u00eemi por\u0163i strig\u0103tul\/ pe-o r\u0103suflare a unui
\nm\u00e2ine!\/\/ rou\u0103 din purpur\u0103, n-ai mai c\u0103zut de c\u00e2nd\/ \u00een
\ngolul Bibliei nici chiar aducerea-aminte n-a mai l\u0103sat\/
\nurme.\/ de aceea, Doamne, a\u015ftep\u0163i la r\u00e2nd toamnele
\nnoastre.\/ \u00eentruchip\u0103rile din chiliile crucificate\/ pentru o
\nalt\u0103 m\u00e2ntuire.\u201d (La r\u00e2nd<\/em>). Revela\u0163ia asedierii Eului de
\nc\u0103tre sine \u00eensu\u015fi nu e determinat\u0103 de factori obiectivi,
\nconstr\u00e2ng\u0103tori \u2013 ea este efectul unui sentiment de
\nsingur\u0103tate funciar\u0103, de izolare a Eului \u00een propria sa
\niluzie, de aici fuga de sine \u015fi dorin\u0163a de exil interior,
\nbenefice \u00eens\u0103 pentru crea\u0163ie.
\nAspira\u0163ia c\u0103tre exilul interior pare legat\u0103, la
\nautoarea volumului P\u00e2nze prin zborul de g\u00e2\u015fte albastre<\/em>,
\nde o anume sete de decisivitate. O decisivitate a fericirii
\nc\u0103uta \u015fi Montaigne, atunci c\u00e2nd recomanda autoexilul \u00een
\n\u201e\u00eenc\u0103perea din dos\u201d a sufletului. G. Anton configureaz\u0103
\n\u00een scriitur\u0103, egocentrismul poetului etern: ne este cu
\nneputin\u0163\u0103 s\u0103 sim\u0163im pentru al\u0163ii, cum se spune, sim\u0163im
\nnumai pentru noi: \u201enu se s\u0103tura cu dansul monstrului
\nne\u00een\u0163eles;\/ poet-st\u00e2nc\u0103 cioplit\u0103 \u00een \u015fase-\u015fase;\/ zaruri se
\ns\u0103rut\u0103 peste pl\u00e2nsul s\u0103u;\/\/ nu se s\u0103tura a visa\/ d\u0103inuirea
\nsub o arip\u0103 de pas\u0103re,\/ poet-c\u00e2ntare spre ad\u00e2ncuri de
\nad\u00e2ncuri.\/\/ nu m\u00e2ine, nu ieri, acum mi-e ochiul abolit\/
\nde-o revela\u0163ie patetic\u0103,\/ p\u0103m\u00e2ntul a\u015fternut s\u0103-mi pun, s\u0103
\nm\u0103 \u00eenchin\/ dansului de monstru ne\u00een\u0163eles.\/\/ \u015fi totul mi-e
\nun cerc r\u0103sfr\u00e2nt \u00een oglindirea ascunsului \u00een vis!\/ \u015fi totul
\nmi-e chemare \u00eentr-o absen\u0163\u0103 a veacului de doi str\u0103ini!
\n(Chemare<\/em>). Adev\u0103rul decisiv, certitudinea definitiv\u0103 vin
\ndin \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea unei incertitudini cu pasiunea
\ninfinitului.
\nSimfonismul temelor \u015fi motivelor poetice
\ntransfigurate \u2013 \u00eengerul, corbul, coco\u015ful, f\u00e2nt\u00e2na, turnul,
\nBiblia, chilia, copilul, dasc\u0103lul, m\u0103slinul, p\u0103durea,
\nDumnezeu, credin\u0163a, copil\u0103ria, iubirea, moartea,
\nsingur\u0103tatea, dorul, luna, marea, valul, mierla, timpul,
\noglinda, pas\u0103rea, somnul, piatra, umbra etc. – ne
\nconfirm\u0103 ideea c\u0103 exilul interior apare ca o ax\u0103 a
\n(post)modernit\u0103\u0163ii, ce-i permite Gabrielei Anton s\u0103
\ndiversifice subiectivitatea \u00een plan multiplu: cognitiv,
\nestetic, moral, teologic, filosofic etc. Exilul \u00een propria
\nlume (\u201eM\u0103 \u00eentorc \u00een mine \u00eensumi \u015fi g\u0103sesc o lume\u201d,
\nspunea autorul lui Faust) este pentru poeta din Maliuc,
\nun exil auctorial.
\nAcest al doilea volum de referin\u0163\u0103, cu o
\narhitectur\u0103 construit\u0103 sub simbolistica num\u0103rului patru
\n(num\u0103rul totalit\u0103\u0163ii \u015fi plenitudinii lumii terestre;
\ntetramorfismul sacralizeaz\u0103 cultura vedic\u0103 \u015fi
\ncre\u015ftinismul sintetizat \u00een Biblie, dar \u015fi incon\u015ftientul
\ncolectiv alc\u0103tuit din 4 arhetipuri colective: Eva \u2013
\ninstinctele, Helena \u2013 senzualitatea, Sf. Maria \u2013
\ndevo\u0163iunea, Mona Lisa \u2013 \u00een\u0163elepciunea \u015fi puritatea), cu
\ntitluri revelatoare, fericit alese pentru a exprima
\nproblematica, pluralitatea esteticilor interferate,
\nplenitudinea: *OGLINZILE DIN CERURI;
\n*M\u0102SLINUL S\u0102LBATEC; *P\u00c2NZE PRIN ZBORUL
\nDE G\u00c2\u015eTE ALBASTRE; *P\u0102S\u0102RILE LINI\u015eTESC
\nIAZURI. Scriitura reconfirm\u0103 teza c\u0103 a tr\u0103i \u00een mod
\nautentic \u00eenseamn\u0103 a tr\u0103i \u00een propria ta lume, aceea pe
\ncare ai creat-o \u0219i care, implicit, te-a creat. Autoexilul
\nauctorial este singura postur\u0103 care-l satisface pe
\ncreatorul (post)modern de tipul Gabrielei Anton,
\ncontaminat de nem\u0103surata izbucnire de orgoliu, cu
\nr\u0103d\u0103cini romantice \u2013 este celebr\u0103 aser\u0163iunea lui
\nEminescu: F\u0103r\u0103 Eu nu exist\u0103 Dumnezeu – , \u00eenc\u00e2t fiecare
\npoet este\/ se crede un Tot pentru sine, cu at\u00e2t mai
\nnecesar celuilalt.
\nRefugiul \u00een sine \u00eensu\u015fi \u2013 ad\u00e2nc\u0103 surs\u0103 a exilului
\ninterior de tip romantic \u2013 ca un eveniment al
\nsensibilit\u0103\u0163ii (ra\u0163iunii inimii), al artei de a sim\u0163i Lumea,
\nparticularizeaz\u0103 retorica volumului ce se revel\u0103 ca un
\natipic plagiat al sufletului: \u201esimt c\u0103 m\u0103 descompun \u00een
\nsunete de clopot,\/ un alt mort love\u015fte acum cerul cu
\nfrigul\/ ce repune mun\u0163ii \u00eencremeni\u0163i \u00een zare,\/ cineva
\nstinge lum\u00e2n\u0103rile, tu te treze\u015fti \u00eenv\u00e2rtit\/ \u00eentre lan\u0163uri care
\npleac\u0103 de la un pop\u0103 \u015fi\/ se sf\u00e2r\u015fesc la un tat\u0103,\/ simt c\u0103-\u0163i
\nmai pulseaz\u0103 m\u00e2na dreapt\u0103,\/ c\u00e2t mai rezist\u0103 cuvintele
\nmele?\u201d (Simt<\/em>). Ontologiile singur\u0103t\u0103\u0163ii \u2013 omniprezente
\n\u00een structura compozi\u0163ional\u0103 a \u201ep\u00e2nzelor\u201d \u0163esute \u201eprin
\nzborul de g\u00e2\u015fte albastre\u201d, cu devo\u0163iunea \u015fi r\u0103bdarea
\nbenedictin\u0103 a Penelopei, revel\u0103 autonomia \u015fi autarhia
\nEului auctorial, \u00eenc\u00e2t poetul\/ omul \u00ee\u015fi ajunge sie\u015fi ca
\n\u00eensu\u015fi Dumnezeu.
\n\u00cen viziunea autoarei, un excelent \u201eprofesor de
\nsingur\u0103tate\u201d, inima este cheia vie\u0163ii \u015fi a universului.
\nPreciz\u0103m c\u0103 refugiul \u00een interioritate nu trebuie perceput
\ndrept la\u015f\u0103 retragere din realitate, dimpotriv\u0103, el este
\n\u00eentoarcere la sursa autenticit\u0103\u0163ii existen\u0163ei. Poetica tainei
\npoten\u0163eaz\u0103 permanent, poetica t\u0103cerii, Lucrul cel mai
\nimportant \u2013 pretutindeni \u00een vol. P\u00e2nze prin zborul de
\ng\u00e2\u015fte albastre<\/em>, \u2013 este starea sufleteasc\u0103: \u201ea\u015f putea exista
\n\u015fi \u00eentr-o piatr\u0103:\/ eram nen\u0103scut \u015fi m\u0103 hr\u0103neam cu pietre\/
\npentru scutul lumii \u00een care aveam s\u0103 intru;\/ mi s-a f\u0103cut
\nsomn \u00eenc\u0103 de atunci\/ \u015fi am adormit peste c\u00e2teva decenii\/
\n\u00eentr-o lume cu groap\u0103 cu lei\/ ca \u015fi Daniel spre t\u00e2n\u0103r, spre
\nb\u0103tr\u00e2n m\u0103 voi risipi.\/\/ eram prea bl\u00e2nd, \u00eemi pl\u0103cea s\u0103
\nm\u0103-mb\u0103t cu st\u0103ri de veghe\/ pentru glasul pietrei
\n\u00een\u0163epenite\/ din care \u0163\u00e2\u015fneau lumini.\/\/ a\u015f putea exista \u015fi
\n\u00eentr-alte min\u0163i;\/ a\u015f fi putut lua o alt\u0103 cheie;\/ \u015ftiam numai
\neu \u015fi o piatr\u0103.\u201d (\u015etiam numai eu \u015fi o piatr\u0103<\/em>).
\nIluminarea de sine aceasta mi se pare a fi
\nsupratema scriitoarei din Tulcea\/ Maliuc, convins\u0103
\nasemenea lui Holderlin cel din \u201eHyperion\u201d, c\u0103 \u201e\u00een noi
\neste totul\u201d, \u00eenc\u00e2t adev\u0103rul ultim despre sine\/ lume este \u00een
\nad\u00e2ncul Eului\/ sufletului. Probabil, profesoara \u2013
\n\u00eemb\u0103tat\u0103 \u201ecu st\u0103ri de veghe\u201d \u2013 inten\u0163ioneaz\u0103 s\u0103 r\u0103spund\u0103
\nelevilor s\u0103i, la \u00eentrebarea laitmotiv: Cine cunoa\u015fte
\nLumea? Desigur, cel care se cunoa\u015fte pe sine!, le
\nr\u0103spunde cu fiecare poem, scriitoarea. Dar (\u00eentotdeauna
\nexist\u0103 un \u201edar\u201d) nimeni nu se poate cunoa\u015fte pe sine,
\npentru c\u0103 fiin\u0163a uman\u0103 este un analogon des\u0103v\u00e2r\u015fit al
\nuniversului, \u00eenc\u00e2t fiecare individ infinit, cum ne asigura
\nFr. Schleghel, este Dumnezeu. R\u0103m\u00e2n deschise
\n\u00eentreb\u0103rile: dac\u0103 via\u0163a ne este ceva dat sau e o poveste
\nf\u0103cut\u0103 de noi \u00een\u015fine? Este omul \u201esingur \u015fi f\u0103r\u0103 st\u0103p\u00e2n\u201d,
\nne \u00eentreab\u0103 \u015fi se \u00eentreab\u0103 poeta? S\u0103 nu aib\u0103 omul alt
\ndu\u015fman dec\u00e2t pe el \u00eensu\u015fi? Pentru a fi fericit \u015fi liber,
\nomul este suficient doar s\u0103 vrea?
\nNelini\u015ftile \u015fi lameta\u0163ia pe care le citim pe
\n\u201eP\u00e2nzele\u201d Gabrielei<\/em> \u2013 ivite prin zborul de g\u00e2\u015fte
\nalbastre<\/em> \u2013 nu fac altceva dec\u00e2t s\u0103 ne confirme adev\u0103rul
\nc\u0103 nefiin\u0163a este adev\u0103rul fiin\u0163ei noastre. Poate \u015fi de aici
\nacel acut sentiment al insecurit\u0103\u0163ii, al relativit\u0103\u0163ii, ivit ca
\nun climat interior favorabil cre\u0103rii \u015fi tr\u0103irii poeticului
\nspecific frumuse\u0163ii locului. Poeta sugereaz\u0103 idei \u015fi
\nintui\u0163ii, printr-un limbaj ce uzeaz\u0103 mai mult de analogii,
\nde poetica cuvintelor eliberate \u201eprin lini\u015ftea liber\u0103\u201d, de
\nsistemul unei metaforiz\u0103ri abstrase, de radicalismul
\nextatic, de con\u015ftiin\u0163a apocaliptic\u0103, de \u201eg\u00e2\u015ftele albastre\u201d
\n(sub aspect mitologic \u015fi simbolic amintesc de lebedele
\nnegre \u015fi \u00eentruchipeaz\u0103 unicitatea principiului feminin),
\nde mitul c\u0103l\u0103toriei (g\u00e2\u015ftele s\u0103lbatice sunt p\u0103s\u0103ri
\nc\u0103l\u0103toare \u2013 solii venite din alt\u0103 lume), de nostalgia
\nalbastrului \u2013 culoarea simbolic\u0103, feminin\u0103, a
\nperfec\u0163iunii, absolutului, lumii spirituale, idealului,
\niubirii platonice, infinitului, visului de fericire \u2013 \u015fi de
\ndestinul transmundan al omului etc.
\nVolumul P\u00e2nze prin zborul de g\u00e2\u015fte albastre<\/em>
\nconfirm\u0103 talentul autentic al poetei, vizibil de la debutul
\ndin 2019, cu Profesorul de singur\u0103tate<\/em>. Cu siguran\u0163\u0103,
\nzborul prelung al G. A., \u201eprin albastru\u201d, pe mai departe,
\neste asigurat \u201e\u00een pianistice acorduri\u201d \u015fi \u00een culorile
\ncurcubeului, prin \u201eorga din dep\u0103rt\u0103ri\u201d, spre cel \u201edint\u00e2i
\nCuv\u00e2nt\u201d, tocmai de \u201eNimicul deschiderilor\u201d. Acum,
\npoeta din Maliuc, purt\u00e2ndu-\u015fi ovidian crucea exilului,
\npoate s\u0103 spun\u0103 ca \u015fi Shakespeare: \u201eCe sunt m\u0103 face s\u0103
\ntr\u0103iesc\u201d poetic Lumea, am ad\u0103uga noi, cei afla\u0163i pe \u201ecai
\nliberi sp\u00e2nzura\u0163i de lun\u0103\u201d. Adaug din nou: volumul se
\ncere nu doar citit, ci recitit.
\n*Gabriela ANTON, P\u00e2nze prin zborul de g\u00e2\u015fte albastre<\/em>,
\nEditura COLORAMA, Cluj-Napoca,2020<\/p>\n

 <\/p>\n

Valentin POPA<\/strong><\/p>\n

Trilogia baladierului Nicolae Grigore
\nM\u0103r\u0103\u0219anu<\/strong>
\n(sau despre un eveniment editorial)<\/strong><\/p>\n

Ap\u0103rut\u0103 la Editura Istros a Muzeului Br\u0103ilei
\n\u201eCarol I\u201d \u00een anul 2018 \u0219i dedicat\u0103 \u00eemplinirii a 650 de ani
\nde atestare documentar\u0103 a Br\u0103ilei, dar \u0219i Centenarului
\nmarii unific\u0103ri na\u021bionale, trilogia Comedia Valah\u0103<\/em>,
\nsemnat\u0103 de Nicolae Grigore M\u0103r\u0103\u0219anu, include \u00een cele
\ntrei volume ale ei un num\u0103r apreciabil de balade (dar \u0219i
\npoeme mai pregnant lirice), pe teme diferite, unele
\ndintre ele sond\u00e2nd ad\u00e2nc eposul<\/em> \u0219i etosul<\/em> na\u021bional.
\nVolumul I, intitulat Iubiri \u0219i martiraje<\/em> (212
\npagini), volumul II, Baladele din \u021aara Crucii<\/em> (254
\npagini) \u0219i volumul III, Eudaimonia, memoria pierdut\u0103<\/em>
\n(164 pagini) sunt cele trei nivele ale unei construc\u021bii
\npoetice \u00een care autorul pare s\u0103-\u0219i propun\u0103 s\u0103 se \u00eentreac\u0103
\npe sine.
\nPrecedat\u0103 de un masiv studiu introductiv,
\nintitulat \u00centoarcerea baladierului<\/em> (59 pagini), semnat de
\ncriticul \u0219i istoricul literar Viorel Coman, \u0219i de o
\nCronologie<\/em>, realizat\u0103 de poetul \u00eensu\u0219i (13 pagini),
\nComedia Valah\u0103<\/em> se dezv\u0103luie ca o \u00eendr\u0103znea\u021b\u0103
\nprovocare pentru poezia rom\u00e2neasc\u0103 de ast\u0103zi. O numim
\n\u201eprovocare\u201d pentru faptul c\u0103 poetul mizeaz\u0103 pe o specie
\nliterar\u0103 ce p\u0103rea uitat\u0103 de creatorul \u0219i cititorul
\ncontemporan de poezie \u2013 balada.
\nExpresie a genului epic caracteristic unui popor
\nce nu a avut geniul epopeii \u0219i \u0219i-a exprimat \u00een produse
\npoetice de o mai redus\u0103 respira\u021bie dramele istoriei sale,
\nbalada a revenit \u00een aten\u021bia creatorilor de poezie cult\u0103
\nabia \u00een anii r\u0103zboiului al doilea (Cercul literar de la
\nSibiu), ca inten\u021bie demonstrativ\u0103 a unor tineri poe\u021bi
\n(Stefan Augustin Doina\u0219, Radu Stanca), ce-\u0219i
\npropuseser\u0103 o \u00eennoire a retoricii poetice prin \u00eentoarcerea
\nla sursele str\u0103vechi ale poeticului rom\u00e2nesc.
\nCompromis\u0103 de utilizarea genului baladesc \u00een
\nconfec\u021bionarea unor poeme de propagand\u0103 comunist\u0103
\n(vezi Dan De\u0219liu, Laz\u0103r de la Rusca<\/em>), ini\u021biativa
\nsibienilor a fost uitat\u0103 \u00een deceniile ce au urmat. Dar iat\u0103
\nc\u0103 Nicolae Grigore M\u0103r\u0103\u0219anu \u00ee\u0219i propune \u0219i reu\u0219e\u0219te s\u0103
\nreabiliteze aceast\u0103 specie a poeziei culte. Mai mult dec\u00e2t
\nat\u00e2t, reu\u0219e\u0219te s\u0103 fac\u0103 dintr-o specie literar\u0103 tradi\u021bional\u0103
\nun mijloc de expresie literar\u0103 de conving\u0103toare
\nmodernitate. Secretul acestei reu\u0219ite const\u0103 \u00een asimilarea
\nlec\u021biei poetice a unor antecesori virtuo\u0219i: Ion Barbu \u0219i
\nNichita St\u0103nescu. De la Ion Barbu sunt preluate teme \u0219i
\n\u201earome\u201d poetice din constela\u021bia poetic\u0103 \u201eIsarl\u00e2k\u201d, de
\ncare se serve\u0219te \u00een reconstituirea atmosferei balcanice
\nproprii modului valah de vie\u021buire de-a lungul secolelor,
\n\u00een interac\u021biune cu ocupantul otoman \u0219i cu neamurile ce
\nau populat zona balcanic\u0103 a imperiului. De la Nichita
\nSt\u0103nescu, poetul M\u0103r\u0103\u0219anu a \u00eenv\u0103\u021bat lec\u021bia extrac\u021biei de
\nsensuri neuzuale ale cuvintelor de toate zilele, dar \u0219i
\nlec\u021bia model\u0103rii \u0219i modul\u0103rii \u201efiin\u021belor verbale\u201d pentru a
\nob\u021bine efecte poetice nea\u0219teptate. Ca sus\u021binere teoretic\u0103
\npentru aceast\u0103 op\u021biune, autorul trilogiei \u00eel ia ca aliat pe
\nunul dintre cei mai notorii filozofi ai secolului XX:
\nMartin Heidegger, dar \u0219i pe Constantin Noica, cel care a
\nreflectat cu folos asupra \u201erostirii rom\u00e2ne\u0219ti\u201d. Filozoful
\ngerman a avansat teoria dup\u0103 care se poate ajunge spre
\nFiin\u021b\u0103 numai prin intermediul Limbii, dar nu a limbii
\ndisciplinate prin intermediul gramaticii \u0219i logicii, ci a
\nlimbii spontane, originare a comunit\u0103\u021bilor. Dar cum se
\nmai poate ajunge la ea dup\u0103 milenii de disciplinare \u0219i
\nimplicit de artificializare? Numai poe\u021bii mai pot face
\nceva, dac\u0103 au harul de a smulge din \u00eenveli\u0219ul cuvintelor
\nacele sensuri pe care le-au purtat \u00een vechime, la origini,
\nsau de a prelucra aceste \u00eenveli\u0219uri ale cuvintelor astfel
\n\u00eenc\u00e2t s\u0103 se ajung\u0103 la o ipotetic\u0103 form\u0103 originar\u0103. N.
\nGrigore M\u0103r\u0103\u0219anu \u00ee\u0219i propune s\u0103 urmeze lec\u021bia
\nfilozofului german \u0219i s\u0103 \u00eendemne poezia s\u0103 se
\naventureze c\u0103tre un asemenea \u021bel. Poetul crede c\u0103
\nelementele ie\u0219ite din limb\u0103 (arhaismele) nu se pierd, ci
\nse depun \u00eentr-un fel de \u201eincon\u0219tient colectiv\u201d sau
\n\u201esubcon\u0219tient p\u0103str\u0103tor\u201d, cum se exprim\u0103 autorul
\ntrilogiei. Poe\u021bii au datoria s\u0103 le recupereze \u0219i s\u0103 le
\nvalorifice.
\nCitind baladele lui N. Grigore M\u0103r\u0103\u0219anu vom
\n\u00eent\u00e2lni o multitudine de \u00eendr\u0103zneli lingvistice,
\ncomparabile cu cele ale lui Nichita St\u0103nescu sau poate
\nchiar mai radicale. Poetul \u00ee\u0219i justific\u0103 aceast\u0103 preferin\u021b\u0103
\n\u00een m\u0103rturisirea de la pagina 205: \u201eUnul din atuurile
\nComediei Valahe<\/em>, fiind limba<\/em>, logosul-cuv\u00e2nt,
\nredescoperit, scos dintr-un subcon\u0219tient p\u0103str\u0103tor,
\nrevigorat \u0219i readus la lumin\u0103. Limbaj al vremurilor
\nc\u00e2ntate<\/em>, mustind de poezie, plurivocitate, semantici,
\nplasticitate \u0219i culoare.\u201d (I, p. 207).
\nIlustr\u0103m, \u00een cele de mai jos, cu c\u00e2teva mostre de
\n\u00eendr\u0103zneli de natur\u0103 lingvistic\u0103, pentru ob\u021binerea c\u0103rora,
\npoetul utilizeaz\u0103 mai multe tehnici. Una dintre ele este
\ntransformarea genului substantivelor, uneori din ra\u021biuni
\nde rim\u0103, ca \u00een versurile: \u201e\u0218i \u00eei toarn\u0103 \u00een pahar\u0103\/ vinul lui
\n\u0218tefan \u2013\/ Zghihar\u0103<\/em>\u201d. Sau: \u201eCi pe pat alb \u00eei prefir\u0103\/ flori
\nde m\u0103r\/ \u0219i trandafir\u0103\u201d (I, p. 12). Nici conjugarea
\nverbelor nu scap\u0103 de schingiuiri poetice, uneori, poate,
\ndin ra\u021biuni de ritm: \u201e\u2026s\u0103-\u0219i oglinde chipul\/ s\u0103-\u0219i vad\u0103
\nursitul\u201d (I, p. 47). Poetul nu ezit\u0103, dac\u0103 simte nevoia, s\u0103
\ntransforme substantivul \u00een adjectiv. Chira apare
\n\u00eembr\u0103cat\u0103 cu o ie m\u0103laie (I, p. 49), sau chiar \u00een verb: \u201ese
\nva dun\u0103ri\/ \u0219i va deveni\/ \u0219tim\u0103 Dun\u0103rii\u201d (I, p. 63) O alt\u0103
\ntehnic\u0103 este folosirea arhaismelor din necesit\u0103\u021bi de
\nreconstituire a atmosferei medievale: \u201eCu praf de pu\u0219c\u0103\/
\ns\u0103 pu\u0219ce\/ (trase-n mal\/ briza s\u0103 usce\/ plasele)\u2026\u201d (I, p.
\n24), ori topici arhaice, cronic\u0103re\u0219ti: \u201eC\u0103-n porniri
\nn\u0103t\u00e2nge\/ trei fr\u0103\u021b\u00e2ni de s\u00e2nge\/ o au ars\/ s\u0103 spele\/ ru\u0219inea
\ndin stele.\u201d (I, p. 43). Uneori, poetul se inspir\u0103 din graiul
\nmoldovenesc, atunci c\u00e2nd se ob\u021bin efecte expresive: \u201eNu
\npohte\u0219te s\u0103 mai hie\/ preoteas\u0103,\/ nice zee,\/\/ nici hulit\u0103 ca
\nMedee,\/ ci doar mit \u0219i epopee.\u201d (I, p. 137). \u00cen ultimul
\nexemplu, descoperim mai multe dintre tehnicile
\nprezentate mai sus.
\n\u00cen volumul II, Baladele din \u021aara Crucii<\/em>, poetul
\n\u00ee\u0219i mai domole\u0219te limbajul, dar nu renun\u021b\u0103 complet la
\ntehnicile de trecere a vorbelor \u00een forme neuzuale: \u201etrei
\nceaune cu m\u0103laie\/ cu fasoli\/ n\u0103hut\/ p\u0103staie\u2026\u201d (II, p.
\n119) sau: \u201eizvor m-a\u0219 rostogoli\/ \u00een dun\u0103ri m-a\u0219 dun\u0103ri.\u201d
\n(II, p. 196). Un alt exemplu: \u201ec\u0103 \u00een umbr\u0103 nu adumbr\u0103\/
\nmoarte,\/ nici p\u0103cat\u0103 sumbr\u0103.\u201d ( II, p. 201).
\nUneori, nu se sfie\u0219te s\u0103 furnizeze construc\u021bii
\ngramaticale neuzuale \u00een limba rom\u00e2n\u0103, dar plauzibile
\ntotu\u0219i: \u201eN-am fost,\/ nici sunt fan lui Pan\/ s\u0103-i linchesc
\ndin pandi\u0219pan\u2026\u201d (III, p. 20). Se remarc\u0103 aici \u0219i
\ndisponibilitatea ludic\u0103 a autorului, pl\u0103cerea de a se juca
\nmanipul\u00e2nd urmuzian cuvintele \u201es\u0103-i linchesc din
\npandi\u0219pan\u201d).
\nEfecte poetice de neignorat ob\u021bine poetul din
\ndensitatea cuvintelor orientale (\u00eendeosebi turce\u0219ti), ca \u00een
\nfragmentul: \u201e\u00cen raia de acadea,\/ cu urdori de lifte-n ea,\/
\nz\u00e2mbra\/ de sub feregea\/ strig\u0103:\/ Bre, mai acana\/ c\u0103
\npl\u00e2nge o dairea\/ \u00een c\u0103lc\u00e2i de geampara<\/em>\u201d (III, p. 55). Se
\nobserv\u0103 din ilustr\u0103rile de mai sus c\u0103 modific\u0103rile de
\nlimb\u0103 nu afecteaz\u0103 substan\u021bial gramatica, ci sunt fire\u0219ti,
\nacceptabile \u0219i conduc spre un univers poetic cu o
\nrezonan\u021b\u0103 sonor\u0103 unic\u0103.
\nDe ce autorul \u00ee\u0219i intituleaz\u0103 trilogia poetic\u0103
\n\u201ecomedie\u201d c\u00e2nd \u00een volumele I \u0219i II avem teme tragice,
\nprecum arderile pe rug sau desc\u0103p\u0103\u021b\u00e2n\u0103rile, de care a
\navut parte rom\u00e2nimea de-a lungul veacurilor? Iat\u0103 o
\n\u00eentrebare provocatoare, la care Viorel Coman a oferit un
\nr\u0103spuns sugerat de analogia cu Divina Comedie a lui
\nDante, conceput\u0103 ca o oper\u0103 care \u201e\u00eencepe r\u0103u \u0219i se
\nsf\u00e2r\u0219e\u0219te cu bine\u201d (\u201e\u00centoarcerea baladierului\u201d, \u00een
\nComedia valah\u0103<\/em>, vol. I, p. VI), analogie justificat\u0103 prin
\nideea de \u201efericire valah\u0103\u201d dominant\u0103 \u00een volumul III. La
\nacest argument, mai ad\u0103ug\u0103m \u0219i faptul c\u0103 asist\u0103m, \u00een
\ncuprinsul c\u0103r\u021bii, la o adev\u0103rat\u0103 \u201ecomedie\u201d a limbajului
\nprin for\u021ba \u0219i pl\u0103cerea deosebite investite de poet \u00een jocul
\ncu vorbele limbii rom\u00e2ne. Valaha fericire<\/em>, ne
\navertizeaz\u0103 poetul, \u00een \u201elimb\u0103 se petrece\u201d \u0219i de aceea \u201enu
\nse stric\u0103,\/ nu se trece\u201d. \u201e\u0218i poate cu t\u00e2lc,\/ Divinul\/ a dat
\nverbului menire.\/\/ s\u0103 ne lumin\u0103m destinul\/ cu\/ Valaha
\nFericire \u2013\/ Noima,\/ logosemnul,\/ straiul\/ ne \u00eempodobir\u0103
\ngraiul.\/\/ Iadu-n v\u0103mi\/ \u0219i-n vise Raiul!\u201d (III, pp. 158-
\n159). A\u0219a se \u00eencheie trilogia poetului din Balt\u0103,
\nmotiv\u00e2nd analogia propus\u0103 mai sus cu Divina Comedie<\/em>.
\nNu avem o m\u0103rturisire complet\u0103 din partea
\nautorului privind procesul de elaborare a acestui
\nimpresionant corpus poetic. \u00cen textul intitulat
\n\u201eM\u0103rturisire\u201d, de la sf\u00e2r\u0219itul volumului I, autorul ne
\n\u00eencredin\u021beaz\u0103 c\u0103 baladele din trilogie \u201esunt \u00een majoritate
\ncov\u00e2r\u0219itoare inedite. Doar c\u00e2teva balade ap\u0103rute \u00een
\nvolumele anterioare au fost incluse \u00een acest triptic.
\nAvem \u00eens\u0103 m\u0103rturisiri indirecte. Astfel, sub titlul
\n\u201eBalada bocancului sau triumful ierbii\u201d (II, p. 31) apare
\no \u00eensemnare: \u201eCenzurat\u0103, scoas\u0103 din cartea Distan\u021ba
\ndintre mine \u0219i un iepure<\/em> (Ed. Eminescu, 1983)\u201d. O alt\u0103
\nprob\u0103 g\u0103sim \u00eentr-o recent\u0103 carte a autorului (Izma
\ns\u0103lbatic\u0103), dedicat\u0103 prieteniei cu F\u0103nu\u0219 Neagu. \u00centr-o
\nsecven\u021b\u0103 referitoare la o \u00eent\u00e2lnire literar\u0103 din Vrancea
\n(\u021aara vinului), de pe la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201980, la
\n\u00eentoarcerea spre Bucure\u0219ti, poetul de la volan
\n(M\u0103r\u0103\u0219anu) i-a recitat prietenului s\u0103u prozator un calup
\nde poeme pe teme bachice, integrate \u00een volumul II al
\nComediei Valahe<\/em>. Rezult\u0103 de aici c\u0103 procesul de
\nelaborare a prezentei opere a \u00eenceput cu aproape 40 de
\nani \u00een urm\u0103, ceea ce sugereaz\u0103 \u0219i criticul care semneaz\u0103
\nintroducerea (Viorel Coman) c\u00e2nd noteaz\u0103 observa\u021bia c\u0103
\nM\u0103r\u0103\u0219anu \u201ea scris balade \u00een \u00eentreaga activitate literar\u0103\u201d
\n(p. XI), de\u0219i nu le-a numit astfel.
\nDe dat\u0103 mai recent\u0103 par s\u0103 fie acele construc\u021bii
\nbalade\u0219ti de inspira\u021bie istoric\u0103, din volumul I, Iubiri \u0219i
\nmartiraje<\/em>. \u00cen prima dintre ele, poetul invoc\u0103 drama
\nC\u0103l\u021bunei, o iubit\u0103, din Br\u0103ila, a lui \u0218tefan cel Mare, care,
\nsup\u0103rat pe m\u00e2ndria \u0219i necooperarea br\u0103ilenilor, a
\nincendiat cetatea acestora (\u201eBalada C\u0103l\u021bunei sau de ce a
\nincendiat \u0218tefan Vod\u0103, Br\u0103ila\u201d, p.p. 1-41). Urmeaz\u0103
\n\u201eBalada Chirei Chiralina\u201d (p.p. 42-87), \u201eBaladele
\nElvirei\u201d (p.p. 88-95), \u201eBalada Penei Corcodu\u0219a\u201d (p.p.
\n96-127), \u201eBalada preotesei Tahuchi\u201d (p.p. 128-144),
\n\u201eDansatoarea hiperboree\u201d (p.p. 145-156), \u201eBalada
\ndomni\u021bei B\u0103la\u0219a\u201d (p.p. 157-190) \u0219i \u201eBalada Caloianului\u201d
\n(p.p. 191-204).
\n\u00cen volumul II, \u201eBaladele din \u021aara Crucii\u201d, avem
\no tematic\u0103 diversificat\u0103. G\u0103sim aluzii la veacurile mai
\nde demult, c\u00e2nd \u021bara era schingiuit\u0103 de liftele puse pe jaf
\n\u0219i violuri, dar \u0219i la timpurile relativ recente, ale lag\u0103relor
\nde concentrare din Balta Br\u0103ilei, ale misiunii de
\nl\u0103murire cu for\u021ba a \u021b\u0103ranilor pentru a-i determina s\u0103 se
\n\u00eenscrie \u00een colhoz. Mai \u00eent\u00e2lnim \u0219i poeme ce invoc\u0103
\nvremurile copil\u0103riei din Balt\u0103 (poetul e n\u0103scut la
\nM\u0103ra\u0219u, \u00een inima B\u0103l\u021bii Br\u0103ilei), ocupa\u021biile
\n\u201eb\u0103lt\u0103ganilor\u201d etc. Poeme mai vechi, cu tematic\u0103
\nbachic\u0103, g\u0103sim \u00een ciclul baladesc \u201eLa c\u0103ru\u021ba Br\u0103ilean\u0103\u201d.
\nPoetul este interesat \u0219i de o alt\u0103 figur\u0103 legendar\u0103 a
\nB\u0103l\u021bii, celebrul bandit-haiduc Terente, pe care \u00eel c\u00e2nt\u0103 \u00een
\nciclul baladesc \u201eTerente \u0219i alte balade\u201d (p.p. 137-206).
\n\u00cen alt ciclu baladesc \u201eBaladele Prin\u021bului de pana
\nCorbului\u201d (p.p. 207-220), sensibilitatea poetului se
\nopre\u0219te la drama unei mame c\u0103reia \u00eei moare fiul \u00een
\nfloarea v\u00e2rstei.
\nNe oprim pu\u021bin asupra ciclului baladesc
\n\u201eComedia valah\u0103\u201d, \u00een speran\u021ba c\u0103 ne vom apropia mai
\nmult de inten\u021bia avut\u0103 \u00een vedere de poet c\u00e2nd a hot\u0103r\u00e2t
\nca \u00eentreaga trilogie s\u0103 poarte acest titlu generic
\n(Comedia valah\u0103<\/em>). \u00cen primul poem, \u201eZvonurile\u201d, primul
\nvers exprim\u0103 alerta: \u201eA c\u0103zut frontul la ru\u0219i!\u201d (II, p. 71),
\ndar \u0219i semnifica\u021bia acestui eveniment pentru neamul
\nrom\u00e2nesc obligat s\u0103 suporte o vreme cizma ruseasc\u0103
\n(sovietic\u0103), cu toate consecin\u021bele cunoscute din istoria
\nrecent\u0103: prigonirea gospodarilor, colectivizarea, lag\u0103rele
\nde munc\u0103 \u0219i de exterminare, schimbarea cu susul \u00een jos
\na ierarhiilor, toate tratate de poet \u00een acest ciclu \u00een care
\nnumai de amuzament comic nu avem parte. \u00cen
\n\u201ePatimile\u201d, ni se transmite: Geme-n \u0219treang Cr\u0103ciun,\/
\nValahul\/ c\u0103 nu mu\u0219c\u0103 din ispit\u0103.\/\/ \u0218i ca s\u0103-l conving\u0103,\/
\nhaita,\/ cu picioarele pe plit\u0103-l\/ \u021bin la copt,\/ s\u0103 mai
\ng\u00e2ndeasc\u0103.\u201d (II, p. 74). O b\u0103tr\u00e2n\u0103 descoperit\u0103 de h\u0103ita\u0219i,
\nascuns\u0103 sub pat, este schingiuit\u0103 \u0219i \u00eenfrico\u0219at\u0103 pentru a o
\nobliga s\u0103 se \u00eenscrie \u00een colhoz: \u201e\u0218apte coarne\/ de
\nlicoarne,\/ de licoarne albe-breze\/ o \u00eempung ca s\u0103
\nsemneze\/ cerere, pe-o foaie roz,\/ c\u0103 de bun\u0103voie,\/
\nmaica,\/ \u0219i de nimenea silit\u0103,\/ intr\u0103 vesel\u0103-n colhoz!\u201d
\n(\u201eAlte suplicii\u201d, II p. 79). De frica echipelor de
\ncolectivizare, \u021b\u0103ranii recurg la vechiul obicei, al
\nbejeniei, ascunz\u00e2ndu-se prin p\u0103duri sau \u00ee\u0219i sap\u0103 beciuri
\nsub du\u0219umelele caselor. Poetul nu uit\u0103 nici momentul
\nizb\u0103vitor, c\u00e2nd fo\u0219tii proprietari sunt repu\u0219i \u00een drepturi
\n\u0219i primesc \u00eenapoi mo\u0219ia furat\u0103, dar nu au cu ce s-o
\nlucreze: \u201eDar, Doamne, n-au boi \u0219i n-au pluguri,\/ n-au
\nce s\u0103 \u00eenjuge \u00een juguri\/\/ Jugurile vechi n-au resteie,\/
\ncarele n-au pro\u021bap,\/ bicele n-au tuleie.\/\/ Grapele au
\nputrezit,\/ t\u0103v\u0103lugele n-au t\u00e2njal\u0103!\/\/ Vin, vin \u021b\u0103ranii,\/ se
\n\u00eenjug\u0103 \u0219i ar\u0103!\u201d (II, p. 89).
\nComedia valah\u0103 este de fapt destinul tragic al
\nunui neam care a fost \u021binta tuturor tic\u0103lo\u0219iilor. Termenul
\ncomedie trebuie citit \u00een not\u0103 ironic\u0103, adic\u0103 \u00eentre
\nghilimele fictive. Singurul ciclu mai potrivit sensului
\npropriu al ideii de comedie valah\u0103 este cel dedicat
\nvinului \u0219i c\u00e2rciumilor (\u201eLa C\u0103ru\u021ba br\u0103ilean\u0103).
\nVolumul III, Eudaimonia, memoria pierdut\u0103<\/em> e o
\nconfirmare a aser\u021biunii noastre de la \u00eenceputul acestui
\nstudiu c\u0103 titlul trilogiei vizeaz\u0103 \u00een primul r\u00e2nd efectele
\nludice ob\u021binute prin plastifierea limbii. Poetul \u00eensu\u0219i
\nm\u0103rturise\u0219te aceast\u0103 inten\u021bie \u00een excursul teoretic de la
\n\u00eenceputul acestui volum: \u201ePe un astfel de temei ne-am
\n\u00eeng\u0103duit uneori s\u0103 mi\u0219c\u0103m limba, s\u0103 trecem dincolo de
\nunele reguli restrictive ale dic\u021bionarului, \u00een scopul de a
\nface din limb\u0103 un instrument magic. (\u2026) \u00cenmagierea
\nlimbii devine astfel un fel de extaz\u0103 fantast\u0103<\/em>. Devine o
\nfericire a sufletului. O Eudaimonia<\/em> (III, p. 11)
\nVolumul III con\u021bine, \u00eentr-adev\u0103r, poeme
\norientate mai tran\u0219ant c\u0103tre dimensiunea comic\u0103, poate
\nchiar caraghioas\u0103, a vie\u021bii, cum este ciclul care deschide
\nvolumul: Reverii \u00een meandrul Tiriplic<\/em>. Acest personaj
\ncu nume amuzant apare mai ales \u00een ipostaza de bufon
\ncare se arat\u0103 \u201et\u00e2mp\u201d sau numai \u201etontu\u021b\u201d: \u201eE cam chionc
\n\u0219i delireaz\u0103!\/ \u00ceng\u00e2n\u0103 c\u00e2l\u021bi de consoane\u201d \u0219i \u201etr\u00e2nd\u0103ve\u0219te
\n\u00een hambar\u201d sau \u00een prepeleac. \u201eApoi,\/ mu\u0219cat de ispite,\/
\nrage\/ zv\u00e2rle din copite,\/ se zburle\u0219te la otav\u0103\/ de parc\u0103
\ni-ai da pe tav\u0103\/ jeratic,\/ s\u0103-i intre-n nas,\/ s\u0103-l faci din
\nm\u0103gar \u2013\/ pegas\/ \u00eentr-aripat \u0219i cudalb,\/ ca \u00een basmul
\nHarap-Alb\u201d. (III, p. 23). Iat\u0103 \u0219i un fel de ars poetica:
\n\u201eManasia,\/ Enisala\/ Eulalia\/ ori Lala\/ toate-mi cad \u00een
\npoale\/ cu-n tezaur de vocale.\/\/ De ce?\/ C\u0103 din veac mi-i
\ncrezul\/ s\u0103 scot din vocal\u0103\/ miezul;\u201d (III, p. 25). \u00cen ciclul
\nII (Ibrailul, la por\u021bile Vavilonului<\/em>), cu subtitlul
\nC\u0103l\u0103torie \u00een t\u0103r\u00e2mul apocrif<\/em>, magia (comedia)
\ncuvintelor continu\u0103 prin valorificarea fondului oriental
\n(\u00eendeosebi turcesc) al vocabularului rom\u00e2nesc. Iat\u0103 un
\nexemplu: \u201eIbrailul se-nnodar\u0103\/ cu niscai consoane
\nturce.\/\/ \u00cen melicul lor cercar\u0103\/ pe diftong turcit s\u0103-l
\nurce,\/ moft, s\u0103 le deguste raiul,\/ argoul,\/ zoiul \u0219i graiul,\/
\ndedulcit prin tot seraiul.\u201d (III, p. 61). \u00cen cilul III
\n(Logosemnele<\/em>) asist\u0103m la un adev\u0103rat carnaval al
\ncuvintelor purt\u0103toare de logos<\/em>, al semnelor care trimit
\nc\u0103tre mituri, numite de poet mitosemne<\/em>, pe care le
\n\u00eentrez\u0103re\u0219te mai peste tot: pe ie, \u201epe c\u0103me\u0219a de noapte,\/
\npe colaci\/ prescuri r\u0103scoapte.\/\/ Ori,\/ pomelnice \u00een stiv\u0103,\/
\npece\u021bile pe coliv\u0103.\/ Sus, pe t\u00e2mple de biserici,\/ pe
\nod\u0103jdii pentru clerici\u2026\u201d (III, p. 81). Tonul u\u0219or
\namuzant se continu\u0103 \u0219i \u00een ciclurile urm\u0103toare, pentru ca,
\n\u00een cel de-a\u0219 \u0219aselea ciclu, Vise \u0219i v\u0103mi, poetul s\u0103 revin\u0103
\nla un ton mai grav, inspirat de reflec\u021bii lirice pe tema
\ndestinului tragic al neamului rom\u00e2nesc urgisit de
\nevolu\u021biile politice ale istoriei recente. Invazia sovietic\u0103
\ndin ultimii ani ai celui de-al doilea r\u0103zboi mondial a
\ngenerat numeroase catastrofe umanitare pe meleagurile
\nrom\u00e2ne\u0219ti. \u201e\u0218i c\u00e2nd un mancurt\/ cu \u021b\u00e2fn\u0103,\/ gata\/ tontul\/
\ns\u0103 m\u0103-mproa\u0219te\/ cu rafale de sudalme.\/\/ C\u0103 n\u0103rod,
\nmancurtul ista\/ de pitic,\/ v\u0103r bun cu dracii,\/ suge t\u00e2mp
\ndintr-o clondir\u0103\/ un vid crud\/ soi \u021b\u00e2\u021ba vacii<\/em>.\u201d (III, p.p.
\n115-116).
\n\u00cen concluzie, putem aprecia noua oper\u0103, \u00een trei
\nvolume, a poetului Nicolae Grigore M\u0103r\u0103\u0219anu, Comedia
\nvalah\u0103<\/em>, un eveniment editorial marcant, generat de
\nEditura Istros a Muzeului Br\u0103ilei, \u00eentr-un an \u00een care
\nautorul, octogenar de-acum (n\u0103scut \u00een 6 decembrie
\n1937), \u0219i-a propus parc\u0103, asemenea me\u0219terului Manole,
\ns\u0103 zideasc\u0103 o \u201em\u0103n\u0103stire liric\u0103\u201d mai presus de tot ce
\nprodusese p\u00e2n\u0103 atunci.
\nAnticip\u0103m c\u0103, prin aceast\u0103 apari\u021bie editorial\u0103, se
\nva produce \u00een universul criticii rom\u00e2ne\u0219ti o nevoie real\u0103
\nde modificare a ierarhiei poe\u021bilor rom\u00e2ni contemporani.
\nNicolae Grigore M\u0103r\u0103\u0219anu ar putea s\u0103 ocupe o pozi\u021bie
\nde prim rang (poate \u00een galeria primilor zece) \u00een topul
\nvaloric al creatorilor rom\u00e2ni de universuri poetice.
\n\"\"

 <\/p>\n

Octavian MIHALCEA<\/strong><\/p>\n

PULSA\u021aII HIPERSENSIBILE<\/strong><\/p>\n

Volumul poetei Evelyne Maria Croitoru, O cafea cu
\ntine (Bucure\u0219ti, Eikon, 2019)<\/em>, con\u021bine medita\u021bii cu
\naccentuat grad de profunzime asupra naturii crea\u021biei
\nestetice, asupra celor ce ader\u0103 consubstan\u021bial la ucenicia
\n\u00een templul Poeziei. Descinderea \u00een lume poate fi \u00eenso\u021bit\u0103
\nde neb\u0103nuite pericole ce au rolul \u00eencerc\u0103rilor ini\u021biatice.
\nFiorul pasional, nedisimulat, constituie unul dintre
\nprincipalii factori soteriologici: ,,\u0218i poate c\u0103 ne-am
\n\u00eent\u00e2lnit\/ cutreier\u00e2nd Calea Lactee,\/ \u00eentr-un fuior de
\ninfinit,\/ eram b\u0103rbat, erai femeie…\/ \u0218i poate c\u0103 am
\n\u00eenv\u0103\u021bat\/ s\u0103 ne iubim zbur\u00e2nd, ca fluturi,\/ mileniile-am
\ndezbr\u0103cat\/ \u0219i ne-am f\u0103cut din ele scuturi,\/ prin galaxii
\nam colindat,\/ \u00een zbor de g\u00e2nd arz\u00e2nd ca stele,\/ cu norul
\nalb ne-am scuturat\/ \u0219i ploaie-am fost \u0219i stropi de rou\u0103,\/
\ndin molecule-am ren\u0103scut\/ iubirea \u00een iubire nou\u0103.\/ Doi
\nmaci frumo\u0219i,\/ aprin\u0219i \u00een foc,\/ cu sete de fiin\u021be vii,\/
\npurt\u00e2nd \u00een amintirea lor\/ un dor nespus de galaxii.” (Dor
\nnespus). Nu lipsesc nici st\u0103rile dramatice, cataliz\u00e2nd
\nsinele spre universuri complexe. Paradigmaticele figuri
\nale lui Baudelaire, Verlaine, Rimbaud sau Mallarm\u00e9
\npopuleaz\u0103 fantasmatic zone care mereu vor inspira
\nsufletele aflate \u00een c\u0103utarea dezm\u0103rginirii. Incandescen\u021be
\nascensionale \u00eenso\u021besc acest demers sprijinit pe o
\nsensibilitate fecund\u0103. Poezia de dragoste a Evelynei
\nMaria Croitoru este reconfortant\u0103. Glis\u0103rile onirice au
\ndarul de a poten\u021ba farmecul. Proximitatea
\nindeterminatului, ce poate fi asimilat cu neantul,
\naccentueaz\u0103 caracterul percutant al g\u00e2ndurilor din carte.
\nTenta\u021bia des\u0103v\u00e2r\u0219irii se situeaz\u0103 \u00een proximitate.
\nTemporalitatea ia valori aparte, consonante cu ecourile
\nflorale proprii unei interiorit\u0103\u021bi suave. Muta\u021biile clipei
\ncomport\u0103 accep\u021biuni fluide. Orizontul de a\u0219teptare e
\naspectat oceanic, pe fondul numeroaselor interoga\u021bii
\nexisten\u021biale. Incongruen\u021bele fac parte \u0219i ele din acest joc
\nal esen\u021belor. \u00centre lumin\u0103 \u0219i \u00eentuneric se ivesc enigme
\nsupuse decript\u0103rii. Evelyne Maria Croitoru apeleaz\u0103 la o
\nintens\u0103 recuzit\u0103 romantic\u0103 pentru accentuarea st\u0103rilor
\ncare o inspir\u0103. Astfel, ,,C\u00e2nd dragostea ta\/ m-a strigat\/
\nmi-au \u00eenflorit uimiri\/ ne\u00eenc\u0103pute-n ochiul min\u021bii.\/\/ Am
\nfranjurit triste\u021bea,\/ fluturii s-au scuturat\/ de fumul
\np\u0103m\u00e2ntului\/ \u0219i-au \u00eenverzit dealurile.\/\/ Ai devenit
\nanotimpul meu.” (C\u00e2nd dragostea ta m-a strigat<\/em>).
\nProblematica \u00een\u021belesului celor tr\u0103ite anim\u0103 volumul O
\ncafea cu tine<\/em>. Glasul s\u00e2ngelui are o deosebit\u0103 pregnan\u021b\u0103,
\nca \u0219i inevitabilele abisalit\u0103\u021bi ce intervin uneori
\nintempestiv. Destinul pare a fi integrat unei constante
\nselenare. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, g\u00e2nduri triste amintesc de
\nvibra\u021bia amurgului. Fiin\u021ba creatorului liric are o
\nrezonan\u021b\u0103 aparte: ,,Poetul singur este inima\/ etern\u0103 a
\nsim\u021birii.\/\/ V\u00e2sla\u0219 printre\/ false combustii,\/ are adesea
\nsoarta\/ nisipului spulberat\/ de v\u00e2ntul de\u0219ertului.\/\/
\nRareori, firul \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te\/ locul \u00een scoic\u0103.\/ Atunci
\nlumineaz\u0103 poetul.\/\/ Singur\u0103tatea \u00eei ad\u00e2nce\u0219te\/ c\u0103derea \u00een
\nlibertate.” (Singur\u0103tatea poetului<\/em>). Fericirea depinde \u00een
\nmod direct de ,,urzelile cercului”, nu de pu\u021bine ori
\nimpenetrabile. Linia vie\u021bii este aspectat\u0103 complex, cu
\nnuan\u021b\u0103ri hipersensibile. O deosebit\u0103 efervescen\u021b\u0103
\nmarcheaz\u0103 esen\u021ba versurilor din volum, ceea ce nu
\nexclude anumite pasaje acute, supuse angoasei
\nexisten\u021biale: ,,Singuri\/ am crescut\/ pustiul din noi.\/\/ Glob
\nde patimi,\/ p\u00e2nz\u0103 aspr\u0103\/ pironit\u0103-n t\u0103ceri.\/\/ Str\u0103luce\u0219te
\np\u0103ianjenul\/ \u00een lemnul crucii?\/\/ Sau timpul nostru\/
\nrostogolit \u00een m\u0103r\u0103cini,\/ tremur\u0103 pe culme,\/ niciunde
\noprit…\/\/ desi\u0219ul v\u0103muie\u0219te\/ noduroase ore…\/ spleen”
\n(Spleen<\/em>). Solitudinea se dovede\u0219te propice
\ninterioriz\u0103rilor estetizante. Acorduri mozartiene \u00eenso\u021besc
\npulsa\u021biile lirice. \u00centr-o persuasiv\u0103 prezentare, la finalul
\nc\u0103r\u021bii, Ana Dobre esen\u021bializeaz\u0103: ,,Volumul O cafea cu
\ntine<\/em> marcheaz\u0103 \u00eenc\u0103 o treapt\u0103 \u00een spiritualizarea emo\u021biei.
\nEvelyne Maria Croitoru este acum preocupat\u0103 de temele
\nmari ale reflec\u021biei, medit\u00e2nd asupra trecerii timpului,
\nasupra condi\u021biei creatorului, a crea\u021biei, a iubirii.”
\n\"\"

Petre ISACHI Anatomia exilului interior sau cum se poate plagia sufletul* Manuscrisul P\u00e2nze prin zborul de g\u00e2\u015fte albastre primit spre<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10325"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10325"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10325\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10331,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10325\/revisions\/10331"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10325"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10325"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10325"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}