{"id":10272,"date":"2020-08-24T22:50:31","date_gmt":"2020-08-24T19:50:31","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10272"},"modified":"2020-08-24T22:54:31","modified_gmt":"2020-08-24T19:54:31","slug":"spatii-culturale-nr-71-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=10272","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 71 (8)"},"content":{"rendered":"

Literatura ad\u00e2ncurilor<\/strong><\/p>\n

Marius MANTA<\/strong>
\n\"\"

En attendant Cousteau<\/strong><\/p>\n

Nu \u0219tiu nici acum dac\u0103 mi-a\u0219 fi dorit
\nrealmente s\u0103 tr\u0103iesc \u00eentr-un ora\u0219 apropiat de Marea
\nNeagr\u0103 \u2013 probabil e unul dintre g\u00e2ndurile ce nu \u00eemi va
\nda pace niciodat\u0103, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219it. Aproape ritualic, an de
\nan, mi-am petrecut vacan\u021ba neezit\u00e2nd, la mare. M-am
\n\u00eendreptat c\u0103tre litoralul nostru, ca o declara\u021bie de
\ndragoste ce trebuie afirmat\u0103 \u00eenc\u0103 \u0219i \u00eenc\u0103 o dat\u0103. Cumva
\nparadoxal, sunt mai degrab\u0103 un introspectiv, dar poate
\ntocmai de aceasta m-am \u0219i ata\u0219at, sub forma unui gest
\nde disperare, de bucuria \u00eent\u00e2lnirii cu valurile, cu soarele,
\ncu acea frenezie a oamenilor liberi care, afla\u021bi \u00een
\nvacan\u021b\u0103, uit\u0103 pre\u021b de c\u00e2teva zile bune, greut\u0103\u021bile
\ncotidiene. Altfel spus, de acolo preluam \u0219i \u00eenc\u0103 mai
\npreiau o energie numai bun\u0103 pentru a m\u0103r\u0219\u0103lui de-a
\nlungul altor dou\u0103sprezece luni, av\u00e2nd mereu \u00een fa\u021ba
\nochilor grandiosul spectacol al naturii. Treptat, am
\nrealizat c\u0103 m\u0103 preocup\u0103 nu doar Marea Neagr\u0103, ci mai
\ndegrab\u0103 caut s\u0103 surprind realit\u0103\u021bi marine de aici \u0219i de
\noriunde, Marea \u0219i Oceanul acapar\u00e2ndu-mi din ce \u00een ce
\nmai mult existen\u021ba sub semnele tainelor lor.
\nSf\u00e2ntul Augustin era convins c\u0103 \u201eoamenii
\nmerg \u00een locuri str\u0103ine pentru a se minuna de \u00een\u0103l\u021bimea
\nmun\u021bilor, valurile uria\u0219e ale m\u0103rilor, lungul parcurs al
\nr\u00e2urilor, nem\u0103rginita \u00eentindere a oceanelor, mi\u0219carea
\ncircular\u0103 a stelelor, dar trec pe l\u00e2ng\u0103 ei \u00een\u0219i\u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 se
\nminuneze deloc\u201d. La r\u00e2ndul meu, am luat act de juste\u021bea
\nacestor cuvinte! \u00cen drumul pe care omul \u00eel parcurge spre
\npropriile interiorit\u0103\u021bi, spre redescoperirea acelui Chip
\ndint\u00e2i, nefiind \u00een stare s\u0103 \u00eentrevad\u0103 (\u00eenc\u0103) luminile
\npersoanei, el are nevoie de asemenea repere; ie\u0219irea din
\nlabirint nu poate fi posibil\u0103 dec\u00e2t \u00een sensul acestei
\ndefiniri prin frumuse\u021bile pe care Dumnezeu ni le-a l\u0103sat.
\n\u00cen strigarea sa, Psalmistul m\u0103rturisea: \u201eToate c\u00e2te a vrut
\nDomnul a f\u0103cut \u00een cer \u015fi pe p\u0103m\u00e2nt, \u00een m\u0103ri \u015fi \u00een toate
\nad\u00e2ncurile\u201d. M\u0103rturisesc, se pare, un asemenea
\nata\u0219ament.
\nMarea \u0219i Oceanul au \u00eensemnat prilej de
\nmedita\u021bie, s-au auto-instituit \u00een locuri ce au semnalat mai
\nabitir dec\u00e2t altele \u201ecorola de minuni\u201d. \u00cemi mai aduc
\naminte c\u0103 din postura studentului la Facultatea de
\nLitere, sec\u021bia Rom\u00e2n\u0103 \u2013 Englez\u0103, m-am bucurat de o
\n\u00eentreag\u0103 literatur\u0103 a descoperirilor \u0219i naufragiilor, a
\noamenilor de \u0219tiin\u021b\u0103 afla\u021bi nu o dat\u0103 \u00een umbra pira\u021bilor, a
\n\u00eencerc\u0103rilor tari, a \u00eent\u00e2lnirilor providen\u021biale, a miturilor
\ntopite \u00een mentalit\u0103\u021bi la mod\u0103. Toate acestea \u0219i altele ce
\nvor fi completat un imaginar c\u00e2t se poate de ofertant m\u0103
\nimpulsioneaz\u0103 acum spre un nou capitol al
\ncomentariilor mele, mai mult sau mai pu\u021bin critice.
\n\u201eLiteratura ad\u00e2ncurilor\u201d e un dublu peste care a\u0219ez
\nlumina \u00een\u021belegerii cititorului, e o invita\u021bie \u00een larg, c\u0103tre
\nun orizont care va p\u0103rea odat\u0103 cu fiecare carte ori idee
\ndin ce \u00een ce mai \u00eendep\u0103rtat. Voi \u00eencerca implicit s\u0103
\nretrasez \u00een\u021belesurile unei \u201efi\u0219e de lectur\u0103\u201d; prin urmare,
\ncomentariile mele nu vor fi interesate de \u00eentregul c\u0103r\u021bii
\nori de fragmentul aflat sub lup\u0103, ci de diferen\u021bele
\nspecifice, de idei-ancor\u0103, uneori poate chiar de portrete
\n(cum e \u0219i materialul de fa\u021b\u0103!) care s\u0103 restabileasc\u0103
\nleg\u0103turi cu intertextul \u00een\/ c\u0103tre contemporaneitate.
\n\u00centr-un final, \u201eliteratura ad\u00e2ncurilor\u201d nu se vrea doar o
\ninstala\u021bie, ci va trece de la statutul de panoptic c\u0103tre un
\norganism viu, poate chiar autonom, consemn\u00e2nd registre
\npolifonice, \u00eentrup\u00e2nd o existen\u021b\u0103 cultural\u0103 sub forma
\nunui \u201epalimpsest\u201d mereu \u00een curs de redefinire, \u00een par\u021bial
\nacord cu a\u0219tept\u0103rile individului.
\n\u00cen general, sunetul apei nu poate fi confundat.
\nCu at\u00e2t mai mult sunetele m\u0103rii, comparate pe bun\u0103
\ndreptate cu un poem simfonic. Re\u021beta unei seri de
\nneuitat s-ar putea lega de audi\u021bia chiar la \u021b\u0103rm a lucr\u0103rii
\n\u201eVox Maris\u201d a lui Enescu, ori \u00een cazul celor mai pu\u021bin
\npreten\u021bio\u0219i, a admirabilului poem electronic \u201eEn
\nattendant Cousteau\u201d. Iar lucrurile se leag\u0103, pentru c\u0103
\nfigura lui Jacques Yves Cousteau a r\u0103mas emblematic\u0103
\npentru necesitatea explor\u0103rii ne\u00eentrerupte a suprafe\u021belor
\nmarine \u00een \u00eentinderea lor nem\u0103rginit\u0103. Cu alte cuvinte,
\nCousteau e primul pe lista mea! Dac\u0103 e s\u0103 fim corec\u021bi:
\nmai \u00eenainte de a fi cunoscut \u00eentregii lumi prin filmele
\nsale dedicate ad\u00e2ncurilor m\u0103rilor, Cousteau s-a remarcat
\nprin inven\u021biile, premierele \u0219i descoperirile sale. Dup\u0103
\nani \u0219i ani, The New York Times avea s\u0103 titreze:
\n\u201eVictoriile lui Cousteau sunt victorii ale for\u021bei morale\u201d.
\nDeloc o noutate, \u201eLumea t\u0103cerii\u201d este totu\u0219i un volum document
\ndespre admirabila for\u021b\u0103 a unui om care s-a
\ndedicat exclusiv privirii… \u00een ad\u00e2nc. Primind haina unor
\nmemorii, textele constitutive ale volumului inventariaz\u0103
\nprimii s\u0103i pa\u0219i \u00eentr-un domeniu cu totul nou la acea
\nvreme \u2013 de men\u021bionat c\u0103 documentarul cu acela\u0219i nume
\na fost distins cu Premiul Academiei Americane de Film
\n\u0219i cu Palme d\u2019Or, \u00een timp ce cartea a f\u0103cut figura unui
\nbestseller, v\u00e2nz\u00e2ndu-se \u00een peste cinci milioane de
\nexemplare. \u201eLumea t\u0103cerii\u201d reface, printre altele, istoria
\nacvalangului pe care Cousteau l-a perfec\u021bionat undeva
\n\u00een jurul anului 1940, acvalang care st\u0103 la baza a ceea ce
\nast\u0103zi se nume\u0219te scuba diving, instrument ce a f\u0103cut
\nposibil\u0103 explorarea subacvatic\u0103 autonom\u0103, practic
\ndeschiz\u00e2nd orizonturile unui spa\u021biu fascinant, din p\u0103cate
\nnecunoscut (p\u00e2n\u0103 atunci) dec\u00e2t infinitezimal c\u0103ut\u0103torilor
\nde perle.
\nEchipa lui Cousteau a \u00eenotat printre creaturile
\nguvernate de Poseidon, a vizitat epave uitate \u00een
\nad\u00e2ncuri, a pus bazele arheologiei subacvatice,
\n\u00eenregistr\u00e2nd pe propria piele efectele fiziologice ale
\ndecompresiei \u0219i ale be\u021biei ad\u00e2ncurilor. Re\u021bin m\u0103car un
\nfragment din narcoza azotului, experien\u021b\u0103 legat\u0103 de
\natingerea pentru prima dat\u0103 a 90 de metri ad\u00e2ncime: \u201eLa
\n60 de metri am sim\u021bit \u00een gur\u0103 gustul metalic al azotului
\nsub presiune \u0219i am fost lovit instantaneu \u0219i grav de be\u021bia
\nad\u00e2ncului. Mi-am \u00eencle\u0219tat m\u00e2na pe funie \u0219i am a\u0219teptat.
\n\u00cen minte mi se \u00eenv\u0103lm\u0103\u0219eau g\u00e2nduri care-mi spuneau c\u00e2t
\nde priceput sunt; eram cuprins de o stare de voio\u0219ie
\nstranie. Am f\u0103cut un efort s\u0103 m\u0103 concentrez asupra
\nrealit\u0103\u021bii din jur, s\u0103 \u00eencerc s\u0103 definesc nuan\u021ba m\u0103rii care
\nm\u0103 \u00eenconjura. Bleumarinul, turcoazul \u0219i albastrul de
\nPrusia erau variantele. Dar dezbaterea n-a dus la nicio
\nconcluzie: singura constatare la care am ajuns era c\u0103
\nspa\u021biul acela albastru nu avea nici tavan, nici podea.
\nTorsul motoarelor diesel de deasupra mi-a invadat
\nmintea: s-a amplificat de parc\u0103 ar fi fost ritmul inimii
\nuniversale\u201d. De\u0219i am l\u0103sat s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103, simt nevoia
\nde a rosti direct: o carte despre pasiune, voin\u021b\u0103,
\n\u00eencercarea limitelor, despre om \u0219i dorin\u021ba sa de
\ncunoa\u0219tere cu orice pre\u021b. Un manual despre cum se trece
\ndincolo de convenien\u021be, de bariere: acolo, \u00een larg \u0219i \u00een
\nad\u00e2nc, acolo unde cu fiecare metru cobor\u00e2t c\u00e2\u0219tigi
\npractic 300000 km cubi de spa\u021biu vital, acolo unde
\n\u201ereu\u0219eam s\u0103 fur\u0103m c\u00e2teva ore pentru noi, ca s\u0103 ne
\nrelax\u0103m \u0219i s\u0103 analiz\u0103m nuan\u021bele culorilor \u0219i ale luminii,
\ns\u0103 ascult\u0103m sunetele \u00eendep\u0103rtate ale oceanului s\u0103 ne
\nbucur\u0103m de voluptatea dat\u0103 de m\u00e2ng\u00e2ierea apei. Abia
\natunci po\u021bi \u00een\u021belege privilegiul de a fi trecut dincolo de
\nun hotar, de o grani\u021b\u0103 [\u2026] dintre elemente. Dac\u0103 omului
\ni-a fost greu s\u0103 treac\u0103 prin acest obstacol, cu at\u00e2t mai
\ngreu le este pe\u0219tilor, care prin scurtele \u0219i st\u00e2ngacele lor
\nsalturi la suprafa\u021b\u0103 ne arat\u0103 c\u00e2t de str\u0103ine unul de altul
\nsunt aerul \u0219i apa\u201d. Riguros, apoi despre Bathyscaphe \u0219i
\nsuperbul Calypso \u2013 realit\u0103\u021bi ce laolalt\u0103 completeaz\u0103
\n\u00eentreg imaginarul trasat de expedi\u021biile lui Cousteau. Ar
\nmai fi de consemnat c\u0103 transcrierea tuturor acestor
\nexperien\u021be nu se \u00eencurc\u0103 \u00een mofturi \u0219i pre\u021biozit\u0103\u021bi
\nliterare: Cousteau r\u0103m\u00e2ne simplu dar \u00een adev\u0103r, \u00ee\u0219i
\ninvit\u0103 cititorul \u00een metamorfozele unor spa\u021bii ce compun
\no adev\u0103rat\u0103 od\u0103 naturii. Pentru cei ce se vor sim\u021bi
\naproape de figura savantului francez, devenit cu timpul
\nmembru al Academiei Franceze, semnalez \u0219i prezen\u021ba
\n(\u00een acest areal) lucr\u0103rilor semnate (mai ales \u201eOdiseea
\nc\u0103pitanului Cousteau) de rom\u00e2nul Alexandru Marinescu
\n\u2013 biolog, oceanolog, istoric al \u0219tiin\u021belor, muzeolog.
\nEi bine, \u201eliteratura ad\u00e2ncurilor\u201d se deschide cu
\naceast\u0103 figur\u0103 reprezentativ\u0103, ca presemn al \u00eencrederii,
\npentru \u00eenc\u0103 o dat\u0103, \u00een omul frumos. Jacques Yves
\nCousteau, un Icar \u00eentors, a \u00een\u021beles printre primii
\nfrumuse\u021bea \u201ezborului sub ap\u0103\u201d: \u201eDe multe ori, noaptea,
\nvisasem c\u0103 zbor \u00eentinz\u00e2ndu-mi bra\u021bele ca ni\u0219te aripi. Dar
\nacum zburam f\u0103r\u0103 aripi (iar din momentul primei
\nexperien\u021be cu acvalangul, n-am mai visat niciodat\u0103 c\u0103
\nzbor)\u201d.<\/p>\n


\nPaul SPIRESCU<\/strong><\/p>\n

Mama mea din ad\u00e2ncuri<\/strong><\/p>\n

\u00cen fiecare diminea\u021b\u0103 m\u0103 trezesc
\n\u00eentr-un balcon \u00eemprejmuit cu cea\u021b\u0103 deas\u0103
\no strig pe mama \u0219i n-o mai g\u0103sesc
\n\u0219i mama a plecat \u00een zori de-acas\u0103<\/p>\n

adulmec umbra ei prin ierburi reci
\no urm\u0103resc tot furi\u0219\u00e2ndu-se printre ruine
\ndar mama mea nu-mi mai r\u0103spunde-n veci
\n\u0219i cred c\u0103 mama a uitat de mine<\/p>\n

\u00eei perii straiele r\u0103mase-n \u0219ifonier
\n\u0219i-i lustruiesc \u00eenc\u0103l\u021b\u0103mintea pe-\u00eendelete
\ndin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd tresalt\u0103-ntr-un ungher
\nfotografia mamei pe perete<\/p>\n

o strig prelung cu glasul r\u0103gu\u0219it
\nadulmec\u00e2nd absurd prin cea\u021ba deas\u0103
\ndar mama mea cred c\u0103 m-a p\u0103r\u0103sit
\n\u0219i nu mai vrea s\u0103 se \u00eentoarc\u0103-acas\u0103<\/p>\n

\u00een fiecare diminea\u021b\u0103 m\u0103 trezesc
\npe un covor de iarb\u0103-\u00eenrourat\u0103
\no strig pe mama \u0219i n-o mai g\u0103sesc
\n\u0219i mama nu mai vine niciodat\u0103…<\/p>\n

 <\/p>\n

Pedeaps\u0103<\/strong><\/p>\n

M\u0103 fr\u0103m\u00e2nt \u00een banca mea de \u015fcolar lene\u015f
\nfuri\u015f\u00e2ndu-m\u0103 \u00een spatele cuvintelor
\n\u015fi \u00een spatele celor mai buni
\nca mine.
\n– Tu, \u0103la de-acolo din spate, ia s\u0103-mi spui tu mie
\nce este Poezia?
\n– Nu \u015ftiu, Doamne, c\u0103 n-am \u00eenv\u0103\u0163at
\npentru azi.
\n– Te pedepsesc s\u0103 o scrii
\nde acum \u00eenainte
\np\u00e2n\u0103 la moarte…<\/p>\n

 <\/p>\n

Mihaela MALEA STROE<\/strong>
\n\"\"

Nea\u2019 Petric\u0103, mo\u021bul-geamgiu<\/strong><\/p>\n

Nea\u2019 Petric\u0103, mo\u021b de undeva de prin Apuseni, era
\nun familiar al cartierului nostru. Se stabilise \u00een Bra\u0219ov,
\nlucra la stat, angajat la \u201egeamgeria\u201d din cartier. N-avea
\nr\u0103bdare s\u0103 a\u0219tepte clien\u021bi acolo, \u00een atelier. Pornea pe
\nstr\u0103zi. \u00cel vedeam adesea purt\u00e2nd calm, temeinic, pe
\n\u00eendelete, povara grea a ramei de lemn \u00eenc\u0103rcate cu
\ngeamuri, purt\u00e2nd-o, ca pe o cruce, u\u0219or adus de spate, pe
\naleile \u0219i trotuarele din zon\u0103. \u00cei auzeam glasul
\ninconfundabil, strig\u00e2nd pe sub ferestrele noastre
\n\u201egeamoooo!!!\u201d, doar-doar cineva o s\u0103-i fac\u0103 semn s\u0103
\nvin\u0103, c\u0103 i s-a spart geamul, \u0219i el, nea\u2019 Petric\u0103, e a\u0219teptat
\ns\u0103-l repare. Blocuri vechi, de peste \u0219aizeci de ani,
\nferestre de-o seam\u0103 cu ele. Longevive. \u0218i nea\u2019 Petric\u0103 se
\nbucura nespus, ori de c\u00e2te ori \u00eel chema cineva. Era mare
\nme\u0219ter \u00een meseria lui. T\u0103ia, din v\u00e2rful diamantului, cu
\nprecizie milimetric\u0103, geamul cel nou, apoi \u00eel chituia
\nartistic, dintr-o singur\u0103 mi\u0219care de cu\u021bit \u00eenclinat la 45 de
\ngrade, dup\u0103 ce, \u00een prealabil, fr\u0103m\u00e2nta chitul cu ulei,
\n\u00eentr-o propor\u021bie doar de el \u0219tiut\u0103, a\u0219a \u00eenc\u00e2t mixtura aceea
\ns\u0103 dureze. L-am v\u0103zut lucr\u00e2nd, c\u0103 l-am chemat de vreo
\ndou\u0103 ori s\u0103 repare geamuri sparte \u0219i la casa mea,
\ngeamuri de la u\u0219a balconului, sparte de curent. Chiar am
\n\u201efurat\u201d din ochi, privindu-l, ceva din me\u0219te\u0219ugul \u0219i arta
\nlui: cum s\u0103 a\u0219ezi perfect, la 45 de grade, din lama
\ncu\u021bitului, chitul ferestrei, u\u0219or, dintr-o singur\u0103 mi\u0219care,
\nca \u0219i cum ai unge o felie de p\u00e2ine cu unt, la micul dejun.
\nCe n-am \u201eprins\u201d \u2013 c\u0103 prea era de tain\u0103: c\u00e2t ulei (de in?,
\nde floarea-soarelui?, de rapi\u021b\u0103?, de ricin?, de porumb?)
\namesteca el \u00een chit, ca s\u0103 nu crape la primul ger, la
\nprima ar\u0219i\u021b\u0103, amestec\u0103tura ceea \u0219i s\u0103 \u021bin\u0103 bine \u00een ram\u0103
\ngeamul. Nea\u2019 Petric\u0103 avea un fel de a lucra din suflet,
\ndin r\u0103runchi, din inim\u0103, cu mare bucurie… Nu punea
\ngeamuri, de fapt f\u0103urea sau repara ferestre. Deschideri
\nlargi spre lumea larg\u0103, a c\u0103ror repara\u021bie cerea precizie \u0219i
\nfine\u021be de chirurg estetician. Nea\u2019 Petric\u0103 \u0219tia bine asta,
\nde\u0219i n-avea prea mult\u0103 carte. Era, \u00een munca lui, un
\nsimbol pe care el, cu bunul-sim\u021b al omului simplu, \u00eel
\nintuia \u0219i-l respecta.
\nL-am auzit ultima dat\u0103 prin 2007. \u00ce\u0219i purta
\npovara, crucea de lemn \u0219i sticl\u0103, pe aleile parcului dintre
\nblocuri \u0219i striga \u201egeamooo!!!\u201d, cu acela\u0219i inconfundabil
\nglas. Am deschis fereastra \u0219i l-am privit: se uita bl\u00e2nd,
\ndin alee, spre etajele blocurilor, \u00ee\u0219i \u201eevalua\u201d, \u00ee\u0219i
\ncontempla cu senin\u0103 triste\u021be propria dispari\u021bie. Mai peste
\ntot \u2013 geamurile din sticl\u0103 \u00een rame de lemn, de alt\u0103dat\u0103,
\nfuseser\u0103 \u00eenlocuite cu… termopane. Nu mai era nevoie de
\ntainicul, de durabilul lui amestec de chit \u0219i ulei, nici de
\nt\u0103ietura precis\u0103 cu diamant. Termopanele nu se sparg ca
\nsticla, au rame din plastic \u0219i chedere din cauciuc
\nsintetic. Care vor cr\u0103pa. Dar nu conteaz\u0103. Vorba e c\u0103 se
\n\u00eentre\u021bin u\u0219or, nu trebuie vopsite, l\u0103cuite periodic \u0219i, da,
\n(te) izoleaz\u0103 mai bine de g\u0103l\u0103gie, de frig, de tot ce-i
\npe-afar\u0103. C\u00e2nd se stric\u0103, nu le repari, cumperi altele \u0219i
\ngata! Asta e lumea nou\u0103, \u00een care totul \u021bine de joi p\u00e2n\u0103
\nmai apoi…
\nNea\u2019 Petric\u0103, mo\u021bul domol, me\u0219terul cu crucea de
\nlemn \u0219i de sticl\u0103 \u00een spinare, nu se mai aude, nu se mai
\nvede…
\nEl \u0219tia s\u0103 repare acele ferestre care se deschid, nu
\npe acelea care te izoleaz\u0103 c\u00e2t mai bine. L-au acoperit pe
\ngeamgiu, ca p\u0103m\u00e2ntul din \u021bintirim, zgomotele stridente
\nale lumii moderne.<\/p>\n

 <\/p>\n

Umbrelarii<\/strong><\/p>\n

Nu \u0219tiu cum s\u0103 le spun, nu \u0219tiu dac\u0103 meseria lor
\navea un nume aparte. \u00cemi amintesc doar c\u0103, din timp \u00een
\ntimp (pe vremea c\u00e2nd umbrelele nu se g\u0103seau chiar pe
\ntoate drumurile \u0219i costau multi\u0219or), le auzeam glasurile
\nridic\u00e2ndu-se, aidoma glasului lui nea\u2019 Petric\u0103 geamgiul,
\nspre ferestrele noastre: \u201ereeeepaarrr umbreeleee!\u201d. Un
\nstrig\u0103t cumva c\u00e2ntat, unduios, sinusoidal. Umbrele, nu
\numbrele. Mare lucru \u0219i accentul \u00een vorb\u0103! Erau mai
\nmul\u021bi. Nu le-am aflat niciodat\u0103 numele. Veneau,
\nplecau…, c\u00e2te unul, c\u00e2te unul, din prim\u0103var\u0103 p\u00e2n\u0103
\ntoamna t\u00e2rziu, p\u00e2n\u0103 s\u0103 \u00eenceap\u0103 ninsorile. Repara\u021bii la
\ndomiciliu. Sau, m\u0103 rog, pe-aproape, c\u0103, de obicei, nu
\nerau chema\u021bi \u00een case, \u00een apartamente. Uneori, de la
\nc\u00e2te-o fereastr\u0103, li se cerea ajutorul: \u201ehei, nene, stai
\npu\u021bin, c\u0103 am o… Vin imediat! A\u0219teapt\u0103!\u201d. Me\u0219terul se
\noprea, se a\u0219eza pe o banc\u0103 din parcul generos, plin de
\ncopaci, dintre blocuri \u0219i a\u0219tepta acolo, \u00een aer liber.
\nCobora clientul cu umbrela stricat\u0103 (o spi\u021b\u0103 \u00eendoit\u0103 de
\nv\u00e2nt, un m\u00e2ner rupt, o coad\u0103 turtit\u0103 sau str\u00e2mbat\u0103, un
\narc s\u0103rit, o p\u00e2nz\u0103 \u00eenvechit\u0103, g\u0103urit\u0103) \u0219i repara\u021bia se f\u0103cea
\nrepede, sub ochii lui. Ieftin. Convenabil pentru am\u00e2ndoi:
\n\u0219i pentru me\u0219ter, \u0219i pentru client. Repara\u021bia avea aer de
\nritual. Umbrelarul scotea tacticos uneltele din ta\u0219c\u0103 pe
\nbanc\u0103, le a\u0219eza \u00eentr-o anumit\u0103 ordine doar de el \u0219tiut\u0103 \u0219i,
\ncu gesturi iu\u021bi, sigure, de maestru sau de prestidigitator
\nse punea la lucru. Uneori se chinuia cu m\u0103run\u021bi\u0219uri de
\nfine\u021be. Se oprea, se g\u00e2ndea, c\u0103uta \u00een minte solu\u021bii sau
\nscotocea \u00een ta\u0219c\u0103 dup\u0103 alte unelte. C\u00e2nd umbrela era
\ngata-reparat\u0103 o deschidea \u0219i o \u00eenchidea de c\u00e2teva ori.
\nVerifica, s\u0103 fie totul \u00een ordine, s\u0103 fie mul\u021bumit clientul.
\nZ\u00e2mbea \u0219i i se lumina fa\u021ba a m\u00e2ndrie \u0219i a bucurie c\u0103 a
\nizbutit. A izbutit… Ce?! Un fleac, o nimica-toat\u0103, un
\nchichi-michi: a reparat o umbrel\u0103. Mare scofal\u0103! Pentru
\nel, nu repara\u021bia asta era important\u0103. Important era faptul
\nc\u0103, prin me\u0219te\u0219ugul lui, a fost de folos cuiva care avea
\nnevoie de el. \u00ce\u0219i primea r\u0103splata, \u00ee\u0219i str\u00e2ngea atelierul
\nmobil \u0219i pleca f\u0103r\u0103 grab\u0103, strig\u00e2nd: \u201ereeepaaarrr
\numbreeelee!!!\u201d Cine \u0219tie c\u00e2te str\u0103zi mai avea de
\nstr\u0103b\u0103tut, c\u00e2t era ziua de lung\u0103, p\u00e2n\u0103 s\u0103-l mai opreasc\u0103
\ncineva…
\nAcum, \u00een comer\u021b se g\u0103sesc umbrele berechet, \u0219i
\nmai scumpe, \u0219i mai ieftine. Au ap\u0103rut ca, vorba ceea,
\nciupercile dup\u0103 ploaie. Unele sunt at\u00e2t de ieftine \u00eenc\u00e2t,
\ndac\u0103 se stric\u0103, e mai avantajos s\u0103 cumperi una nou\u0103
\ndec\u00e2t s-o repari pe cea veche.
\nUmbrelarii au amu\u021bit. Au r\u0103mas umbrele lor \u00een
\nmemoria noastr\u0103, a celor care am apucat s\u0103-i vedem, s\u0103i
\nauzim. Am apucat s\u0103 fim martorii trecerii prin lume a
\numbrelor pricepute s\u0103 repare umbrele.<\/p>\n

 <\/p>\n

Ceasornic\u0103reasa<\/strong><\/p>\n

De fapt, erau dou\u0103 ceasornic\u0103rese, lucrau \u00een
\nschimburi, la ceasornic\u0103ria din cartier. Colege \u0219i
\nprietene. S\u0103 repari ceasuri mecanice de tot felul nu era
\njuc\u0103rie! Nici la-ndem\u00e2na oricui. Chestiune de
\nmult\u0103 pricepere, de mult\u0103 r\u0103bdare, de tragere de inim\u0103.
\nTimpul e preten\u021bios, nu-\u0219i las\u0103 m\u0103sur\u0103toarea \u00een seama
\noricui. Mecanic\u0103 fin\u0103. Foarte fin\u0103. \u00cen atelierul lor mic,
\nde c\u00e2\u021biva metri p\u0103tra\u021bi, puteai vedea de toate, aproape ca
\n\u00eentr-un muzeu. Ceas de m\u00e2n\u0103, cu sau f\u0103r\u0103 rubine, ceas
\nde buzunar, ceas de perete, cu sau f\u0103r\u0103 cuc, pendul\u0103,
\nceas de\u0219tept\u0103tor cu cifre fosforescente, ceas-inel, ceas-medalion…
\nBijuterii mici \u0219i mari. Pre\u021bioase sau mai
\npu\u021bin pre\u021bioase, cu mecanisme complicate sau mai
\nsimple. Ruse\u0219ti, elve\u021biene, fran\u021buze\u0219ti, japoneze,
\ngermane, mo\u0219tenite de la str\u0103bunica sau primite de
\ncur\u00e2nd, ca dar de logodn\u0103, de aniversare, de Cr\u0103ciun…,
\nceasuri de toate neamurile \u0219i v\u00e2rstele. Uneia dintre
\nceasornic\u0103rese, doamna Ibolya, \u00eei pl\u0103cea, c\u00e2nd avea
\nr\u0103gaz, s\u0103 spun\u0103 pove\u0219ti despre ceasuri. \u0218tia istoricul
\nunor m\u0103rci, era gata s\u0103 fac\u0103 pe ghidul \u00eentr-o expozi\u021bie
\nimaginar\u0103 de Omega, Rolex, Seiko, Poljot, Orex…
\nNumai c\u0103 nu prea avea r\u0103gaz. Mai mereu a\u0219teptau la
\nr\u00e2nd c\u00e2te trei-patru clien\u021bi. Ea primea la tejghea ceasul
\ncu simptome de boal\u0103 (\u201eo ia-nainte, doamn\u0103!\u201d, sau
\n\u201er\u0103m\u00e2ne \u00een urm\u0103!\u201d, sau \u201es-a rupt ceva \u00een\u0103untru, nu mai
\npot s\u0103-l trag!\u201d, sau \u201es-a blocat chei\u021ba!\u201d, sau \u201ezorn\u0103ie
\nceva \u00een interior\u201d). Tic-tac, tic-tac! Ceasornic\u0103reasa \u00ee\u0219i
\nfixa lupa, orienta lampa de lucru spre m\u0103runtaiele
\nceasului, \u00eel privea cu aten\u021bie, \u00eel sucea, \u00eel \u00eenv\u00e2rtea, punea
\ndiagnosticul \u0219i fie repara pe loc stric\u0103ciunea, fie, dac\u0103
\nera ceva grav, complicat, \u00eei spunea proprietarului s\u0103
\nrevin\u0103 peste c\u00e2tva timp \u2013 o or\u0103, o zi, o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103…
\nSe pricepea s\u0103 repare ceasuri mecanice \u0219i socrul meu.
\nPentru el era un hobby. Repara ceasurile rudelor, pe ale
\nprietenilor, pe ale colegilor de serviciu. \u00cel pasiona, \u00eel
\nabsorbea \u0219i-l relaxa munca asta. C\u00e2nd a plecat spre
\nlumea f\u0103r\u0103 ceasuri p\u0103m\u00e2ntene, au r\u0103mas \u00een urma lui,
\n\u00eentr-o cutie de lemn cu separeuri, unelte fine, pensete,
\nlupe \u0219i \u201epiese de schimb\u201d \u2013 carcase, arcuri fir de p\u0103r,
\nace orare \u0219i minutare, roti\u021be, telescoape minusule,
\ncadrane…
\nCum nu trebuiau nim\u0103nui \u0219i nici s\u0103 le-arunc nu
\nm\u0103-nduram, am luat cutia cu tot ce era \u00een ea \u0219i m-am
\ndus la doamna Ibolya, s\u0103 i-o d\u0103ruiesc, poate ei \u00eei va fi de
\nfolos…
\nCeasornic\u0103reasa nu avea clien\u021bi. R\u0103m\u0103sese
\nsingur\u0103, colega ei plecase, nu mai era nevoie de dou\u0103
\nceasornic\u0103rese.
\nA primit cutia z\u00e2mbind cu triste\u021be:
\n\u2013 Meseria asta frumoas\u0103 e pe duc\u0103, doamn\u0103! Mul\u021bumesc
\npentru cadou, dar, de c\u00e2nd cu invazia de ceasuri
\nelectronice \u0219i telefoane mobile cu ceas, eu nu prea mai
\nfac altceva dec\u00e2t s\u0103 pun curele, s\u0103 str\u00e2mtez sau s\u0103
\nl\u0103rgesc br\u0103\u021b\u0103ri, s\u0103 schimb baterii. Prea pu\u021bini mai vin la
\natelier cu ceasuri mecanice de reparat. M\u0103 doare
\nsufletul, o s\u0103-mi uit meseria. Bine c\u0103 nu mai am mult
\np\u00e2n\u0103 la pensie! Va fi nevoie de foarte pu\u021bini dintre noi.
\nAt\u00e2t c\u00e2t s\u0103 p\u0103str\u0103m vii ceasuri vechi din colec\u021biile
\npasiona\u021bilor sau din turnurile cu ceas vizitate de turi\u0219ti.
\nAm plecat din atelierul de reparat ceasuri vechi cu
\nsentimentul c\u0103 am intrat \u00een zodia timpului ieftin \u0219i
\ndegrab\u0103 risipit. Ceasuri electronice sunt, azi, la tot pasul.
\nIeftine, accesibile oricui. Se pot cump\u0103ra la… duzin\u0103.
\nCeasuri de unic\u0103 folosin\u021b\u0103, adaptate la un timp de unic\u0103
\nfolosin\u021b\u0103. Ca umbrelele. Dac\u0103 se stric\u0103, e mai
\nconvenabil (financiar, adic\u0103 privind lumea prin ochiul
\ndracului), s\u0103 le arunci dec\u00e2t s\u0103 le repari.
\nAm ie\u0219it din ceasornic\u0103rie \u0219i mi s-a f\u0103cut, dintr-odat\u0103,
\ndor de clepsidre. Poate singurele \u201eceasuri\u201d ce pot
\nfi \u00eentoarse cu susul \u00een jos ori cu josul \u00een sus \u0219i \u00een care, pe
\nl\u00e2ng\u0103 cele ce m\u0103soar\u0103 timpul prin urma umbrei \u00een
\nlumin\u0103, de\u0219i pare captiv, timpul nu e \u00eencorsetat.<\/p>\n

 <\/p>\n

Lustragiul<\/strong><\/p>\n

\u00cemi vine-a crede c\u0103 tinerimea zilelor noastre nu
\nmai \u0219tie ce \u00eenseamn\u0103 lustragiu. \u00cen cel mai bun caz, caut\u0103
\n\u00een dic\u021bionar sau pe Google. \u0218i afl\u0103 c\u0103 lustragiu sau
\nv\u0103csuitor era c\u00e2ndva o meserie, r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 prin toat\u0103
\nlumea \u0219i practicat\u0103 inclusiv de c\u0103tre copii. O meserie
\npre\u021buit\u0103. S\u0103 lustruie\u0219ti-oglind\u0103 pantofii trec\u0103torilor pe o
\npietonal\u0103 aglomerat\u0103 sau prin g\u0103ri, nu era lucru de \u0219ag\u0103,
\nnici de batjocur\u0103. Putea fi subiect de film, ca \u00een
\n\u201eMicu\u021bul lustragiu\u201d sau de cinstit prin muzic\u0103, a\u0219a cum
\na f\u0103cut Frank Sinatra \u00een \u201eChattonoogie Shoe Shine
\nBoy\u201d. Erau \u0219i lustragii de lux. La mari hoteluri. Trecute
\nvremi… P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u2013 s\u0103 fi fost prin 1998… A ap\u0103rut
\n\u00eentr-o bun\u0103 zi pe aleea de la bloc, aproape de intrare,
\nNicu. Un b\u0103iat blond, cu ochi mari, limpezi, alba\u0219tri. Cu
\nfigur\u0103 bl\u00e2nd\u0103, sur\u00e2z\u0103toare, luminoas\u0103. \u00cembr\u0103cat \u00een haine
\nmodeste, ce p\u0103reau s\u0103-i fi r\u0103mas mici, dar cur\u0103\u021bel. L\u00e2ng\u0103
\nel, o cutie de lemn, \u00een\u0103ltu\u021b\u0103, \u00eentoars\u0103 cu gura \u00een jos.
\n\u00centr-o alt\u0103 cutie avea creme de pantofi, dou\u0103 perii \u0219i o
\nbucat\u0103 de molton.
\n\u2013Bun\u0103 ziua! Sunt Nicu. A\u021bi vrea s\u0103 v\u0103 lustruiesc
\npantofii?
\nNu se pricepea la \u201earta conversa\u021biei\u201d, ca lustragiii
\nmeseria\u0219i de odinioar\u0103, nu \u0219tia s\u0103-\u0219i ademeneasc\u0103 prin
\nvorb\u0103 ironic\u0103 sau dulce clien\u021bii. Invita\u021bia venea mai mult
\ndin z\u00e2mbet \u0219i din privirea lui de culoarea cerului senin.
\nAr\u0103ta din ochi, domol, spre cutia de lemn pe care
\nclientul \u00ee\u0219i putea a\u0219eza piciorul.
\nEra var\u0103, eu \u2013 \u00eenc\u0103l\u021bat\u0103 cu sandale \u00een curelu\u0219e
\nfine… Nimic de lustruit. L-am \u00eentrebat c\u00e2t cost\u0103 \u0219i mi-a
\nr\u0103spuns \u201eC\u00e2t vrea s\u0103-mi dea fiecare!\u201d N-avea tarif, nu
\nnegocia. Se mul\u021bumea cu c\u00e2t primea. Am intrat \u00een cas\u0103,
\nam luat dou\u0103 perechi de pantofi de-ai copiilor mei,
\nm-am \u00eentors \u0219i i-am dat s\u0103-i lustruiasc\u0103. S-a bucurat.
\n\u2013 Ave\u021bi copii…, a zis.
\n\u2013 Da, sunt pantofii copiilor mei.
\n\u2013 Copiii v\u0103 au pe dumneavoastr\u0103, sunt noroco\u0219i, eu
\nn-am pe nimeni.
\nA\u0219a a \u00eenceput s\u0103-mi povesteasc\u0103, \u00een timp ce
\nlustruia \u00eenc\u0103l\u021b\u0103rile. Crescuse la orfelinat, \u00eemplinise 18
\nani de cur\u00e2nd \u0219i fusese nevoit s\u0103 plece. S-a pomenit \u00een
\nstrad\u0103. Povestea deta\u0219at, de parc\u0103 vorbea de soarta
\naltcuiva. Nu-\u0219i propunea s\u0103 stoarc\u0103 lacrimi, s\u0103
\nst\u00e2rneasc\u0103 mil\u0103. Ca s\u0103 nu se-apuce de cer\u0219it, \u201etrebuie s\u0103
\nmuncesc\u201d, s-a g\u00e2ndit s\u0103 lustruiasc\u0103 pantofi. G\u0103sise
\nundeva o cocioab\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103 \u0219i, deocamdat\u0103, \u00ee\u0219i f\u0103cuse
\nculcu\u0219 acolo. \u201eNu \u0219tiu ce o s\u0103 fac la iarn\u0103, dar acum mie
\nbine. G\u0103sesc eu o solu\u021bie p\u00e2n\u0103 atunci. O s\u0103-mi caut
\naltceva de lucru, o s\u0103 g\u0103sesc, am \u00eencredere. Sunt t\u00e2n\u0103r,
\nnu beau, nu fumez, nu fur, \u0219tiu \u0219i-un pic de carte, p\u00e2n\u0103
\nla urm\u0103 o s\u0103-mi g\u0103sesc un loc \u00een lume.\u201d
\nA stat Nicu prin cartier aproape toat\u0103 vara s\u0103
\nlustruiasc\u0103 pantofi c\u00e2nd la o scar\u0103 de bloc, c\u00e2nd la alta,
\nc\u00e2nd la intrarea \u00een vreun magazin. \u00cemi spunea, c\u00e2nd ne
\nmai vedeam, c\u0103 a tot c\u0103utat, \u00eenc\u0103 n-a g\u0103sit un serviciu,
\ndar o s\u0103 insiste, nu-\u0219i pierde n\u0103dejdea. Pe urm\u0103 a
\ndisp\u0103rut. Am crezut c\u0103 s-au a\u0219ezat lucrurile cum \u0219i-a
\ndorit, s-a angajat undeva \u0219i, poate, are \u0219i un acoperi\u0219
\ndeasupra capului, m\u0103car o c\u0103m\u0103ru\u021b\u0103 \u00een vreun bloc
\nam\u0103r\u00e2t de nefamili\u0219ti. Vreo cincisprezece ani n-am mai
\n\u0219tiut nimic de el. P\u00e2n\u0103-ntr-o zi de toamn\u0103 c\u00e2nd, la
\nintrarea \u00eentr-un hipermarket din cartier, am z\u0103rit un
\ncer\u0219etor. \u00cen haine ponosite, neb\u0103rbierit, nepiept\u0103nat,
\nslab, palid, ridat, tremura \u0219i b\u00e2iguia ceva aproape de
\nne\u00een\u021beles. C\u00e2nd m-am apropiat, m-a privit \u0219i-a z\u00e2mbit
\ntrist. \u201eS\u0103rut m\u00e2na!\u201d L-am recunoscut dup\u0103 z\u00e2mbet \u0219i
\ndup\u0103 ochii alba\u0219tri, acum de un albastru tulbure: Nicu.
\n\u201eN-am reu\u0219it, doamn\u0103, n-am reu\u0219it! Ce fac copiii
\ndumneavoastr\u0103, sunt bine? Or fi mari acum. Eu… De
\nlustragii nu mai e nevoie. Muncesc cu ziua, orice, c\u00e2nd
\nam unde. C\u00e2nd nu…\u201d
\n\u201eDa, copiii sunt bine, sunt mari, lucreaz\u0103…\u201d. L-am
\n\u00eentrebat dac\u0103 vrea s\u0103-i cump\u0103r ceva. \u201eO p\u00e2ine \u0219i-o ap\u0103
\nmineral\u0103, dac\u0103 sunte\u021bi bun\u0103. O p\u00e2ine \u0219i-o ap\u0103!\u201d
\nI-am cump\u0103rat mai multe de-ale gurii, mi-a mul\u021bumit \u0219i
\na plecat.
\nA fost ultima dat\u0103 c\u00e2nd l-am v\u0103zut pe ultimul
\nlustragiu din ora\u0219ul meu.<\/p>\n

 <\/p>\n

Cutia po\u0219tal\u0103<\/strong><\/p>\n

N-o s\u0103 scriu despre o persoan\u0103 sau o meserie, nici
\ndespre un obiect. O s\u0103 scriu despre un rost disp\u0103rut<\/strong><\/em>,
\nacela al cutiei po\u0219tale. Da, cutia pe care c\u00e2ndva o
\nverificam zilnic, curio\u0219i, ner\u0103bd\u0103tori s\u0103 vedem cine \u0219i ce
\nne mai scrie. O verificam a\u0219tept\u00e2nd o scrisoare, adic\u0103
\naltceva dec\u00e2t un e-mail de trei-patru r\u00e2nduri \u201esunt bine,
\nam full<\/em> de lucru, scuze c\u0103 nu-\u021bi scriu mai mult\u201d, \u201euite
\nlinkul la re\u021beta de pe\u0219te pr\u0103jit\u201d, \u201emi-am g\u0103sit job<\/em>\u201d trimis
\nrapid tuturor celor din agend\u0103.
\nErau scrisori lungi, povesta\u0219e, de la prieteni, de la
\nrude sau cuno\u0219tin\u021be. Evident, de la prieteni reali. Nu
\nvirtuali, dintr-\u0103\u0219tia pe care-i numeri cu miile, de\u0219i n-ai
\ndat niciodat\u0103 m\u00e2na cu ei, nici nu \u0219tii sigur dac\u0103-i
\ncheam\u0103 cum zic ei c\u0103-i cheam\u0103, dac\u0103 sunt cine pretind
\nei a fi… De fapt nici nu-i numeri tu, te informeaz\u0103
\ncalculatorul, iar tu te lauzi. \u201eAm 5000 de prieteni pe
\nfb!\u201d, \u201eS\u00e2c, s\u00e2c, eu am 10000, c\u0103 mi-am f\u0103cut dou\u0103
\nconturi!\u201d Nu mai conteaz\u0103 calitatea prietenilor \u0219i
\nprieteniilor, conteaz\u0103 cantitatea. \u0218i num\u0103rul de like-uri.
\n\u00cen cutia po\u0219tal\u0103 soseau ve\u0219tile de la cei dragi, scrise cu
\nsuflet. Adesea \u2013 ve\u0219ti bune, povestiri fascinante, c\u0103r\u021bi
\npo\u0219tale \u0219i ilustrate frumoase din c\u0103l\u0103torii. Uneori \u0219i ve\u0219ti
\ntriste c\u0103, deh, a\u0219a-i via\u021ba! Cutia po\u0219tal\u0103 era antecamera
\nunde ve\u0219tile a\u0219teptau r\u0103bd\u0103toare de c\u00e2nd le l\u0103sa acolo
\npo\u0219ta\u0219ul p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd destinatarul r\u0103sucea chei\u021ba,
\ndeschidea u\u0219i\u021ba \u0219i le elibera citindu-le. Erau acolo, \u00een
\nplic sau pe dosul c\u0103r\u021bilor po\u0219tale, grafii diferite,
\ncerneluri felurite, bucurii, iubiri, dureri, \u00eengrijor\u0103ri,
\nsperan\u021be, ur\u0103ri \u0219i \u00eeng\u00e2ndur\u0103ri, sfaturi \u00een\u021belepte,
\nm\u0103rturisiri, clipe de entuziasm, clipe de dezn\u0103dejde…
\ntoate personale, ca ni\u0219te hieratice c\u0103r\u021bi de identitate ale
\ncoresponden\u021bilor. \u0218tiai dinainte, p\u00e2n\u0103 s\u0103 deschizi
\nscrisoarea \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 te ui\u021bi la expeditor, cine o trimite.
\nRecuno\u0219teai persoana… dup\u0103 scris! Dup\u0103 amprenta ei
\ncultural\u0103 unic\u0103. Z\u0103boveau, \u00een cutia po\u0219tal\u0103, dialoguri
\ncalde, elaborate, pe o pagin\u0103, dou\u0103, trei, mai multe…
\nTrimise de la om la om, de la persoan\u0103 la persoan\u0103. O
\nscrisoare elaborat\u0103 cerea un r\u0103spuns elaborat.
\n\u00cen inbox<\/em>, surogatul antecamerei de care spun,
\nintr\u0103 mesaje de la utilizator(i) la utilizator(i).
\nDepersonalizate. Otova. Nu cer neap\u0103rat r\u0103spunsuri. Un
\nemoticon sau emojicon (hlizit, furios, fericit, g\u00e2nditor,
\nf\u0103r\u0103 gur\u0103 sau bandajat la cap) pe post de r\u0103spuns e
\nde-ajuns. Arar, ca prin minune, apare c\u00e2te un e-mail mai
\nlung, mai \u00eengrijit \u0219i mai ac\u0103t\u0103rii \u00een con\u021binut. Ecou palid,
\nfantomatic, a ceea ce \u00eensemna c\u00e2ndva scrisoare.
\nCutia po\u0219tal\u0103 avea farmec. S\u0103 vezi c\u0103 se i\u021be\u0219te din
\nl\u0103untrul ei un col\u021b de scrisoare pe care tocmai o a\u0219teptai
\npresupunea emo\u021bie. O fi, oare, cea a\u0219teptat\u0103? N-o fi?
\nInbox<\/em>-ul ofer\u0103, nu-i vorb\u0103, o sam\u0103 de… avantaje, de
\nfacilit\u0103\u021bi, dar n-are strop de farmec. E searb\u0103d, insipid.
\nIar esen\u021ba coresponden\u021bei, a comunic\u0103rii autentice, s-a
\ndiluat stra\u0219nic, p\u00e2n\u0103 la a deveni ap\u0103-chioar\u0103, prin \u00eens\u0103\u0219i
\n\u00eenmul\u021birea (aparent fericit\u0103 a) num\u0103rului de
\ncoresponden\u021bi per<\/em> individ \u0219i prin apari\u021bia posibilit\u0103\u021bii \u2013
\nimplicit a ispitei! \u2013 de a le scrie pu\u021bin, telegrafic, tuturor.
\nLa gr\u0103mad\u0103.
\nS\u0103 prime\u0219ti o scrisoare – dou\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103,
\nuneori nici at\u00e2t, \u00eensemna o anume tensiune a a\u0219tept\u0103rii.
\n\u00cen inbox<\/em> pot intra c\u00e2te 50-60 de mesaje seci zilnic,
\nuneori mai multe, de \u021bi se istove\u0219te \u0219i sleie\u0219te r\u0103bdarea
\nde-a le citi. Adesea, te debarasezi de ele ca de praf \u0219i
\nparazi\u021bi, ajung \u00een trash<\/em> necitite. Sau, \u00een cazul PPS-urilor
\n\u0219i videoclipurilor (pe care fie le po\u021bi primi \u00eentr-o singur\u0103
\nzi \u00een \u201en\u201d exemplare dac\u0103 mai mul\u021bi s-au apucat deodat\u0103
\ns\u0103 \u021bi le trimit\u0103, fie le-ai primit de \u201en\u201d ori \u00eenainte),
\nnevizualizate. De\u0219i unele sunt, nimic de zis, frumoase,
\ninteresante, repetitivitatea lor cronofag\u0103 sf\u00e2r\u0219e\u0219te prin a
\nne agasa.
\nCutia po\u0219tal\u0103 \u0219i con\u021binutul ei… nu erau cronofage.
\nDimpotriv\u0103. Scrisorile erau unicate, \u00ee\u0219i meritau din plin
\nclipa de lectur\u0103. S\u0103 scrii de m\u00e2n\u0103 10000 de unicate
\nconsistente \u00eentr-o via\u021b\u0103, ca Voltaire bun\u0103oar\u0103, era ceva!
\nCine-\u0219i mai permite \u00een zilele noastre cele gr\u0103bite spre
\nniciunde un asemenea lux?
\nAcum, s\u0103 scrii \u0219i s\u0103 trimi\u021bi o scrisoare de m\u00e2n\u0103 a
\ndevenit, dac\u0103 nu un simptom al inadapt\u0103rii bietului ins
\nla mersul t\u0103v\u0103lugit al lucrurilor, cu siguran\u021b\u0103 un fel de
\nextravagan\u021b\u0103 a nostalgicilor.
\nRostul de baz\u0103 al cutiei po\u0219tale-antecamer\u0103 s-a
\npierdut, cum s-a pierdut \u0219i obiceiul de a scrie pe
\n\u00eendelete, pe larg, de veghe la propria exprimare \u0219i la
\nfelul \u00een care \u00ee\u021bi \u00eencredin\u021bezi scrisorii \u0219i destinatarului
\npropria fiin\u021b\u0103.
\nDe nu pu\u021bin\u0103 vreme, cutiile po\u0219tale de pe panoul
\nde la intrarea \u00een bloc privesc \u00een gol, goale. Dac\u0103, totu\u0219i,
\ncineva las\u0103 \u00een custodia lor ceva, nu-i niciun motiv de
\nbucurie, pentru c\u0103 ori e vorba de reclame, \u00eentrist\u0103toare \u0219i
\nnechibzuit\u0103 risip\u0103 de h\u00e2rtie, ori… de facturi de consum
\n\u0219i soma\u021bii de achitare taxe – impozite, cu sume care
\nciuruiesc veniturile omului de r\u00e2nd.
\nPo\u0219ta\u0219ii n-au disp\u0103rut \u00eenc\u0103, mai au de dus \u00een tolb\u0103
\nziare \u0219i reviste abona\u021bilor \u00eend\u0103r\u0103tnici care n-au renun\u021bat
\nla periodicele tip\u0103rite de dragul celor virtuale, pensiile
\nacelor v\u00e2rstnici care n-au card bancar, avize de
\ncolet\u0103rie, depe\u0219e oficiale…
\nDar \u201egeanta de scrisori\u201d a po\u0219t\u0103ri\u021bei Cristinel s-a
\ngolit. Doar celebra ei arie din \u201eV\u00e2nz\u0103torul de p\u0103s\u0103ri\u201d
\naminte\u0219te de rostul de-alt\u0103dat\u0103 al cunoscutei \u0219i
\n\u00eendr\u0103gitei po\u0219t\u0103ri\u021be: \u201eM\u0103i Cristinel, n-ai vreo scrisoare,
\ndin \u00eent\u00e2mplare\/…\/ Vreo scrisoric\u0103, oric\u00e2t de mic\u0103\/ Sau
\nvreun r\u0103va\u0219 de la dragostea mea? Cristinel, vezi \u0219i nu
\nm\u0103 uita…\u201d. Cu draga po\u0219t\u0103ri\u021b\u0103 Cristinel se putea vorbi,
\nt\u0103if\u0103sui omene\u0219te. Ia \u00eencearc\u0103 s\u0103-i c\u00e2n\u021bi, s\u0103-i oferi un
\nceai sau s\u0103-i poveste\u0219ti ceva po\u0219ta\u0219ului electronic! S-ar
\nputea s\u0103 ajungi la psihiatrie \u00een c\u0103ma\u0219\u0103 de for\u021b\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

Petru\u021b P\u00c2RVESCU<\/strong><\/p>\n

paparudele<\/strong><\/p>\n

a treia zi dup\u0103 rusalii
\numbra soarelui devenea punct<\/p>\n

cald
\nz\u0103pu\u0219eal\u0103 cuptor
\nstam de flea\u0219c\u0103 r\u0103stigni\u021bi sub nuc
\nr\u00e2deam povesteam despre noi
\npiele ars\u0103 n\u0103p\u00e2rlit\u0103 \u00eentoars\u0103
\npu\u021boi cu tuleiele-n floare<\/p>\n

pe uli\u021b\u0103
\nlini\u0219tea mut\u0103
\n\u0219i dintr-odat\u0103 pe la ion cobili\u021b\u0103 la vale
\nprin dreptu\u2019 lu\u2019 m\u00e2n\u0103lung\u0103 a\u2019 lu\u2019 ra\u021b\u0103
\nvorbe strigate uimire \u0219i team\u0103
\ncu tobe surle \u0219i geamparale
\nintrase \u00een sat o ceat\u0103 zgomotoas\u0103 de \u021bigani<\/p>\n

dintre pagini slova \u00eencepea s\u0103 vorbeasc\u0103 singur\u0103
\no sit\u0103 r\u0103t\u0103cit\u0103 de m\u0103lai ou\u0103 sau bani
\ndeschidea larg orice poart\u0103<\/p>\n

acolo
\nprintre femei copii sau b\u0103rba\u021bi
\ncodane l\u0103ie\u021be \u00een pielea goal\u0103 jocul
\nprindea pe toat\u0103 lumea \u00een cerc<\/p>\n

rud\u0103 paparud\u0103
\nvedeam bozul verde cu bobi\u021be negre str\u0103lucitoare
\ncoroni\u021b\u0103 pe cap la g\u00e2t \u0219i pe \u0219olduri \u0219irag
\nvedeam p\u0103rul lung de abanos r\u0103sfirat
\npeste umeri peste s\u00e2ni p\u00e2n\u0103 la genunchi
\ngleznele sub\u021biri moi
\npicioarele goale<\/p>\n

rud\u0103 paparud\u0103
\nvedeam cerul \u00eentors
\nsteaua neagr\u0103 deschis\u0103-n ghioc umed\u0103 la r\u0103d\u0103cin\u0103
\nvedeam m\u00e2inile valuri deasupra \u00een spum\u0103
\nploaia de var\u0103
\naruncat\u0103 \u00een sus din g\u0103le\u021bi bel\u0219ug peste focul aprins<\/p>\n

rud\u0103 – paparud\u0103
\nvino de ne ud\u0103
\ncu g\u0103leat\u0103 nou\u0103
\nd\u0103 doamne s\u0103 plou\u0103<\/p>\n

paparud\u0103 – rud\u0103
\nc\u00e2ntec – joc
\ndirect \u00een \u021b\u0103r\u00e2n\u0103
\nochii no\u0219tri fl\u0103m\u00e2nzi prindeau mura \u00eentre pleoape
\n\u0219i o mestecau r\u00e2nd pe r\u00e2nd \u00eendelung!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Literatura ad\u00e2ncurilor Marius MANTA En attendant Cousteau Nu \u0219tiu nici acum dac\u0103 mi-a\u0219 fi dorit realmente s\u0103 tr\u0103iesc \u00eentr-un ora\u0219<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10272"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10272"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10272\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10276,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10272\/revisions\/10276"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10272"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10272"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10272"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}