Pe urmele… Facebook-ului – Bosqueto
O să ne dăm cu părerea mult și bine, pân-om rămâne cu ea… goală.
O bagatelă. Te poți trezi dintr-o mică prostioară, american fiind, conectat la buzunarul lumii. În latina de baltă simplitatea simplității. ,,Voi face, am greșit…” – promisiuni și scuze copilărești, de teapa jucărelei inventate, în fața senatorilor, credeam eu oameni cu capetele pe umeri, se prezentase un licean nevinovat, dar prins întâmplător la un loc cu băieții ce fumează de obicei în toalete. Nici el deștept, nici profesorașii din alt soi. De ce public? Din obișnuință. Peste ani, această congresmană audiere va deveni la fel de titratată ca a lui Nixon. Sau care a mai trecut prin penibilele puerile chestionări. A, parcă și Clinton pentru partida de dame….
Găsisem demult lista cu numele artiștilor români consacrați ce se bucură la propriu de câștigarea grațiilor statale, un loc meritat fiind rezervat vocii ce a schimbat fața pop-rock-ului de România: Dan Bitman. Firește că am încuviințat gradul de cavaler, treapta a patra, cu amărăciune, lipseau Holografii, cum alții nu la fel de prodigioși și inovativi se găseau listați. Necontestabilă carisma, contribuția, însă toată escalada-i carieristică se datorează existenței grupului, neabandonat până…. De curând, dar și din vremurile dănuțului srl, acțiunile solistice se îndesesc, culminând cu cea dată de o știre în același ton: se dă-n spectacol la Timișoara, singur, extraordinar și la un preț de nimic, în care ,,este inclusă și consumația la masă”. L-am plăcut de la prima audiție, știam că venirea lui va crea revoluție în idei, românești, și atitudine, de aceea sunt nevoit să combat prezentarea ziaristică a concertului, ce minimalizează contribuția celorlalți membri, doi dintre ei fondatori, când se opinează ,,alături de cei de la Holograf”, nimeni n-a fost lângă ceilalți ca parte separată, întotdeauna au fost un tot inseparabil. Iulian, Tino și Edi, Romeo; Pocorschi, Niki Temistocle, Cotabiță, Nuțu Olteanu; indiscutabil și alții valoroși; de la Holograf. În afara primordialului aspect de apartenență expus malițios, dar din pură neștiință și ignorare a celor ce nu sunt blazon, apropo, totuși liderul nu este chiar el, după câte le știu alții Tino și Edi au făcut cărțile mai mereu în trupă, ei sunt de la începuturile începuturilor, aspectul cel mai deranjant, punct de apartenență-mi, mi-a fost indus de chestiunea mâncării. Dacă și Dănuț Bitman cântă la farfurii….
Nu că n-ar mai fi fost la sarmale și fripturi. Muzicianul, cât ar fi el de măreț și celebru, pică măcar o dată în patima banului cu cifră ,,octanică” de trei zerouri de căciulă și-și împarte talentul petrecerilor cu dar. Loc cu bunătăți și bunăstare unde poporanul, om de rând, se pune la câteva ace, devenind egalul idolului. După festiva prezentare se despoaie dânsul de caracter și țoale spre a reveni în matcă. Oriunde. Poate la Chișinău, poate-ntr-un parc, poate-n public, poate ziua la lumina soarelui. Sigur. După nevoi sexuale. Dacă dintre ei sunt și membri ai ,,fanbase”-ului clamat de pressalert.ro, le recomand să trimită nației moldovene, datată a se fi îngemănat pe la 1356 după izvoadele rusești, o epistolă cu gândurile nostalgice bitmaniene: ,,În copilărie făceam ceaiuri dansante, ascultam Abba, și ascultam Phoenix, făceam petreceri. Așteptam să stingem lumina ca să pupăm fetele.” Atât, obsesiv-compulsivilor!
