De Rîmnic, de bine! – Comoara lui… Vasile
Cum numai el știe să le dosească. La vedere fu, da’ dă-i chiorului ochi să miroasă întregi nestematele!
Visul oricărei adunări literare este să-și vadă munca negru pe alb, alor noștri să aibă propria publicație. Cenaclul Alexandru Sihleanu a hotărât să-și editeze producțiile sub titulatura Cenaclu, un număr unic din păcate, rămas fără ecoul scontat undeva ca amintire pe biroul domnului Vasile Ghinea de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu. Acest număr 1, tipărit pentru lunile Aprilie-Mai, ,,Publicație periodică de literatură și cultură a Mișcării Literare și Culturale ,,Titel Constantinescu”, Rm-Sărat”, ,,Apare sub egida Rm. Sărat a CCD Buzău”, iar ca îndrumar de citire, motto sau spirit de veghe bunului mers scriitoricesc în colțul din stânga sus pe întâia pagină un citat eminescian: ,, Nenorocirea cea mai mare a vieții e să fii mărginit, să nu vezi cu ochii tăi, să știi puține, să înțelegi rău…”. Sumarul este încolonat pe diagonală: Poezie… Proză… Eseuri… Cronici… Epigrame… Evocări…. Putem adauga, fiindcă redactorii au uitat, scuzați să fie, Maxime…, un grupaj pe pagina a treia de șase cugetări ale lui, același, Vasile Ghinea, sub îmbietorul titlu ,,De gustibus”. Tot sub semnătura lui, pe pagina doi se înscrie poezia ,,Da și nu…”. Revenind la începuturi, articolul-editorial ,,Cenaclu azi”, propus de Redacție, debutează cu ,,Plesnesc de-atâta primăvară mugurii și parfumul culturii râmnicene ne bate la porțile sufletelor noastre.”, continuă cu aceeași vrajă lirică și dezvăluie gândurile-plan-cadru ale inițiatorilor: ,,afirmarea creațiilor novatoare; respectarea valorilor literaturii naționale și locale; valorificarea tradițiilor culturale din zona Râmnicului Sărat; colaborarea cu publicații din județ și țară; combaterea mimetismului în artă; neînregimentarea politică sau doctrinară; încurajarea autorilor locali.”. Ceea ce s-a și întâmplat, dezideratele anului 2001 sunt astăzi, în 2017, îndeplinite punct cu punct. Directorul mini revistei literare era profesorul Florea Costache, redactor responsabil de număr Traian Cristea, secretar Vasile Ghinea, iar machetarea și grafica aparțineau lui Laurențiu Mateș. Autorii, puțini, sunt, cu două excepții, de marcă în acest areal: Valerică Șofronie – eseul Există poeți și în cer?, Florea Costache – sonetul Întrebări pentru Eminescu și epigrama Fără confuzie, Laurențiu Andronescu – poemul Urare, Dan Manciulea – proza scurtă Apocalipsa foamei, Constantin Marafet – catrenul Solemnități reparatorii, Traian Cristea – articolul Biruit-au gândul, o succintă dare de seamă a activităților mișcării culturale Titel Constantinescu și cenaclul Alexandru Sihleanu, Răzvan Chirac – evocarea Vedere din parc (priviri în trecut), cu o promisiunea neonorată (Va urma), nu singulară, profesorul Mircea Teodorescu promitea același lucru la rubrica Geografie sentimentală – Țara de sus, Nicolae Tăicuțu – poezia Poarta soarelui, Mihai Sarca – Constantin Tănase și jocul destinului. ,,Bate ora nimănui…” – Mădălina Ilie, unul dintre numele fără reverberații în viața literară viitoare a urbei, creație bivalentă, o poezie în proză cu trei aliniate scurte. Ultima încercare literară, o povestire din pagina a doua, neterminată și nesemnată: Furia de dincolo.
O filă de istorie literară regăsită, din care nu lipsește prinosul colegilor pentru C. Marafet și editura Rafet, acolo unde ,,Cărțile râmnicenilor” au ieșit la lumină.
