Pe urmele… Facebook-ului – O țară minunată
Părul zbârlit pe creier este suficient, alte explicații nu încap. Continui astfel seria micilor încercări, acum un an și mai bine disimulate, fără pretenții de publicist, de aici încolo spuse de-a dreptul tuturor celor, de meserie ori nu, ce cred că lumea este așa cum vor ei să se înțeleagă.
Tendențiosul nume și conținutul neconform. Asta este ideea. Oful meu de cititor. Nepăsarea și infatuarea ,,pretențiosului” postac și influența negativă. Nu numai. Începând de acum voi vorbi la propriu. Vor fi identități.
România este primul loc de rai din întregul univers, tocmai pentru că este permis orice. Nu sunt vorbe goale, o pot dovedi. Ieri am găsit încă o confirmare că istoria se poate scrie după fiecare individ în parte. Paharul nespuselor s-a umplut, deși nu sunt un cunoscător al vieții ,,literare” râmnicene, citind volumul domnului Dumitru Hangu ,,Catrene, epigrame, epigramiști râmniceni de acum și altădată”. Colegul de cenaclu a catadicsit să-l îngroape pe Octavian Moșescu mai devreme, la 1980 și nu când s-a stins, în 1982. Greașeala aceasta a persistat și la alții. Am găsit un blog pe internet unde județului Buzău îi sunt afișați scriitorii, răutate vădită și acolo, nedreptate în toată regula, râmniceni sunt stipulați doar trei, Datculescu, Moșescu și Marafet, și Râmnicul a avut cel puțin 20 de tălmaci de marcă, însă buzoienii sunt trecuți la centimă până la cei născuți în 1996. În afara acestor sfruntate lipsuri, lui Moșescu i se mai dau câțiva ani de viață post mortem, administratorul paginii ducându-l în spate încă doi ani. Aș putea pe un ton glumeț să spun că s-a făcut dreptate, ce i-a dat unul, i-a fost luat de celălalt.
Dar ăsta este un provincialism de care nu duce lipsă nicio zonă românească, după cum i se spune câte unui concetățean, buric de târg. Patria minunată ce o doream prezentată în titlu nu este a noastră, cu toate prerogativele și atuurile care ar situa-o în vârful ierarhiei adjectivale, ci Islanda, iar numele articolului ce a făcut franjuri sistemul meu de pricepere, după ce am constatat că ce presupusesem nu avea legătură cu realitatea, este ,,Țara care nu are armata, mașinile nu se încuie, energia e gratis iar toți locuitorii se cunsosc între ei”. Nu este nicio greșeală, mă refer la a mea, acesta este citatul exact ce ține de antet nebuniei ce urmează. Un ,,ă” la armată, o virgulă după ,,gratis” și o corecție (tocmai în frunte?) pentru ,,cunsosc”. N-o fi omul perfect, dar perfectibil cu siguranță. Chiar așa chioară să fi fost această ,,Elena” de mă puse cu inima pe jar și cu creierii la încercare? Eu speram la un Lichtenstein, Monaco, Andora, Vatican, mai ales că nu s-a sfiit să mai pună un subtitlu cu specificația ,,potrivit capital.ro” în care dezarmează poliția, descuie ușile caselor și desființează McDonalds-urile.
Abia dacă-mi cunosc vecinii, darămite să știu jumătate de oraș, adică 16.000 de locuitori. Să te încumeți la o așa inepție când datele spun clar, 325.000 de ,,înghețați” și 103.000 km, pătrați fătucă, nu simpli, unitatea mă-sii de măsură, ține de lipsă de obraz, măcar atât. Aproximați totuși cifrele. Nici datele n-au fost scrise exact și nu era mare drum între două clickuri și o tastare de nume pe Wikipedia. O semnalare totuși: la 930 nu s-a declarat republică, abia dacă a reușit de pe la 871 să adune populație după turul împrejur de recunoaștere ca insulă a lui Garðar, un viking suedez și poposirea definitivă a unui om din echipaj cu doi sclavi, Náttfari. Sunt printre paragrafele propuse câteva inepții demne de pus în panoplia afirmațiilor puerile: ,,Toți locuitorii Islandei sunt conectați la rețeaua socială Facebook.” – e și cel nou-născut? – și ,,Scoala este gratuită până la facultate, inclusiv” – ori până, ori inclusiv.
Lipsuri multe, pretenții mari. Despre Islanda veți afla mult mai multe, însuși faptul că la o privire sumară pe hartă o veți găsi la cel puțin 40 la sută din România. Era să uit: pentru orele de religie, ministrul poate da dispensă. Așa libertate… criogenează mințile (!).
