Alegătorul român
Acum ceva ani, vedeam la tv următorul experiment, efectuat pe cimpanzei.
Un cimpanzeu era pus să aleagă între două cartonașe pe care erau inscripționate două numere diferite, cărora le corespundeau două grămăjoare de bomboane. Cartonașului inscripționat cu nr. 5, de ex, îi corespundea o grămăjoară formată din 5 bomboane și tot așa. Grămăjoara de bomboane corespunzând cartonașului ales de subiectul experimentului era dată unei alte maimuțe, iar cea corespunzând cartonașului rămas, îi era dată subiectului.
În timp, cimpanzeul cu “putere de decizie” învăța să aleagă cartonașul cu numărul mai mic, astfel încât lui să îi rămână grămăjoara de bomboane corespunzând cartonașului cu numărul mai mare.
După un număr de experimente, se ajungea ca în 100% din cazuri, subiectul să aleagă astfel încât să primească grămăjoara cu mai multe bomboane.
Apoi, într-o zi, cei ce studiau maimuțele au decis să înlocuiască cartonașele direct cu grămăjoarele de bomboane, păstrând însă regula: grămada aleasă se ducea către cealaltă maimuță. Indiferent de câte ori au repetat experimentul, cimpanzeul subiect alegea grămăjoara mai mare de bomboane care, conform regulei, era dată celeilalte maimuțe.
În abstract, culmea, cimpanzeul alegător era capabil să realizeze niște operații pe care le-am putem numi chiar logice, dar, în fața grămezii de bomboane, instinctul triumfa împotriva intereselor cimpanzeului!
Așa și alegătorul român. În abstract, vrem un viitor mai bun! Pus însă în fața a 50 de lei la salariu, 20 de lei la pensie sau un mic și o bere, după caz, alegătorul român se repede la ele, iar cu viitorul mai bun se aleg alții.
