Cenaclul Alexandru Sihleanu – 2 Aprilie 2016
VISE ŞI VISURI
Sâmbătă, 2 aprilie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”, a debutat cu un moment de divertisment,la cafeaua literară, pentru îmblânzirea spiritelor, susţinut de Matincă Costea, cu miniaturi umoristice selectate şi integrate într-un monolog, „Eu şi Suzana”, de Matincă Co-stea, şi un moment George Topârceanu, „Rapsodii de primăvară”, care s-a încheiat cu aplauze. De remarcat memoria deosebită cu care a fost înzestrat, o memorie de adevărat actor. Să-l ţină Dumnezeu în parametri funcţionali mulţi ani!
A urmat lectorul de serviciu, Aneta Pioară, cu piesa de teatru în două acte, „Licitaţia din vis”. Dna Pioară perseverează, teatrul pare expresia literară a D-sale. Trebuie salutat curajul abordării şi susţinerii tematice a unui subiect, licitaţia din vis, cu vânzarea soţiei, ideea aparţinând celei care urmează să fie vândută, dar fără să se despartă de soţ. La licitaţia care are loc în vis, apar printre alţii, Costache Giurgiuveanu, personajul din „Enigma Otiliei”, de G. Călinescu, pictorul olandez Vincent van Gogh, poetul şi umanistul Giovanni Boccaccio, autorul Decameronului, maica Varvara, stareţa Mănăstirea Văratec, Veronica Micle şi Mihai Eminescu.Autoarea susţine bine firul epic, dar limbajul trebuie revizuit. Sunt momente când pare gratuit. Un exemplu îl constituie anunţul televiziunii, referitor la concursul organizat. Mai multă atenţie la dialog.
„Această piesă, care este şi actuală, şi este bine închegată, îmi aminteşte de un film. Un miliardar, care avea o casă enormă, cumpăra oameni cu talente ieşite din comun în diferite domenii şi îi caza la el, ca apoi să se laude cu neobişnuita lui colecţie umană. Cu bani poţi cumpăra orice şi pe oricine. Piesa este armonioasă în general şi nu îmi displace”. (Valeria Popa)
„Dna teatrului nu ne dezamăgeşte nici de data aceasta. Autoarea abordează un subiect straniu, cu personaje ilustre, plecate în lumea de dincolo. Reuşeşte să creeze atmosferă tipică comediei, dialogînd frumos, ceea ce îi conferă pe bună dreptate denumirea de autor dramatic.” (Matincă Costea)
„O temă deosebită, bine aleasă. Mi-ar plăcea să o văd pusă în scenă, cu acele costume de epocă, iar valoarea, cred eu, va creşte, pe lângă valoarea piesei. Personajele prezentate creează piesei o atmosferă deosebită.” (Dumitru Hangu)
„După ce maestrul Matincă Costea a deschis sala de spectacol teatral şi imaginaţia cititorului, din culise apare dna scenarist, textier, decorator, actor, în persoana complexă a lectorului de azi, dna Aneta Pioară, care prezintă un experiment teatral modern, captivant, relaxant. Cititorul a constatat că personajele nu fac parte dintr-un plan temporal comun şi de asemenea există un amestec neomogen de artişti de mai multe naţionalităţi, minoritari fiind cei români. Suntem atenţi la evoluţia dânsei în plan dramatic şi suntem deschişi să o mai aşteptăm cu teme tot aşa de interesante şi în viitorul apropiat.” (Adrian Câmpeanu, preş, UCRS)
„Am ascultat cu atenţie şi interes, spre deosebire de alte dăţi. De ce? Pentru că lectura teatrului de azi mi-a trezit interesul. Mă aflu în faţa unui edificiu care se susţine. Teatrul se scrie şi se compune de când lumea şi pământul, şi am remarcat ecoul din marii creatori de teatru ai lumii: Anton Pavlovici Cehov, pe care îl iubesc, mă gândesc la Bertolt Brecht şi de ce nu, la Lizuca din ,,Dumbrava minunată”. Personajele alese sunt ori din opere literare, ori din realitate. Tema nu este nici inedită, nici deosebită. Ce este inedit, este transpunerea licitaţiei în vis. Are acţiune. Poate că s-au strecurat nişte scăpări, unele dialoguri. O apreciez pentru râvna d-ei.” (Mihai Constantinescu)
„Dl Matincă m-a încântat şi m-a făcut să descopăr un nou fel de ghicit, în lapte praf. Lectura de astăzi este o piesă mai reuşită decât altele şi chiar dacă se petrece într-un vis este şi o tristă realitate prin lipsa locurilor de muncă.” (Nicolae Constantinescu)
„Dl Matincă nu mai are nevoie de cuvinte de laudă din partea mea. Este la înălţime. Am remarcat că piesa dnei Pioară se petrece în vis, nu se mai trezesc la realitate. Ar fi fost simetrie dacă după trezirea la realitate ar fi ales aceeaşi variantă pentru ieşirea din sărăcie. Am constatat o aglomerare de personaje reprezentând epoci diferite ale istoriei şi care aduc părerea lor despre această intenţie a personajelor principale. Visul este ceea ce preocupă peste zi. Se ridică semne de întrebare despre caracterul oamenilor, de unde reiese că banii cumpără şi suflete şi cartofi. Am trăit s-o văd şi p-asta. Ca să ieşi din sărăcie poţi, acum, să-ţi vinzi nevasta pe cale amiabilă. Însă, cine-o vrea… s-o ţie! Licitaţia-i deschisă! Soarta lumii e decisă! Din păcate, nu-i un vis! Dna Pioară este perseverentă în a scrie teatru. A scris altele mai bune decât cea de azi.” (Viorel Dodan)
„N-am să fiu un critic prea dur cu dna Pioară. Ascultând-o pe dna cu ,,Licitaţia din vis”, ne demonstrează, încă o dată, talentul său în arta teatrală. Dna ne oferă un univers de viaţă, de locuri şi de visuri. În piesă, ne duce în urmă cu mai bine de 600 de ani, la Boccaccio, apoi revine la Eminescu, personaje care se întorc în zilele noastre. Imaginaţia dnei este cu nelinişti, cu întrebări tulburătoare, cu personaje în lumini şi umbre. O stimez pentru munca depusă. Dlui Matincă îi mulţumesc şi îi doresc multă sănătate, să fie alături de noi mulţi ani.” (Costică Dîrstaru)
„Dl Matincă are în cutia craniană o altă cutie fermecată. Cum poate să ţină minte aşa volum? Referitor la piesa prezentată astăzi, personajele principale provin dintr-o familie obişnuită, banală, aş putea spune, care evadează din realitate prin intermediul visului, alunecând în oniric. Maria, absolventă a unei facultăţi de litere şi religie, este dezamăgită că nu poate participa nici la un concurs de dans. Scoate în evidenţă tare omeneşti, arivismul, alegând geamantanul cel mai plin. Subiectul zilelor noastre. Este plină de umor. Felicitări!” (Gina Nechifor)
„Lectorul de seviciu de astăzi este ancorat bine în lumea realităţii contemporane. Tema aleasă este de o stringentă actualitate, realitatea dură, dramatică, cu care se confruntă o familie de întelectuali. Piesa se bazează pe o dublă antiteză. Dna Pioară pune faţă în faţă realitatea şi visul, pe de o parte, iar pe de altă parte, sărăcia şi iubirea, care, din păcate, au existat şi în trecut, există şi în prezent generând adevărate drame. Ideea de licitaţie nu este a soţului, ci a soţiei, care cunoaşte disperarea, datorită lipsei banilor. Nu poate participa nici la un concurs pentru ocuparea postului de dansatoare. Dna Pioară dovedeşte o bună cunoaştere a mediului întelectual, pe de o parte, o catedră realizată din 18 ore care necesită mai multe clase, cu o oră pe săptămână, în opoziţie cu preotul, deşi are o normă întreagă, vine în şcoli şi mai ia ore de religie. O ficţiune pleacă de la o realitate. Continuarea din realitate o găsim în vis, unde la marile celebrităţi artistice, culturale, au existat aceleaşi dramatice împărţiri între sărăcie şi iubire. Piesa de teatru este bine realizată, modernă, actuală, nu trebuie să respecte cele trei unităţi: de timp, de loc, de spaţiu şi ceea ce se întâmplă în vis nu arată decât preocuparea stringentă a depăşirii unor obstacole existenţiale.” (Georgeta Iuga)
„Îl felicit pe dl Matincă pentru vivacitatea cu care vine în mijlocul nostru în deschiderea fiecărei şedinţe, cu cuplete umoristice. De data aceasta a venit şi cu primăvara lui Topîrceanu. Privitor la lectura dramatică de astăzi, ,,Licitaţia din vis”este inedită, atât prin construcţia sa, cât şi prin faptul că aduce în faţa publiculuipersonaje din epoci apuse, dovedind astfel o bună cunoaştere a literaturii şi artei universale. Tema pe care şi-a ales-o nu este una neobişnuită, ci este lupta pentru existenţă într-o familie de intelectuali din zilele noastre. Acţiunea se deschide prezentându-ne o lume aievea, cu problemele ei existenţiale, cu un decor simplu, în care soţia, simţindu-se întreţinută, este cuprinsă de grija de a-şi găsi un loc de muncă. Ideea de licitaţie transpusă în vis pentru vinderea soţiei, nu este a soţului, ci chiar a ei. Pe parcursul desfăşurării acţiunii, întâmplările se precipită, gândurile le sunt din ce în ce mai stringente, neştiind cum să aleagă între soţ şi profesie, între iubire şi dorinţa de a-şi păstra familia. Acţiunea se termină tot în vis. M-aş fi aşteptat ca personajul să aleagă ieşirea din impas (atitudinea spirituală, nu cea materială). Privitor la construcţia dialogului replicile sunt scurte, convingătoare, decorul nu este încărcat, dar ceea ce ar îngreuna punerea în scenă este realizarea personajelor din epoci diferite. Faptul cum a realizat construcţia artistică este inedită pentru teatru. La prima citire încă nu se pot observa toate minusurile sau plusurile piesei.” (Floarea Stănescu)
„Şedinţa de astăzi a început cu frumoasele şi nepreţuitele monologuri ale dlui Matincă Costea, căruia îi dorim mulţi ani de acum încolo să ne bucure sufletele. Nu comentez lucrarea din punct a realizării artistice, dar limbajul nu este conform notorietăţii personajelor de la licitaţie, iar relaţia de dragoste dintre cei doi protagonişti se reduce mai mult la sex.” (Elena Cambeşteanu)
„Trăim într-o dublă iluzie: una furnizată de dna Pioară, cu piesa de teatru şi alta de Matincă Costea, care s-a tuns, amăgindu-ne că afară este primăvară.” (Sorin Călin)
Sâmbătă, 9 aprilie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Georgiana Elisabeta Panait.
