Ora de muzică 172
Sting și-a mai satisfăcut un capriciu, unul de iarnă, așa cum pe mulți îi năpădesc fiori reci și calzi deopotrivă la primul fulg, el….
If On a Winter’s Night… este unul dintre albumele care încorporează stiluri diferite, adunate cu grijă de Sting, dar toate sub cupola unui anotimp care reprezintă atât sfârșit cât și renaștere, lumină și întuneric, o colecție de balade, colinde, cântece de leagăn, în concluzie, o strânsură de melodii tradiționale englezești ce se pot interpreta în sânul familiei la căldura unui foc jucăuș în șemineu.
Suntem în plină primăvară, cu excese de succesoare uneori și numai despre iarnă nu se poate scrie în zile toride ca acelea din urmă. Să-ți mai cânte și Sting la ureche, să-l mai și privești călcând zăpada virgină a ținuturilor pe care le deține, însoțit de credinciosul câine, ca un explorator în propriul suflet, asta chiar te poate destabiliza emoțional, nu până la lacrimi, căci poți trăi stări supreme și fără ele, ci până la vuiete interne care-și au epicentrul în mijlocul furtunii primordiale: prima bătaie de inimă. De aceea n-am avut nicio reținere când sufletul mi-a luat-o razna încărcat de saci plini cu trăiri, am spus, am cântat, am…. N-am pus rațiunea la lucru, n-am mai pus gândurile într-o ordine coerentă pentru restul omenirii, am lăsat aleatoarele conexiuni cerebrale poarta deschisă….
Dac-aș putea să vă redau câteva dintre vibrațiile de care sunt cuprins acum, după ce am ascultat ,,nebunia” orchestralo-interpretativă a acestor 18 magnifice melodii ale lui If On a Winter’s Night…, m-aș considera cel mai norocos om de pe pământ, însă cum nu există prin cuvinte o reprezentare adecvată unei astfel de stări, o să mă rezum la a constata o evidență: Sting este într-adevăr…! Și el, dar și oamenii din jur, colaboratori vechi, colegi actuali și foști, fețe noi din staff-ul acestui proiect de excepție.
E o singură cale pentru a te încumeta la o audiție cu soarele bătându-ți în cap a acestor cântări închinate ninsorii, nașterii lui Iisus…: să pui capul pe pernă și să aromești timp de o jumătate de oră cu auzul racordat la aceste song-uri populare transfigurate de excelența unor îndrăgostiți de locurile în care s-au născut, să pui în amorțire poate un strop de rom, poate să-ți lași barbă, să sufli în lumânare….
Sunt descumpănit. Nu mai este vorba ca în alte dăți de mine, de neputința mea muzicală de a reda ca alții simțirile mele muzicale la nivelul cel mai înalt, ci de poporul meu, de lipsa fastului uneori, de lipsa obișnuitului, de spiritul înfrățirii…, este o lipsă pe care o simt acut în inima mea de român, este acel ceva cu care nu m-am născut: creativitatea și dezinvoltura, îndrăzneala…. Închiriați și voi o biserică, agățați-vă reflectoarele de naos, puneți boxele în strană, trageți-i o horă și o sârbă, chiuți până se trezesc sfinții de pe pereți și icoane și se pun pe dănțuit.
Nu de o astfel de cutezanță vorbesc, ci despre o deschidere pe care noi nu o avem și ei, englezii, o primesc încă de la botez. Am avut un șoc, nu singurul din ultimii ani, dar sigur unul cu un impact devastator, unul care din această clipă va marca o cotitură importantă în deciziile mele viitoare, în înțelegerea valorilor umane.
Ar putea părea bolnăvicioase afirmațiile, dar nu există niciun strop de nebunie în extazul produs în mințile și sufletele celor ce slujesc fără voie muzele artelor, fie că dansează, cântă ori recită…, ei, ele, sunt în rezonanță cu toată materia, cu dumnezeul atomului, cu fiecare por al universului, odată cuplați sunt imposibil de destructurat, fac corp comun indivizibil.
Sting este o parte din acest indestructibil mecanism. Nu singurul.
