De Rîmnic, de bine! – De…
Doream să continui elucidarea cazului Cimpoiul de acasă, prin bunăvoința arhivelor digitale, însă de o săptămână și ceva încoace tot o dau înainte cu mentenanța, așa că, deh….
Primul item pe lista publicațiilor restante la litera din capul locului a primit numele Democratul la 18 Noiembrie 1912, ,,Ziar săptămânal” care susținea candidaturile locale ale țărăniștilor Alexandru Zamfirescu, Constantin Lupescu și C. C. Brăiesku, aflat în administrarea unei cunoscute figuri orășenești cu vederi de stânga, Gheorghe Mărculescu. Din păcate în Biblioteca Academiei Române se găsește un singur exemplar datat 25 Noiembrie 1912. Bine că există și acela!
Multă frământare politică fu pe-acilea, pe la noi. O dezvăluie Dreptatea, calat pe însănătoșirea politică, morală din postura de ,,Ziar independent”. Gazeta a avut un scop precis, făcând încă de la apariție, la 17 Septembrie 1927, lobby alegerilor comunale, eram totuși un biet orășel, din 10 Ianuarie 1928, punctând încă din prima zi a anului în articolul ,,Cetățenii Râmnicului” adversitatea față de practicile regimului Averescu și îndemnul pentru votarea ,,listei cetățenești”. Publicația are apariții neregulate până la 20 Martie 1929 și încă una la data de 24 Ianuarie 1932. Directorul acestui ziar a fost Constantin Teodorescu Chițu, unul dintre membri colaboratori la bilunara foaie Răspunderea….
Același an 1927, ,,trezește”…. Deșteptarea se dorea una în scopuri comerciale, nu are nimic literar în ea în afara enunțurilor formulate corect pentru atragerea unei clientele cât mai mari, face deci reclamă mărfurilor. ,,Foaia Librăriei cooperatiste centrale Deșteptarea R.-Sărat” era subtitlul cel mai nimerit pentru cele cinci apariții întinse pe 10 ani, prima în August 1927, urmând încă patru: Martie 1928, August 1931, Septembrie 1934, 20 martie 1937. Adresabilitatea era îndreptată evident către părinți, dar și către autorități, invitați ,,… să citească cu băgare de seamă în jurnalul acesta cum își pot cumpăra eftin cărți…” și alte nimicuri pentru școală…. Responsabil cu materialul tipărit este Alexandru Ariton, înlocuit după o anumită perioadă de N. C. Șerban.
Renunțasem la a face paranteze pe marginea celor editate de domnul Frâncu, însă nu pot trece cu vederea aspecte care țin de înțelegerea informațiilor din conținutul istoriei jurnalismului buzoian și de câteva corecturi, atunci când este cazul, dar și de frecvente semne de întrebare pe care le ridică câteva afirmații. Abandonul venise în cazul ziarului Dreptatea, unde un biet punct de final de propoziție schimbă radical datele. Citez de la pagina 147, coloana a doua: ,,Publicația apare după ce Const. Teodorescu-Chițu, în urma unor neînțelegeri și-a încetat colab. la gazeta Răspunderea. ,,Foaie bi-lunară a unui grup de membri din Partidul Poporului” [R. Sărat 8 aug. 1927-3 aug 1929]”. La prima vedere pare că Dreptatea are data din paranteză, ceea ce provoacă ambiguitate: apariția ei este trecută în 17 Septembrie chiar la debutul pasajului în care este amintită. De asemenea, după cutumele biografierii domnului Frâncu, se pun între ghilimele subtitlurile tuturor gazetelor care s-au tot schimbat în decursul timpurilor, ceea ce derutează cititorul, dând impresia în acest caz că ,,independența” Dreptății s-a transformat în opinie politică. Așadar era simplu, trebuia scris astfel: ,,… Răspunderea – ,,Foaie bi-lunară…”. Din acel moment echivocul dispărea. Culmea face ca acest ziar să se afle stipulat la doar o pagină în urmă, la 146. Aceleași informații repetate de două ori. Aș fi trecut cu vederea și aș fi fost îngăduitor dacă la aceeași pagină 147 nu se găsea Deșteptarea, din al cărui ultrarezumat conținut am primit o ,,bârfă” neacoperită de acum 90 de ani: ,,Al. Ariton, directorul librăriei, înlocuit de rivalul său N. C. Șerban, responsabil.”.
Judecați dumneavoastră.
