De Rîmnic, de bine! – Alegerea mea
Mi-o asum. Nu vreau să impietez, întotdeauna am făcut acest pas înapoi la gândul că oricine ar putea primi o rană din parte-mi și departe de mine gândul necurat….
Numele meu, trecut ori netrecut ca autor al acestor rânduri nu-l luați în seamă, nu doresc nicio…, intenția mea a fost clară de la bun început: o ,,pastilă” o dată la trei zile, un tratament cu leacurile ,,băbești” ale secolelor trecute, o ,,binefacere” cu nume vechi, prea uitate o parte dintre ele, o încunoștiințare a masei largi de conurbani și chiar dacă adresa ar viza doar unul ca mine a cărui glagorie e mai puțină, sunt și eu un cetățean sărac la minte, ignorant de nevoie. Ca mine or fi destui. Deci luați demersul meu ca pe unul precar, inspirat deocamdată din ,,bunăvoința” mai vârstnicilor mei înaintași Alexandru Oproescu, Viorel Frâncu și Valeriu Nicolescu, cei care au avut aplecarea profundă, mistuitoare, extenuantă de a înfrunta umbrele trecutului prin galbenul mucava amestecat cu negrul tuș al paginilor obosite de sudoarea jurnalistică a bunilor noștri, un exercițiu de scriere sumar, o itemizare. Cum vocabulele nu sunt doar ale unora, mi-am permis să nu ucid acest copil de idee și să continui indiferent de consecințe….
O carte care înfățișează istorii este pe cât de laborios construită, pe atât de plictisitoare pentru un cititor obișnuit, autorul ei se împiedică mereu de constrângerea informației clare, reci, care să nu știrbească din prestanța celor amintiți și amintite nimic, de aceea succesiunea de cifre ce apar ca să întărească evidența și să stabilească precis momentele fac din lucrare una mai mult matematică. Și cine iubește matematica? Scopul meu este la fel de precis: să vă determin să cercetați voi înșivă bibliografiile puse la bătaie, să căutați în trecuții la ,,oale și ulcele” repere, să le aduceți elogii sau să îi înfierați de au greșit în fața semenilor. Eu vă ofer doar un preambul.
Aquila Română funcționează în două perioade: 8 Iunie 1890 – 22 noiembrie 1890 și 20 August 1894 – 15 Septembrie 1894. Apariția ei se produce la Râmnic, sunt emise 13 numere a câte patru pagini care, din 1 Noiembrie 1890, își propun să slujească sub deviza ,,Diar politic, sciințific, literar și beletristic”. După patru ani își mută ,,sediul” la București unde ,,emite” ,,sub direcțiunea unui comitet”.
Biblioteca Ostașului, ,,Revistă lunară de cultură”, a fost fondată de generalul Constantin Dona, comandant al garnizoanei râmnicene, iar frâiele redacției au fost înmânate învățătorului Gheorghe Dona.
Nu toate publicațiile râmnicene au un caracter literar, ele sunt și de factură statistică, pentru uzul intern al diferitelor instituții…. Buletinul Camerei de Comerț și Industrie din Râmnicu-Sărat este printre cele ce au avut această direcție și pentru cunoscători, funcționari în mare majoritate, nu reprezintă o necunoscută, sunt date despre activitatea membrilor…. Buletinul de față debutează în martie/aprilie 1927 și este editat fără întrerupere lunar până în Decembrie 1936, cu un număr minim de pagini atingând cifra 34, după care apare sporadic până în 1939 și între anii 1941-1943, 1945-1947. Din comitetele de conducere și redacție îi amintesc pe Aristide Hartular, Iorgu Constantiniu, C. Drugescu, Florian Puiu, Ion Hulpoiu, Gheorghe Vasilescu, Isidor Klein, C. Atanasiu.
Buletinul Camerei de Agricultură din Județul Râmnicu Sărat este o publicație cu nouă ediții, apărută în Septembrie 1930 și finalizată în Mai 1931.