De Rîmnic, de bine! – Capul face, capul trage!
Cum ar veni la noi, de la…. Nu cea cu peștele, ci cu învățământul și educația, adicătelea de la început și uneori este mai lesne să recunoști că nu știi nimic, să pornești din nou la drum din postura neștiutorului, la noi echivalent cu prostul, decât să bați pasul pe loc ca deșteptul.
Cu A mare. Actualitatea apare la 18 septembrie 1927, număr unic, declarat ,,Ziar independent”, sub îngrijirea redactorului responsabil, Rubin Finkelstein și conține informații economice, politice și comerciale.
Scăpată din vedere, cu toate că o amintisem în deschiderea prezentării sumare, gazeta Acțiunea Nouă este încă o zămislire a lui D. D. Petrescu-Zoița, ca stipulata din articolul anterior Înapoi la Hristos și descinde către cititor la 12 Noiembrie 1933 cu intenția de a continua să informeze publicul bilunar, dar aparițiile sunt neregulate. Programul publicației este prezentat în articolul ,,Chemare”, unde domnul Petrescu se oferă se sprijine agricultura aflată în pragul ruinei și să evidențieze ,,… munca, meritul…”. Gazeta rezistă doar până la 15 mai 1934 și mai are două apariții la patru ani distanță, în 1 și 15 ianuarie 1938.
La Râmnicu Sărat ,,s-a tras” Alarma de trei ori, însă domnul Oproescu n-a auzit-o decât pe cea de la Buzău. E drept, sunt 33 de kilometri între noi. Avem însă, cum s-ar zice, întâietate în fața capitalei de județ actual, fondarea primei gazete cu acest nume are loc la 13 Iulie 1897 și apare doar duminica. Clamata ,,independență” însă, face ca ziarul să nu reziste decât până la 18 Octombrie 1898. Cele 19 numere, tipărite la Alessandru Codreanu, la Focșani, girate de directorul George Gealep, conțin articole acide, ceea ce face din Alarma un opozant al autorităților și atrage suspendarea la data mai sus amintită. E aproape caragielească ,,îndolierea” numărului 6 din 17 August 1897, după ce Gealep fusese atacat cu două zile în urmă de patru bandiți de care scăpase cu fugă și fără ediția ziarului. Toate aceste detalii sunt prezentate opiniei râmnicene sub titlul ,,Călăii Presei”. Nici nu putea rezista prea mult, articole directe ca ,,Matrapazlâcurile primarului”, ,,Din mișeliile prefectului”, ,,Mizeriile administrației”, ,,Zbirii poliției și sugeumarea presei” nu puteau împiedica sfârșitul iminent, cu toate apelurile către colegii de breaslă de a se alătura luptei ,,… contra acestei ingerințe asupra sacrului drept al presei”.
Alarma a doua ,,s-a tras” o singură dată, la 1 Octombrie 1927, ca ,,Organ de presă al Cooperativei Deșteptarea”, sub îndrumarea lui Gogu Niculescu.
Alarma cu numărul trei, ultima, a fost emisă în spațiul public la 22 Septembrie 1930, an prolific pentru ziaristica spațiului buzoiano-râmnicean care profilează 16 proiecte jurnalistice, din care 9 aparțin exclusiv Râmnicului. Această Alarmă a avut două etichete: ,,Organ al intereselor cetățenești” și ,,Ediție specială”. Are doar două apariții, prima la data specificată anterior și a doua la 3 Iulie 1931. Cu ea, Hristu Anastasiu, director responsabil, pune punct zbaterii puse în slujba concetățeanului.
Albina Românească a avut aceeași soartă ca și Alarma, a rămas uitată și bâzâitul ei n-a răzbătut până la apa Buzăului. Publicația avea iz naționalist și numărul unic pusese pe frontispiciu propoziția ,,Albina va înțepa pe toți paraziții țării”. Responsabil cu acul ziaristic – N. Mihuțiu, apariție – 7 Decembrie 1929.
