De Rîmnic, de bine! – Cu Dumnezeu…
Că la el e nădejdea și izbânda…. Ușurel, nu mergeți prea departe cu raționamentele, vorbele nu-mi aparțin.
Sunt pretext pentru următoarea gazetă, în strânsă legătură cu cele sfinte. În cei doi ani de funcționare, de la anul domnului, 1928, 15 Răpciune, până la ,,sfârșitul lumii” produs la 29, același Septembrie, 1930, Înapoi la Hristos a dat urbei o ,,Foaie creștină de zidire sufletească”. De la cel de sus s-a vrut de două ori pe lună, de la oameni s-au putut doar nouă numere, ,,mari și late”, format 15×23, centrimetri presupun. Cele opt pagini, administrate și redactate de D. D. Petrescu-Zoița, propun din capul locului o ,,… ofensivă culturală…”, o ,,… mișcare de reînviere religioasă contra materialismului lacom…”, atacă decadența morală ce ,,… roade din temelie poporul nostru…”. Vă mai rețin atenția cu două rubrici, ,,Sfaturi creștinești” pentru copii și ,,Înștiințare” sub al cărui nume se ține corespondența. Dar și proză și poezii.
De la politica domnului, la cea național-liberală. Îndrumarea, ziarul domnului Mitti Zamfirescu, are o viață scurtă, între 8 decembrie 1913 și 13 martie 1914, de numai 8 numere și sprijină preocupările artistice și le așează sub titulaturi ca ,,Foița”, ,,Literatură”, ,,Recenzii”, ,,Cronica Îndrumării”. Alături de directorul publicației apare Gheorghe Mărculescu, comentator atent la ,,Bisericuța din Răzoare” a lui Gala Galaction, dar și la ,,Epigrame”-le lui C. C. Brăiesku căruia îi dedică ,,una” concluzivă: ,,Că ai scris la epigrame,/ Lucru nu e de mirare;/ Ce folos însă amice,/ C-ai uitat să le pui sare”.
Același nume apare după șapte ani, dar ca ,,Organ al Partidului național-liberal din Râmnicu Sărat”, condus de un comitet. Îmi dau seama după articolul ,,Candidatul nostru”, în care se face referire la Alexandru I. Zamfirescu, printre altele autor de articole la acest ziar, că perioada de un an și o lună de funcționare a vizat doar scopul pur politic în preajma alegerilor. Debutul are loc la 14 ianuarie 1921, iar după numărul șapte dintre cele 12 publicate, gazeta se schimbă la față și din Îndrumarea devine Viitorul Râmnicului. După nevoi, nenică! Semnatarii scrierilor politice și culturale sunt persoane notorii în ziaristica acelor timpuri: Gheorghe Niculescu, Octavian Moșescu, George Baiculescu, Nicu Protopopescu. Rubricile, obișnuite: ,,Diverse”, ,,Diferite știri”, ,,Cronica literară”, ,,Informații”, ,,Săgeți”…. Apar ,,Sonete”, scrise, avertizați de Baiculescu că avem de a face cu o râmniceancă, de Alexandrina Scurtu.
Din punctul ăsta de vedere, al sincerității, Înfrățirea Română a trecut testul cu anunțul de apariție ,,când poate”, nu ca anterioarele care fie hebdomadare, fie bilunare, nu și-au onorat promisiunile. Foaia ,,pentru apărarea intereselor românești” apărea într-o perioadă tulbure, la 8 septembrie 1937, în anul electoral premergător instaurării dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Cum să nu fii naționalist când etniile minoritare ajunseseră să acumuleze mare parte, dacă nu toată, din economie, cum să nu îndemni la înfrățire român cu român? Vremuri grele…. Gazeta a fost fondată de învățătorul N. C. Șerban, iar în cele zece numere apar ,,Informații”, versuri, etc, îngrijite de autori ca Vasile Militaru și Alexandru Mateevici. Obștescul sfârșit are loc la 10 zile după instaurarea dictaturii la 20 februarie 1938.
În Zori a fost o revistă școlară, cu un parcurs scurt, trei numere, 1 și 2 simple, 3 și 4 cumulate, doar o lună și jumătate, de la 15 octombrie la 30 noiembrie 1912, inițiată de ,,Noi, elevii gimnaziului din Râmnicu Sărat…”. Acțiunea a pornit de la obsevația că ,,… printre actualii liceeni se găsesc mulți cu talent literar…” și și-a propus să-i pună ,,… la o muncă nobilă și serioasă.”. Versurile, proza, traducerile, articolele sunt însă modeste, scrise de niște copii. Dintre ei se remarcă doar unul: Victor Dimitriu. Viitorul mare publicist râmnicean. Dintre titluri, doar două: ,,Iubiți camarazi” și ,,Ce se iubea în Caragiale”.