De Rîmnic, de bine! – Înainte și după…
Când timpurile o iau razna nu știi cum va mai arăta lumea în care trăiești, nu știi dacă ce ai construit va mai sta sau nu în picioare.
Ce-a fost atunci doar ei pot să mai spună, cum au simțit și perceput acele vremuri este totuși scris pe hârtie. Informatorul avea să prindă două perioade, una mai lungă care debutează la 5 august 1930 și se încheie pe 22 martie 1935 sub deviza ,,Ziar independent” și alta de foarte scurtă durată între 2 septembrie 1947, cu aproximație, și 15 februarie 1948 când era firesc să se autodeclare ,,Ziar democrat de informațiuni”. Gazeta s-a vrut de la începuturi împotriva fascismului și legionarismului, după cum susține materialul bibliografic aparținând domnului Alexandru Oproescu, dar care nu văd să fi făcut nicio dovadă, n-am găsit nici măcar un titlu care să sugereze această orientare. Poate în pântecele diversificatului material publicat în 124 de numere să fi strecurat autorii acele păreri împotriva acelor mișcări care au adus atâta nenorocire întregului mapamond. În mare parte semnatarii vă sunt deja cunoscuți, în fruntea lor stând fondatorul N. Ionescu și ca prim redactor Constantin Anastasiu, ei polarizându-i pe Victor Dimitriu, Alexandru Baiculescu, Ion Magu, Theodor Brătescu, O. Băltărețu, C. Georgescu-Onrejița, D. D. Petrescu-Zoița, N. P. Stanciu-Bălțați, Nicolae Mihăescu, Constantin Baldovin, Victor Avram, Vladimir Ciudra, Vasile Militaru, etc. Cele câteva nume de rubrici vă vor convinge că nu vorbeam în van despre lipsa vizibilă a unui atac frontal împotriva mișcărilor mai sus menționate: ,,O glumă pe săptămână”, ,,Note”, ,,Colțul meu”, ,,Ultima oră”, ,,Știri și fapte”, ,,Tribuna liberă”, ,,Reportaj politic”, ,,Informații”, ,,Cronica literară”, ,,Ecouri”, ,,Note de drum”, ,,Colaboratorii noștri”, ,,Literatură”, ,,Vârfuri de ac”, ,,Curier juridic”, ,,Colțul femeii”, ,,Foileton umoristic”, ,,Epigrame”, ,,Știri și comentarii”, ,,Punctul pe I”…. Aceleași probleme dezbătute ca în fiecare ziar de provincie, lipsa teatrului, a localurilor sportive amenajate, a celor ,,de plăcută recreație familiară”, a distracției, problema dispariției în viitor a muzicii militare din grădina publică fiindcă primăria nu a mai catadicsit a împlini plata a 80.000 de lei în contul prestațiilor…. Se salută inițiativa înființării Universității libere ,,Poiana Mărului” de către Octavian Moșescu, după modelul celei de la Balcik, se face recenzia conferinței susținute de Pamfil Șeicaru în amfiteatrul actualului liceu Alexandru Vlahuță, se sărbătoresc cei 60 de ani împliniți ai lui Cincinat Pavelescu, nu este uitat Almanahul Râmnicului Sărat la apariție, despre activitatea cercului studențesc ,,Alexandru Sihleanu”, apar știri despre volumul Revizuirea Religiei, se căinează bietul sărac aflat în pragul dezastrului în prag de naștere a mântuitorului…. Închei cu articolul lui Victor Dumitriu, ,,Spre era socialistă”.
Aveam de ce să mă simt dezarmat. Se observă în numele menționate prescurtări ale prenumelor și numelor de familie pe care pur și simplu n-am putut să le identific. Prin bunăvoința confratelui mai mare, Vasile Ghinea, am obținut al treilea material pentru documentare, ,,Istoria jurnalismului din județul Buzău” semnat de Viorel Frâncu. După o primă parcurgere, a se lua de răsfoire, încercând să confrunt datele cu cele din ,,Literatura în publicații buzoiene și râmnicene…”, mi-am dat seama că de fapt lucrarea domnului Frâncu este un conspect sumar al acesteia din urmă, cu specificația că ia fiecare an de la 1839 și îi alocă publicistică și autori la naștere și deces. O pusesem deoparte cu gândul că avea să-mi fie de folos ulterior la prezentarea personalităților care au stat pe meterezele culturii râmnicene. Am dat însă de acest N punct Ionescu. Am mers la index și spre surprinderea mea am găsit trei asemenea și un Nae Ionescu surplus. Nicăieri nu se face dovada uneia și aceleiași persoane, drept pentru care am renunțat să mă hazardez la un Nicolae sau Nae fără tăgadă. Întâmplător mi-au fugit ochii peste câteva nume de publicații ale căror literele aferente inițialelor nu apar la Oproescu. Să nu vă spun cât am fost de indignat de lipsa de precizie, consecvență și documentare temeinică, motiv pentru care, cu scuzele de rigoare, după momentul epuizării ziarelor de la litera ,,Δ mă voi întoarce pentru a corecta neajunsul.
