Ora de muzică 138
Pentru o perioadă de timp revenim la obișnuitele episoade cu anii de glorie ai lui Sting, lăsând în urmă gâlceava mea cu….
Se duseră jumătate dintre albumele lui, cele mai importante zic eu din toată cariera. Epopeea lui Gordon Sumner continuă și după părăsirea vechiului mileniu, după o pauză compozițional-discografică de patru ani, 2003 aducând în prim plan Sacred Love, LP-ul cu numărul șapte al carierei de artist solo. Față de precedentele, unde mâna artistului pop încă mai căuta secretele jazz-ului, a reușit cu acest material să se dedice în totalitate acestui gen când negru, când sud-american. Se cunoaște rafinamentul la care un artist complet ca el a ajuns, putând struni deopotrivă ciupelile acordurilor ,,stricate” , vocea și versurile, nu puține pe centimetru pătrat de melodie, toate la un loc, un complex de gândire sofisticată, o cloceală de patru rândudri de anotimpuri care i-a adus beneficiul desăvârșirii. După urechile și auzul meu avem de-a face cu o chestie intimă, cu trăiri substanțial maturizate, avem în față un om în toată firea, stăpân pe sine și pe tot ce-l înconjoară, suntem martorii unei adevărate stări supreme de muzică, o nirvana a notelor. Ca pretendent la căpătarea înțelepciunii muzicale am răsfoit pagini întregi de născociri ale diferitelor stiluri și pot spune că Sting nu se încadrează în tiparul obișnuit al înșiruirilor acordice ale genurilor cu care cochetează. Uneori am impresia că întenționat ocolește clișeele armonice. Am rămas năuc încercând să mă agăț la prima vedere de o tonalitate de bază, exemplul cel mai bun fiind Whenever I Say Your Name. Primele măsuri se pot decoda ușor, doar un acord cu cvintă micșorată pe poziția trei și cu nonă mărită la a patra, dar după tevatura repetării lor pe o întindere de șaisprezece măsuri se dezlățuie ,,jihadul” armonic. Același tipar este trecut din două în două sau din patru în patru măsuri în altă tonalitate. M-am pierdut. Și nu este alt lucru mai rău pentru un muzician decât să nu știe pe unde se află într-un cântec. Pe undeva se poate asemăna cu Wagner, în operele căruia nu te poți agăța de un ton fix, desele enarmonii și cromatizări creând senzația de totală nesiguranță, relativizând existența unui pol, unui ghid după care să împarți materialul sonor audibil.
Dar să nu intrăm în amănunte tehnice sofisticate. Să prezint lista cu piese ale acestei ,,iubiri” nu știu dacă sacră, inviolabilă, de neatins sau sfântă după traducerea ,,maestrului” Google. Albumul debutează la ,,interior” cu Inside, Send Your Love, melodia despre care vorbeam anterior, Whenever I Say Your Name, Dead Man’s Rope, Never Coming Home, Stolen Car, Forget About the Future, This War, The Book of My Life și Sacred Love. Zece cântece sofisticate, cu câteva tehnici interpretative instrumentale inedite, cu câteva reluări sau mai bine zis varientări ale unor piese precum Fragile și Mad About You…. Se spune că discul a avut două melodii primite bine de public, Inside și Dead Man’s Rope, dovadă sunt vânzările care doar în Europa au atins un milion și nu nu mă mir acum, după ce am stat atent la piese, că țări ca Elveția și Olanda i-au oferit poziția întâi în topuri, dar și italienii și culmea, polonezii. Americanilor de asemenea le-a vândut un milion de copii și germanilor 150000, cele mai multe într-o singură țară.
Mi-e că voi păți la fel ca și în cazul celorlalte șase, că voi fi nevoit, dar este o obligație morală față de acești memorabili truditori pe câmpiile muzicii, să lungesc această nouă născocire a lui Sting și cele ce urmează să le dezvălui în viitor. Sunt atâtea de spus despre colaboratorii lui încât mă întreb din nou nedumerit: cine este mai celebru, el sau ei?
