Paràlele – Douăj’ de parale și patru
Plecat-au ei românii cu rulmenți și mileuri, cu autocarul sau orbecăind prin grohotișurile fâșiei îndrumați de înșelătoare călăuze, cu….
Era normal ca alții să le ia locul. Tot de ai noștri călăuziți. Nu furaseră și nu înșelaseră destul prin străinătate, doreau acum, prin mâinile credulului italian, spaniol sau franțuz, să răpească țării părăsite câțiva jepi mai răsăriți cu tot cu pădure, niscai jivine și tot ce rămăsese de căpătuială. Cu trucuri românești îi înșeli doar o dată pe venetici și ferescă sfântul să le învețe. Mai priviți vă rog încă o dată în urmă. Economia, teritoriul și poporul nu sunt astăzi în paragină și pericol de a fi desființate din cauza vreunui complot, conspirațiilor străine, sunt doar consecința furării propriei căciuli, sunt continuarea și finalul unei mentalități cu adevărat bolnavă, strâmbă, sănătate mintală românească ciuntită și amputată pe parcursul a trei răzbeluri în mai puțin de o sută de ani. Suntem din păcate fiii și fiicele unor….
Păi Decebal și-ar fi luat zilele dacă nu era demn, Brâncoveanu s-ar fi dus la tăiere cu tot cu familion dacă nu dorea un exemplu pentru ceilalți într-un secol în care peșcheșul și trădarea erau la mare preț? N-o fi simțit oare că mândră nație valahă era în pericol de-a se da-n amestec cu hoardele lui Han, n-a vrut oare să dea un semn celor de-o limbă cu el? Până la urmă cel mai martir dintre toți a fost să fie Ceaușescu. În prostia lui a murit patriot. Exemplu pe care prea tânărul Mihai, viță de domnie săracă, n-a fost în stare să-l dea. I le-a aruncat în cârcă lui Antonescu, lui Maniu….
Noi știm doar o parte, partea care ne convine, partea frumoasă a istoriei tocmai pentru a ne disculpa în fața unor acuzații ca…. În ignoranța mea nu mai știam pentru ce a fost descăpățânat neica Constantin B. și-l puneam și eu pe același taler cu mai marii, acum însă…. Cele nouă învinuiri vorbesc în mare parte despre trădare și preamărire. Câteva se referă la bani, la palate și titluri, unul la corespondența cu dușmanul, unul la complicitate cu neamurile-i. Penultimul este însă de tot râsul, ascunde totuși ceva trufie: cumpărarea de instrumente muzicale pe care însuși sultanul nu le deținea. La așa condamnat, așa călău.
Și este doar un caz. Dar nu dați vina pe turc că a ucis domnitorii, mamă de viță nobilă, doamna Chiajna, și-a oferit boierii pentru domnia fiului și averile fiicelor, pe unguri, fanarioți, nemți și ruși că v-au răpit rând pe rând liderii, avutul și țara. Toate acestea sunt rodul unor găinării personale ale unor mațe mult prea nesătule, ale unor minți de dus la ospiciu, ale unor vise deșarte de nemurire.
O pădure nu face cât un om, de aceea mai bine moarte-n copaci decât de nație, mai bine un deal golaș decât un oraș industrializat, mai bună o apă curată decât o ruginitură de fier pe șenal navigabil. Ne-am ecologizat, suntem probabil statul cu cea mai nepoluată atmosferă, cu cele mai puține fabrici și cei mai puțini muncitori. Trebuie un cuvânt de recunoștință celor ce-au ucis fioroasa fiară economică ce-și arăta colții, flăcările și fumurile și au salvat un popor de la asfixiere, trebuie o plecăciune. Scuzați, asta am făcut deja.
,,Răul deci e înlăuntru. Nestabilitatea este cauza căderii proprietăţii mari teritoriale, căderea acestei e strâns combinată cu căderea breslelor, şi aceste clase au format în disoluţiune o clasă de proletari care trebuieşte deprinsă la muncă.” – Eminescu, 23 decembrie, 1877.
