Paràlele – Șase parale
Locuiți la bloc? Fusesem locatar ca și voi într-unul dintre apartamentele ,,bunăvoinței” socialiste de-a depăși grabnic și pentru totdeauna stadiul prim de trai la bordei.
Este imposibil să fii lapte și miere pentru fiecare dintre vecini, orice mormăială sau lipsă de salut, excesele de bucurie și furie încadrate în arealul acordat sub formă de chirie sau proprietate deranjează. Aici funcționează două reguli: sau cauți ponderare ca să primești liniște, ori produci balamuc pentru a primi în schimb scandal. E suficient să ridici sprânceana ca să provoci un adevărat război civil de scară. Dacă patru pereți nu pot calma spiritele, gândiți-vă….
La traiul în comun în peșteră. Femei, bărbați și copii grămadă. Orice acțiune aducea cu sine reacțiunea imediată transformând habitatul într-un club de vaiete și răcnete, într-un câmp de bătaie acoperit rupestru de forme multiple de pete sângerii, artistic împrăștiate pe toate planurile murale închipuind…. Se vede bine că înainte, la baza primei tentative de agricultură a stat foamea, răzmerița și arta, sincretismul adunând laolaltă gestica, adică dansul, sunetul, în speță muzica și coloristica, reprezentanta desenului. Din presupunerile mele, divizarea indivizilor a dus la conturarea civilizației, despărțirea de meteahna vânătorii clasice de grup, cea care aducea cele trebuincioase gurii, dar și necazul împărțirii strâmbe, a statuat primul pas către ceea ce numim astăzi țăran, un ins în comuniune cu natura, dar și în conflict, o tipologie, îl putem denumi omul nou, care nu are la comun cu restul civilizației decât hotarul de proprietate. Fără nici o umbră de jignire mă încumet să spun că studiul speciei umane poate începe de la el, de la paysan, chiar cel român, singura relicvă de la începuturile lumii conservată în cea mai bună stare, singurul genom care a supraviețuit fără modificări. Alesul sorții s-a rupt de șleahta de leneși și a apucat pe drum solitar, așteptând de la tot ce-l înconjoară doar cât îi putea oferi, cu minime cunoștnțe despre zi și noapte, cald și frig, foame și sete, cer și pământ, dar cu o dorință arzătoare de viață, de supraviețuire în orice condiții.
Micile progrese, nesemnificative, dacă mă raportez la câți ani doriți să iau din trecut, n-au schimbat cu nimic mentalul de nezdruncinat al agrarianului. Colibă sau casă cu etaj este totuna, somnul și-l face în ,,chilia” din dos, la fel de asudat ca și cum noaptea ar fi o continuare a muncilor de peste zi, n-o să-l vedeți zăbovind la masă mai mult de ultima înghițitură sau sorbitură de rachiu, să nu vă așteptați la clemență când îi sunteți în preajmă, tovarăș de travaliu, vă va cere echitate, să nu-l înfruntați fiindcă o să dați de belea și vă va sări la grumaz fără remușcări și nu-l puneți în situații echivoce, vă va lua drept îngânfați și vă va întoarce spatele. Vorbiți-i deslușit și clar, vă va ridica statuie. Poate de aceea a fost atât de naiv încât să se lase prins în mrejele atâtor elocințe vânturate pe la urechile-i ciulite când s-a pus problema pământului: de dat și luat.
El și ai lui au adus progresul, refugiați ca veneticii prin pribegie de satul natal au închipuit toate năzdrăveniile cu un singur gând, al întoarcerii la țărâna în care au fremătat tălpile tatălui, bunului și strămoșilor. S-a visat însă și boier, doar pentru o zi. Nici n-ar fi apucat mai mult, hienele, cei de care fugise în preistorie, îl pândeau încă de atunci. Așa s-au născut toți cei care nu se numeau țăran, cei care au găsit în el potențialul lenei, furtișagului și vicleniei lor, așa s-au construit ierarhiile, clasele sociale, statul, plecând de la cel mai de jos și mai important element, truditorul râmului, uitând totuși să-l includă, omițând un amănunt vital: fără fundament nimic nu subzistă. A avut puterea mereu de-a o lua de la capăt. S-a întors din temniță, din război în zdrențe, cu piciorul gol, acasă.
,,Există sau nu în realitate o cestie agricolă a căruia soluţiune interesează bunul trai al ţărei? Subt impresiunea agitaţiunei pe care se încearcă unii a o răspândi în ţară, se vor găsi mulţi oameni care, din interes sau luaţi de curent, vor răspunde într-un mod afirmativ. Toţi se pun la lucru şi caută un remediu, şi se văd mulţime de legişti, trăiţi în codice şi în procedură, care n-au văzut niciodată un plug, nu ştiu să deosibească grâul de ovăz sau de porumb, fără nici o cunoştinţă de munca câmpului, nici de obiceiurile ţăranilor, nici de nevoiele şi dorinţele lor, ignorând chiar limba ţăranului, îi vedem în materie de arătură, de seceră, de prăşilă, de vite, de transporturi, ceştii abstracte de drept. Oameni practici şi pricepuţi în materie, desprind d-a înţelege aceste disertaţiuni, le spun în zadar că, înainte d-a propune remediuri, trebuiesc studiate cauzele răului. Aşadar care sânt aceste cauze? Ele nu sânt acolo unde le văd doctorii în drept.” – Eminescu, 12 februarie, 1882.