Ora de muzică 113
În afara fiului, tot pachetul vocal al lui Brand New Day este negru tuci. Vă mai rețin atenția cu doi, ultimii.
Ken Williams vine de departe cu cântec, de prin 1973. Opt albume într-un singur an, mare parte în calitate de compozitor, dar și glas de rang doi. Să nu vă mire că unul dintre ele este cu cântece de nuntă, nu din cele de care vă închipuiți ci din celelalte, pur americane. Cam cu asta se ocupă pe toate cele 60 și ceva de discuri, rar am văzut că a înregistrat ca instrumentist, alegând tot isonul, în schimbul celui cu note grave, de bas. De ce să mint că am habar de artiștii cu care a colaborat? N-am recunoscut decât trei nume:Patti Austin, Sting și Alicia Keys.
La prima vedere zici că nu-i știi, când treci la alt artist și-i confrunți cu cei ai precedentului începi să tresari. Dennis Collins, ultimul cu vocea, a început mai devreme decât Ken, în 1971 și îl ,,și întrece” în albume, peste 130, unul aparținându-i în întregime: Waiting For You, 1987. Artiști comuni cu Ken: Jimmie Vaughan și Patti Austin. Participant la cei doi colegi, prezentați episodul trecut, Marlon și Darryl, pe albumele proprii. Alte nume cu greutate: Tom Jones, Celine Dion, David Bowie, Billy Joel, Inner Life, Diana Ross, David Wilcox, Roberta Flack, George Benson și Johnny Winter, cu care scoate peste 10 discuri.
N-o să mă despart de Brand New Day fără să adaug și personalul de pază la mixer și cabluri, Neil Dorfsman, un american de nădejde pentru cel puțin patru capete de afiș: Sting, Dire Straits și Mark Knofler implicit, Paul McCartney și Bruce Springsteen. Nu știu cum de l-am făcut uitat în momentul prezentării lui Nothing Like the Sun, el este beneficiarul Grammy-ului obținut de Sting în 1987, dar trofeu ca acesta îl obținuse și anterior, special decernat pentru meseria căreia i s-a dedicat, una bucată aurită din partea succesului marcat de Brothers in Arms tot în 1987. În 1988 își mai trece unul, din postura producătorului, oferit de Bruce Hornsby și în 1999, acesta, răs-bătut de mine, Brand…. Acestor mari nume li se suprapun Bob Dylan, Björk, Paul Brady, Def Leppard, Bonnie Tyler, They Might Be Giants, Richie Sambora, Tears for Fears….
Am găsit și povestea înregistrării albumului în casa lui Sting din Italia printre interviurile cu Simon Osborne, mâna dreaptă atât a lui Sting, cât și a lui Padgham, producătorul lui Sting până la acest material. Tehnica de studio, spune Simon, a fost mutată cu totul pe plaiurile italiene și instalate într-un hambar, după ce a fost curățat și revopsit. Noutatea muncii a constat în primul rând în poziționarea microfoanelor, apte să capteze până și căderea firului de praf, dar și în distanța neobișnuit de mică între cel ce apăsa butonul Record și interpretul care-i sufla în ceafă L.A., L.A….. Pentru un uzant de software, așa cum sunt eu, amănuntele furnizate de Simon sunt o adevărată lecție și cred că voi face un popas, două, începând cu episodul următor, pentru cei care au auzit sau au cochetat din curiozitate cu programele de muzică.
Oricine a călcat pragurile studioului Abbey Road este celebru și dacă a dat cu mătura la intrare. Chris Blair a fost de la începuturi acolo, adică dinainte să poarte acest antet, a plecat de jos, de la munca ,,tăietorului de disc”, a producătorului de acetați, a ,,operarorului de bandă”, dând ajutor Beatles-șilor în acel an la fabricarea vestitului disc în care apar pe copertă traversând strada, dar asta este altă poveste pe care, din zvonuri, o voi devoala. Legenda a pornit în 1931 cu fundarea Gramophone Company, predecesoarea EMI și purtătoarea celebrului nume dat albumului celor patru ,,broaște” engleze începând cu 1970. A vorbi despre Crhris este egal cu a vorbi despre toți cei care au fost oaspeți sau gazde sălilor de înregistrare, camerelor cu mixer, este tot una cu cei ce au călcat renumitele trepte: Radiohead, The Divine Comedy, Sting, Travis, Gorky’s Zygotic Mynci, Mike Scott & The Waterboys, Spiritualized, Oasis, Queen, Blur, Saint Etienne, Muse, Genesis, Supergrass Bernard Butler, Roxette, Kate Bush, Cliff Richard, Paul Carrack, Tina Turner, Mike Batt, Duran Duran, James, Gary Moore, Phil Collins, Madness, Alan Parsons, Teenage Fanclub, Tanita Tikaram, Morrissey, The Buzzcocks, Joan Armatrading, James Galway, Boyzone, Jethro Tull, Pet Shop Boys, Roger Taylor, Rolf Harris, Robbie Williams….
Mai există cineva netrecut în revistă, Frankel, cel care s-a preocupat de îmfătișarea albumului. Mare pișicher și el. A ,,împușcat” în nume personal câteva nume grele: Cat Stevens, Janet Jackson, Supertramp. Sau o fi fost invers?
