Ora de muzică 91
Ghost Story mi-a lăsat impresia, și nu mă înșel, că este o variantă veselă a primului nume pus pe tapetul discului Brand New Day, A Thousand Years.
O abordare majoră, melancolică, optimistă, acompaniată ca și sora minoră cu ciupire de coardă, de natură ,,rece” sau clasică așa cum i se mai spune chitării cu cutie de rezonare. E a mia oară și la mine când din zori mă trezesc cu fiorul acela pe care fiecare început ți-l strecoară în sân, un fel de teamă amestecată cu curiozitate și nu s-a nimerit la întâmplare ca azi, așa cum o făcea Sting în 1999, să mă aflu la încă o răscruce de drum muzical, poate ultimul din seria ,,fac ce vor alții”. Să mă las pe mine și să culeg laurii invitatului meu cel de aproape patruzeci de mici seriale. Brand New Day i-a adus lui Sting două Grammy Award, amândouă pe aceeași temă, unul pentru cel mai bun album pop vocal, iar celălalt oferit pentru cea mai bună interpretare vocală. Numărul zece, piesa Brand New Day este folosită timp de șapte ani de postul CBS în matinalul The Early Show, o emisiune cu rădăcini încă din anii 50. Aminteam de încă două melodii, nenumite atunci, care au făcut obiectul adăugirii pentru produsul comercializat în Japonia, consumatorul numărul unu mondial de muzică și nu numai. Asemănătoare oarecum mentalitatea introducerii unei piese în repertoriul unui disc cu cea a colaborării cu James Taylor la Fill Her Up, tribut pentru Lyle Lovett, așezată după cifra 11, Windmills of Your Minds este o abordare proprie a creației celebrului Michel Legrand și cuplului de compozitori și textieri, la fel de titrați, Alan și Marilyn Bergman. Windmills… este mai amintită și cântată decât înșiși inventatorii ei și interpretată în stil ritmat, funk, este surprinzătoare și nu alterează cu nimic sentimentul pe care ți-l induce originalul flancat de viori, în cazul lui Sting acompaniat vizibil de pianul electric marca Chris Rea, evidențiat clar în On The Beach și ca să exagerez puțin, melodia este mai celebră decât însăși muzica.
Nedus la biserica anglo-americană, la cea în care se ridică osanale dumnezeului muzicii, crescut cu ortodoxismul muzical nou românesc, am crezut că EPK, ultima zvâcnire de pe Brand New Day are gust liric. La ce te poți aștepta când în dreptul ei găsești 9:21? La o maxi creație. De găsit n-am putu afla conținutul, însă din căutările mele sumare am găsit cheia dezlegării misterioasei necunoscute: Electronic Press Kit. Un material video al cărui conținut prezintă succint realizarea unui disc, date biografice, impresii, informații de contact, fotografii, imagini din timpul sesiunilor de lucru, echipamentele de studio și nu numai. Inventatorul acestui tip de expunere media se numește Andre Gray și este primul care a pus pe internet un astfel de material la data de 8 ianuarie 1995. Gray este cel care a scos primele certificate de vânzări online, inovație pentru care a primit prețiosul The Johannes Gutenberg Inventor Prize. În domeniul muzical, cel dintâi artist care s-a folosit de un astfel de mod de publicitate este Aaron Hall, cântăreț și compozitor de R&B. Cu toate aceste materiale, întâiul artist auto-,,reclamat” Aaron Hall n-a reușit să repete figura din 1992, atunci când pentru două săptămâni s-a cocoțat pe treapta cea mai înaltă a clasamentelor R&B americane cu Don’t Be Afraid.
De-aia gândesc eu că nu trâmbițele, țipetele și strigăturile, exhibițiile și lauda de sine nu fac dintr-un muzician neapărat o celebritate, că infatuarea nu așează pe nici o culme pe nimeni. Cu aceeași frică matinală prefer să-mi cânt și să-mi ascult sufletul. Încercați și voi.
