Brigada diverse – (N)ela (c)ară 1 t(u)n, (o) i(e)
26 iulie 2024
Aici nu de Sodoma și Gomora este vorba, ci de zona de siguranță a omenirii, de anii câștigați întru etică și moralitate. Puțini în istoria omenirii. Educativi însă. Terfeliți de o bună bucată de vreme de niște copii fără educație, îndoctrinați subliminal cu sexualitate excesivă, bazată pe paradigma man to man. Caz mediatizat în plină paradă militară, deși costumații sunt polițiști, cu formula variabilă woman love woman, dar doar în fază de promisiune. Ea îndrăzneață, îngenuncheată, ea în picioare, cu mâna sub pălărie, la ochi (să fi fost emoție, să fi fost rușine…?). Departe de a mă mai interesa asemenea prefacere a naturaleței vieții (rămân total indignat totuși), omul care se ocupă de litere de ceva vreme rămâne consternat că o parte dintre confrați iau cuvintele în cel mai neserios și greșit mod. Subiectele din urmă sunt așadar feminine, dar îndreptățite în minte că li-i genul neîndestulător. Așadar, nu „Amândoi lucrează în poliție.” (în a italiană): amândouă, frate!
Și eu ca prostul, neîncrezător că mai urmărește cineva poveștile mele. Să aflu că datoriile către mine preocupă comunitatea locală. Vă rog, doamnă sau domnule, ce ați dat în „vileag” mica mea „nemulțumire”, să recitiți prima frază (cu un singur verb) de la începutul acestui paragraf la final. Acolo sunt conținuți (să nu bâjbâiți prin labirinturi umberto-ecoiene) germenii decodării.
Pe cât de matematic a fost Eminescu în toată opera poetică, pe atât de… – uite că nu s-a inventat (ori nu-l știu eu) cuvântul aferent celui ce nu știe știința numerelor – „tufă de Veneția” este „creatorul” de versuri actual. Să arunci cu vorbe cât mai ireal conexate, fără să cauți măcar o umbră de posibil, de logică…. Și dacă m-am săturat de „metafora” „tăcerea din cuvânt” și orice gravitează variabil în jurul ei, n-o să pot accepta veșnicia curcubeului.
Nu cred pe nimeni. Pornind de la acest principiu, dar și renunțând pentru câteva clipe la el, am reușit să îngurgitez unul dintre subiectele celor de la „Secretele lui Lovendhal”. Poate ca să și răspund totodată unui comentator de pe la ei vizavi de credibilitatea afirmațiilor acestora. Un simplu consult al arhivelor ieșirilor în spațiu demonstrează că nu tocmai ușor și nu oricând, ba bine că nu fără eșecuri cu tona, omenirea s-a desprins dincolo de bariera maximă a aripilor flotante. Și că pe 22 mai 1962 nu era nimeni atât de sus pe cer, nicidecum nu se găsea pe Marte respirând aer. Abia peste două zile Scott Carpenter se-mbarca pe Mercury-Atlas 7 și ateriza și la 400 de kilometri de ținta planificată. Sigur că i s-a imputat și a recunoscut ratarea. Sigur de la licuricii din spațiu orbital.
Și ea e mare, dar și mă-sa. Ciuhuleasca.
Doar în State se mai găsesc indivizi care cred că ucigând cu pușca un nemernic au scăpat omenirea de nenorociri. Și-a mai și ratat. Dar mi-e că omul nu l-a ratat pe Trump….
Tot grila electronică rezolvă problema corecturilor la Bac. Mă mir că domnul ministru nu a dispus sancționarea profesorilor din comisii după 49.000 de ratări. Amenințarea legală cu pușcăria cred c-ar rezolva lipsa de vigilență (nu și lipsa de știință).
Doamnă inspector școlar de la Iași, ce este acela profesor mai slab pregătit? Adică de ce este acceptată o astfel de persoană în sistem? Nu tot ajunge cândva de la sat la oraș, unde spuneți că e numai spumă? Vedeți vreo urmă de logică aici?
