Ora de muzica 2 – Sometime after… Police
Mai că mă ia cu rușine. Aproape două luni de la ultima vizită pe undele muzicii celor doi foști colegi de trupă, când și când reuniți după marea schismă din 1986.
Câte nu face omul după ce se eliberează de căpăstrul lui Sting. Multe. O căruță de cuvinte ce reprezintă tot atâtea filme la care a compus coloana sonoră. Câteva filme de televiziune. O operă. Și câteva spectacole de balet. Așadar, un Copeland extraordinar, cu potențe nebănuite. Și muzica unui film comandat de Discovery Channel, al cărui nume este The Leopard Son.
Până la a le descoperi valențele, cu răbdare, vom trece mai departe, dar mult înapoi, fiindcă toate compozițiile, soundtrack-urile mai sus amintite se întind pe o perioadă de 11 ani, 1987-1998, pentru o colaborare ocazională cu Peter Gabriel, dar și cu Genesis-ii Mike Rutherford și Tom Waits, în 1986. Cu Peter pentru piesa Red Rain, de pe albumul de trei piese So, amploiat cu fusurile: hi-hat-urile. Poate părea ciudat să fii chemat doar pentru a da în talgere, dar ce importante sunt acestea! Același an, echipă împreună cu Adam Ant (numai furnică nu este omul, poate în dreptul muncii, care nu este deloc puțină), pentru piesa titlu a filmului Out of Bounds, al lui Anthony Michael Hall, producător și actor. Pelicula, deși Wikipedia creditează doar pe Copeland ca autor al muzicii îi mai are pe Robert Berry, Night Ranger (piesa Wild & Innocent nefiind inclusă pe niciun album al lor), Belinda Carlisle, The Smiths, The Cult, The Lords of New Church, Sammy Hagar, Siouxsie and the Banshees. Doar ca informație, pentru moment, scurta perioadă și un singur album al trioului de jazz Logic, format de Copeland, basistul Stanley Clarke și cantautoarea Deborah Holland, desființat din motive financiare, albumul având încasări slabe. Isprava din 1993, când a compus Horse Opera pentru Channel 4 și în 1999 pune o voce, a soldatului american, în desenul animat South Park: Biggerm Longer & Uncut. Ce se mai difuzează și azi pe Comedy Central.
Ne oprim la filme, la coloanele sonore și la contribuția lui Copeland. De televiziune, în 1985. Iar printre primele se numără Star Wars: Droids: The Adventures of R2-D2 and C3PO. Cum știm că niciuna dintre ecranizările pentru cinema nu se numește astfel, deși tot în regia lui George Lucas, filmul este animat și subiectul provine în mare parte din scenariul original al Războiului Stelelor. Lui Copeland îi aparține tema muzicii de deschidere, In Trouble Again. Cum creditele pentru piesă sunt rezumate la „performed by…”, m-am repliat pe pagina lui Stewart spre a găsi adevărul. Cât este el, puțin. Piesa este în coautorat cu Derek Holt, personaj care nu are niciun tag, nicio trimitere către o informație suplimentară. Și totuși. Avem un ThePoliceWiki care deține și fotografii – cu Derek împreună cu Copeland -, un tip grăsuț, cu un cap mai scund decât Stewart, care în 1975 a fost într-un turneu cu acesta, în Anglia, Derek cu Climax Blues Band, Stewart cu Curved Air. Ce povestește Derek….
Merită un alineat nou. Miles Copeland a fost și managerul Climax-ului, iar casa lui din Londra era uneori locul unde poposea trupa lui Derek pentru concertele din capitală. Este și printre ocaziile în care Derek îl vede și ascultă pe foarte tânărul Stewart exersând la tobe și îl felicită pentru cât cântă de minunat și s-o țină așa, căci va deveni mare. Pentru Droids, Stewart căuta încă un compozitor, așa că i-a cerut material lui Derek, acesta i-a trimis din piesele lui, înregistrate și vocal și așa a început colaborarea, dar piesa ce a rămas pe coloana sonoră a filmului a suferit modificări și a primit și tratamentul de studio potrivit, de înaltă clasă, Fairlight-ul despre care amintește fiind un digital audio workstation, sampler și sintetizator digital. Comparativ cu ce există la această oră pe piața ca software muzical, diagramele wave-urilor seamănă extraordinar cu cele ale Pigments-ului. O altă amintire îi regăsește pe amândoi în studioul lui Stewart, el la tone, Derek la bas, cântând ceva, Derek considerând că ar fi fost pus la încercare, cumva unei probe pentru postul de membru a ceea ce a devenit ulterior Logic, însă Stewart era mai rock, iar lui Derek i se părea prea simplu și de aceea a scăpat atunci acel tren (la englezi boat). O altă întâlnire a celor doi s-a produs în Franța, la castelul Marouatte al lui Miles, unde au compus alături de nume mari precum Jeff Beck, Timothy B. Schmit, Lisa Loeb…. O experiență fantastică, o oportunitate nesperată de a întâlni atâția muzicieni de calibru, oferită de Stewart. Când i-a arătat camera cu trofee din casa Bledlow Ridge…. Trofee pe pereți, pe jos, peste tot: aur, argint, platină. Iar episodul de la polo….
