Cotețul cu metafore – Marți
marți
m-ar ține apa să o mai pășesc
cu tălpile-mi aspre și murdare?
s-ar teme, să nu-i murdăresc
adâncurile ei profunde, clare?…
m-ar țintui pădurea-n lemn
și-n palmele-mi însângerate
să-mi lase-n ele acel semn
precum firavul semn de carte?
m-ar țipa în depărtări cocorii
cei călători prin amintiri și vise
ce săgetează-n toamnă norii
și plâng cu lacrimi interzise?
m-ar ține chiriașul lui, Pământul
deși, nimic eu încă n-am plătit
doar fiindcă mi-am dat cuvântul
în zi de marți, cam pe la răsărit?…
