Cenaclul Alexandru SihleanuCultură

Cenaclul Alexandru Sihleanu – 25 Mai 2024

PENTRU UN CURS NORMAL AL VIEȚII SĂ NE CULTIVĂM FRUMOSUL DIN NOI

Sâmbătă, 25 mai, † A treia aflare a capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Costache Florea, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
A continuat lectorul de serviciu dna Aneta Țâru Dumitreșteanu cu o cronică de întâmpinare Umberto Eco un mare gânditor al timpurilor noastre din volumul Vorbe, vorbe, vorbe, Ed. Salonul literar Focșani, 2022, autor lectorul de astăzi. Vă ofer lectura:
„UMBERTO ECO- UN MARE GÂNDITOR ALTIMPURILOR NOASTRE
MOTO: „Atunci când oamenii încetează să creadă în Dumnezeu, nu înseamnă că ajung să nu mai creadă în nimic: ei cred în orice”.
Umberto Eco s-a născut la 5 ianuarie 1932, în Alessandria, Piemont,în nordul Italiei şi a murit pe 16 februarie 2016, deci în luna,ianuarie, 2024 s-au împlinit 92 de ani de la naşterea sa, aşadar voi vorbi în articolul meu despre filozoful, scriitorul şi semioticianul Umberto Eco.
Numele lui este probabil un acronim pentru „ex caelis ablatus”, care, în latină înseamnă – un cadou din cer-nume care i-a fost atribuit bunicului său (un copil orfan) de un funcţionar de stat.
A fost educat ca romano-catolic în Societatea Sf. Francisc de Sales, iar în operele sale şi în interviuri a făcut adesea referiri la acest ordin şi la fondatorul său, Francisc de Assisi, pe numele său laic Giovanni Bernandore, care a fost diacon, patron al Italiei şi al oraşului San Francisco.
A studiat ESTETICA la Torino. Umberto Eco, prin opera sa ştiinţifică este considerat (socotit) unul dintre cei mai de seamă gânditori ai zilelor noastre, fiind DOCTOR HONORIS CAUZA de peste 40 de ori… Acesta a fost scriitor, editor, filosof, dar şi un bun semiotician. A fost de asemenea preşedintele ŞCOLII SUPERIOARE DE STUDII UMANISTICE din cadrul UNIVERSITĂŢII din Bologna şi membru onorific al colegiului KELLOGG de la Universitatea din OXFORD.
Deoarece Umberto Eco a spus: „Cultura este rezultatul unor procese semiotice” o să vorbesc în acest articol puţin, despre această ştiinţă denumită SEMIOTICA.
Ştiind că această disciplină cercetează modul cum funcţionează COMUNICAREA, vorbeşte despre însemnătatea ei, despre relaţiile dintre factorii acesteia, deducem că unitatea fundamentală a acestei ştiinţe este semnul – deci se ocupă cu studiul semnelor în interpretarea mesajelor din comunicare, relaţiile dintre cod şi mesaj, dintre semn şi discurs. Descifrarea, descoperirea, unui mesaj într-o operă literară – de exemplu – poate fi făcută, doar dacă, cel care receptează mesajul cunoaşte codul. Aşadar obiectul semioticii este teoria semnificaţiei, ce se face pe baza semnelor şi codurilor…
Trecând peste tot ce au scris despre semiotică, pionierii acesteia şi anume: Ferdinand de Saussure şi Charles Sandess Peirce, o să consemnez aici, la începutul articolului numai despre ceea ce Umberto Eco a încercat să construiască în teoria sa asupra semioticii, pe baza codurilor, adăugând şi o analiză asupra producerii semnelor. Plecând de la faptul că semnul are încărcătură culturală, în baza căreia (adică a acestei încărcături culturale) poate fi analizat, interpretat, acest lucru face parte din semiotică, o teorie generală a culturii….
Pentru a include conotaţia şi denotaţia în procesul comunicării vizuale, semiologul, Roland Barthes(1968) a extins conceptul de semnificant şi semnificat. De ex: Semnificaţiile conotative sunt folosite (explicate) în comunicarea publicitară, iar semnificaţiile denotative în iconografie sau arta fotografică…
Deci SEMIOTICA se ocupă de tot ce poate fi considerat semn – de unde putem să desprindem faptul că semiotica este o disciplină în care ORICE poate fi folosit ca să minţim (Eco-1982-18). Una dintre misiunile Semioticii, revine Umberto Eco la subiect (ECO 2010) este, să spună, dacă şi cum anume folosim semnul scrisul de exemplu) pentru a ne referi la CEVA(real sau ireal). În TRATATUL SĂU DE SEMIOTICĂ, Umberto Eco dezbate în orizonturi concentrice şi vizează vocaţia, talentul, dar mai mult, pretenţia autorilor asupra creaţiilor culturale, pretenţie formulată şi susţinută de altfel în diferite epoci istorice, precum că artele reprezintă lumea în care trăim-un mare adevăr, – iar dacă opera literară nu reprezintă ceva din lumea în care trăim, totuşi, aceasta ia ceva din lumea noastră măcar ca reper( în op. sf. sau în pictura abstractă)…
Umberto Eco este cunoscut pe arena internaţională a culturii, în special pentru romanul IL NOME DELLA ROSA (Numele trandafirului), publicat în 1980 şi ecranizat în 1986, în regia lui Jean-Jacques Annaud, în rolul principal, al protagonistului cărţii, Guglielmo de Baskerville, jucând actorul Sean Connery. Cartea aceasta „Numele trandafirului” este renumită prin subtilele jocuri de limbaj, pentru abundenţa simbolurilor, dar şi pentru aluziile sale culturale. Autorul în notele explicative teoretizează printre primii conceptele postmodernismului, despre care a zis: „postmodernismul este suficient de confuz – încât este un mod de a gândi”…
IL NOME DELLA ROSA este un roman istoric, cu acţiunea plasată în Evul Mediu, mai exact în anul 1327, într-o mănăstire benedictină din nordul Italiei. Naratorul este şi protagonist în carte, pe numele lui, Adso din Melk, un tânăr novice la vremea întâmplărilor, care, ne spune povestea şi investigaţiile făcute de stăpânul său, Wiliam de Baskerville, un frate franciscan de origine engleză.
În roman, autorul a combinat elemente de semiotică, cu o analiză biblică, cu studii medievale şi teorie literară într-un cadru ficţional. La baza desfăşurării acţiunii stă o crimă în serie. Se caută criminalul cu ajutorul metodei scolasticii, care se bazează pe silogisme, ridicând textul la niveluri variate, care au semnificaţii hermeneutice diferite. De ex: Activitatea de detectiv al lui William de Baskerville e grefată pe dezbatere religioasă, dar cu profunde implicaţii politice (tema religioasă – dacă Hristos a avut bunuri mobile şi imobile –aşa cum am mai spus. Deşi unele speculaţii ale lui William de Baskerville, nu corespund cu evenimentele ulterioare, ele duc totuşi la rezolvarea cazului din mănăstire, descoperirea criminalului…
La nivel strict elementar, în roman, autorul se foloseşte de metoda scolasticii, aşa cum am menţionat mai sus, pentru rezolvarea unei crime, metodă care se bazează pe raţionamentul logic deductiv… Guglielmo nu e de acord cu părerea celorlalţi precum că faptele sunt demonice, ci el susţine că aceşti criminali sunt oameni în carne şi oase. Călugării trăiau sub influența profeţiilor lui Gioacchino da Fiore, care îi făceau să creadă că ei trăiesc ultimele zile înaintea venirii lui Antihrist (declanşarea apocalipsei după Ioan).
Cu cât povestirea evoluează alţi călugări mor într-un mod misterios. Cei doi William de Baskervile şi Adso studiază o bibliotecă medievală labirintică în care se găsea o carte foarte. veche la care nu avea acces decât stareţul mănăstirii. Aceştia înţeleg forţa distrugătoare a râsului şi ajung faţă în faţă cu Inchiziţia, pe care William o slujise în trecut, dar o părăsise între timp.
Structura cărţii este tare curioasă, evenimentele sunt redate exact în zilele când au loc, cartea fiind structurată pe zile. Într-o zi posomorâtă de noiembrie a anului 1327, cei doi protagonişti, Guglielmo (trimis în misiune de către Ordinul franciscan pe care îl reprezintă şi Adso, secretarul lui, novice la mănăstirea din Melk), ajung la acea Abaţie din nordul Italiei, în care călugării erau benedictini. Aici urma să aibă loc o reuniune între trimişii Împăratului, cât şi trimişii Papei. Guglielmo avea de îndeplinit o misiune diplomatică grea – şi anume „să mediteze asupra ideilor reprezentanţilor ordinilor religioase participante la acea întâlnire şi să recompună ruptura (fractura) dintre Imperiu şi Papalitate.”
În roman sunt de fapt două naraţiuni. Prima este activitatea de detectiv a lui William de Baskerville, care se grefează pe dezbaterea religioasă, dar cu profunde implicaţii politice – şi anume – dacă Cristos a avut bunuri în proprietate relevată de către clericii ordinelor mendicante (franciscanii şi dominicanii) în contradicţie cu ideile susţinute de opozanţii acestora, trimişi de Împărat… Alte interpretări şi surse erau controverse în cadrul dezbaterii politico – religioase – medievale, gravitând în jurul cheii spre înţelegerea şi adevărata interpretare a cazului din mănăstire – crimele -…
În zilele imediat următoare sosirii acestora la Abaţie, mor rând pe rând, şapte călugări în situaţii suspecte. Evenimentele, povestea, se desfăşoară în şapte zile după sosirea celor doi trimişi aici. Autorul a derulat evenimentele după momentele zilei stabilite, după programul mănăstirii, respectat cu strictețe de către călugării de aici…. Astfel cartea, după PROLOG, e structurată în capitole notate : ZIUA ÎMTÂI cu următoarele momente: Matutini (între 2, 30 -3 noaptea), Laudi (pe la 5 şi 7 dimineaţa), Prima (Pe la 7,30 dimineaţă), Terţia (pe la 9 dimineaţă), Sexta (ora amiezii când nu se lucrează la câmp, iarna ora mesei), Nona (între2 şi 3 după amiază), Vesper (după 4,30, spre amurgul serii, când se lua masa de seară), Completa (între 6 şi 7 seara, când călugării trebuie să meargă la culcare) , apoi ZIUA A DOUA şi aşa până la ZIUA A ȘAPTEA .
În legătură cu titlul cărţii, care a declanşat numeroase dispute în rândul cronicarilor, voi menţiona doar câteva cuvinte desprinse din chiar explicaţiile autorului. Când a ales acest nume Umberto Eco a dorit ca să-l scutească pe cititor de a se chinui să-l interpreteze, deoarece trandafirul este un trop cu nenumărate semnificaţii, încât, la un moment dat nu mai are nici o semnificaţie. El a explicat: din frumuseţea trecutului a rămas doar numele. Trandafirul pierdut în acest roman poate fi considerat volumul POETICA lui Aristotel (acum pierdută pentru totdeauna), deoarece splendida bibliotecă a fost distrusă, iar frumoasa fată din carte este acum moartă… Ştiu aceste lucruri din descrierea lui Adso.
NUMELE TRANDAFIRULUI, care l-a impus pe semioticianul Eco ca romancier, este o carte cât o întreagă bibliotecă, cât biblioteca descrisă în roman, la fel de labirintică şi plină de sensuri ascunse.
Eco recunoaşte că a scris cartea în lumina răpirii şi asasinării politicianului Aldo Moro din Italia, în 1978 şi că în viziunea lui, Evul Mediu deţine cheia tuturor frământărilor actuale.
Căutarea lui Dumnezeu în opera lui Umberto Eco este problematizată prin legătura interesantă dintre Dumnezeu, bibliotecă, bibliotecarul orb, cunoaştere şi căutare”.
Este, trebuie să recunoaștem, o doză de curaj să scrii despre un scriitor de talia lui Umberto Eco și una dintre cărțile sale, celebrul roman Numele trandafirului, ținând cont de complexitatea acestei cărți. Îi mulțumim dnei Aneta Țâru Dumitreșteanu pentru materialul lecturat. O așteptăm la o nouă lectură de acest gen.
„Lectorul de astăzi ne-a prezentat o cronică a celebrului roman Numele trandafirului de Umberto Eco. Acțiunea romanului, cât și structura sa sunt extrem de complexe. Face trimitere la frământările sociale și religioase ale Italiei sec. XIV. Sunt trei planuri ce se suprapun și sunt prezentate cu succes de către Umberto Eco: conflictul dintre guelfi și ghibelini apărut după controversa investiturii episcopilor germani, controversa privind posibilitatea preoților și monahilor de a deține averi, o controversă ce își are originea în interpretările diferite ale Evangheliei, așteptările fanatice și apocaliptice ale epocii bazate pe profețiile călugărului Gioacchino da Fiore. Întorcându-mă la cronică, consider că lectorul de astăzi s-a străduit să surprindă aspectele de suprafață. Nu poate fi o interpretare exhaustivă, existând la nivel mondial și alte interpretări. Din punctul meu de vedere, o înțelegere completă a romanului necesită cunoștințe vaste de istorie, teologie, semiotică și simbolism. Semnul și simbolul nu sunt același lucru. Pentru a înțelege acest aspect recomand studiul lucrărilor lui Ananda Coomaraswamy. O felicit pe dna prof. Aneta pentru demersul ei curajos și așteptăm și alte cronici.” (Cristi Rusin)
„Am ascultat o cronică a uneia dintre marile cărți ale lui Umberto Eco, cronică concepută, după părerea mea, într-o manieră normală, acceptată de către întreaga critică literară. Este mai ușor a face cronica unui autor străin aici în România, decât a face critica unui autor autohton. Cu atât mai mult trebuie menționat curajul autoarei de a face cronică pentru un scriitor de talia Eco, autor al, printre altele, Estetica frumosului, Estetica urâtului, Cimitirul din Praga, și mai ales Pendulul lui Foucault. Numele trandafirului este o carte dificilă, fiind comparată de unii critici cu o varză. Cu cât dai foile la o parte, descoperi altă foaie. Astfel cartea are multe trimiteri către latura istorică, cea teologică, cea politică, cea medicală, cea a descoperirilor ajunse în epocă. A face o cronică referitoare la o astfel de carte, consider a fi un act de curaj pe care dna Aneta l-a dus la capăt, deși ansamblul cărții este foarte complex. așa cum a afirmat și dânsa, nu există pretenția unei cronici cu pretenție exhaustivă. Aștept în continuare noi lucrări și m-ar interesa în special aceea pe tema descrisă de Erich Maria Remarque și anume Pe frontul de vest nimic nou.” (Mircea Mocanu)
„Mă bucur că am fost astăzi la cenaclu și am ascultat un subiect interesant prezentat de dna prof. Aneta, dând dovadă de curaj, atacând o carte grea, numită Numele trandafirului de Umberto Eco. Este plăcută, interesantă. Un sfat pe care-l pot da: să specifice în bibliografie și sursele din care s-a inspirat. Îi mulțumesc pentru materialul prezentat.” (Dan Zanfirescu)
„Cronica prezentată este interesantă și inspirată în tema aleasă. Îi dorim, în continuare, să revină cu astfel de cronici, pentru a ne familiariza cu acest stil, deoarece nu prea este abordat de membrii cenaclului. Felicitări!” (Adrian Câmpeanu)
Sâmbătă 01 iunie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dna Corina Preda Perianu. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share