EditorialFărădelegea lui Călin

Fărădelegea lui Călin – Codul civil (2)

Seduși de cuvinte….
… și-au închipuit că oricare termen și orice expresie (ambele desemnând într-un punct același înțeles, ceea ce este nedistinctiv și regretabil) vor avea corespondent din generalul Cod Civil, deși are cu miile particularizările, în legislația civilă și comercială. Art. 213 se laudă cu un asemenea transfer, cu atare înlocuire cuvânt cu cuvânt, sintagmă cu sintagmă. Desigur, cum fuseseră scrise înainte punctual aceste înlocuiri, se cade și pentru celelalte, ne spune cu subiect și predicat aceeași metodă.
Acel car, acei boi…. Luate la bucată, vocabulele pot trimite direct la cârma administrativă statală și la cei de se așezară să tragă din „greu” la ea (cârma)/ el (carul). Dar perspectiva Art. 214 – reamintesc proveniența: legea 71/2011 – se îndreaptă către tăvălugul benzii de produs legi fără suport total și ligamente solide cu suratele. Cod civil, prin urmare, 60 de zile doar pentru a adopta o serie de acte normative legate strict de acesta. Și, cum știm mersul, sigur n-au fost suficiente două luni pentru așa șirag de cereri: reproducere umană asistată medical, cu terț donator (virgula lipsește în textul de origine, însă-i necesară indubitabil); modificări, completări la legislația pentru actele de măritiș; idem și pentru legea fiscală vizată pentru regularizarea „… tratamentului fiscal al fiduciei.” (oricât „tratament” financiar, cuvântul este cu totul nepotrivit); de ce statul a devenit la nivel de angajări un campion al inutilității, construind un întreg aparat, desigur, pe baza unei legi ce inventează Arhiva electronică de garanții reale mobiliare; ca acul din carul cu fân, culegeți, dară, și proiectele ne numite ce aveau să dea greutate, importanță revigorării Codului Civil. Nici normele, operațiunile privitoare la fiducie n-aveau încă suport la acea oră. Nici Registrul național al regimurilor matrimoniale n-avea cap, coadă și nici instrucțiuni de folosire.
Patru luni trec cât ai zice…. Norme. Se dădea, cu ocazia de față, o perioadă de grație BNR-ului, dar și celor ce în nume național se ocupă de valorile mobiliare, tocmai ca să întocmească niscai reguli care să ofere „impresia” – iluzorie – că plasamentele oricui pot fi „… prezumate a fi sigure…”, ca să fie în ton cu Art. 831 din civilul cod. (Art. 216)
Or fi fost suficiente cele patru luni? Căci mă întrebasem și așa. Și doar dintr-o coincidență, aste cumulări de zile li se acordă în același timp „subsecvenților” „bănăriști”, comisia valorilor mobiliare a nației…. Mă opresc siderat de asemenea potrivire. Jur că subsecvenții se porniră în pixul meu virtual din senin (la tv e nenorocire: inundații, rafale…), n-aș fi putut anticipa conținutul Art. 217, care obligă la modificări ale Codului S.C. Depozitarul Central S.A., dintr-un titlu, un capitol și o secțiune… dintr-o decizie… care vor „… permite transferul instrumentelor financiare ipotecate și constituirea unor ipoteci de rang subsecvent…”, fără să fie nevoie de acordul constituitorului „… ipotecii de rang preferat.”.
Art. 218 e doar oficină pentru republicarea actelor normative, inclusiv Codul Civil, ca lege nr. 287/2009, din pricina în primul rând a legii din care tot mai găsim articole referitoare la conduita civilă și spețele ei, cât și celelalte OUG-uri care tot schimbă câte ceva în același cod, în partea întâi din Monitorul Oficial. Al țărișoarei noastre.
La noi ca la… noi. Ce fusese depus la vedere și cu putere aparentă juridică, abia la 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare, dimpreună cu articolele curentei legi: 214, 216-218. (Art. 220)
N-am șters, ca de obicei, articolul dat la gata. Și mai bine că am procedat astfel, fiindcă: în 220 se deduce clar că și Codul Civil, și articolele stipulate în urmă au același punct de start. Mă combate însă Art. 221, care, nici una, nici alta, a întârziat și articolele vizate, și încă patru ulterioare cu „… 3 zile de la data publicării…”, deci pe 4 octombrie 2011. O fi fost sub vreo influență scribul…. (Art. 221)
Iar Art. 222 are rol de a mai da un sens „nonsensului”, deoarece peticul sacului, codul de procedură publicat în 2010 (134 ca număr de lege), nici el nu este pe deplin bun de uz. Așa că, ce se numește „hotărâre definitivă” va avea statut de hotărâre irevocabilă.
La bună revedere. Juridică.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share