CulturăOra de muzică

Ora de muzică 2 – The final song

Datu-i omului să omită. Nu putui să spun că Sad Trombonul împlinea a 11-a filă în calendarul discografic 44/876.
Motiv să purced cu numărul următor, ultimul din aceeași listă muzicală, 12, pentru Night Shift. Luate separat, cele două cuvințele, cel puțin secundul, nu anticipează noțiunea expresiei. De la deplasare, transfer și trecere greu se ajunge la tură. Totuși, schimbare, un alt sinonim, se apropie de ceea ce la noi este schimb de noapte, iar la ei devine tura de noapte. Deci, avem o deslușire corectă. Cât despre conținut….
Când discută cineva despre muncă, primul gând fuge către efortul fizic deosebit, asemănător cu…. ceea ce făcea cel puțin un hamal odinioară. Căratul acela cu zecile de kilograme pe umăr, pe distanțe mari și continuu timp de cel puțin zece ore zilnic. Nu spun că este ușor să cânți, de fapt să ajungi să cânți la un moment dat bine, muzicienii de orice calibru vă pot spune câte zeci de mii de ore le-au fost necesare până atunci. Că sunt și excepții…. Dintre cei care, precum Tom motanul din desene animate, care ajunge la performanțe uluitoare după câteva răsfoiri de partituri (exemplu la a doua… exemplificare), după foarte puțin studiu „rup” instrumentul sau vocea. Pot să vă dovedesc și invers, că prea multă muncă strică. Aidoma mie ieri, după aproape trei sferturi de metru cub, turnate în curticica din spate, beton, când îmi strică cele două mâini pe claviaturi, de n-am fost în stare să reproduc ceea ce aveam de interpretat în multe locuri corect. De vină, însă, inclusiv echipamentul muzical, de „tonaj”, purtat de la „sediu” la mașină, de la mașină la o sală cocoțată la etajul întâi, care a stors și ultima picătură de vlagă. Iar după „eșecuri”-le fără erată să refaci traseul și efortul în sens invers te doboară.
Iată slova cuplului muzical – cică-i musai să faci precizarea, altfel, precum păți un confrate piteștean, se poate interpreta greșit: un muzician, străin chiar, după ce oferise detaliile, câteva jaloane după care jurnalistul să se ghideze și să completeze impresiile despre prestație, s-a ofuscat, trimițând izmene pe călător, amenințându-mi prietenul cu procesul, doar fiindcă a făcut din protagonistul cu pricina și solistă un „cuplu”; apăi, nu mai poți scoate-o vorbă fără să nu se gândească lumea toată la conotații sexuale, parteneriate amantlâcuriale ori de altă natură – (fiți atenți la semnele de punctuație, să nu vă încurce), reprodusă mai întâi de Sting: trebuie să muncească încă o tură de noapte, n-o să ajungă acasă la diseară, să nu se îngrijoreze nimeni, el, Sting, abia noaptea prinde viață.
Și iară și iară mă întorc către natura acestei îndeletniciri, amatorească sau profesie. Numai neoamenii pot rezista unui astfel de obicei de a pierde nopțile. Trudind sau doar „distrându-te”, lipsa soarelui, a luminii furnizate de el, ucide celule cu milioanele și în timp, nu foarte lung, indiferent dacă ești consumator de alcool, tutun, cafea, chiar și cola și /sau vreun drogșor, tot terci îți faci sistemul imunitar, care, în sinea-i, tot pe zi treaz și noaptea dormind îi șade mai bine. Mă și văd moțăind variabil în orarul 1-3 dimineață, toropit de „repausul” de „salon”, o bagatelă față de ce fusese de pe la 10-11 până la intrarea mirilor în biserică, înmuiat de căldurică, iarna, de zăpușeală, vara, de mirosurile și emitentele lor ce ți se fluturau pe sub nas uneori, fără să mai ajungă, o mică parte, porționată, în stomac. Așa că asta cu fluturele de noapte… mai ușor, că-i dăunător.
Dar cântecul e cântec, impulsurile și trăirile interpretului și compozitorului îi privesc. Ce încearcă Sting să spună, este că traiul muzicianului are un grad de solicitare anormal de mare, nu de puține ori, ora la care ești chemat să prestezi, ca și celelalte mici amănunte, este, din păcate, obositoare. Că-n weekend, că-n alte zile ale săptămânii, lucrul tău se petrece la ore întunecate, spre sau dinspre locul unde vei sau ai cântat ajunge cu autobuzul sau metrou, nici nu contează care. Implacabilul timp care curge, mai că nu te lasă să faci mai nimic. Acum e vineri, acum e seară și va lăsa un bilet acasă cum că diseară va cânta. Revine cu aceeași spinoasă problemă, a muncii în tura de noapte, ce nu-ti lasă nicio șansă să ajungi acasă – mai devreme -, căci ora 3 e ca o dulce lumină de reflector, căreia noctambulii îi mai spun și ora vrăjitoarelor. Anterioara strofă păstrează primele trei versuri la care adaugă ceea ce era scris în bilet: o dată – mamă, sunt nevoit să fiu departe; a doua – mamă, scuze, a trebuit să plec. Rolul lui Sting ia pauză două strofe, în care amicul Shaggy are o discuție directă cu iubita. La fel, este nevoit să plece, îi cere acesteia să se asigură că ajunge în pat, să nu-l aștepte, nu va primi pauză până la ceasul trei și nu va ajunge acasă până nu va apărea soarele pe cer. „Așa că la noapte vei dormi singură,/ Fiindcă, de mă vei căuta la mijlocul nopții, nu voi fi acasă,/ Nu-mi scrie sms, nu-mi telefona,/ Lucrând până târziu la birou, parcă ar merge o hoinăreală, Doamne!” Finalul îi aparține liric (de acolo și englezescul lyrics) lui Sting, cu aceleași două refrene, cum ar zice românul, de mamă.
Se poate să fi interpretat greșit atribuind orelor de noapte muzicii. Însă, ea reprezintă o constantă în viața lui Sting și, știind că și-a împărțit viața în tinerețe și cu câteva alte meserii, se poate ca despre acele vremuri să fie cuprinse în text. Muzical, desigur.
Să cuvântăm și despre melodie. Raggae again. Cred că Leslie se numește tipul timbral al orgii ce apare pe refren. Nici piesa de față nu conține instrumental pasaje interesante. Este undeva după primul refren un warm pad care are ceva deosebit, dar nu durează prea mult. O măsură numai. Cât să ia din armonia strofei Sol m și Sib M4. Altfel și vocea ar suna la strofă rău: sol, sol, sol, re, mib, re, do, do, do – vocea. Continuarea Sib, sib, sib, sib, do, re, sib, sol – armonic: Mib M și Do M. Tot un recto-tono susține vocea și la refren: sib, sib, sib, sib, sib, sib, la, fa, fa, re, fa…. Cu treceri de la prima parte la a doua (tot refrenul) executate de saxofon: re, do, sib. Cu un final neașteptat: armonic în Re M, melodic – re, re, re, re, re, re, do, re; urmate de La m și Re M, cu do, do, do, do, do, mi, do, re. Discret, un flaut la început, și dând răspunsuri la a doua strofă: fa, sol, la, fa, sol, chiar și la ultimul refren înlocuind prima intervenție a saxofonului, cum ne obișnuise. Există și ceva ca un solo, tot la sax, la final, însă șiruri melodice clasice din pentatonic, de seamănă cu partea de chitară de la Negru Vodă: re, do, sib, do, sib, sol, sib, sol, fa, sol, sib, do, sib, sol, fa, sol.
Chiar avem o noutate în componența listei de compozitori: Eliot Sumner. Fiu-său. Al lui Sting. Ei doi deci, Shaggy, Ashanfe Reid, Dominic și Kierszenbaum. Bas – doar Sting. Chitară – doar Miller. Clape trei: Kierszenbaum, Shippy și Hoosong. Și sax, și flaut, una persona: Maggie Buckley. La tobe tobe fostul producător al lui Sting și actualul al duoului (în același timp singurii producători): Kierszenbaum, respectiv Sting International. Tobe percuții și efecte: Shippy, Hoosong și Sting International. Vocile de spate: Eliot Sumner. Mixajul revine lui Sting International la Ranch Studio. Înregistrările la Sear Sound Studios.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share