Căruța cu virgule – Eros și Cupidon
– Nea Cupidoanee! Mă, nea Cupidoane! Ești acasă, mă?
– Ei, iaca! Care ești, mă, acolo?
– Io sunt, mă, Erosu`, vecinu` tău!
– Phii, bată-te să te bată, de pișicher ce ești! De când nu ți-am mai auzit gura și nu ți-am mai văzut uitătura, am și uitat cum mai arăți! Hai încoa`!
– Aș veni, mă, da` l-ai legat pe Cerber? Că data trecutăăă…
– He, he! Intră, mă, că-i legat!… Cerberică! Marș mă!…
– `Ai noroc, mă, Cupidoane! Aaaa, da` ce frumos ți-ai aranjat p-acilea! Bravo! Îmi place! Te-ai descurcat!…
– Noroc, mă Erosule! Eee, cum am putut și io! Da` tu, măăă, tot frumos ai rămas! De ce-ai venit? Ai vreo treabă? Ia coalea un jilț și hai să vorbim!…
– Ei, n-am nicio treabă! Am venit așa, să mai vorbim… să mai una-alta…
– Am niște nectar de anu` ăasta… Zeiesc, ce mai! Bei o cinzeacă?
– Beau, dacă dai!
– Și zi așa, `ai?… Ce mai zici? Ce mai faci?
– Mă, Cupidoane, io… cum mă vezi! Da` io de tine mă-ngrijorez oleacă! Am simțit azi că m-a săgetat așa ceva la inimă… Și-am zis c-o fi de la tine! Știi ceva?
– Eheeei, Erosule! Am îmbătrânit, mă! M-a lăsat arcu`… nu mai am săgeți… Ce vrei? Mileniile-și spun cuvântu`, mă!
– Așa e! Mă gândeam io că n-ai cum să fii tu, da` am zis să te-ntreb!… Mă, tu ai auzit de ăla al lu` Hermes?
– Cine?
– Hermes, mă! Ăla care ne aduce pensiile!
– Aha! N-am auzit! Ce-a pățit?
– El n-a pățit nimica! Și-acuma e cum îl știi. Aleargă toată ziua! Da` cică a băgat mâna adânc în pensia lu`… Zeus!
– Ei, lasă-mă!
– Daaa! Și când a auzit ăla, a tunat și-a fulgerat o săptămână! Nu i-a mai intrat nimeni în voie! Era gata să se anuleze și Olimpiada de la Beijing! Că, cică, să nu se mai numească Olimpiadă, că pământenii n-au plătit drepturi de autor pe numele Olimpului….
– Și ce treabă are Hermes?
– Păi are! Că-i ducea mâncare lu` Prometeu!
– Aoleu!
– Păi, vezi? Tac-su` îl legase pe Caucaz să-i mănânce vulturii ficații, cum i-a mâncat lui supărarea că i-a furat focu` și l-a dat gratis pământenilor… Și ăsta, Hermes, ducea mâncare vulturului, ca să-l scape pe Prometeu! Te-ai prins?
– Aha! M-am prins!
– Ei, s-a prins și Zeus! Și de-atunci tot vrea să-l trimită p-ăsta în Hades, da` nu-l prinde!… Ei, da` ia lasă-i, mă! Fie la ei acolo! Ia zi! Tu ce-ai mai săgetat în ultima vreme? He, he!
– Eh! Mai nimic! Nu ți-am zis că nu mai e ce-a fost? Nici inimi nu prea mai sunt! Și alea care mai sunt sunt împietrite, de nici cea mai ascuțită săgeată nu le pătrunde!… Ori io am îmbătrânit, ori… nu știu ce să mai cred! Da` tu?
– Mă, nici io nu prea mai am de lucru! Că ăștia nu mă mai cheamă nici în vise! Când aud de ,,zeul dragostei” îi bufnește râsu`! Că, cică nu există așa ceva… că dragostea e o reacție chimică… Auzi?! Reacție chimică!… Se îndrăgostesc de ei înșiși, de frică să nu sufere după aia!… Ai dreptate, Cupidoane! Nu mai e Lumea care era!… Phiii! Mai ții minte? Că amândoi nu făceam față la câtă dragoste era pe Pământ!… N-aveam io fluturi în câte stomacuri trebuia să-i pun! Acu` nu se mai țin de mână! Nu se mai strâng în brațe!… Nu mai am cu cine să lucrez, mă! Nu mai e material uman!… Nimic! Piatră, și-atât!… Mai pune un pahar de-ăla de nectar să-mi mai treacă de amar!…
– Așa e, mă! Erosule! Unde-o ajunge Lumea asta, mă?… Să nu mai simți tu măcar o înțepătură în inimă?… Cum i-o mai ține Zeus pe Pământu` ăsta?
– Nu știu, da` crez că și el și-a întors fața de la ei! I-a lăsat pe mâna lui Ares, de-o țin numa-ntr-un război! Nici Atena, cât e ea de deșteaptă, n-are ce să le mai facă! Și știi că aia când se bagă, nu se lasă până nu rezolvă treaba! Da`, na! Cât să poată și ea?…
– `Ai noroc, mă!… Nu mai e, măă… Ce s-o mai… Pfff!… Aia e!… Nu le mai ajunge Pământu` mă! Păi, mai are dreptate și Zeus când le zice: ,,Orbilor! Și bolnavilor de avere ce sunteți! Pământul rămas întreg! Asta e averea voastră! De unde să vă dau io mai mult, dacă atâta e?”… Și nu-i așa?
– E, mă! E, da` cine să-l audă? Că nici pe el nu-l mai bagă în seamă! Până mai ieri era. ,,Slavă lui Zeus!”… ,,Cum o vrea Zeus!”… Mulțumim, Zeus!”… Și-acuma?!… Că: ,,Zeus nu există! Sunt legende ale Olimpului, basme…!” Știință…. de-astea!… Se-nchină la toți Elonii, Bezzoșii, Gates-șii și Zuckerbergii!… Îți spui io: o s-ajungă rău Lumea asta! Noi, măcar am rămas în Legendele Olimpului, da` ăștia, unde-o să rămână?…
– Mare dreptate ai, Cupidoane! Lasă, mă! Toată Lumea să trăiască, numa` noi să nu murim! Hai noroc și Eternitate!
– Noroc și Eternitate, frate Erosule!
