CulturăOra de muzică

Ora de muzică 2 – Five and… come

Muzica bună se face cu răbdare. Cu muncă multă. Cu mulți inși atunci când interesele o cer.
Consider totuși că muzica rămâne un cumul de variante: cărora uneori le găsești așezarea perfectă între ele, armonioasă; pe care le așezi totuși ordonat, matematic, ulterior cizelându-le, ponderând frecvențe, tempouri și valori de note. După tot acest mers se naște melodia. Cea plăcută urechii.
A cincea melodie – un exercițiu printre alte mii – de pe albumul 44/876 are ca laitmotiv banala – atribuit astfel deoarece „tematica” își spune zilnic povestea fără nicio noutate – idilă bărbat-femeie și implicațiile imediate. Neliniștea, nesiguranța, nerăbdarea pe care toți, la vârsta aceea, am manifestat-o. Don’t Make Me Wait cam acolo bate și o susține de la primele versuri. Să nu aștepte în van, nu poate aștepta să-i dea numele lui: nu mă lăsa să aștept ca să te iubesc. În două refrene distribuite lui Shaggy și Sting pe rând și deloc concepute la fel. Băieții…. Cu argumentele lor, în încercarea de a obține ceea ce-și doresc de la o fată. Câteva complimente – m-am îndrăgostit de mintea ta, nu trebuie să-ți mai spun cum este conceput corpul tău atât de perfect (rezolvare cotidiană vulgară – ce bună ești!) -, o confirmare a faptului că un proces conștient a determinat afectivitatea declarată, după discuții în care ea a formulat o viziune pe potriva principiilor lui despre viață. Tocmai ele fiind motivația impresiei că nu a fost doar o aventură de o noapte. Și tot ca băieții dorindu-și mai mult: următorul nivel. Subliniez iarăși această caracteristică a textelor: nu sunt închistate, nu sunt rămase în negura etății interpreților, limbajul este ingurgitabil de către cei tineri. Cine dintre leaturile lui Sting ar spune-o pe șleau „individei” de care vrea să-și lege viața, cine ar folosi „hai să trecem la nivelul următor”? Niciunul. Etapele, în cazul septuagenarilor, sunt trecute fără bruschețea propunerii, fără declararea fățișă, fiecare dintre pretendenții la relația el-ea știu ce urmează și acționează tacit. Și aici chestiunile se împotmolesc. Zici că să mai aștept? Și ca să nu se iște cine știe ce contexte defavorabile, el răspunde: nicio problemă (americănește – no crime; o spunem și noi, dar nu când e vorba de iubire; în cel mai ferice caz uzăm „nu e nicio dramă”). Nu e nicio problemă – continuă Shaggy – să aștept, dar cu o astfel de șansă te întâlnești doar o dată în viață, pe care nu vreau s-o pierd. Că nu simțise niciodată așa, că nu o grăbește să se hotărască…. Partea lui Sting: tot legată de lipsa zoririi fetei să spună da sau ba relației, din punctul lui de vedere acceptabil, oricine, și mai ales ea, are nevoie de un pic de timp spre cumpănire. Dar el este deja vândut ideii că legătura dintre ei este indisolubilă, așadar: unde să semnez? Perpetua insistență adolescentină: de când te caut, fată, știu ce mi se potrivește – cu trimitere directă la „ea e aleasa și cu asta basta” din conchiderea băietanilor in fața celor care ar avea argumente contra – (spus un pic altfel în limba de peste ocean) ca să știe, să nu aștepte în zadar. Deși nu mă așteptam (nici eu ca și protagoniștii songului), Shaggy preia pe final rolul fetei și din „două vorbe” rezolvă neliniștea pretendentului la iubirea ei: nu vrei să te grăbești, nici eu nu vreau să-mi ia timp ca să mă gândesc, pun totul la bătaie, lumea (ei) spune că dragostea este greu de gestionat, dar sunt pregătită să te fac al meu.
Ghiers notat. Muzichia la rând. Liniară armonic. Chitara, cu două mici excepții spre final, execută duble-coarde, perechi, pe doi timpi, pe modelul șaisprezecimea a treia din primul timp, optime pe șaisprezecimea a patra și prima din timpul doi și optime pe șaisprezecimea a treia din timpul doi. Notele sunt la fel modelate, astfel: treapta a patra ridicată cu un semiton, treapta a V-a și încă o dată treapta a V-a. Pentru scara muzicală formată pe fiecare acord dintre cele doar… patru: Sol M, Si m, Mi m, Do M. do#-re, mi#-fa#, la#-si#-si, fa#-sol. Însoțite de perechile cvarte inferioare. Perfecte. Sau în limbajul specific: subdominante alterate ascendent, dominante. Practic au preluat acompaniamentul de raggae de pe corzile acute – re-mi2 – și le-au transferat pe corzile grave – mi1-sol -, însă doar pe două dintre corzi, nu pe toate. Dar, Si minorul se transformă în ultima rundă de acorduri ale strofelor în major. Tobele. De colo până colo beat 4/4 unde toba mare merge numai pe fiecare timp, cu premier pe timpii pari, fus pe optimi și doar unul „tăiat” pe optimea a opta. Cu un revers cymbal la debut și doar fus pe ultimele 4 măsuri ale piesei. Basul ține linia chitarei, notele principale. Pianul are intervenții pe fiecare acord câte patru timpi de fiecare. La partea a doua a strofei întâi. Vibrafon în octava a patra doar la refren. Sporadic orgi. Numai la final două scări cromatice în două octave (a IV-a și a V-a) pe harpă. Chitara de intervenție pe stil funk, aducând aminte de BeeGees la Staying Alive. Un pachet de voci de spate etajate pe terță superioară, inferioară și octavă. Câteva răspunsuri: ex. – time, time, time. Vocile principale…. Tot doar ca exemplu refrenul: si sol la si si do re mi (doime, optime, optime, pătrime, pauză de pătrime, optime, optime, pătrime). E ușor de refăcut partitura? Eu cred într-un răspuns afirmativ.
Staff-ul lucrativ componistic are cam aceeași coautori. Sting, Orville, Ashante, Pizzonia; Kameron Quintin Jones și Kennard Garrett. Câteva adăugiri și la producție. Per general Sting International. În adiție au mai colaborat Garrett, un alt Kameron – Corvet – și Shippy. Clăparii: Shippy, Kierszenbaum și Machine Gun Funk (am să insist asupra identității acestuia altădată). Chitare: Dominic și Corvet. Tobele: Sting International. Vocile din spatele vocii principale: Noble, Sting al nostru și Sting al lor. Ingineria: Sting International, Orton și Tony Lake. Uzez de rațiunea pașilor urmați în definirea piesei Don’t Make Me Wait, diferită față de cronologia oferită de sting.com. Înregistrări la trei studiouri: Ranch Studios, Sear Sound Studios și The Village (Los Angeles, CA). Mixarea la Ranch Studios realizată de Sting International. Editarea a avut loc la Ranch Studios și Cherrytree Recording Studios (același Los…) de către Sting Int. și Kierszenbaum. Masterizarea: Chris Gehringer la Sterling Sound din New York, NY. Lista nu este completă fără remixul radio rhytmic al lui Dave Audé. Producția adițională pentru acesta îi aparține aceluiași Audé, în Awestruck Production Inc, dar și lui Jason Robinson. Mixdownul: Audé și Christian Dwiggins la Audacious – Studio City, CA. Master: Cass la Wired UK.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share