Cenaclul Alexandru Sihleanu – 25 Noiembrie 2023
DRAGOSTEA DE TOT CE ÎNSEAMNĂ VIAȚĂ, ASIGURĂ PACEA ÎN LUME
Sâmbătă, 25 noiembrie, Odovania praznicului Intrării în biserică a Maicii Domnului; † Sf. Mare Mc. Ecaterina; Sf. Mare Mc. Mercurie, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Mircea V. Homescu.
„(Anii mei) Am adunat în cârcă ani,/ Să tot fie vreo optzeci./ Aș da din ei și la dușmani,/ Să-mi mai rămână douăzeci. (Matrimoniale) Bătrânel cu tâmpla albă,/ Caut să mă-nsor c-o babă./ Am mașină, pensie,/ Casă și depresie.” (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
Cei prezenți au ținut un moment de reculegere în memoria regretatului Alexandru Măciucă (1958-2023), istoric de artă, muzeograf, director al Muzeului Municipal Octavian Moșescu din Râmnicu Sărat, organizator a numeroase manifestații culturale, între care Grădina Moșescu, eveniment ce a ajuns deja la ediția a IV-a și care strângea nume importante ale unor artiști plastici contemporani din întreaga țară în curtea casei bunicului său, Octavian Moșescu (1894-1982), de la Râmnicu Sărat. Domnia sa a pus o cărămidă la edificiul cultural al Râmnicului Sărat, reușind să atragă diverși pictori și critici de artă cunoscuți în țară, în municipiul nostru. Condoleanțe familiei! Dumnezeu să-l odihnească în pace!
A continuat lectorul de serviciu dl Aneta Țâru Dumitreșteanu care a prezentat un grupaj de poezii. Vă ofer lectura:
„(Limba-i mult suspin și jele) Baladă din vechi rămasă,/ De la dacii din vechime/ este limba mea duioasă,/ Ce vă spune despre mine…// Limba-i doină-n ceas de seară,/ Cea cântată de caval,/ Grele picături de ceară,/ E iubirea la altar.// Limba-i farmecul iubirii,/ Cerul înstelat la nuntă,/ Cu ea ne rugăm sosirii/ Lui Iisus, care ne-ascultă.// Limba-i mult suspin și jele/ Când din țară toți se duc/ Lăsând satu-n întuneric/ Și copiii suspinând.// Limba proslăvește dorul/ Ce ne-a fost predestinat,/ Plânsul, lacrima și sporul/ Ce din veac ne-a apăsat.
(Frica și viitorul) Înfășurați în frica demonică/ a bolții fierbinți,/ ce cade peste noi,/ pășim,/ cădem,/ ne ridicăm./ Inimile noastre puternice/ ard pietrele/ din care curge cenușă proaspătă/ în viitor./ S-au încins cuptoarele,/ care vor incinera/ gurile, care strigă,/ limbile care vorbesc/ și ochii care văd…./ Doar peisajul natal/ mai poate vindeca cangrena/ făcută de oasele cuvântului/ scăpat,/ înfometat, nespus…/ Demonii și îngerii/ s-au pus la aceeași masă/ ca să sărbătorească/ durerea și frica/ care merg mână-n mână/ de la o așteptare la alta.
(Nedumerire) Picură ceață în vara dăruită nouă./ Eu,/ cu binecuvântate degete/ muiate-n lut,/ la fel a rândunica/ când își construiește cuib/ din sârme, fire de păr/ și fire de iarbă uscată,/ mi-am clădit o căsuță…/ Stau și ascult/ cum torc în urechi/ veștile bune și veștile rele./ Caut o explicație/ ca altădată/ un Icar în căutarea pistei./ El a căzut căutând,/ eu am găsit explicații/ urcând…/ Oamenii mă ocolesc/ și-și rătăcesc în adins/ umbra./ Sufletul mi se prinde de nori/ precum iedera de stâlp./ O stea ascunsă/ declină în beznă/ substantivul „noaptea”./ Eu aprind lampa/ care se stinge/ și nu știu de ce.
(Povață) Din ochii tăi, în dimineți și marea-și ia culoarea,/ Iar macii și ei înfloresc, când treci prin lunci,/ Vântul, prin părul tău îmi dă răcoarea/ Când peste umăr capul tu mi-l culci.// În miezul zilei, în ochii tăi, iau seamă/ Sclipesc iubirii de univers, de gând nebun,/ I-aș înveli cu mii de sărutări de teamă/ Să nu mi-i fure vreo blondă, azi, în drum.// În asfințit de vară, în ochii tăi citesc/ Cum c-ai dori să pleci departe-n lume./ Așa o veste grea eu nu vreau să primesc,/ Iar drept răspuns ți-aș da înțelepciune.// Rămâi iubire, sub cerul nostʼ senin/ Tot ce ne place să stropim cu dor,/ Să-ncununăm frumosul cu amin/ Și să fim demnă mană-n pâinea tuturor!
(Decor) Plouă-n amiezi cu frunze de arțar,/ Tremură octombrie cu sclipiri de soare,/ Buciumul sună din ce în ce mai rar,/ Din coroane, frunze zburdă pe cărare.// Lângă pârâu, o salcie pletoasă/ Se jeluie că vijelia cea de ieri/ I-a rupt cu dinții ramura cea groasă,/ Lăsând-o ciungă, fără de puteri.// Iar vișinul, goluț ca o nălucă,/ Se uită jinduind la frunza sa,/ Care se joacă azi ca o fătucă,/ Fără să știe că tăvălucul o va lua.// Doar crizantema, nu se lasă-n frântă,/ Ea e regina toamnei printre flori,/ Culori de foc își macină în luptă/ Și-n seri de cântec, ea îți dă fiori.
(Contradicție) Mi-ai sărutat retinele zdrobite/ fiecare lacrimă/ mi-ai supt-o ca pe un dar,/ iar eu/ m-am strecurat prin tine/ tiptil/ ca o idilă./ M-ai îndrumat/ să înlocuiesc tăcerea cu versuri/ pe care/ mai apoi le-ai uitat…/ Uneori, adormeam fericită/ sub amurgurile sângerii…/ visam să merg spre nemurire/ cu inima ta lângă mine./ Alteori,/ te vedeam prin mulțimea pătimașă,/ căutând alți ochi,/ mai negri, mai verzi, mai albaștri,/ coborâți din aștri./ Credeam atunci/ că nici o zi senină/ n-o să mai vină,/ dar ea venea/ pe-o sclipire de stea/ cu vești de la tine/ despre a doua venire…
(Gânduri) Miroase a toamnă și a frig,/ Merg la cules de mere și tare-aș vrea să strig// Pe mama și pe tata și pe al meu durut/ Să le arăt clepsidra, ce-aproape s-a umplut.// Să-mi odihnesc păcatul la poale de pădure,/ Să stau pe frunze crude lângă un rug de mure.// Să cânt lumii o doină la adăpost de vânt,/ Să ocolesc tot satul și dorul să-l alung.// Să urc în vârf de deal și să culeg din zare,/ O jale grea de bucium, dar și plâns de cocoare// Și noru-nvolburat din sprânceana pădurii/ S-alunge de pe plai scaieții duri ai urii.// Să plecăm împăcați în liniști de vecie/ Să lăsăm celor dragi alean și bucurie.”
Poezia lectorului de astăzi, dna Aneta Țâru Dumitreșteanu, este tematic diversă: iubirea, dragostea de natură, dragostea de limba română, dragostea de satul românesc. D-sa caută să atragă atenția cititorului prin efectul cuvintelor, într-o armonie particulară. În preambulul momentului poetic, dna Aneta Țâru Dumitreșteanu a prezentat o scurtă biografie a celui care a fost Vasile Voiculescu, medic, poet, prozator și dramaturg român, născut 13 octombrie 1884 la Pârscov, Buzău, decedat 26 aprilie 1963 la București, supranumit „Poetul îngerilor”, supranumit și „Medicul fără de arginți”. O felicităm pentru inițiativă! Sănătate, spor la scris și o așteptăm la o nouă lectură!
„Dna Aneta în poezia Limba-i mult suspin și jele aduce în prim plan profunzimea limbii care în decursul veacurilor a fost o armă, o „armă” de exprimare și de luptă a poporului român. „Limba-i farmecul iubirii”, iubire ce poate fi pentru țară și străbunii săi. Simțirea, trăirea d-ei creează aceste poezii despre ce s-a întâmplat în trecut, dar nu neglijează prezentul”. (Georgeta Chiriac)
„Autoarea poeziilor lecturate azi, Aneta Târu Dumitreșteanu, este un romantic convins. In poeziile: Gânduri, Decor descrie anotimpul toamna în care metafora și epitetul sunt prezente în versuri, aducând expresivitate poeziilor. Poeziile de factură modernă dovedesc faptul că autoarea scrie in toate stilurile. In poeziile pe tema iubirii, sentimentul acesta nobil este în mod deosebit prezentat în Povață: „in ochii tăi… sclipesc iubiri de univers, de gând nebun”. Dorul de satul natal și de părinți este exprimat în poezia Gânduri: „…tare-as vrea să strig pe mama și pe tata…/ Să ocolesc tot satul și dorul să-l alung”. Felicit pe doamna și o mai așteptăm să ne mai lectureze și altădată”. (Floarea Frățilă)Floarea Frățilă)
Lectorul de serviciu m-a surprins plăcut prin poeziile dedicate toamnei, având simțiri care adesea se apropie de ale mele. Poezia Decor este chiar un pastel de toamnă care surprinde în toate aspectele ei venirea „Domniței celei roșcate”. Toate celelalte plante și arbori se pregătesc tăcute de venirea gerului iernii și doar crizantema nu se lasă, înfruntă ca o regină a florilor de toamnă. Poezia Gânduri este dedicată tot toamnei, dar nu numai asupra toamnei ce se abate asupra naturii, ci și cea care se abate asupra naturii omenești. Într-un climat specific toamnei românești, vedem cum se abate acest anotimp și asupra omului prin „clepsidra ce-aproape s-a umplut”. Finalul poeziei ne duce cu gândul la balada Miorița, prin versurile „Să plecăm împăcați în liniști de vecie/ Să lăsăm celor dragi alean și bucurie”. Versurile dovedesc sensibilitate și o înțelegere perfectă a naturii.” (Mircea Mocanu)
Sâmbătă 02 decembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dna Floarea Frățilă. Vă așteptăm, cu drag!
