Cotețul cu metafore – Eminescovirus
A-nceput de ieri să bată,
vântul, peste țara toată
și-a stârnit în România
din nou, eminescologia…
Astfel, care mai de care,
varsă lacrimile-amare
amintindu-și de Luceafăr
ca și când el ar fi teafăr…
Deși mult timp a trecut,
când era, nu s-a văzut,
dar acu`, toți vor să spuie
că îl văd, păcat că… nu e!
Căci el a avut ideea
să scrie Scrisoarea a treia
punând un întreg popor
frână-n calea turcilor…
A fost un om din popor,
jurnalist conservator,
a scris ,,Odă în metru antic”
și-a fost ultimul romantic…
Astăzi, mulți îl proslăvesc,
chiar dacă nu îl citesc,
și puțini mai sunt cei care
mai respectă o valoare…
Pentru unii e-o rușine
că Poetul se menține
și încă mai strălucește
original, românește…
Au spus unii ,,învățați”
cu diplome premiați,
ce în piele nu-și încap
că-i ,,schelet într-un dulap”!
Și, gata cu Eminescu,
cu Ion Creangă și cu restu`!
Cultura ce-o propagară
e-nvechită și vulgară!
Și că, zorii noi se-arată,
iar vremea de altădată
trebuie s-o dăm uitării,
în folosul dezvoltării…
Ar mai fi multe de spus
despre cel ce-acolo sus,
strălucește ne-ncetat,
peste tot ce ne-a lăsat!
Mâine, iarăși, epigonii,
vor isca alte dihonii
îl vor aminti în treacăt,
și-l vor încuia sub lacăt…
Dar, pentru o zi sau două,
cât ține un bob de rouă,
ne vom aminti de el
și-l vom pomeni nițel…